497 matches
-
Din păcate, Despot Vodă stă în fruntea Moldovei mai puțin de doi ani pentru că va fi ucis de o co njurație a boierilor și clerului, fiindcă Despot, catolic fiind, va subestima credința ortodoxă românească și o va blasfemia în mod ateist. Despot, om destul de luminat, va face greșeala de a intra în conflict cu clerul ortodox și în particular avea puncte de vedere defăimătoare pentru vechea credință a români lor. în memoriile lui Charles de lʹEcluse se scrie: „Am m ulte
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ostile religiei, de peste hotare, curente care au trecut de mult din faza teoretică a polemicii științifice la faza violenței politice împotriva Bisericii. În Apus lupta teoretică a gândirii autonome se poate considera ca pierdută. Însăși știința pozitivă părăsește faimoasele poziții ateiste și se redeschide, binevoitoare, Spiritului. Ultimul refugiu al duhului îndrăcit e violența politică, izbucnită în vremea noastră cu o furie nimicitoare față de care vechile persecuții ale împăraților păgâni pălesc cu totul. Ea poate face, în lipsă de argumente, martiri cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din timpul faimosului inchizitor Torquemada, marxismul popularizând în mase concepția materialismului istoric, aveau tot interesul să-și dea mâna împotriva creștinismului, să capete de partea lor pe scriitori, pe filosofi și pe savanți, incitându-i și încurajându-i în atitudini ateiste și să creeze falsa dogmă a unei științe atotputernice, capabilă să explice totul și să înlocuiască religia. în realitate, știința numai printr-o interpretare arbitrară și falsă a faptelor observate și a fenomenelor studiate poate să ajungă la asemenea concluzii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numai întrucât derutează sufletele slabe și neavertizate de adevărul religios. Ele capătă însă proporții de catastrofe epocale din moment ce li se adaugă violența politică, pentru a le întrona în viață, adică atunci când spiritul demonic pune stăpânire pe stat. E cazul revoluțiilor ateiste. Afară de Biserică, statul e un factor considerabil în alcătuirea fizionomiei unei culturi, precum cultura, la rândul ei, e o putere determinantă în imprimarea fizionomiei statului. Jacob Burckhardt simplifică viața istorică la aceste trei mari puteri, ce se găsesc fie în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în raport de concordanță, de influență reciprocă, fie în raport de discordanță și dau astfel impulsul dinamic al istoriei: Biserica, statul și cultura. Din punct de vedere al concepției pe care o îmbrățișează, statul poate să fie religios, laic sau ateist. În statul religios, Biserica își imprimă concepția ci în toate instituțiile oficiale. Sprijinită de ea și de stat în egală măsură, cultura își găsește în această ambianță armonioasă terenul cel mai prielnic de dezvoltare unitară. Statul laic e statul cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
terenul cel mai prielnic de dezvoltare unitară. Statul laic e statul cu aparență indiferentă din punct de vedere religios. El garantează deopotrivă libertatea religioasă și libertatea antireligioasă. În derivația lui istorică, statul laic este o formă moderată a statului revoluționar ateist. Ca atare, sub aspectul imparțialității, el preferă în instituțiile de cultură oficială factori nereligioși și antireligioși. El sprijină cu precădere cultura laică, astfel încât, în cuprinsul acestui stat, jocul e liber între forțele culturii religioase și ale culturii ostile religiei sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
producția culturală. Se pare că, în momentul de față, aceasta e situația în republica laică a Franței, unde romano-catolicismul, fortificat considerabil în domeniul culturii, capătă din zi în zi mai multă ascendență asupra vieții politice. Rezultantă a cugetării anticreștine, statul ateist reprezintă în forma cea mai violentă negativismul în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema satisfacție în masacrele revoluționare. Dacă pe planul cultural luptă opunând negația teoretică afirmației, pe plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în forma cea mai violentă negativismul în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema satisfacție în masacrele revoluționare. Dacă pe planul cultural luptă opunând negația teoretică afirmației, pe plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre. Față de ateiștii revoluționari, Iulian Apostatul e oarecum scuzabil: el voia să înlocuiască religia cu altă religie, voind să opună creștinismului reîntronarea zeilor în care, poate, credea ca un halucinat. Dar revoluționarii ateiști vor să-l distrugă pentru a-l înlocui cu neantul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre. Față de ateiștii revoluționari, Iulian Apostatul e oarecum scuzabil: el voia să înlocuiască religia cu altă religie, voind să opună creștinismului reîntronarea zeilor în care, poate, credea ca un halucinat. Dar revoluționarii ateiști vor să-l distrugă pentru a-l înlocui cu neantul. Și totuși e ceva tragic și comic totdeodată în violenta negație revoluționară. Negația nu are subzistență proprie și deci, nu poate sta prin sine însăși; ea e umbra afirmației precum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
modernă. Sistemul l-a inventat marea Revoluție franceză, pentru a-l imita în vremea noastră bolșevismul rus și cel spaniol și nu mai puțin sângerosul călău antireligios, care a fost Kemal Ataturk. Revoluția franceză a creat un tipic al caricaturii ateiste, care se începe cu schimbarea calendarului „pentru a suprima Duminica”, se continuă cu negarea vieții de dincolo prin inscripții cum era cea pusă la poarta cimitirelor franceze: Moartea e un somn veșnic!; cu suprimarea noțiunii de sfințenie prin devastarea bisericilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că o încercare de stat ateu nu există pe lume decât atât cât durează teroarea, care îl menține forțat. În momentul prăbușirii ci, elanul religios va izbucni cu puterea cu care a fost oprimat sub capacul de oțel al dictaturii ateiste. Nu credem să ne înșelăm când apreciem că ceasul consumației finale a negativismului violent e aproape. Omul modern, omul cu spirit rebel a trebuit să facă experiența îndelungată, multiplă și tragică a libertății haotizate de păcat ca să ajungă din nou
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumuseților relative din lume, precum se comunică existența, viața sau bunătatea și iubirea. în estetica metafizică a lui Schopenhauer bunăoară, care e sinteza celei platonice și a celei kantiene, frumusețea e o idee veșnică, dar impersonală. Gândirea lui Schopenhauer e ateistă și exclude atributul de personalitate vie a ideii veșnice. În consecință, această idee veșnică nu e prevăzută cu inițiativa proprie de a-și comunica frumusețea, ci numai puterea geniului creator, întrevăzând-o prin contemplație, ia inițiativa de a o repeta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu este o identitate aleasă și liber construită, ci una impusă din exterior ("fabricată") și structurată pe câteva dimensiuni principale: alfabetizarea, proces prin care se făcea și educația politică; participarea la colectivizarea agriculturii; activismul social și politic; însușirea unei perspective ateiste asupra vieții. Discursul este normativ și conservă tradiționalele diferențe și inegalități de gen legate de spațiul public și privat, iar identitatea femeii este construită secundar și în dependență de un actor sau proces de referință. În textul Două femei, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
lor politice. În acest sens, mi-a structurat analiza pe următoarele dimensiuni pe care propaganda comunistă le-a identificat ca definitorii pentru noua identitate politică a femeilor: participarea la cursurile pentru eliminarea analfabetismului și la colectivizarea agriculturii, însușirea unei perspective ateiste asupra vieții, implicarea în acțiuni sociale în beneficiul comunității locale sau viața politică a țării. În același timp, analiza articolelor publicate de Săteanca, Femeia și Dobrogea nouă au subliniat faptul că deși statul comunist a susținut emanciparea deplină a femeii
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
omului, în sensul că aceasta se poate manifesta după fire (cu fața spre Dumnezeu), sau după nefire (la chemarea diavolului). Echivocul vine de acolo că omul poate confunda, mințindu-se, cele două planuri. În fine, Vattimo recunoaște că postmodernismul este ateist și, bineînțeles, conform părții diavolului, se străduiește să convingă că ateismul nu înseamnă distrugerea general-umanului, cum se crede, cu toate că recunoaște o legătură între declararea morții lui Dumnezeu și criza umanismului. Ateismul (o mare minciună a omului modern, căci nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
umanismul tradiției metafizice are și un caracter represiv și ascetic, care se intensifică în gândirea modernă cu cât subiectivitatea se modelează pe obiectivitatea științifică și devine pură funcțiune a acesteia"92. Frază mustind de echivoc, de îndată ce părăsim sistemul de referință ateist și descoperim, în teologia Părintelui Stăniloae, subiectivitatea personalistă (nerepresivă), izvorând din Dumnezeul personal în Treime, ceea ce nu contrazice Dasein-ul heideggerian, ci îi dă suportul ontologic al unității dialogice a lumii ca lumen, sprijin care trimite, în definitiv, la ontologia fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în textul Constituției, ele se vor face, într-o bună zi, responsabile de înghițirea micii Europe de către leviathanii altor arhei civilizaționali. VII. POSTMODERNISM ȘI PRAGMATISM Europenii au împrumutat de la americani ideologia postmodernismului și, în virtutea acesteia, și-au croit o Constituție ateistă, ignorând că America nici nu se gândește să-și schimbe Constituția, care nu este postmodernistă. America a rămas, în esența ei, pragmatistă, pe când postmodernismul n-a fost decât un vânt al modei. Cât privește România, o impresie pe care vor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postmodernismul. Antitezele monstruoase înlesnesc întotdeauna apariția unui gol, a unui vid ființial, cum a observat Eminescu. În cazul Europei, acest vid lăsat de secularizare a fost umplut de numeroase secte religioase, dar mai cu seamă de cele două mari "religii" ateiste: comunismul și nazismul. Acestea sunt marile "roade" ale capitalismului care și-a pierdut rădăcinile religioase. Sau cum se exprimă un tânăr specialist în crize contemporane, Christian Tămaș, cele două religii seculare, comunismul și nazismul, "profitând de vidul lăsat în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de autoconservare și autoexaltare. Adică, în ordinea dialecticii sacrului și profanului, Nietzsche sacralizează pur și simplu viața. Viața este un fenomen complex, cu multiple fațete, marcat inevitabil de pluralitate. Sacralizarea ei implică inevitabil politeismul. Gândirea lui Nietzsche nu este atunci ateistă decât pentru că este împotriva monoteismului. De altfel el consideră explicit monoteismul cel mai mare pericol pentru umanitate și vede în politeism imaginea gândirii libere. Analizele noastre de mai sus verifică implicit această concluzie: dominația și absolutizarea conceptului și adevărului în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
al gândirii taoiste ca reacție la afluența budismului din India în secolele al III-lea - al V-lea d.Hr., adevărata linie a teoriei și practicii taoiste, cunoscută în mod tradițional sub numele de „Tao Chia”, era o filozofie nesectară ateistă, devotată studiului naturii, al cosmosului și al relației dintre acestea și condiția umană. Principiile universale ale naturii și preceptele de viață descoperite și dezvoltate de filozofii taoiști stau la baza tuturor artelor și științelor chineze tradiționale - de la artele marțiale până la
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
principal prin Legea Învățământului și Legea cultelor din 1948, Biserica a fost aproape alungată din spațiul public 59, din școli, spitale, instituții de caritate, armată și penitenciare, iar sentimentul religios a fost sistematic reprimat de un regim care se declara ateist. Apropierea omului de religie a fost descurajată și, cu un sprijin Însemnat dinspre instituțiile ecleziastice „domesticite”, regimul a reușit o Îndepărtare a proiectelor individuale de rădăcinile lor naturale de ordin spiritual 60. Investigarea acestor aspecte ce țin de istoria socială
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a unei sinteze a religiilor, soluție apreciată de alții ca „deloc fericită” (vezi și Achimescu, 2002, p. 20). Altă rezolvare a problemei se pare că este ateismul sau lipsa de apartenență la vreo credință religioasă. Aprige dezbateri a suscitat „suprasolicitarea ateistă” a secolelor trecute, care ar fi fost rodul unei reacții de rezistență și opoziție a populației (Bădulescu, 2001, p. 15). În acest sens, celebra afirmație a lui André Malraux „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” a
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” a devenit în opinia unora un laitmotiv al elitei culturale postmoderne, un ecou în preocupările maselor (Bădulescu, 2001, p. 16). Într-o perioadă a istoriei a existat o adevărată „dictatură ateistă” (Dumitru-Snagov, 1996, p. 174), iar în prezent se vorbește de „ascensiunea ateismului” (Rivière, 2000, p. 163). Desigur că această problemă a suscitat discuții contradictorii. În timp ce unii nu acceptă această opțiune, susținând printre altele că „ateii cred în Nimic”, că „ateii
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
scrise. Le-am tipătit totuși pentru că atunci când le-am scris erau de strictă necesitate, pentru că atunci ceea ce scriam eu era ceva foarte necesar dar riscant, foarte necesar credinței și tot odată părea absolut inutil, chiar dăunător față de prezența idealului comunist, ateist, care părea atot biruitor. în anul 1947 nu era la modă preoția, pentru că perspectiva preoției era ghilotina, hirotonia de atunci era egală cu acceptarea tăierii capului, celui ce o primea. Totuși, tocmai atunci am cerut hirotonia. Atunci când se ardeau crucile
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
este etern și deci nu moare niciodată, el nu corespunde unei perioade a civilizației pentru că este civilizația Însăși și acum și pururea și În vecii vecilor, iar dacă este vorba de absurd - continuă savantul apoi absurde sunt doctrinele materialiste și ateiste, doctrine inepte care trebuie izgonite definitiv din știință”. La rândul său, Petre Țuțea, 60 de ani mai târziu, spunea că «Teologia este o știință sacră, superioară prin măreția obiectului său, obiect ce lipsește celorlalte științe Întemeiate pe rațiune și natură
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]