1,293 matches
-
L-o fi prins Calistrat asupra faptului, ori poate că pur și simplu în încleștarea dintre cei doi, moșul o fi fost lovit de moarte? Nu, din nou, trebuia să respingă această idee. Pentru ca acest lucru să se poată petrece, atacatorul ar fi trebuit să se apropie de moșneag. Ori el știa ce poate face Calistrat atunci când se folosea de toiag. Altcumva trebuie să se fi petrecut lucrurile. Se va lămuri el mai încolo care este adevărul. Era hotărât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Atât aștepta Boris, imediat ce simți efortul acestuia, slăbi imediat apăsarea și îi răsuci brusc capul în direcția opusă. Gâtul se frânse, trosnind ca un vreasc uscat. Capul bătrânului se lăsă moale într-o parte, în timp ce trupul căzu moale în brațele atacatorului. Toiagul îi scăpase din mâini, rostogolindu-se pe jos. Îl prinsese în brațe pe moșneag înainte de a se prăbuși. Îl săltă apoi pe umăr ca pe un sac, după care porni grăbit spre fundul curții. Calistrat era neașteptat de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pohoață reacționă imediat, apăsă pe trăgaci și trase un foc înspre el. În liniștea pădurii, focul de armă răsună puternic printre copaci. Godunov se aruncă repede la pământ. Încă nu price pea ce se întâmplă, dar îi era clar că atacatorii nu glumeau, glontele îi șuierase pe la ureche, chiar îi simțise fierbințeala pe obraz. Aruncă arma și rămâi pe burtă cu mâinile și picioarele crăcănate! urlă din nou Pohoață cât putea el de tare. Următorul glonț ți-l bag direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
n-au ajuns la primărie vești mai rele decât cele obișnuite, accidente de circulație, un ambuteiaj ici și colo, un mic incendiu fără consecințe, un atac ratat la o filială bancară, Cum s-au descurcat, acum că nu avem poliție, Atacatorul era un amărât, un amator, iar pistolul, deși era autentic, era descărcat, Unde l-au dus, Oamenii care l-au dezarmat l-au predat la un regiment de pompieri, Pentru ce, dacă acolo nu există spațiu amenajat pentru a ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
elicopterului, apăru din nou orașul, din nou apărură interminabilele coloane de mașini. Timp de vreo zece minute bune nu se mișcă nimic. Reporterul se străduia să umple timpul, imagina consiliile de familie din automobile, lăuda comunicarea ministrului, îi condamna pe atacatorii caselor, cerea să fie pedepsiți după toate rigorile legii, dar era evident că neliniștea punea stăpânire pe el încet încet, era mai mult decât clar că vorbele guvernului trecuseră pe lângă fugari, nu că el, așteptând încă miracolul de ultimă clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dar când păgânii s-au năpustit, Însuși tatăl ei a scăpat-o de la chinul la care demonii ar fi supus-o. Cu o lovitură de spadă i-a retezat trupul feciorelnic. Și atunci s-a petrecut minunea, orbindu-i pe atacatori. Priviți puterea lui Dumnezeu! Dintr-o dată, predicatorul Își coborî mâinile, arătând cu dreapta spre statuie. După o clipă, Dante văzu clar cum pleoapele Fecioarei se ridicau, cu pupilele luminate de o strălucire. O tăcere uluită Înghețase sutele de persoane Înghesuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Începuse să se simtă Înconjurat de trădare, după condamnarea secretarului său, Pier delle Vigne. Însă transportarea sipetelor era din ce În ce mai anevoioasă și, după Înfrângerea de la Parma, când tabăra sa a fost jefuită și numai printr-o minune comoara le-a scăpat atacatorilor, se pare că se hotărâse să o ascundă la loc sigur. - Și tu cunoști acest loc? Întrebă poetul În șoaptă, apropiindu-se instinctiv de prietenul său. - Se spune că l-ar ști Credincioșii. De ce crezi că m-aș fi asociat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise să se elibereze; Își roti orbește brațele În față, căutând să Își lovească Într-un fel sau altul agresorul. Dar mâinile sale nu Întâlneau decât văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ridice În picioare și să scoată daga. Dar Arrigo nu părea ca ar fi vrut să Îl amenințe. Întinse mâinile spre el, arătându-i că era neînarmat, și i se adresă pe un ton potolit. - Nu te teme, messer Alighieri. Atacatorul dumitale a fugit. A luat-o pe acolo, Îi zise, arătând spre hățișul de străduțe din spatele Baptisteriului. Dar cum te simți? adăugă el apoi, cu ochii ațintiți asupra rănii. Dante Își atinse locul de la baza gâtului, de unde Îi venea durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui, pardoseala era plină de cadavre sfâșiate. Câte unul, Încă În agonie, gemea Încetișor, Încercând să se târască spre un adăpost de neatins. Nici unul din trupurile de pe jos nu purta vreuna din uniformele pe care le văzuse afară. Probabil că atacatorii Îi dovediseră pe asediați fără prea multe greutăți: morții nu purtau platoșă și nici nu se zăreau arme pe jos, semn că armata lui Dumnezeu nu avusese timp să ridice spadele ascunse În criptă. Dâre de sânge marcau traseul atacatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atacatorii Îi dovediseră pe asediați fără prea multe greutăți: morții nu purtau platoșă și nici nu se zăreau arme pe jos, semn că armata lui Dumnezeu nu avusese timp să ridice spadele ascunse În criptă. Dâre de sânge marcau traseul atacatorilor, care acum se năpusteau pe treptele turnului. Dinăuntru, din dreptul primului balcon, veneau alte gemete și rugăminți de Îndurare. Dante se trase și mai mult În umbră, nehotărât. Orice idee ar fi avut când intrase În toiul acelui măcel, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
găsească toate răspunsurile. Privi În jur: prin zonă mișunau oamenii Înarmați, Însă nimeni nu Îl băga În seamă. Înainta ascunzându-și fața pe lângă Încărcătură, În speranța că nimeni nu Îl va recunoaște. Era probabil să fie confundat cu unul din atacatorii care adunaseră pradă. În momentul acela, În depărtare, acoperișul turnului În flăcări se Încovoie cu un trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri, sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat, cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
constant și perseverent la nervii mei, am descoperit câteva metode care mă ajută să transform situațiile penibile în prilej de amuzament copios. Cu alte cuvinte, mă folosesc de armele cu care sunt atacată, pentru a le întoarce împotriva micului meu atacator. După o provocare matinală care s-a soldat cu un eșec răsunător și o umilință inacceptabilă pentru trufașul meu adversar, am făcut imprudența să slăbesc vigilența cu care îmi păzesc spatele de obicei și am încasat o perfidă răzbunare, care
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
că va fi găsit noul contract cu firma franceză. Buciumanii nu au găsit contractul, în schimb, autoritățile, temându-se de o răscoală extinsă în Munții Apuseni, asemeni celei lui Horea, au trecut la represalii, terorizând buciumanii până în momentul în care atacatorii au fost întemnițați. Și în acest caz, autoritățile austro-ungare au fost surprinse de forța cu care moții își apărau drepturile, pe parcursul anchetei judiciare fiind în repetate rânduri subliniat caracterul economic și social al acțiunii. Toate momentele-cheie ale revoltei buciumanilor din
EPOPEEA UNUI FEBRUARIE DE (Z)BUCIUM de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367489_a_368818]
-
Râul. Inima lui este transformată, zdrobita, iar poeziile și eseurile pe care le scrie, dar mai ales faptele lui vorbesc despre schimbarea petrecută. Întâlnirea cu Vlad rămâne un episod de referință, din acest punct de vedere. „Acum, la lumina zilei, atacatorul, bicisnicul din noapte se miră de umilință acestui tânăr dotat și elegant, care cutremurat de plâns, îl îmbrățișa cu nespusa iubire, tocmai pe el... Râul insistă că Vald să-l ducă și pe el să vadă în ce condiții trăiește
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
cuțit foarte ascuțit și cu o viteză uluitoare l-a lovit pe vărul miresei direct în stomac. Nimeni nu a avut timp să reacționeze ca să împiedice atacul. O parte dintre nuntași, care se adunaseră în drum, l-au prins pe atacator, l-au urcat în trăsura lui și l-au îndepărtat de la fața locului. La fel au procedat și cu rănitul, în timp ce restul nuntașilor s-au deplasat spre biserică, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Mai târziu am aflat că
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
monstruos. Puține animale își devoră puii și acelea, doar atunci când le simt slabe, neputând să facă față deșertului sau junglei pe care o au de străbătut și nici să-și procure hrana necesară. Dar și acestea își apără puișorii de atacatori și doar în ultimă instanță îi sacrifică. Însă mai curând se autosacrifică, lăsând loc puilor să trăiască. E o lecție a vieții pe care o învățăm de la animale. Cum de s-a pervertit viața și spiritul omului într-atât, că
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
târziu. O altă fereastră a fost lăsată întredeschisă iar celelalte larg deschise. În zăpăceala trăită, Sclipuț și-a dat seama cu greu de șiretlicul folosit și în cele din urmă clubul a devenit inexpungabil la mijloacele de asediu folosite de atacatori. Furia răzvrătiților nu fusese însă potolită. Și-au ostoit-o atacând comandamentul cu pietre, pentru a prelungi coșmarul ofițerului de serviciu, întețind potopul de înjurături și măscări cum nici pe un adevărat front de luptă nu se poate auzi. * Binemeritatul
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
un grup în care predominau fetele. Bătaia cu zăpăda i-a împrospătat sufletul, uitând de Vianu, de dramaturgia contemporană, de teză, de preocupările privind vocația poporului român. Miruna, bruneta cu ochi negri, părea să fie cea mai înverșunată din grupul atacatorilor. Albert nu mai avea timp să-și asculte vibrațiile sufletului. Zăpada îl copleșea simțindu-i răcoarea pe față. Picuri din zăpada topită i se strecurau pe sub gulerul cămășii. Și-a abandonat servieta. S-a avântat asupra Mirunei, nu înainte de a
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
baioneta. Încărcătoarele, rușinos de goale fiind, le-ar fi putut folosi doar ca obiecte contondente cu care, dacă le-ar fi azvârlit cu pricepere și noroc în direcția bună, ar fi putut provoca hemoragie nazală la cel mult doi eventuali atacatori. Era mai nimerit să păzească porcii decât armamentul. Nu avea posibilitatea nici să dea alarma în caz de necesitate. Talanga spânzurată, aflată oarecum la îndemână, oricât ar fi fost de bătută nu ar fi putut să se vaiete îndeajuns încât
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți... Nici muierile nu mai chirăiau... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
că în urma atacului de la Mazar-I-Sharif și-au pierdut viața trei funcționari străini ai ONU și patru gărzi nepaleze. Potrivit MAE, cetățeanul român care a fost victimă a atacului de vineri după-amiază de la Biroul regional ONU din Mazar-I-Sharif, fiind decapitat de atacatori, se numea Filaret Moțco și era funcționar internațional al ONU. MAE a primit în o notificare oficială de la Departamentul de Operațiuni pentru Menținerea Păcii al ONU. Cetățeanul român lucra în Afganistan de aproximativ doi ani, înainte să dețină această funcție
AFGANISTAN – UN CETĂŢEAN ROMÂN A FOST UCIS ÎNTR-UN ATAC ASUPRA BIROURILOR ONU DIN MAZAR-I-SHARIF de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350493_a_351822]
-
spuneți tuturor bisericilor că stă în puterea lor să oprească războiul; să arunce anatema asupra lui Putin și a celor care atacă alte state și popoare ortodoxe; să-i acuze de război fratricid; să iasă cu icoana lui Hristos în fața atacatorilor așa cum au făcut în piața Maidan, căci în fața acestui gest și președintele Ianukovici s-a declarat învins. Nu mai puteți să lăsați bisericile să se ascundă sub masca neutralității politice - aici Hristos e atacat și vor răspunde în fața Lui pentru
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
în Frumosul și Binele [39] Caracterul arhetipal al Frumuseții dumnezeiești a rămas o idee perenă în teologia ortodoxă după apariția lui Corpus Areopagiticum. În Tomul Aghioritic, Sfântul Grigorie Palama face apel la această idee în disputa monahilor atoniți cu Varlaam - atacatorul isihasmului. „Căci aceștia - Sfinții Părinți ai Bisericii - fie în cuvântări, fie în scrieri o numesc - Frumusețea divină - negrăită, necreată, veșnică, netemporală, neapropiată, nemăsurată, nesfârșită, nehotărnicită, nevăzută de îngeri și de oameni, arhetipală și neschimbată, slava lui Dumnezeu, slava lui Hristos
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]