723 matches
-
asta?“ Nu i-am mai răspuns; de mulțumit, nici atât. N-aveam pentru ce. Era ca toți polițiștii: amabil și conștiincios ca o conopidă. Am sărit din nou în mașină și-am luat-o spre casă, cu Brutus mieunând discret. Îmi asortase bancheta, parcă evadasem dintr-un depozit de făină. Ideea bună era însă alta, nu aia cu secția de poliție. Am oprit în piațetă, chiar în mijloc. Se umpluse ca de-obicei, numai Dacii, Trabanturi și Loganuri cu bătrânei sosiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țări tâmpiți atâtea secole, să folosească întâi fețe de masă, pe urmă batiste. Le vedeai peste tot, în toate felurile: simple, duble, cu dantele, cu volane, cu macrameuri, drepte, decupate, zimțate, întinse, împăturite; în zeci de nuanțe și de combinații, asortate la îmbrăcăminte, cu inițialele posesorului cusute discret și îngrijit la unul din colțuri. Nimeni nu ieșea din casă cu batista necălcată. Pleca omul cu treburi sau la plimbare, te întâlneai cu el pe Calea Victoriei sau la Șosea și încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vestimentare (deviza lui: „Haina-i ca ceasul!“): cămașa să nu facă pliuri și cute; nodul cravatei să fie plat și drept (nu gros cât pumnul, ca la partid); dunga șlițului să vină în prelungirea liniei nasturilor cămășii; ciorapii să se asorteze la curea (nu la cămașă!); pantofii să iasă cu botul lucios, proaspăt lustruit. Îl și-auzeam, cu explicațiile lui clare și metodice: „Pantofii sunt cartea de vizită a unui om. Când o arăți, trebuie să strălucească!“ Avea întotdeauna dreptate, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trage volanul. „Haideți, că ne face ciuciulete!“, i-am îndemnat, deschizând ușile. Ne-am urcat toți patru în Opel: Maria în față, Mihnea și Lupu în spate, despărțiți de umbrela avocatului. Un „Doppler“ cu mâner prețios, de lemn roșu; se asorta la cureaua ceasului. M-am uitat în retrovizor. Mihnea era chiar Mihnea: hirsut, zgomotos, cu pantalonii reiați și cămașa atârnându-i pe sub hanorac. Nu-l puteai confunda. S-a prezentat și i-a întins o mână udă lui Andrei. Avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dincolo, Mihnea nu trebuia să afle chiar totul. Și-așa, din vina lui, frecam menta în casa lui moș Goriot din Tuzla, fără să știm prea bine de ce. Am coborât vocea și i-am cerut Mariei geanta. Era micuță, neagră, asortată cu cizmele. Mi-a întins-o; nu mai aveam demult secrete, puteam să scotocesc legal. Am extras fotografia și i-am arătat-o lui Lupu, făcându-i un semn cu degetul la gură. N-am lăsat-o din mână, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în dreptul unui loc agreat de toți. O minte isteață, perversă sau pur și simplu neatentă, combinase numele pașoptist al instituției mele cu pancarta unei cârciumi de cartier. Alături, o librărie minusculă, strivită de cofetăria „Capșa“, purta și ea un titlu asortat cu zona: „Cărturești“. Găseai acolo tot ce vroiai, de la ghidul Bucureștilor la albume de pictură, și de la CD-uri cu Pink Floyd la cutii de ceai din Sumatra, ca într-o prăvălie orientală. Zvonurile spuneau că numele fusese, inițial, „Cărtărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bentiță pe cap și adidași în picioare. În timpul liber, aveam aspect de infractor, nu de profesor universitar. Nu era vorba că-mi lipseau hainele; dimpotrivă. Dulapul nostru trosnea, tocmai comandasem un corp nou în Pajura unui meșter. Știam să mă asortez cu Maria la o cafeluță, o recepție, o piesă de teatru sau o ieșire în parc. Ea apărea mereu elegantă, feminină, invidiată. Știa să așeze o pată de culoare în perfecțiunea asta socială (un trandafir de stofă, o broșă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strălucea de modernitate, în contrast cu exteriorul. Parcă montase cineva un cub într-un palat imperial. „Rezonabil.“, și-a început Maria verificarea. „Pat matrimonial pe suport din lemn de fag, veioze Ikea cu reglaj pe verticală, măsuță de plexiglas cu picioare nichelate, asortată la tubulatura noptierelor și-a dulapului. Ia să vedem și-n baie.“ Și-a aranjat paltonul sport pe umeraș în dulap, a încercat etajera cu degetul (nici un fir de praf), după care a apăsat comutatorul și-a băgat capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gri. Sunt recomandate taioarele cu fustă care acoperă genunchii. * Bluze: sunt de preferat modelele simple, în culori deschise. Evită decolteurile adânci, excesul de volane și culorile stridente. * Pantofi: eleganți; decupați, fără șireturi, cu tocuri nu prea înalte, într-o culoare asortată cu cea a vestimentației; perfect lustruiți (pe timp de iarnă, ghete sau cizme cu toc moderat, clasice, fără "zorzoane"). * Ciorapi: de culoarea piciorului, bej sau în nuanțe ușor mai închise. Evită ciorapii din plasă, colorați sau cu modele. * Poșeta (opțional
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
lustruiți (pe timp de iarnă, ghete sau cizme cu toc moderat, clasice, fără "zorzoane"). * Ciorapi: de culoarea piciorului, bej sau în nuanțe ușor mai închise. Evită ciorapii din plasă, colorați sau cu modele. * Poșeta (opțional): de dimensiuni mici sau medii, asortată cu încălțămintea. * Lacul de unghii: fie transparent, fie într-o culoare conservatoare: bej, crem, alb. Sunt de preferat cele mate celor cu sidefate sau cu sclipici. * Machiaj: ponderat. * Bijuterii: simple și puține. O pereche de cercei și un inel (cel
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Sunt de preferat cele albe, clasice, cu guler sau care se închid până la ultimul nasture. Asigură-te întotdeauna că porți o cămașă foarte bine călcată. * Cravate: din mătase 100% sau în amestecuri de bună calitate, cu dungi sau motive conservatoare, asortate cu costumul. Vârful cravatei trebuie să se oprească aproape de centrul cataramei de la curea. * Pantofi: Pantofi cu șireturi, de culoare neagră sau maro, perfect lustruiți. Șosete de culoare închisă. * Părul de pe față: barbă și mustața ar putea face o impresie proastă
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Unii Își permiteau și mai și glumeau cu majorii, dar erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri În armată, care aveau șmecheria aia cazonă, care se asorta la gardieni, că șmecheriile de bulevard nu țineau la gardieni, că oricum nu le Înțelegeau... Da’ șmecheriile ălea cazone mergeau... Alimentația era diferită decât cea din Închisoare? Era mai bună decât În Închisoare. În ce consta? Era dimineața un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
destul de târziu. Cele trei zile erau plictisitoare, monotone și lungi. Te luptai cu somnul și îți ascundeai căscatul. Careul de rebus, somnul sau schimbul de bilețele erau preocupări destul de frecvente. Singurele momente dorite erau pauzele în care, la bufetul bogat asortat de pe holuri, serveam gustări, beam cafea naturală și fumam câte o țigară, timp în care discutam cu șefii sau cu omologii noștri din alte comune. Primarii mai vechi veneau cu mașinile personale și aduceau șefilor multe plocoane, în mod deosebit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aspect îngrijit, a completat tânăra care îi însoțea pe cei doi activiști. Tovarășa cea tânără s-a ridicat în picioare, special pentru a-i putea admira costumul impecabil, din stofă fină cu fusta puțin peste genunchi. Bluza din mătase se asorta în mod plăcut cu taiorul. „Dar de unde să am eu așa un costum?”, am gândit, privind-o cu acea invidie de care e în stare doar o femeie atunci când privește la altă femeie îmbrăcată elegant. Fabricile de confecții lucrau îmbrăcăminte
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la lăută. Aplecată deasupra instrumentului, Amara parcă mângâia corzile cu degetele ei subțiri, cu o mișcare prelungă. Parcă respira vibrațiile cutiei armonice, adâncită În miraculosul extaz al unor sunete pe care poate că nu le putea auzi. Lumina lumânării se asorta cu albul imaculat al părului ei, transformându-l Într-o cascadă de argint. Privirea lui Dante zăbovi cu aviditate pe chipul ei desăvârșit, În timp ce simțea cum inima Îi bate tot mai tare. Deodată, femeia Își ridică ochii și Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
împărăției bulgară. De 500 de ani, de când stăpânesc turcii, Tîrnova remăsese totuși centrul intelectual și comercial al Bulgariei. Drept că industria au căzut de un veac, dar cu atât mai viu e comerțul. Bazarul și magaziile negustorilor bulgari sunt bine asortate cu mărfuri. Până la întemeierea vilaieturilor (1862) Tîrnova era scaunul guvernamentului Bulgariei dunărene, până ce Mithad Pașa au strămutat scaunul la Rusciuc. [24 iulie 1877] ["LA 20 IULIE (1 AUGUST)... "] La 20 iulie (1 august) la amiază a sosit la Viena d.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
priceput, dar nu eram inventiv în ce privește banii. Mă anima mai degrabă entuziasmul social, alura mondenă, hainele cu care mă împăunam. Felul în care se punea în valoare modelul ciorapilor mei croșetați când puneam picior peste picior, modul în care se asorta papionul cu gulerul Princeton mă loveau în inimă cu o putere și o foame extraordinare. Eram copleșit. Pentru scurt timp m-am combinat cu o chelneriță de la Symington, Willa Steiner. O duceam la dans la Merry Garden și mergeam apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un perete gol; Își purta părul Într-un coc elegant și aranjat, legând de obicei eșarfe viu colorate În jurul lui, fixate cu broșe mari, din aur. Turbanul de azi era compus din Învolburări de materiale roșii și verzi și se asorta foarte bine cu rochia ei roșie. Cerceii erau niște cercuri uriașe din aur, iar unghiile lucioase, fiecare din ele fiind mai lungă decât ale mele puse cap la cap, loveau ușor tastele computerului, ca și cum ar fi dansat step. Spuse: — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
discipole. Ca de obicei, Josie stătea chiar În fața mea, având pe chip eternul său zâmbet larg. Costumul ei de gimnastică era roz, iar colanții gri. În jurul taliei purta una dintre acele curele Înguste nesuferite, cenușie și ea, desigur, ca să se asorteze; rujul cu care se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire trandafirie. Josie zâmbea constant, indiferent de ce spuneam sau făceam, Înclinându-și capul Într-o parte pentru ca părul strălucitor, tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Cumva, Fliss reușea să-și păstreze o aparență destul de naturală; o văzusem chiar scăpărând un chibrit de fermoarul de la pantaloni. Îl Întâlnisem de câteva ori și pe prietenul ei, Andy, un omuleț drăgălaș, cu bucle blonde și voce suavă. Se asortau de minune. Lou oftă. — Suntem foarte Încordate zilele astea, zise ea, Întorcându-se la biroul de la recepție. Eu, una, nu numesc astea condiții de muncă omenești. Fliss ridică din sprâncene și se uită la mine. — Lesley e Înăuntru, În sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
știu cât de elegantă urma să fie petrecerea asta. De fapt, Holland Park nu era tocmai o adresă fără blazon. Mi-am pus și un colier din plastic negru, mi-am strâns părul și-am trântit și niște ruj roșu asortat cu rochia și care nu se lua cu zilele, indiferent ce făceai Între timp cu gura. Arătam oare ca o târfă ieftină? M-am privit În oglindă și-am hotărât că ghetele mă salvau de la o atare asemănare. Le dădusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
al sălii, lângă una dintre cele două ferestre circulare. Acolo stătea o femeie, ai cărei Înălțime și conformație, În America, ar fi primi calificativul de „minionă“. Părul Îi era atât de Înfoiat că arăta ca un pămătuf, iar rochia se asorta și ea la ansamblu. Pe sub Îmbrăcăminte, era numai pielea și osul, iar chipul Îi era Încordat, de lăsa impresia că se va despica dacă va deschide gura. Alături, se afla un bărbat solid și pătrățos, cu păr de culoarea oțelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era că doamna contesă ar fi strâmbat din nas. În seara asta, nu ardea focul În sobă, o plăcere rezervată doar pentru lunile de iarnă. Totuși, ar fi fost drăguț să fie puțin foc, chiar și unul fals, ca să se asorteze cu podeaua de lemn și zidurile pătate. Localul ăsta mă făcea să vreau să merg la Dublin. Se pare că, acolo, străzile sunt garnisite cu astfel de cârciumi, care nu se Închid niciodată, unde oamenii vin și sporovăiesc cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
au îngăduit restaurarea relicvelor depozitate acum în criptă și ignorate de părintele Bernard, care găsea că pereții erau și așa destul de încărcați, având în vedere că nu puteau fi acoperiți cu tapiserii orientale. Podeaua era pavată cu dale de piatră asortate la culoarea pereților, dispuse în desene geometrice sau motive florale stilizate. Părintele Bernard scosese covoarele moderne, discordante, aranjate de predecesorul său. Ar fi acceptat niște covoare persane, dar vremea bogaților donatori apusese. Exista doar o singură tapiserie, una dintre ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timp, lucrul de care Tom își amintea cel mai limpede, laolaltă cu o teribilă senzație de degradare, era ceea ce văzuse el de pe creasta stâncii, fără să-i fi atras atenția lui Emma: Hattie dezbrăcându-se, ciorapii ei mov care se asortau cu rochia, ciorapi cu vârfurile de o culoare mai închisă și pulpele albe, peste marginea ciorapilor. — Domnilor, e ora închiderii, vă rog! Avem destulă băutură? Unde vă duceți? Pe islaz. — Bâlciul continuă și oamenii dansează în jurul Inelului. — Pot să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]