344 matches
-
marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormântului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea că doamna Ojog (fie-i țărâna ușoară) încerca să-și lipească de obrazul meu fața asudată, deși exista încă un spațiu destul de mare între noi. „Tanti“, am spus, fiindcă nu puteam să-i spun altfel, „eu mi-am dorit totdeauna o mamă afectivă și supradimensionată ca dumneavoastră, dar n-am avut parte... Acum însă trebuie să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
moșit Îndelung de lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei care și-au tatuat delirul pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie, pietrarii asudați sparg cu barosul chipul de tîrfă al lunii. Ridică-te, femeie, și ridică-ți fusta de brocart, ca și cum ai smulge de pe trupul tău placenta unui vițel abia născut, și depărtează-ți picioarele, femeie, ca și cum ai deschide o carte din care
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în fund un cimitir. Cuptor Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Chiar pentru asta am venit să-ți spun; Pe catafalc, de căldură-n oraș, - Încet, cadavrele se descompun. Ce vii se mișcă și ei descompuși, Cu lutul de căldură asudat; E miros de cadavre, iubito, Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat. Toarnă pe covoare parfume tari, Adu roze pe tine să le pun; Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Și-ncet, cadavrele se descompun... Toamnă Răsună din margini
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în lărgimea de lespezi a curții fostei Primării urbane, lărgime vrâstată de pieile șerpilor năpârliți în primăvară, de hoituri de ciori și de cadavre de câini eutanasiați de către veterinarii de la Consiliul popular municipal. Oooo! acolo se juca fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru a lua, cu grabă, un sipețel lăcuit: Venind, tot așa de repede, înapoi, îi porunci lui Vartolomei, fără să se poticnească, deloc, în cuvintele sale: Scoate o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă asudată, luă suta aceea boțită din mâna beteagului, băgând-o în sipetul cel lăcuit. A turnat în el niște zeme colorate și zdrăngănindu-i niște sertărașe, ce răsunau melodios și îndepărtat, a scos din sipet două bancnote nou-nouțe, pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
case care arătau ca niște cutii de chibrituri, cu acoperișuri care stăteau să se prăvălească. S-au oprit la o secție de poliție să întrebe unde este ecarisajul. A ieșit un polițist, ștergându-și capul cu prosopul. Pe fruntea lui, asudată toată, era o dungă roșie de la cascheta pe care o purtase. — Vedeți hornul acela? Ecarisajul e chiar sub el. Tomoe nu-și putea imagina de ce avea ecarisajul nevoie de un horn atât de mare, dar ea și Gaston au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
astral. Infinit. Niciodată nu ai simțit o descărcare mai profundă, o satisfacție mai presus. Nu ți s-a părut; într-un alt vis, Magistratul s-ar putea să-ți ceară socoteală. Vei simți arsura glontelui și te vei trezi țipând. Asudat. Nițel nebun. Bucuros că ai scăpat, vei scrie, apoi, un capitol pe care nu l-ai gândit, încă, în amănunt: Cine îi va veni de hac Magistratului? Sau, tot în vis, îl vei ucide cu mâna ta. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Aceasta producea o rază relativ slabă. Dar acolo unde metalele se topiseră și scurseră în șiroaie incandescente, formând chiar o masă închegată deja, căldura era generată prin efect conductor. Cei doi bărbați munceau din greu, cu cămășile desfăcute pe pieptul asudat. Nu departe, Ripley se aplecă în fața unui perete și deschise un panou protector cu ajutorul unei chei speciale. Un agregat deosebit de complex, cu fire de toate culorile și forme geometrice minuscule fu astfel scos ia lumină. În interiorul ei, câteva mici secțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răsăritul soarelui, modificând culoarea atmosferei de la portocaliu la roșu sângeriu, le mai împuțină curajul și-așa știrbit. Dar cine știe? Atunci când mica stea va urca la zenit, poate că nu vor mai fi atât de intimidați... Ripley își șterse fruntea asudată, oftă din greu, trânti ultimul panou mural, fiind acum sigură că noile elemente funcționau perect, apoi își puse sculele înapoi în cutie. ― Ocupați-vă de restul. Am terminat cu ce-a fost mai delicat. ― Nu-ți face probleme. Ne descurcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
voce impersonală, de o infinită răbdare umiplu spațiul. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute, douăzeci de secunde. O înconjura un zid de căldură, fumul domnea în habitaclu și mașinăria își manifesta morocănos suferința. Își trecu mâna peste fruntea asudată. Reuși să ajungă la tabloul de control și ridică manetele în ordinea în care le coborâse cu câteva minute mai devreme. Sirenele își continuau lamentația acută. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute! Suprasarcină critică a motoarelor în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu ea. Poate îi va fi de folos cândva. Auzise că Rozica aceea ar vinde și ea niște pământ, dar nu se înțelegea cu băiatul. Porni spre stația autobuzelor, în susul stăzii, spre cinematograf. Trecea o coloană de soldați, prăfuiți, trențăroși, asudați. Câțiva câini se țineau după ei. Se feri din calea lor. Îi urmări cum traversează la intersecție, abia tărându-și picioarele. Fruntașul care semnaliza, cu două stegulețe, abia se ținea pe picioare. Dădea din mâini și parcă s-ar fi învârtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
devreme. Chiar și pentru mine... O voce din interiorul meu m-a întrerupt implorându-mă să mă pun pe treabă și să îndepărtez orice detalii identificabile. Nu pot să cred că mi se întâmplă așa ceva, mă gândeam în timp ce, cu palmele asudate, rupeam eticheta de pe sticlă. Mă simțeam ca un criminal. Am aruncat eticheta în toaletă și apoi, cu o scurtă, dar sfâșietoare strângere de inimă, am lăsat să cadă înăuntru cascada de pastile albe. Când am tras apa, am fost nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Udrea pentru promovarea turismului, a fost, cu siguranță șederea în mai multe răstimpuri „in Carpaten Land”, a membrilor echipei FMI conduse militărește de acel, de acum bine cunoscut, Jeffrey Franks, știți voi, e vorba de băiatul acela grăsunel, parcă veșnic asudat, cu meclă de tocilar, care parcă și acum plânge după sendvișul care i se fura de răuvoitori în clasele primare. Desigur că mulți au observat, că de când tot vine la căpătâiul acestei țări bolnave, direcționând-o lent dar sigur, spre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Ce ți se pare că fac? Încerc să mă cazez. - La ăștia vrei tu să te cazezi? Păi tu nu vezi ce nebunia dracu-i aici? Se uită demonstrativ peste coada șuie de pălării și șepci, își trosnește sonor palmele asudate, pe urmă, lovit de o idee: Știi ce? Tu întoarce-te la coadă și dă-mi mie actele să-ncerc o mișcare cu ăștia, bine? Și te chem eu când e gata! Ușurat de acte, Tudor se întoarce frumușel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
scriitorii mei, el nefiind probabil trecut cu mult de lecturile din Eminescu și Creangă. În general, copilăria mea idilică întârziase mai mult decât normal printre actorii cu măști grotești, bărbi și mustăți false pe care și le țineau cu palmele asudate, scânduri de decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în noapte. Din el lunecau legate în două lanțuri de fier, lacrimi ce căutau parcă, să se-ngrope direct în podea. Pipăiam acea cutie de lemn așa cum face olarul când strânge lutul în mâini și-i picură suflet din fruntea sa asudată, apoi, când am desprins-o din cuiul de pe perete, am auzit cum ticăitul i se stinge, trăindu-și ultima clipă în palmele mele. Înțelegeam că nimic nu e ceea ce pare. Credeam că îl salvam cumva de la chinul de-a merge
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mormăit, foșnetul aerului, o izbitură nimicitoare, apoi cu o precizie stranie și mișcări line, m-am ridicat spunând „Bani“, și mi-am luat portofelul de la locul lui, desfăcând ca pe un evantai cinci hârtii de douăzeci în dreptul feței negre și asudate, am închis portiera, am făcut sensul giratoriu și am ieșit conducând calm din Rosalind Court. A urmat țipătul sirenei de la mașina care alerga după mine. Lăsând în urma mea o dâră dublă de cauciuc fumegând, am gonit pe Sunset Boulevard, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noulea cer, îmbrăcat într-un halat alb, întinzându-mi din mâneca largă o mână care tăia aerul condiționat. Se răsuci, cuprins de o grabă tăcută și îmi arătă spre fereastra înclinată - acesta era balconul lui, loja lui particulară, deasupra Manhattan-ului asudat. Îmi turnă ceva de băut Am fost surprins să descopăr gustul whisky-ului și nu al nectarului în paharul aburit Apoi Lorne mă privi lung, cu o candoare nedisimulată. Am ținut ceea ce a fost pentru mine cel mai lung discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e o junglă. New York-ul e o junglă. Pe sub coloanele bătrânei păduri tropicale făcută din macadam topit, mocirlosul Ninth Avenue, asemenea unui jalnic Limpopo 1, cară în cârcă lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
găsit mici ogeacuri acolo jos, cu paturi și scrinuri Banii i-au împins în jos... În jurul meu doar penurie de femei, mutre bărbătești, capete tunse, halci înfășurate în piei ca niște scafandri autonomi, arătări ca niște Adami bărboși, musculoși și asudați. Singurul lucru de care aveai nevoie în această lume de umbre și rumeguș era propria-ți bărbăție, testosteronul tău. Salut, spuse o voce din spatele meu. M-am întors. — Cară-te de-aici, am spus și m-am întors la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o felicitare. Am început să citesc din nou. Al dracului dacă îmi venea să cred. Cine mi-a făcut-o? Cine? în primul rând: Gary, tăticul, „Garfield“ - rolul lui Lorne Guyland în secvența dinaintea genericului, Lorne e surprins în pijamaua asudată, ținându-și hainele ghemotoc, așa cum e dat afară în bătaie de joc din dormitorul conjugal. Ăsta ar fi cam cel mai bun moment al lui Lorne. Ceea ce urmează e doar un declin. Deși Lorne se laudă tot timpul cu erudiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
suferință prin închisorile locale (beție și scandal, tulburarea ordinii publice, opunere de rezistență la arestare și, o dată, atacarea unui caraliu: trei luni cu suspendare). Doar Fat Vince e curat - Gentleman Vince. Și toți tipii ăștia de aicea, cu hainele lor asudate, fraierii ăștia cu nasturi purpurii, cârpacii ăștia încruntați, găinarii ăștia, retardații ăștia violenți, ei sa genul meu. Se descurcă excelent în curenții de mare adâncime, care curg invers decât la suprafață, unde înoți tu. Sunt mulți bani în afacerea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mighty (Aroganța) sau (ca să fiu cât mai exact) Rent-a-Tent (Închiriază-ți un cort) chiar la intrarea în Harlem și am încropit un echipament printre prăjine și lungani, borțoși și burtoși și coloși cu fețe roșii. Am ajuns în Bank Street asudat ca un cal, fiert, sfârșit, arzând de dorința să mă piș. Martina părea și ea deconcertată și, înainte să-mi dau seama, eram înapoi în lift, în taxi, și iar în marele flux. Întârziaserăm. Îmbrăcată cu o rochie neagră, simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]