1,573 matches
-
grecii antici, revine mereu și mereu în conștiința celor care-i plămădesc licoarea, să i se respecte supremația. De aici ritualul aproape templier al tehnicii degustării. Gazdele mele îmi înfățișează rigoarea cu care se debușonează o sticlă de vin, obligatoriu astupată cu un dop de plută. Principiile esențiale pe care le are în vedere un degustător experimentat sunt limpiditatea, culoarea, aromele și armonia vinului, calități pe care specialiștii Cramelor din Recaș le conferă vinului cu crezul cu care-ți respecți tradițiile
Agenda2005-32-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284054_a_285383]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CAUTARE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016 Toate Articolele Autorului CĂUTARE Gândul meu albastru curge Pe cărările din toamnă, Frunze verzi și roșii frunze Îl astupă și-l destramă. Gem pădurile și codrul, Umblă gându-mi ruginiu, Frânge crengile uscate Și le poartă în pustiu. M-ai golit, m-ai rupt de tine, Ai fugit din gândul meu, Plânge cerul peste urma Ce-a lăsat-o
CAUTARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385187_a_386516]
-
baraje în spatele cărora au făcut acumulări imense de ape - a sfredelit pământul spre a scoate din măruntaiele lui fel de fel de componente. Cărbune, minereuri, pietre, petrol ,gaze lăsând în urma lucrărilor lui hăuri imense, așa zisele mine, fără a le astupa cu ceva în loc....că nu putea și nici nu prea avea cu ce...și nici nu era eficient din punct de vedere economic....pentru el. - A înfășurat pământul cu un soi de benzi asfaltate, șosele, autostrăzi, rețele de căi ferate
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
riduri. Parcă aud cum susură izvorul și dacă aș ajunge lângă dânsul l-aș bea din pumni, fiindcă mi-am spart ulciorul și mi-aș spăla cu apa-i vie plânsul. Stau derutat pe stânca solitară ce peștera durerii o astupă și inima care-a-nceput să doară parcă ar vrea-n fărâme să se rupă. M-am rătăcit și nu mai știu pe unde aș mai putea ieși spre mântuire, când nici ecoul nu îmi mai răspunde la mult prea
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
dă deadura Coborând regește către-ntinsa mare? V-ați oprit vreodată să priviți aripa Unei paseri albe ce brăzdează cer, Ducând nemurirea și cărându-și clipa Din neantul lumii spre-al său efemer? V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultul Ce astupă codrul sub frumosu-i cânt, Zumzăitul vieții ce ... Citește mai mult UNDE FUGIM... SPRE CE?V-ați oprit vreodată să priviți o floareCe zâmbește viața sub un cer frumos,Zămislind petale sub lumini de soareși sub vântul leneș, așternut duios?V-
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
înaltul munte ce se dă deaduraCoborând regește către-ntinsa mare?V-ați oprit vreodată să priviți aripaUnei paseri albe ce brăzdează cer,Ducând nemurirea și cărându-și clipaDin neantul lumii spre-al său efemer?V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultulCe astupă codrul sub frumosu-i cânt,Zumzăitul vieții ce ... XIII. IMPERII DE SLUGARNICI, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017. IMPERII DE SLUGARNICI În ochii grei, plini de necaz, se-apasă-a mea durere Durerea demnă de-a muri
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
și goi Ce face iarna asta, e pur și simplu crimă Să n-o lăsăm, iubito, să-nghețe ființa-n noi! Caloriferul arde, Gerar este afară Mai adu un pled moale și pune de un ceai Să ningă pân' ne-astupă, la noi e primăvară, Doar viața fără tine e-o iarnă-n luna mai. Referință Bibliografică: Iarnă în luna mai / Daniel Dobrică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel
IARNĂ ÎN LUNA MAI de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382882_a_384211]
-
vreunui om să-i atingă mâncarea, nici măcar aceea a unei gâze; oricare dintre acestea i-ar încărca hrana cu probleme care nu-i aparțin; cum să primească, așadar, vizitatori? Mai ales că, uneori, Castelanul nici nu vrea să audă: își astupă urechile cu ceară pentru ca nici un zgomot să nu-l tulbure, iar atunci când vrea să coboare și mai adânc în sine, își leagă ochii. Dacă, de undeva, se întinde vreun iz ațâțător sau scârnav, își prinde nasul cu un clește; răsuflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin. Când vrei să te retragi în tine, îți astupi ochii și urechile și îți prinzi nasul c-un clește pentru rufe. Închizi ușa, ferestrele; ventilatorul, vara. Pielea nu-ți va fi atinsă de nici o adiere. Încerci să te regăsești în Infinitul Mic. Nu spui nimănui, întrezărești ridicolul; nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
câtorva indivizi, întăresc vigilența unui oraș. Sau voi scrie despre ADEVĂR. Filozoful va fi singurul personaj. Va reieși că adevărul e o mare minciună. E ca apa: ia forma vasului în care o torni. Îngheață sau se evaporă. I-aș astupa gura și Actorului, cu Socratele lui, corupătorul acela de minți tinere; nu a fost capabil să-i dovedească Xantipei nimic... Toate cărțile Romancierului nu fac, la un loc, cât o pagină din jurnalul Comandantului Garnizoanei. Singura pe care am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de lobodă. Am văzut-o cu ochii mei - răspunse omul adus de spate. — Lobodă, lobodă, dar cu ce? întrebă tremurând mustăciosul. — Lobodă cu ciulama. Atât am apucat să văd, pentru că apoi signora a închis ușa de la bucătărie, iar fereastra e astupată cu câlți. — Nu se poate! - exclamă cu furie mustăciosul. Auzi, lobodă! Dar ce, dom’le - se întoarse ei spre ceilalți, luându-i martori - suntem tapiri?! Femeile dădură repede din cap că nu, nu sunt. — Ce-s ăia tapiri? - întrebă bătrânelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
avea să fie de acum înainte puțul Ajamuk, și nici un alt nume nu i s-ar fi potrivit, fiindcă niciodată nu fusese îngropat vreun pustnic în ținuturi atât de îndepărtate. Familia Sayah avu nevoie de o săptămână și ceva ca să astupe gaura din puț punând la loc piatra, să scoată nisipul și să recupereze trupul răposatului, pe care-l îngropă cu o ceremonie simplă, la umbra palmierilor. Dar când se pregăteau să se pună din nou pe treabă, constatară că apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
motive de Îngrijorare. Sună. N-are decît. Nu sînt acasă. Iar. Nu mă mișc. Încremenesc În fotoliu. Îmi țin respirația. Să nu mă simtă. Sună Încă o dată. Așteaptă. Eu la pîndă. Ea la pîndă. Sună din nou. Mult, continuu. Îmi astup urechile cu palmele. Pauză lungă. M-aș duce tiptil pînă la ușă să văd dacă a plecat. Nu Îndrăznesc. Dacă mă simte. Deodată trei semnale scurte unul după altul. Asta e mama. Numai ea sună așa. Ezit o clipă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mea. Ritualul se păstrează, doar imaginile par mai palide, mai fantomatice. Pe toată lungimea culoarului sînt Înghesuite dulapuri și birouri, sertare puse unele peste altele, fișiere și maldăre de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă, dau linoleumului un aer stenic de primenire. Siluete cunoscute se strecoară sfios, aproape imponderabile, prin conglomeratul acela de materie inertă, exact ca atunci, a doua zi după cutremur. Doar umbrele oamenilor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de noi, cum văd o persoană mai stilată au o plăcere sadică țsă refacă mereu itinerarul cum veneam pe jos de la Băneasa pînă-n Tei și mă punea să-i recit tot timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără oprire kilometri pe loc ca acul unei mașini de cusut blocate cum o să mai trec șanțul și dacă rămîn Înțepenit și cu sîngele ăsta) — ...nu știu ce să mă fac, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se va prăbuși peste intrare și o va acoperi în întregime. Nu știu ce e înăuntru, aș vrea să arunc o privire acolo. Trebuie să văd care e forma tavanului peșterii. Nu de alta, dar n-aș vrea să ne trezim că astupăm o intrare și deschidem alta. Cristi, dragul meu, nici nu poate fi vorba de așa ceva! sări imediat Calistrat. Nu trebuie să te încumeți să intri acolo, e bârlogul bestiei și nu-i bine să te bagi peste ea. Nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea să termine ce avea de făcut, se va îngriji să-i facă un monument funerar decent. Deocamdată, așa cum se prezentau lucrurile, ceea ce avea el de gând să facă era mult mai ușor. Va putea să sape acolo și să astupe groapa înapoi fără ca nimeni să-și dea seama că umblaseră acolo. Mai privi o dată în jur, după care se îndreptă spre ieșire. Trebuia să cumpere un hârleț, o lopată și două lanterne, pe urmă, nu mai avea decât să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Adevărata Îngemănare e cînd bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care de uimire fu cît pe-aci să-i privească. „Femeia este o urnă a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi cînd nu mai ai ce zice.“ Acum se va stîrni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet, cu trimiteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
face o crăpătură și ruptură lungă de aproape un kilometru, alunecând pământul și coborând între 15 și 30 m pe unele locuri. Această masă uriașă de pământ a început a se mișca încet la vale, făcând crăpături și ridicături, aproape astupând valea, acoperind răchițele și salcâmii, prunii și nucii și locurile unde au fost casele a de locuitori, nemaicunoscându-se unde au fost. în coborâre, masa de pământ se lovește de dealul de la nordvest care începe să alunece, amândou malurile de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
busuioc. Era încheiată o primă etapă în construcția casei. În fiecare încăpere se punea „năsipeala”, pământ de umplutură, până la nivelul tălpilor, se bătea bine și se lăsa să se usuce. În interior casa din bârne era lutuită, mai întâi erau astupate golurile dintre bârnele clădite unele peste altele, se aplica un rând de nuiele de 4-5 cm în diametru pe pereți și pe plafon (se putea folosi și scândură) prinse în cuie făcute de meșterul fierar, până la fabricarea cuielor la scară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acel drum fără vreo certitudine a reușitei și o senzație de sufocare tot mai puternică punea stăpânire pe el. Din spate, auzea răsuflarea greoaie a tovarășului său. Fu cuprins de teamă: dacă pasajul nu avea nici o ieșire sau dacă fusese astupat, ar fi fost oare În stare să facă el cale Întoarsă? Dacă Cecco se istovea și se prăbușea, trupul său avea să Îi Împiedice orice posibilitate de salvare. Sau dacă lada se bloca... Spectrul unei morți cumplite i se legănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
O luă razna într-o zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în picioare pe catedră și de a-și da jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fetei i-a trecut toată oboseala. — Mi-am trădat idealurile. Ca în Brecht, îmi amintesc aproximativ niște versuri ale marelui Brecht, nici nu știu din ce poezie sunt: Munții mei i-au dărâmat,/ Dealurile le-au nivelat,/ Văile le-au astupat,/ Peste mine trece acum un drum lesnicios. Cuvântul ăsta lesnicios e teribil, nici nu vreau să-l mai spun vreodată. M-au nivelat. Nu cineva. Viața. — Te-au nivelat și comuniștii, ai colaborat cu ăia? Nu, nu mi-am turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai zice pește, te nenorocește pe viață. Și unde sunt halterele? Cât de departe putea să le-arunce? O fi venit c-un complice și ăla a fugit cu ele. Mariana se simțea din nou urmărită. Trase perdeluțele de la geam, astupă gaura cheii și încuie ușa pe dinăuntru. Mișu se descurcă, că e bărbat! Sau le-o fi aruncat Mișu? Era mai puternic decât nea Ovidiu. Sigur, Mișu le aruncase! Mai bine să-l liniștească pe băiatul ăsta, să nu facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]