6,930 matches
-
brațele catifelate ale întunericului (...) în timp ce iată covorul din casă se transformă într-o pajiște înflorită/ în timp ce pereții casei se fac de sticlă iar casa mea plutește deodată prin aer” (Casa plutește prin aer). Uneori tonul devine grav, notificîndu-ne o înfrățire aspră a ființei cu țărîna (de reținut totuși pedala fraternă, care îmblînzește asociația): „într-o seară cu lună ne vom întoarce țepeni solemni/ ca o halcă de carne înghețată pe tejgheaua măcelarului/ fără vorbe inutile vom întinde o mînă grea ca
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
Întrucât denunțătorul nu a achitat decât 1.000 lei din suma pretinsă, Cornelia Corescu a dispus ca o angajată din subordine să înlocuiască procesul-verbal inițial cu un altul în care se consemnau împrejurări nereale ce ar fi atras sancțiuni mai aspre.
Fosta şefă a ITM Timiş, condamnată în dosarul "Şpagă pentru PDL" () [Corola-journal/Journalistic/24128_a_25453]
-
la școală. Margaret Mitchell, Caks, Camus, Thomas Mann. Iarnă. O lumină palidă strecurându-se printre perdele. Mirosul paginilor cărților și emanațiile corpului, excitante și tari sub saltea. Vârfurile degetelor pipăind cusăturile și descoperind nodurile de care să te agăți. Pielea aspră pe coapsele mele - și acolo se ascunde copilăria. În vechea noastră casă, sub scară, mama se împiedică și scapă pe genunchii mei o lopățică plină cu cărbuni aprinși. Nu-mi mai amintesc lucrul ăsta sau mai degrabă rețin durerea, dar
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
primele pagini ale volumului asupra temperamentului solar al poetului, ardent până la a fi sortit să se consume integral și repede. Clasicitatea inspirației poetice a lui Ion Pillat ar reprezenta în acest caz și triumful spiritului asupra imediatei percepții, al unei aspre discipline, din copilărie însușita, de care a profitat în prim rând artă.
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
parafate, vai, de crîncenul abuz comunist, din 1948, al desființării unui cult important, ar fi considerabil știrbite. Opinii coroborate printr-un citat din N. Iorga: "Fără unirea în credința cu Romă nu erau școlile mari din străinătate pentru ucenicii români, aspri în ale învățăturii; nu era mai ales acea școală pentru inimă poporului român, care a fost Romă însăși". Polemismul exegetului ce și-a luat avînt deschide evantaiul următoarei colorate formule comparatist-sarcastice: "îngăduindu-ne o translație comparativa, ne-am putea aminti
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
dintr-un amplu interviu filmat cu Gheorghe Dinică. ... Am fost crescut mai mult de bunici. Ai mei erau despărțiți. N-am avut ceea ce se cheamă o familie strînsă la gură sobei, cu povestioare, cu poezie și romantism. Era o viață aspră, ferita de dulcegării...Oaze? Vacanțele de vară, la țară. Tata era din Argeș și vară mă trimitea acolo, la niște mătuși și unchi, care mă iubeau. Era foarte frumoasă și clară viața, acolo... Pe la 13-14 ani mi-am luat viața
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
Părtinitor e Universul, sau poate că eu Cu tălpile-mi aspre rânesc poala lui Dumnezeu? Că pe-o țoala spălată-n năduf pe piatră de rău Frecată-n leșia nopții până-i ruptă din brâu. Sau poate, cu tropot, rănit-am al zilei timpan Fugărind cu pintenii arși iluzoriul liman: Chilia
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
fi ceva nou în sferturi aici. Ne știm foarte bine, ne cunoaștem jocul după duelurile din acest an. Simona are un an extraordinar. Evident că locul 2 în lume este o performanță incredibilă. Cu siguranță că va fi un meci aspru", a declarat Maria Sharapova, citată de gsp.ro.
SIMONA HALEP - MARIA SHARAPOVA, în SFERTURI DE FINALĂ la CINCINNATI. Ce a declarat SHARAPOVA despre meciul cu HALEP by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/21756_a_23081]
-
în această carte este romanul de război: participarea italiană în campania din Rusia, retragerile dezordonate, mai apoi, din Polonia sau din Balcani, ororile lagărelor comuniste, degringolada din Italia după demisia lui Mussolini. Și consecințele acestora: primele alegeri libere, trecerea de la aspra morală soldățească la subtilitățile de neînțeles ale politicii, coloratura gauchistă a furtunoșilor ani '60. Scenele de război propriu-zise au pregnanță și dau greutate cărții: "în sfîrșit, tirul italian încetă pentru un timp; cu toții, prieteni sau inamici, simțeau - mai ales în
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
promisiune. Dar Antonescu era mai dinainte înțeles cu Fabricius, ambasadorul Germaniei, să facă guvern cu legionarii și să se alăture Axei. Ceea ce Antonescu a și făcut, decretînd statul național legionar la 14 septembrie 1940. Maniu, revoltat, a alcătuit un memoriu aspru (de comun acord cu Dinu Brătianu) în care îi reproșa procedeul, socotit fatal intereselor țării. Hudiță a fost însărcinat să-i înmîneze memoriul generalului Antonescu. Generalul a răspuns că a procedat cum se cuvine, relatînd confidențial versiunea neștiută despre detronarea
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
Mare, deci în despărțămîntul năsăudean al județului Bistrița. Ceea ce demonstrează că strămoșii scriitorului nu au venit în Moldova nici din Maramureș, nici din sudul Transilvaniei, ci din nordul ei. Populația veche românească din zona năsăudeană a Bistriței era supusă unor aspre condiții de viață, nerecunoscîndu-i-se, deși majoritară, aceleași drepturi ca națiunilor legale (ungurii, sașii și secuii). Aceasta era o situație împilatoare tuturor românilor din principatul Transilvaniei. Dar în zona Năsăudului, acestei situații general împilătoare i se mai adăuga una specială, determinată
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
numele scriitorului humuleștean provenind din familia mamei Smaranda (numai ea fiind o Creangă, fiica lui David), numele tatălui fiind, cum se știe, Petrea Ciubotariul. Dar, o vreme, Ștefan Creangă sau Crengeștii îndeobște n-au stat mult în Pipirig. Vremurile erau aspre, încît au plecat mai departe, în Bucovina, în localitatea Botoșana. Această zonă a Bucovinei fusese răpită Moldovei de către Imperiul austriac, la 1775 prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi. Aici era guvernator peste toată Bucovina, chiar generalul Enzenberg, fost înainte comandant al regimentului
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
se rezumă la Zaharia Stancu și V. Em. Galan? Nimeni nu va merge atît de departe încît să-l acuze că uită pe Mircea Eliade: unde sînt însă Mateiu Caragiale, Gib Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Emanoil Bucuță și atîția alții?". Linii aspre, impregnate de-o prezumată amărăciune, dar care nu puteau fi altminteri, deoarece ele trasează conturul exact al golului. *** O altă învinuire stupidă: blamarea colaboraționismului n-ar însemna decît un proletcultism pe dos. De parcă liberalizarea conștiinței ar putea fi subsumată unui
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
românești și, în general, mișcării naționale aromânești. Nu e adevărat că D.A. Sturdza, în 1901, ar fi fost împotriva acestor școli. În realitate, în 1901, cînd Sturdza a devenit prim-ministru, România parcurgea o criză economică acută, ceea ce a determinat aspre economii bugetare, inclusiv din substanța subvențiilor acordate școlilor (a)românești. Apoi, cînd situația economică s-a restabilit (prin 1903-1904), subvențiile au revenit la cota anterioară. Din nefericire, episodul conflictului Apostol Margarit cu Eforia școlilor din Monastir nu mai putea readuce
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
părinții săi, interzicându-i totodată să intre în casă), să-i moară bunicul. Copilul folosește prilejul pentru a se juca nesupravegheat. El pleacă la râul din apropiere, unde își întâlnește prietenii de joacă: un țigănuș, Feri, maturizat devreme, din cauza vieții aspre pe care o duce, și un băiat răzgâiat, fiul unui preot, Cosmin. îl însoțește, antipatică din punctul lui de vedere, pentru că e... fată și pentru că el nu vede încă într-o fată decât o nevolnică, verișoara lui, Ancuța. Deși absorbit
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
profunzimile barbiliene, lipsit uneori de carnea concretului, de viața realului, poetul se lăfăie în marile saloane ale neantului, îngropîndu-se în definiții gnostice care, uneori, frizează banalul". Sau: "Construiește o ontologie precară și exterioară". În legătură cu G. Călinescu, avem de asemenea propoziții aspre, motivate însă prin numeroasele momente de cădere ale Divinului critic: "Angajarea partinică a lui G. Călinescu, dar și a unor Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu s-a constituit în-tr-un antimodel la scară națională. E debusolantă și incredibilă poziția susținută în Cronica
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
zică că de la sat, de la matcă, de la crysalidă izvorăște tot ce e adevărat românesc - chiar cînd este transpus în oraș sau chiar într-o mare metropolă a lumilor străine." S-a povestit că N. Iorga a pufnit furios, neuitînd această aspră lecție, pe care el considera că n-a meritat-o și că dreptatea - se putea altfel? - era de partea lui. Dar pentru Blaga, căruia ani de zile opera îi fusese - datorită lui N. Iorga și obtuzului Bogdan-Duică - obstrucționată și respins
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
tavan/ dong-dong face și tristețea brațului ei drept/ coborînd vertical și smulgînd din mormînt/ inima iubitului care încă pulsează" (evident, părul ei ud nu există). Senzualitatea poetului aspiră spre brutalitate, parcă spre a sublinia concretețea casantă a lumii. Această simțire aspră, pe alocuri cinică, se asociază cu o poetică ce-și propune a se debarasa de convenții, a miza tot timpul pe "îndrăzneală": "cîtă perversă plăcere să îi atingi rochia/ smotocită de vînt spre disperarea trecătorilor/ loviți de parfumul ei de
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
lucru și mai periculos, pentru mine, ca viitor scriitor. Am arătat cum, la Verificarea solemnă, din 1949, a cărei comisie era condusă de un activist pe care-l chema Merfu, - nu știu dacă o mai fi trăind... Pe acest om aspru și întunecat l-am introdus în romanul meu apărut în 1976, Galeria cu viță sălbatică, autobiografic. Cînd am pășit înaintea comisiei, am spus sus și tare ce scrisei în articolul trecut. Esența, repet, era că, dacă în economie se mai
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
față, publicațiile culturale și editurile par să se fi adaptat mecanismelor pieții libere mai bine decât faimoasele "ctitorii" ale socialismului atotbiruitor. Destui oameni de cultură (nu toți, firește, unii dintre ei trăind cu nostalgia nătângă a statului-biberon) au învățat legile aspre ale concurenței, au dobândit arta obținerii de finanțări, într-un cuvânt, au învățat să stea pe picioare. Am fost, cu toate acestea, uluit să aflu de ușurătatea cu care, în numele unei false idei de "liberă concurență", unul din tezaurele naționale
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
Blaga (publicat de profesorul Mircea Zaciu) adresat autorităților comuniste care-l supravegheau pe marele poet, pagini de arhivă literară, prozele lui Uricaru și Runcanu, anchete literare, între care una, aș zice, notorie, Dreptul la timp, prin '85, conținea și judecata aspră a lui Mircea Cărtărescu asupra poeziei române postbelice, unde, cu excepția lui Nichita Stănescu, nu găsea decât un "vacuum". Din înșiruirea numelor, rapidă, nesistematică, cred că ne convingem că Echinoxul a salutat și susținut valoarea, a respectat părerea celuilalt, s-a
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
obține o pînză flamandă: "Lăsăm lumînările să ardă o jumătate de oră, după care începem să turnăm în pahare. Bunătățile de pe lume: întîi pateuri și salate orientale, apoi fripturi de pui și de porc, rumene, calde, vinuri dulci pentru doamne, aspre pentru domni.(...) Sosește friptura de căprioară, vînat rar din pădurile de la Horga-Bursuci. I se face loc între celelalte. În lumina poliedrelor de sus, fragedele bucăți de carne brună au reflexe de sidef". Peisajele sînt dichisite coloristic, lucrate cu o migală
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
educația la iezuiți, în școala de la Blaj, iar pe de altă parte avea conștiința încărcată cu foarte multe ticăloșii, între care și furturi ordinare de bani". Acesta să fie adevărul? Autorul romanului Desculț e supus și în alte pasaje unui aspru rechizitoriu: Nu m-a impresionat nici faptul că Zaharia Stancu a spus că, spre deosebire de un adevărat comunist, eu dau bir cu fugiții. Mă gîndeam: "Tocmai tu să spui așa ceva, sluga tuturor regimurilor fasciste și secrete, pe ascuns, să nu te
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
tangibilă. Gestul rămas la jumătate, secunda de neîmplinire, un vag regret, o lipsă de îndrăzneală feminină și nu filosofic blagiană alcătuiesc muzica de fond specifică: "Amețit de Leopardi le-am căutat/ pe însoritele/ pante pieptiș am luat-o spre tufișurile/ aspre din jurul amfiteatrelor,/ șopîrle și maci, rozmarin și salvie/ rămăseseră în urmă./ Petale aveau de un galben profund/ și umed,/ îmi aminteau prin silabele lor iubite/ ale cruciaților,/ imaginate doar și declanșînd fervori nebunești,/ turniruri și giostre, serbări florentine și pe
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
Gura satului e, desigur, memorabilă). Dar niciodată, cum spuneam, etnografismul nu copleșește, nu devine preocupare autonomă și nici nu aplatizează sentimentele, surprinse cu o mare intuiție a mișcărilor sufletești. S-a imputat operei lui Slavici rigorismul moral, considerîndu-se că "eticismul aspru de pastor" (l-am citat pe Pompiliu Constantinescu) ar fi dăunat viziunii creatoare a prozatorului. Incontestabil, moralitatea, adesea excesivă, e specifică prozelor lui Slavici și pare bine deplasată cititorului de astăzi. Întrebarea e însă dacă eticismul tulbură planul artei. Să
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]