677 matches
-
Stau în genunchi, mă uit în mine,/ văd buzele inimii/ sărutând povara dimineții/ din plânsul tăcerii/ cu care mă strigi”. Mă aplec și umplu cupa cu stropi de „apă vie” pe care buna mea fântână îi dăruiește muritorilor să-și astâmpere setea, beau cu nesaț acea licoare binecuvântată de Cerescul TATĂ, și prind puteri fasntastice: inima mea pulsează a viață plină de împlinire, căci prin taina Lui, simt că nu am să îmbătrânesc niciodată, atâta timp cât port în sufletul meu poemele „CU
CRONICA DE CARTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358028_a_359357]
-
vină, Înconjurați de oameni buni să fim! Mai dă-mi puteri și pace sufletească, Pe Maricica ține-o lângă mine, Iar când la copilași o să pornească, Mă ia în grija TA, rămân cu TINE. Mai dă-mi tărie să-mi astâmpăr dorul Și dă-mi curaj în orice dimineață Păstrează-mi încă nesecat izvorul De dragoste de oameni și de viață! Revarsă sănătate an de an, Spre un om bun, nea Ghiță Iacoban, Înspre soție, copilași, nepoți, Cu stimă-am fost
AJUTĂ-MĂ DOAMNE ! de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358731_a_360060]
-
stalagmite / Strig eu, eu, eu...se aude / Din adâncuri / Noi, noi, noi...// Străină mi-e poezia mea” (Străină). Trecerea de la „eu” la „noi” reprezintă o etapă importantă. Autorul nu se mai mulțumește cu acel monolog în surdină, menit să-i astâmpere orgoliul liric, ci trimite semnale, reverberate-n ecouri, spre ceilalți, „noi, noi, noi”. Și feed-back-ul nu întârzie să apară. Poetul are deja „revelația orizontului”. Dincolo de care, poezia lui se face fluture în căutarea pajiștilor unde explodează culoarea și parfumul. Trepte
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
care să cuprind totul, fără a mă lăsa înlănțuită de nimic. Linii care se topesc în aer ... Dezmierd un gând, o amintire a ploilor. M-am amestecat în miile de ploi care au căutat un căuș pentru a fi setea astâmpărând văpaia din graiul trupurilor în care se năștea arderea dorului. Căușul însă a băut setea din înalturi, lăsând trupurile într-o însetare aidoma morții. Uitarea din clipe a zburat dinlăuntrul ochilor, dincolo de ei, lăsând un deșert în a cărui umbră
ŞOAPTE ŞI PLOI de DANIELA DUMITRIU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359356_a_360685]
-
brazii înalți, molizii, freamătă puternic o simfonie sihastră, măreață precum cascada unui fluviu sau valurile unui ocean răsculat. Copacii mari suspină puternic, se clatină, se răsucesc, zbătându-se vitejește să rămână pe picioare... Dar demonii furtunilor de munte nu se astâmpără, nu se lasă, până nu aud brazii trosnind și nu le văd căzând cu trosnet asurzitor în prăpăstii. Geamătul întregului codru e și mai puternic, înghite degrabă orice soartă tristă a vreunui brad căzut... Geamurile caselor zăngănesc puternic, se zbat
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
nu se mai conjugă. Ești rana mea Trebuie să spun, totuși, un fapt care te privește, Retrasă cum ești în casa părinților tăi neputincioși, Ca-ntr-un mormânt, să spun un adevăr, un avertisment Tuturor nenorociților și bârfitorilor tăi, tuturor: Astâmpărați-vă! În casa de pe deal e o rană a mea Care seamănă cu ea. Nu este ea. Ci o rană a mea. O rană care nu se poate închide. Degeaba mă rog Pentru cicatrizare, degeaba mă rog pentru vindecare. Rana
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
a vrut Domnul, m-am despărțit în prima vacanță de vară, când ne întroseserăm la unchiul Pavăl, pentru vreo două luni. Era o zi fierbinte, nici o adiere de vânt nu slăbea vipia. Toată dimineața o petrecuserăm docile pe lângă baba Mărgărita, astâmpărând păsările, aducând apă în jgheaburi și în butoiul de lângă cunie, să fie pentru seara de spălat și câte altele. Cum izvorul de la care așteptam să vină apa era departe de casă, drumurile, căratul și...căldura ne slăbiseră și ne încinseseră
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
au adus 4 ani de condamnare politică și interdicția de a nu mai scrie un vers. Dar, cum Canalul Morții, a devenit Golgota dobrogeană a zecilor de mii de osândiți, și imn al devenirii lor, Andrei Ciurunga nu s-a astâmpărat și a transformat Canalul în Poemul pătimirii, pentru care a mai primit 18 ani de temniță. Zidit din argilă și foc și-a frământat zilele-n cântare și visele stropite cu soare s-au împletit din răsărituri mângâieri. Din zările
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
îndrepta spre ea și nu spre Ana, chiar dacă nu se potriveau. Știe ea viața cum să le orânduiască pe toate și fiecare sac își va găsi petecuțul său, așa cum credea ea că l-a găsit pe George, care să-i astâmpere setea de viață și de dragoste. „Și ce frumos recita. Oare la fel de frumos va ști să sărute și să iubească? Poeții sunt mai romantici decât muritorii de rând, de aceea se spune despre ei că sunt cu capul în nori
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
ales bărbat trecut: Ca să fie bun de muncă, Nu l-a luat pentru iubit. Bietul om, credul din fire, Și mai mult - fudul la cap - Se mândrea de cucerire, Când un prieten l-a-ntrebat: - Vai, Ilie!... crezi că poți Să-i astâmperi suflețelul? Tu nu vezi cum pe noi, toți, Ne-a tocat, ne-a făcut felul?!... Măi amice, mi-ești trecut, Ești de vârsta mea, se pare? Zău, nu-i bine ce-ai făcut! Păi, să-ți iei ciocănitoare?... - Tu ești
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
legendara Țară a Vrancei, la doar câteva aruncături de băț de Casa Vrâncioaiei - ai cărei fii au apărat plaiurile Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt de năvălirile migratorilor, încă se mai întâmplă minuni. Încă se mai nasc oameni care „astâmpără” mânia lui Dumnezeu - cu bună dreptate pornită împotriva noastră - prin sufletul lor nobil și curat, prin simțirea lor profund românească, prin suferințele pe care, cu stoicism, le îndură în fiecare zi - așteptând cerurile să se deschidă, spre mântuirea neamului românesc
EDITURA ARMONII CULTURALE, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359614_a_360943]
-
a fost cel mare, atâta este el de năbădios, la aceeași vârstă. Ce le‑o lipsi de nu se înțeleg copiii, nu știu. Mereu trebuie să‑i împac eu, până nu se supără Vasile și‑i chelfănește puțin ca să‑i astâmpere pe amândoi”. - Hai, vino la mama, că le tai pe urmă! Ce fac ei la câmp acuma? l‑a întrebat cu voce blândă, după ce el s‑a apropiat încet, neîncrezător și o privit‑o cu cea mai autentică nevinovăție în
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
apere ei, niște biete mogâldețe, de ghearele și pliscul uriaș de deasupra lor? Inima le bătea în piept să le plesnească. Nu vedeau nici o scăpare. Bietul Mărțișor căzu în genunchi și strigă la Vultur. - Stai, Preaputernicule! Cu noi nu-ți astâmperi foamea! Vrem să mergem la Moș Vreme să ne spună cum să izbăvim lumea de cumplita Iarnă. Și cetatea voastră e bântuită de suflarea lui Viscorilă, care vrea s-o smulgă din vârful stâncii. Mărțișor o nimeri bine. Și vulturii
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
îmi încalț pantofii ce mi i-am descălțat pentru o clipă, uit de oboseala călătoriei lungi, parcă nici nu mi-e mai sete, singurul lucrul pe care mi-l doresc este să observ, să observ, să observ. Oprim să ne astâmpărăm setea. Este un mic local ce l-aș asemui cu o cofetărie de cartier de la noi. Fără să am vreo speranță, întreb dacă nu este o toaletă. Însoțitorul nostru se informează și îmi indică drumul. Toaleta se află în partea
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
de „hoardele nebune”, de „Guvernele de crime vinovate”. Poetul nu își iartă nici compatrioții care îi votează „tăcuți și fără rost/ Pe veneticii aleși din afară” și care se ploconesc „străinilor solemn”, renunțând „la glie și trecut”. Artistul ne mai astâmpără durerea receptată cu câteva versuri foarte frumoase dedicate unei poete anonime (Nu-i prea târziu) și cu o revărsare cuminte de optimism în ceea ce privește viitorul țării (Daciei nepieritoare). Remarc câteva metafore splendide: „Aduceți Basarabia acasă -/ Bateți în diamante crezul ei” (Aduceți
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > EMINESCU, PENTRU INIMĂ MEA Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Pribeag pe meleaguri străine Departe de codri verzi, izvoare, Carpați Cu greu îmi astâmpăr într-o carte Dorul de mama, de tată, de frați. Citesc poezia, mă doare dorul de casă Visez că stau cu poetul la masa Deodată nu mai vreau să mor Visez că sunt copil și dorm lângă izvor. Eminescu pentru
EMINESCU, PENTRU INIMA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340091_a_341420]
-
se înfoia destul de des, lua și tăciunii din vatră și spăla toate ulițele, vreo trei la număr, care se propteau în gardul lui Gheorghe al lu Șolea, ca apoi să se prăvălească spre godovan - un petic de apă ce mai astâmpăra arșița verii de pe pieile înegrite ale copiilor -, parcă nimic nu mai era ca la început Până să vină pacostea asta, toată lumea era liniștită, își vedea de ale ei, nimeni nu avea nimic cu nimeni. Eeeeeei, se mai ciondăneau ei, din
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
ceva în ureche și-i prinse lobul între dințișorii ei, perle de China, și sărind prin casă ca o fetișcană de liceu, începu să-și ia hainele necesare pentru o vacanță binemeritată... după efortul pe care-l depusese ca să-i astâmpere "durerea” trubadurului tomnatic. Și acum să-l lăsăm pe conașul Pandelică ca să-și petreacă zilele de „convalescență” în brațele Didinei și să vedem pe unde-l poartă piciarele pe zăbăucul nostru, Năică cel cu minte mică. ......................................................................................Ion Bâzdoacă îl duse
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
cerul să-și dezvăluie odată și odată visteria de minuni. Dar cei zămisliți din lut degeaba încercau să întindă brațele spre cer, căci picioarele le rămâneau tot în colb și rămâneau blestemați în continuare să răscolească pământul ca să-și poată astâmpăra foamea cea izvodită din lut. Avan se mai înșelară cei ce-și făuriseră nădejdea că un amărât precum Tragodas ar fi putut fi de mare ajutor și ar fi în stare să săvârșească o faptă măreață, desprinzându-se măcar pentru
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
ai timp să-l termini așa cum mai avem și timp să mergem să servim prânzul sau nu îți mai este foame? - Îmi este o foame de lup. - Parcă te-ai înfruptat destul de bine din corpul meu, tot nu ți-ai astâmpărat foamea? glumi Mircea pentru care primi un ghiont în coaste de la iubita sa, care fugi să-și continue dușul ce a fost întrerupt, rămânându-i șamponul în părul neclătit. - Mai intru și eu să te spăl pe spate? o întrebă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
tot mai convins că este incorect tratat de cei din jur. Avea mereu impresia că i se oferă mult prea puțin. Însă, în același timp, nu s-a străduit niciodată prea mult să facă el singur ceva pentru a-și astâmpăra cumva acea sete arzătoare. Ca și cum ar fi crezut că ceilalți îi erau mereu datori cu ceva și că erau fixați pe vecie în rolul de responsabili cu fericirea lui. Însă din punctul lui de vedere, el nu datora niciodată, nimănui
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
el. Își dădu seama de ceea ce făcuse și cu mare greutate își scoase cuțitul din buzunar, curăță peștele, îl tăie în bucăți și începu să-l mănânce așa crud cum era. Nu avea un gust prea bun dar totuși îi astâmpără foamea. Ispas, văzându-l ca a terminat de mâncat, o zbughi afară și se mai întoarse cu un pește. Marinarul îl mâncă și pe acesta și adormi. Se trezi peste câteva ore cu o senzație de mai bine, dar totuși
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
popoare, a învins barierele sociale, a dărâmat obstacolele culturale și barierele geografice, hrănit de utopia unui anume fel de cunoaștere... Rostirea de ceva nou, ca o cangrenă, a cuprins cugetele în torentele apelor tulburi ale „înțelepciunii” omenești... Menite s-o astâmpere, acestea au proliferat pustiul neputinței noastre, amplificând setea până acolo încât absorbția „adevărurilor” din tarabele veacului acestuia a atins absurdul... Setea de schimbare ne-a implicat atât de profund, încât noi nu mai vedem schimbarea. Devenim atât de plini de
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342487_a_343816]
-
am amestecat bine și... ai dreptate, Silvia! Hi, hi, hi! Am zâmbit deși, numai eu știu, abia mă abțineam să nu râd tare. Mă gândeam la biata Mara, care este de înălțimea mea și oarecum mai corpolentă, cum să își astâmpere foamea cu o asemenea ciorbă! Cred că treaba asta s-a rezolvat de la sine, aparent. Călugărul a mai adus două boluri cu ciorbă și, cine a mai dorit, a avut supliment asigurat. Bineînțeles, eu și Mara am mai pus câte
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
din răsărit, Pân ce-și va ajunge ținta și atunci va sta în lume. Cum a mai stat odată acest popor măreț. IV În patru părți a lumii românul e un soare, Unde-i de lipsă arde de nu-i astâmpărat, Căldura-i izvorăște din sfânta lui onoare, Ce patria în sânu-i a plantat! ***... Sau mai știți ce e românul? El e o primăvară, E bun frumos ca floarea ce-n mai a înflorit, Crunt e însă la mânie ca fulgerul
CE E ROMÂNUL? AUTOR NECUNOSCUT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341223_a_342552]