288 matches
-
model străin (francez/ englez) și în mică măsură, formații cu termen-bază românesc. Cercetarea în domeniu actualizează dihotomia etimologică: a (cf. lat. ad-) prefix provenit din limbile latină, franceză, italiană (adnota, acalmie), care a pătruns și în limba comună (acasă, alene, asfinți), și a- prefix neologic, intrat în limbajele specializate, prin filieră franceză sau engleză. Legăturile de sens dintre prefixul neologic și cuvântul-bază sunt variabile de la un termen medical la altul: prefixul are sens privativ sau negativ, în raport cu baza pozitivă - ro. agenezie
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
prin alte părți, apa și pământul se înlănțuiau și se despărțeau încet, ca în vis. Anticul Pont Euxin, care, potrivit anumitor ipoteze, ar fi provocat, înălțându-și străfundurile, potopul biblic și înnoirea omenirii, dormea cu obrazul împurpurat de soarele care asfințea. Își scoase pantofii și traversă plaja, răscolind cu plăcere nisipul călduț. Pe malul apei, un câine mare, negru, culcat pe labe, pe care de departe îl luase drept o epavă eșuată pe plajă, își înălță capul și lătră de două
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cunoașterea oamenilor și a necazurilor lor, și care a putut fi câștigată aici, unde, vara, lume de pe lume cu lucruri și mizerii se îngrămădește, transformând Varatecul, cum ea singură zice, în Colț-de-Paris. Când pornim spre Bălțătești, soarele e aproape de asfințit. Asfințește când eșim din Varatec, pe frumoasa alee de cireși. Apucăm deadreptul peste câmp, prin fânețe frumos înflorite. Varatecul rămâne în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui. Suind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe Gogolea la lovitura lui (în care se amestecă și resentiment personal). Zice Ștefan V., după bătălie, ascultând pomelnicul morților Moldovei: Când răsare soarele avem să ne aducem aminte de ei, și am să-i jelim de asemeni când soarele asfințește; și când ne vom trezi la bătaia miezului nopții, avem să-i simțim în jurul nostru și ne vom afla nemângâiați de pieirea lor." Amfilohie Șendrea dă sfaturi lui Ionuț pentru expediția dela Brăila, arătând ceeace nu trebuie să se facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ceva înflorit și vesel, colindele se ridicau, sara, spre stele ca suspine telurice. Veselia cea mare a tineretului era concentrată asupra serbării sfântului Vasile ajunul anului-nou. Ș-acuma la sate, e acelaș spectacol; orașele au început a se diferenția. Îndată ce asfințește soarele, prind a umbla cu uratul copiii. După ce se face noapte, pornesc flăcăii, cu mare spectacol de clopot, buhai, dobe, fluier și căpitenia urătorilor rostește orația consacrată recoltei grâului. Odată cu urătorii umblă "nunta", ursul, capra, căluțul, Vicleimul, stelele cu luceafăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un ange T'apporte de la laine blonde Pour tricoter des bas à Dieu /Maurice Carème/ poète belge. 14, avenue Nellie (A sa mère, morte il y a trois jours) Melba-Bruxelles Voltaire, raportând o vorbă a unui baron: "Soarele răsare și asfințește, pe urmă se duce iar la răsărit pentru ziua următoare. Nu se vede cum se duce, pentru că e noapte." Numai Haldeenii, în vechime, puneau soarele în centrul universului și planetele în jur. Învățații lor au fost precursorii lui Kopernik, Galileu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i pusă” (Petreni - Hunedoara). Eroul trebuie să încheie un ciclu solar pentru a fi consacrat, slăbirea forțelor leului la apus conotând încărcătura solară a bestiei. „Soarele călătorește pe un leu până la amiază”, dar aici fiara reprezintă o ipostază a soarelui asfințind, „animal devorator al soarelui”. Gilbert Durand apropie această prezență animalieră de o divinitate foarte familiară în spațiul mediteranean și nu numai: „acest soare devorator și tenebros ni se pare a fi rudă apropiată cu zeul Cronos al grecilor, simbol al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Theodor Burada și Grigore Buiucliu. Halal! zău de sfintele tinerețe!... Nimene dintre noi n-avea fruntea încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
le privește de veacuri stăpânind șesul și munții din înălțimea nourilor, fără a-și spune cuvântul. Maiestatea acestui străvechi cuib de viteji, tăcerea misterioasă ce îl învăluia, legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților spre vârfuri, totuși stăteam nemișcați acolo, duși pe gânduri, cu inima strânsă și cu ochii închipuirei ațintiți asupra trecutului. Nu se mai vedea acum decât o dungă subțire roșietică la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
complicate etc. Știu că Élie este evreu practicant, am avut chiar mici discuții împreună despre iudaismul contemporan; așa că încerc să-i spun că eu nu lucrez cu el sâmbăta viitoare, așa ceva nu se cade. Propun să ne întâlnim dumincă, după ce asfințește soarele, la universitate. Élie ajunge la întâlnire duminică la ora 18.00 fix, comme prévu, și începe prin a-mi spune "Fii binecuvântat, Mirel! M-ai salvat de la păcat, lucram sâmbăta. Părinții mei îți mulțumesc și ei etc." Avea ceva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Rămase uimită, fără surâs și cu ochii mari deschiși se întoarse cu gândul înapoi în timp și constată că imaginea lui de demult nu îl mai reprezenta. Îi păruse schimbat și îmbătrânit definitiv și iremediabil, iar în mintea ei parcă asfințise totul. Se simțea ca un ulcior gol fără apă și era conștientă că va rămâne pentru totdeauna însetată după dragostea de tată. Toată dragostea pe care i-o purtase atâta vreme acum părea că adoarme, iar ea se simțea învinsă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vămi o altă tură de serviciu și-și puneau speranțele în norocul lor. De câte ori nu erau lăsați să aștepte în arșița soarelui făcând insolații, dormind uneori sub cerul liber, în ploi și vânt, fără nici un adăpost. Cu timpul, toate acestea asfințiseră, rămânând ca amintire în mintea fiecăruia. Într-un compartiment era un grup de tineri care se aflau într-o bună dispoziție și emanau un miros plăcut. Nicky avea o voință impresionantă de a trece cu ușurință peste anumite impedimente, manevrând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toate să îi rămână intacte. Era ca un furnicar care își apăra mușuroiul, știind că este numai al lui. Nimeni nu poate urca pe o scară, stând cu mâinile în buzunar sau uitându-se la soare de când răsare și până când asfințește. În aceste condiții de criză, precare, încerca să își păstreze echilibrul afacerilor. Nicky se stabili definitiv cu domiciliu în capitală, după divorțul de Carmen. Trebuia să parcurgă peste patru sute de kilometri pentru a ajunge la Victoria. Stabilise de comun acord
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
exista nici o mamă mai fericită ca ea. Vedea viața în miliarde de culori. Toate barierele de până atunci le frânse iar impedimentele care le întâlnise, acum erau un obstacol depășit. Făcuse față cu brio tuturor dificultăților. În zâmbet de amurg asfințise tot trecutul ei care o urmărise ca un vis plin de tristețe. Era ca o lumină tainică pe care o descoperi atunci când nici nu mai speri. O clipă de bucurie poate șterge mulți ani de suferință din sufletele noastre, și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Asta nu ția spus-o dumnealui? Amintindu-și de discuția glumeață cu bunică-su, Mihăiță se gândește că poate vor mai scăpa de greutăți și atunci va putea să urmeze și clasa a șaptea . Seara de iunie începuse după ce soarele asfințise, treburile prin ocol și ogradă se isprăviseră iar Maria, după ce strecurase laptele turnându-l în oalele special pregătite, spuse: − Emilia, Mihăiță, unul din voi sau amândoi dacă vreți, mergeți la bunicii „de dila deal” să le duceți oala asta cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
râvnite de femei. Numai moș Negruș a mâncat cu mare plăcere vreo două mere domnești aromate iar Maria i-a propus să ducă acasă, dacă vrea, o traistă de mere, că aveau din belșug în livadă. Soarele se apropia de asfințit iar oaspeții se pregătiră de plecare. − Mulțumim din suflet pentru masa îmbelșugată și gustoasă, spuse Ghiță, dar trebuie să ne așternem la drum, ca să nu ne prindă noaptea . Eu merg să înham caii și să pregătesc căruța, spuse el și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pățania lui mamă-sa, așteptându-se să fie pedepsită și ea pentru boroboața lui Săndel. Micuțul fusese acasă, a mâncat, fără ai povesti mamei ce a pățit apoi se refugie în grădină, ca să nu mai dea ochii cu Maricica. Soarele asfințise, în curând trebuiau să se întoarcă de la câmp ceilalți membri ai familiei, dintr-un moment în altul trebuia să pice și Costache, care fusese cu căruța în chirie, cu marfă, la Vaslui. Săndel pândește de după colțul casei cum trebăluiesc maică
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că mamei sale și Maricicăi le place să-l vadă răsfoind teancul de reviste aduse de nenea Mihai de la Constanța, și-a făcut planul cum să le îmbuneze prin această manevră și se apucă în casă de frunzărit revistele. Soarele asfințise de-a binelea; Maricica mulgea vacile, mama pregătea masa de seară și în curând se întoarseră cei de la câmp. După ce-și rezemară sapele de gard s-au așezat pe prispă iar Gheorghiță se gândi că ar putea să cânte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acasă au fost primiți cu urale de bun venit, s-au îmbrățișat cu căldură și totul a căpătat un aer de sărbătoare care i-a emoționat îndeosebi pe cei mici, încât mai-mai nu-și mai țineau minte numele. înainte de a asfinți soarele, a urmat masa de seară, mai îmbelșugată ca de obicei, la care șiau arătat îndemânarea cele două fete, Maricica și Lențâca, supravegheate și îndrumate de stăpâna casei. îmbrăcate curat și îngrijit, se mișcau ca două furnicuțe în jurul mesei, împărțind
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce le luau? Caii. Deci tot bieții căruțași-cărăuși erau cu paguba, că vinul rămânea pe loc, caii ioc iar negustorii urcau în tren spre case. După o pauză la Tudor Vladimirescu, i-am dat bătăi, fiindcă soarele fugea repede spre asfințit iar noi eram tot mai obosiți. Am făcut și ultima parte de drum. Se întunecase tare. Nu știu de ce dar eu aveam mare nădejde în Iancu. Eram sigur că el, diplomat în ale problemelor de strategii, că avea și pușcă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu cască Lohengrin, husari din Grodno îmbrăcați în verde și carmin, grenadieri, Preobrajenski 25, aduceau o notă de veselie în acea manifestație de forță abia temperată de norii de praf ce se ridicau în gloria sîngeroasă a soarelui de asfințit... ... Asfințit de soare: expresie nu tocmai exactă, căci în anotimpul cînd am fost la St. Petersburg era vremea nopților albe26. Astrul zilei cobora la orizont ca mai apoi să se ridice iar spre zenit: spectacol zilnic pe care mergeam să-l
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ansamblu amenințător, datorat neînțelegerii și nebuniei, ce ne obliga să luăm de acum înainte măsuri adecvate unei situații periculoase. Impresia că șederea mea la Sofia se apropia de sfîrșit se întărea dintr-o clipă în alta. Plimbîndu-mă într-un senin asfințit de soare cu ministrul Germaniei pe șoseaua celui de-al patrulea kilometru, după cum era denumită, întrucît după grădina publică, plină de trandafiri, drumul dădea în cîmpie, la o bornă și un cabaret, conversația noastră era punctuată, la intervale regulate, de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
următor: ,,Așa liniștită și blândă s-arăta marea când am plecat din Sulina! Și cât ne-a prins în larg, a și-nceput a se posomorî și, din ce în ce mai cu mânie, a-și ridica oștirile-i de valuri înaintea noastră. [...] Soarele asfințește, lungind pe mare umbrele orașului. E o seară liniștită, una din acele dulci seri de vară în care simți o adevărată fericire să te lași în voia visurilor. Valurile cu vâjâitul lor legănat țin ison orchestrei de pe mal, a
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
că îi este teamă: „Bătrîne, cred că te-a ras din funcție!” (vorbă profetică - nota 2012). Pe mine, ingerințele de acest gen mă ofensează. Le primesc cu o iritare fățișă. *„Sînt trei dimensiuni componente ale conștiinței umane. Ne naștem și asfințim odată cu ele, nu numai bătrînii se gîndesc la trecut, nu numai tinerii la viitor și nimeni nu poate trăi ca un cal jugănit numai în prezent, viața noastră ar fi ca și a lui, mîncare, ham, apă, somn, apoi iar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]