355 matches
-
cucerite de oligarhia burghezo-aristocratică a cărei primă preocupare constă tocmai în instituționalizarea stării de înapoiere a țărănimii și sărăcimii orașelor. În consecință, distanța ce separă poporul de elite s-a lărgit. Sufragiul cenzitar expulzează electorii săraci din corpul politic. Justiția, aservită de către notabilii locali ce desemnau judecătorii de pace, nu făcea altceva decît să-i intimideze pe cei mărunți. Asocierile muncitorești sînt proscrise prin Combina-tion Acts din 1795 și 1799. La 1800, General Enclosure Act încercuiește pășunile comunale cu sîrmă ghimpată
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
instinctului de supraviețuire, în etapa sa matură, aceea a național-stalinismului, manifestarea foarte puținelor voci intelectuale dizidente pare să conteste dictatura personală a lui Ceaușescu și mai puțin sistemul ca atare: "Ca orice regim totalitar, comunismul a pornit hotărât să-și aservească întreaga intelectualitate și să o pună în slujba propagandei sale. Foarte puțini sunt cei care au rezistat, câștigându-și renumele de dizidenți: Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Dan Petrescu, Paul Goma, Gabriel Andreescu și câțiva alții. Cei mai mulți dintre intelectualii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
avea senzația că „trag de subiect”, pot ramifica investigațiile asupra operei sale, în subterane și la suprafață, că pot descoperi și argumenta o gamă întinsă de teme sau că pot stabili relații noi cu alți autori și cu alte opere. Aservindu-mă, Bacovia mă evidențiază. Sper, de aceea, ca acest exercițiu de fidelitate (remarcat deja pentru durata lui) să nu se oprească aci și astfel corpul „gloselor” și al „jurnalului” să mai crească la o viitoare ediție. Am încă datorii serioase
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p.4]. Pariziana face parte dintre femeile care au știut să folosească excluderea lor socială că o libertate personală 201. Conștient de potențialul femeilor, Condorcet cere că ele să aibă acces la viața politică: "Cu cat femeile au fost mai aservite prin legi, cu atat mai primejdioasa a fost puterea lor. Această putere ar scădea dacă ele n-ar avea interesul să o păstreze, dacă ar înceta să fie pentru ele singurul mijloc de a se apăra și de a se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nu puteau fi altceva decât țărani, agricultori, oameni ai țării și ai pământului. Această atotcuprinzătoare categorie de oameni liberi, stăpâni devălmași, au fost în contact permanent cu nomazii stepelor care, în schimbul plății tributului și al achitării vămilor, garantau tuturor celor aserviți lor o liniște perfectă, o siguranță a vieții de toate zilele, o toleranță neîngrădită a moravurilor și religiei acestora . Oricât de lentă a fost evoluția societății patriarhale românești, au apărut, așa cum s-a întâmplat și în alte societăți, dar
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
XVI), acumulau, prin cumpărare, satele rămase libere, aducând în stare de dependență - vecinie sau rumânie, pe foștii, până atunci, proprietari liberi sau, prin moșteniri și căsătorii, întinse domenii cu zeci de sate. Satele, care continuau vechile obști sătești, au fost aservite mănăstirilor sau boierilor, având obligații în produse - zeciuiala - și în muncă - claca - către stăpânii lor, fiind scoase din domeniul domnesc. Cele rămase în domeniul domnesc sunt supuse domniei-statului și au obligații de pază a hotarelor, militare și dări în natură
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Țară Românească Moldova, s-a păstrat termenul de vecin, dar, trebuie specificat că, inițial, vecin nu însemna țăran aservit, ci om liber, megieș, membru al obștii, era vecin în același hotar al satului cu ceilalți săteni. Când obștile au fost aservite prin daniile domnești către boieri și mănăstiri, foștii vecini din obște au ajuns vecini cu moșia boierească sau mănăstirească, desemnând starea de dependență personală - vecinia-rumânia față de proprietarii cu acte. Când vecinul, rumânul a fost legat de glie, când nu mai
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ea este o persoană. Exercitându-se, autoritatea este condusă de anumite intenții. Activitatea sa este una morală; rezultă că autoritatea își schimbă complet natura, în funcție de intenția care o animă 76. În conformitate cu această intenție, există două tipuri de autoritate: autoritatea care aservește și autoritatea eliberatoare. Autoritatea care aservește nu are un caracter moral, deoarece nu este animată de intenții dezinteresate. Ea [...] uzează de puterea și de abilitățile de care dispune pentru a-i subordona pe ceilalți scopurilor sale particulare; ea nu caută
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
autoritatea este condusă de anumite intenții. Activitatea sa este una morală; rezultă că autoritatea își schimbă complet natura, în funcție de intenția care o animă 76. În conformitate cu această intenție, există două tipuri de autoritate: autoritatea care aservește și autoritatea eliberatoare. Autoritatea care aservește nu are un caracter moral, deoarece nu este animată de intenții dezinteresate. Ea [...] uzează de puterea și de abilitățile de care dispune pentru a-i subordona pe ceilalți scopurilor sale particulare; ea nu caută decât să se înstăpânească asupra lor
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
propriu 77. În acest caz, profesorul ignoră modelul către care urmează să-l îndrume (chiar prin constrângere) pe elev, pentru că, dacă ar sta "cu ochii pe cer", ar fi animat de iubire pentru copiii din fața lui, ceea ce nu i-ar aservi voinței sale. Autoritatea eliberatoare are conștiința faptului că ea nu constituie decât o oportunitate (esențială) în drumul copilului către libertate. De aceea, animată fiind de simțământul carității creștine, ea se va pune la dispoziția copilului. Ea [...] uzează de puterea și
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
copilului: supunere servilă și supunere liberă. În primul caz, [...] a se supune înseamnă a suferi 79, deoarece se ignoră ceea ce copilul trebuie să fie, contând doar voința "oarbă" a educatorului. Iar voința sa este oarbă pentru că, exercitând o autoritate care aservește, ignoră modelul către care trebuie orientat copilul. În cazul supunerii libere, a se supune înseamnă a accepta 80, deoarece copilul primește ceea ce nu are (sau nu poate avea) în el, dar care îl poate ajuta să-și capete libertatea: iubirea
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
să se miște, să se schimbe, să se transforme 81. Deși încearcă să evite caracterul abstract al abordării problemei autorității, Laberthonière nu reușește întru totul acest lucru. În fond, deși, pe de o parte, putem stabili analogii între autoritatea care aservește și autoritatea de sancționare, iar, pe de altă parte, între autoritatea eliberatoare și autoritatea de solidaritate, conceptele lui Lucien Laberthonière nu au prea multă concretețe. În urma analogiilor amintite, am putea să le atribuim trăsături (oarecum) asemănătoare, dar totuși plutim în
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
două tipuri de autoritate, după cum nu se analizează nici motivele pentru care elevii recunosc (sau ar trebui să recunoască) autoritatea educatorului. O problemă fără ieșire pare a fi și aceea a elevilor care nu sunt dispuși să accepte autoritatea care aservește, deși din text se desprinde ideea că cele două cupluri (autoritate care aservește supunere servilă -, respectiv autoritate eliberatoare supunere liberă), își corespund în mod fatal. Or, lucrurile nu stau deloc așa. Chiar și profesorii sunt lipsiți de criterii capabile să
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
recunosc (sau ar trebui să recunoască) autoritatea educatorului. O problemă fără ieșire pare a fi și aceea a elevilor care nu sunt dispuși să accepte autoritatea care aservește, deși din text se desprinde ideea că cele două cupluri (autoritate care aservește supunere servilă -, respectiv autoritate eliberatoare supunere liberă), își corespund în mod fatal. Or, lucrurile nu stau deloc așa. Chiar și profesorii sunt lipsiți de criterii capabile să le indice tipul de autoritate pe care îl exercită; pe de o parte
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Marius Oprea este decis să spulbere orice îndoială în privința Securității: nu a existat niciodată o Securitate bună, care să fi compensat underground Securitatea rea; Securitatea a fost întotdeauna și exclusiv un instrument de teroare și supraveghere punitivă a populației, fiind aservită complet dictaturii comuniste. Mitul unei posibile Securități bune (sau patriotice) a fost confecționat chiar de Securitate. Nu presupusa (falsa) Securitate bună a fost vărsată în Serviciul Român de Informații, ci Securitatea propriu-zisă, corp logistic (și nu numai) al fostei poliții
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
adolescență. Fiind elevă la Liceul de Filologie-Istorie Zoia Kosmodemianskaia din București (actualmente Școala Centrală), am beneficiat de o educație umanistă care punea accentul pe istoria și cultura națională. Deși la vremea aceea învățământul era penetrat de ideologia comunistă și era aservit sistemului totalitar, totuși am avut profesori care au inclus în expunerile lor aspecte legate de trecutul istoric și literar care nu se conformau în totalitate cu directivele Partidului Comunist Român de a aborda perioada pre-comunistă ca fiind exclusiv marcată de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
a se baza pe rețele de rudenie, prietenie sau cunoștințe, au constituit și încă constituie un obstacol dificil de depășit pentru noile democrații post-comuniste. În plus, poliția și justiția, instituții investite cu aplicarea și respectarea legii, au continuat să fie aservite intereselor politice. Din păcate, aceste atitudini și practici au fost exacerbate în perioada de tranziție, ca urmare a comportamentului elitelor politice. Acestea din urmă au fost principalii beneficiari ai privatizării întreprinderilor de stat. O nouă oligarhie financiară și politică a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
în 1856. A făcut studii la Pisa și la Paris, iar a întoarcerea în țară și-a declarat ostilitatea față de regele Carol I. A ajuns la închisoare. Acest poet violent s-a opus langorii native a sufletului românesc, mult timp aservit sub jugul turcilor. El a strigat Sursum corda! În plus, a venit din Franța cu idei republicane 15 și a fost, între 1880 și 1885, conducătorul grupului intelectual liberal, francofil și germanofob Literatorul. A fost prost sau puțin înțeles, căci
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sugestiile și recomandările Dumneavoastră. AUTORII I. PARTEA TEORETICĂ 1. CERINȚELE DE ORGANIZARE ȘI EVALUARE A PRACTICII PEDAGOGICE Activitate de practică pedagogică este organizată de către Departamentul de Pregătire al Cadrelor Didactice, împreună cu facultățile de specialitate (în cazul de față - cele ce aservesc domeniul educație fizică și sport) și se desfășoară în unitățile școlare la nivelul învățământului primar, gimnazial și liceal, cu aprobarea Inspectoratului Școlar. Cerințele de organizare a practicii pedagogice Practica pedagogică se desfășoară în cadrul a două stagii practice în perioada: octombrie
Caiet de practică pedagogică personalizat pentru studenţi - domeniul educaţie fizică şi Sport - by RAŢĂ GLORIA, RAŢĂ BOGDAN CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/398_a_939]
-
și dictatorii de „vocea intelectualilor“, iar oamenii ceilalți văd în ei autorități și modele demne de urmărit? (De urmat, ce-i drept, le urmează mai rar.Ă Stalin, Hitler, Ceaușescu și alții de teapa lor, cu toții au încercat să-și aservească, să marginalizeze sau să elimine intelectualii incomozi. Și, din câte se pare, se temeau permanent de ei. Adică de forța cuvântului lor. De ce se temeau? Care era puterea ascunsă a intelectualilor? Am văzut de câteva ori la televizor dezbateri în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
că era vorba despre "o caracatiță bancară" de la Paris, care nu avea nimic comun cu aspirațiile și cu sentimentele care legau România de Franța. Se apreciază, de asemenea, că acest consorțiu se afla în spatele Micii Înțelegeri, "organism creat pentru a aservi Cehoslovaciei două țări agricole"477. Soluția impusă de "logica politică" era, conform materialului analizat, "o politică economică de realități pe planul extern (relațiuni cu puterile centrale și apusene cu caracter strict independent)". Pe plan intern, interesele consorțiului De Wendel erau
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
scenic fiind necunoscut” . Prezentarea declamatorie a rolului este impusă și de faptul că tragedia clasică franceză (Corneille, Racine), de exemplu, este în versuri și impune o anumită solemnitate, evitându-se familiarul, văzut ca o adevărată trivialitate în artă. Acest retorism aservește actorul textului, până când, determinat de sentimentul propriei sale valori, acesta caută să depășească textul, să-l dinamizeze, să-l valorifice creator după propria concepție, ajungându-se astfel, la un moment dat, la inversarea raportului inițial: actorul își aservește textul, îl
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Acest retorism aservește actorul textului, până când, determinat de sentimentul propriei sale valori, acesta caută să depășească textul, să-l dinamizeze, să-l valorifice creator după propria concepție, ajungându-se astfel, la un moment dat, la inversarea raportului inițial: actorul își aservește textul, îl transformă într-un pretext pentru exercițiul propriei arte. „Arta actorului, care era în această concepție adecvată, imitativă, reproductivă, devine cu timpul independentă, expozitivă, se îmbolnăvește de formalismul artistic al epocii și se transformă în virtuozitate” . Uneori, se obțin
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
pentru a-și impune voința. Prinții și nobilimea au fost oprimați. Parlamentele nu mai aveau putere: ele erau obligate să primească și să înregistreze toate edictele, oricare ar fi fost ele, atît de puternic și absolut era regele. Clerul era aservit în mod rușinos voinței regelui: numai cît cerea vreun pic de ajutor și i se acorda mai mult decît ceruse. Clerul se îndatorase oribil de mult. Nici celelalte categorii nu erau mai puțin îndatorate. Numai bancherii și perceptorii trăiau în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
inaptitudinea sa de a suscita o veritabilă adeziune a opiniei publice îl condamna să fie înlăturat prin criza algeriană. DOCUMENT 1 Preambulul Constituției din 27 octombrie 1946 " Imediat după victoria repurtată de popoarele libere asupra regimurilor care au încercat să aservească și să degradeze persoana umană, poporul francez proclamă din nou că orice ființă umană, fără deosebire de rasă, de religie sau de credință, posedă drepturi inalienabile și sacre. El reafirmă în mod solemn drepturile și libertățile omului și ale cetățeanului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]