2,475 matches
-
vătămătura” de atunci... „Amice, vezi bine că individul este ținut la curent cu tot ce se Întâmplă În clinică. Are pe cineva care amișună pe urmele tale. Trebuie să l descoperi, ca să te poți feri din calea lui...” - l-a atenționat gândul de veghe. ― Acum n-ai să mă poți convinge că o operație atât de grea ai făcut-o pe ochi frumoși. Spune mi, câți „cocoșei” ai primit pentru o asemenea trebușoară? ― Cred că mi-ați dat o idee. Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
povești am ascultat de la mulți indivizi ca tine. Spune-mi, dacă putem merge acum să facem o percheziție la domiciliul tău? ― Nu veți avea nici o Împotrivire, Însă, vă cer să-mi vorbiți civilizat. Eu nu sunt un „individ” oarecare. Vă atenționez că pe tonul acesta nu mai avem ce discuta. ― Bine, să lăsăm mofturile...Să mergem! Au ieșit. ― V-aș ruga să-mi dați voie să mă schimb. Nu pot ieși din spital Îmbrăcat În halat. ― Te Însoțesc. Unde ai Îmbrăcămintea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o Încăpere de lângă cabinetul domnului profesor. Securistul a intrat cu el și a controlat raft cu raft, sertar cu sertar, carte cu carte... Când a terminat, l-a Întrebat: ― Unde stai? După ce Gruia a răspuns la Întrebare, securistul l-a atenționat: ― În drum, vom trece pe la sediul nostru, pentru a-mi lua un ajutor... În cursul acelei zile, i s-a scotocit casa palmă cu palmă. Până și ciorapii nespălați i-au Întors pe dos și pe față! Fără nici un rezultat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pun la treabă pe acest filfizon <trimis de susă. Apoi să i-l dau În primire pe cel operat cu tot cu piranda lui și...” „Ce a vrut să spună În fond profesorul cu acel <șiă?” „Crede și nu cerceta” - l-a atenționat gândul de veghe. „În spatele afirmațiilor profesorului se ascunde ceva, dar nu știu ce anume”. „Așteptarea este grea, dar uneori, la final, vine răsplata...” - a plusat gândul de veghe. O bună bucată de noapte, a fost nevoie să așeze și să reașeze lucrurile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de noapte, a fost nevoie să așeze și să reașeze lucrurile răscolite de securist și milițian. Abia spre ziuă a ațipit, cu grija de a nu Întârzia la spital... ― Înainte de a merge la treabă, să treci pe la mine - l-a atenționat profesorul, din ușa cabinetului său, când Gruia tocmai intra În clinică. ― Îndată, domnule profesor... ― Când trebuie să vină „piranda”? ― Astăzi, la ora douăsprezece. ― Te rog s-o aduci la mine. ― Așa voi face, domnule profesor. După plecarea lui Gruia, profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe brancardă și despuiat, cu fața complet acoperită de bandaje, securistul părea o mumie... Au urmat zile lungi de supraveghere a revenirii securistului În lumea celor vii... Profesorul Hliboceanu și-a dat seama abia mai târziu că directorul l-a atenționat pe doctorul Pas să-l supună pe securist la un regim spitalicesc strict. Printre restricții era și faptul ca nimeni să nu aibă voie a-l vizita, iar personalul medical să nu stea În preajma lui nici un minut mai mult decât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi vei acorda timp de meditație doar cât mănâncă și doarme. În rest... În acea dimineață, șeful secției Reanimare a Început vizita puțin mai târziu, ca urmare a discuției cu cei doi profesori. Când a ajuns la patul colonelului, a atenționat-o pe sora șefă: ― Notează, te rog: pacientul Zdup - ca urmare a traumatismului cranian și pierderea cunoștinței - mâine dimineață va efectua un control neurologic. Astăzi vom face din nou o radiografie craniană, pentru a vedea dacă arcada oculară arată cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut pe scările vagonului era un efort vizibil. Îl durea piciorul rănit... Când Gruia a pus mâna pe valiza din scândură vopsită În verde, cercetașul l-a atenționat: ― Ai grijă, dragu’ tatii, cum Îmbli cu valiza ceea. Nu-i o ladă oarecare, ci una care o făcut cercetășie ani buni di război!... Încă miroasî a praf di pușcî și aaa... ― A ce mai miroase, tată? - a Întrebat Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pornit. Când au ieșit În piața gării, Gruia a privit spre locul unde Îl lăsase pe birjar să-i aștepte. Țipenie! „Să știi că pezevenghiul a luat banii și m-a lăsat cu buza umflată”. ― Aici suntem, boierule! - l-a atenționat birjarul, care se găsea chiar lângă trotuarul unde s au oprit ei. ― Atunci, să urcăm - a hotărât Gruia, cu inima venită la loc... Când i-a văzut așezați, birjarul a Îndemnat calul la drum. ― Hai, flăcăule, că ne apucă noaptea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
brațul mamei Maranda. ― Ia vezi, fata moșului, să nu te dedulcești la boierie, că ci pacatele mele oi faci eu când om Înota prin glodurile di acasî sau pi popșoiști? Numa’ de-a brățăta nu ti-oi pute’ duci - a atenționat-o cercetașul cu glas șăgalnic. Acasă mă-i duci de mână, că așa-i la tinerețî... - a răspuns mama Maranda, cu un crâmpei de râs, strângând brațul lui Gruia.. „Vor arăta ca <două jucării stricateă ce <merg ținându-se de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ucigătoare. Așa mi s-a părut mie, În prag de Înserare. ― Ce s-a Întâmplat? - a Întrebat. ― Păi... ar cam fi timpul să treci În spate. ― Bine. Nu uita Însă, ochii deschiși și urechea la pândă - a ținut să mă atenționeze. Și asta fiindcă nu avea destulă Încredere În mine. Lucru ce aveam să-l aflu mai târziu, chiar din gura lui... Tata Toader, cu chip oarecum jenat, a zâmbit amintirii... ― Da’ tu, măi Petrică, nu mă ierți deloc. ― Te-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu-i avea timp s-o spui În astă seară, atunci te-om asculta mâine seară - nu l-a slăbit Petrică. ― Da’ nu cred eu că vă interesează nebunia mea. ― Abia acum ne-ai făcut curioși, tată Toadere - l-a atenționat Nicu. Gruia și mama Maranda, știind prin ce a trecut tata Toader după ce s-a Întors din război, au privit la el Încurajator... ― Apoi dacă mă-i agiuta și tu, fata moșului, oi povesti toată tărășănia.- a consimțit el. ― Păi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-o să mă refuze, fiindcă știe că”... Drept urmare, a bătut În ușa camerei de gardă, unde se retrăsese Gruia. ― Poftește! - a răspuns acesta. „Dacă ai dormit bine astă noapte, atunci acum vine cineva să-ți strice ziua, amice” - l-a atenționat gândul de veghe. „Adică?” - a Întrebat Gruia, așteptând ca cel care a bătut la ușă să intre... „Se vede treaba că, dacă profesorul n-a apucat să-ți spună că a fost chemat de căpitanul Vătrai să dea socoteală... tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bini ne-aț’ făcut șî nu sî cadi sî ni facim cî nu vă cunoaștim... Ne-ar fi rușâni! „Ai auzit, amice? Lor, șetrarilor, le-ar fi <rușâniă să nu se arate recunoscători pentru binele ce le-ați făcut” - l-a atenționat gândul de veghe. „Noi facem binele fiindcă asta ne este menirea, prietene. Cât despre <rușâniă, asta e o stare pe care o simt cei cu un anumit crez și respect față de muncă. Spre deosebire de alții, care nici bună ziua nu-ți mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doar cei doi și cimotia lor. La orice ceas din zi sau din noapte, va trebui să ieșiți În Întâmpinarea dorințelor lor. Să sperăm că nu vor abuza, ci vi se vor adresa doar atunci când va fi nevoie” - l-a atenționat gândul de veghe pe tânăr. „Îmi permit să-ți spun - din constatările mele - că au respect și prețuire față de cei ce le au făcut cândva un bine”... Nici nu și-au dat seama când au ajuns aproape de Hanul Trei Sarmale
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ne vom revedea poimâine seară - i-a propus profesorul... Când au intrat În ultimul salon, Gruia a Întâlnit ochii unei țigăncușe nemaipomenit de frumoși, alături de un zâmbet timid... „Vezi, prietene, că ai a face cu o veche cunoștință!” - l-a atenționat gândul de veghe. „Dacă Îmi spui și cine-i ochioasa, atunci vei crește În ochii mei. Altfel...” „Ia adu-ți tu aminte de acei ani când „tovarășii” de la raion veniseră acolo la dispensarul din Pomârla să „te Închinge”. Când mașina
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grupare de proze, aceea integrată direct în viața socială, în care găsim consemnate scene mărunte (dar cât de semnificative) din perioada "obsedantului deceniu" (colectivizarea, propaganda deșănțată, accesul restrictiv la învățătură, falsitatea în toate domeniile de activitate), de după aceea, atunci când cineva atenționează: "E vremea înfrânărilor, bărbate! Cu tovarășul nu-i de glumit!", ajungând și la teme contemporane (care se calchiază perfect pe cele anterioare), în care "Minciuna, delațiunea, cinismul, șantajul, violența verbală, frauda, furtul, șmecheria, promisiunea fără acoperire, gogorița, formele fără fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pagină dureroasă din istoria a două popoare apropiate ce au ratat oportunitățile unei prietenii leale, care, desigur, le-ar fi înlesnit evitarea unor vicisitudini comune de-alungul unei istorii zbuciumate în această parte de lume. Armonie și discordie Legenda biblică ne atenționează că atunci, demult, când Dumnezeu s-a supărat pe oameni pentru prea multă cutezanță, le-a amestecat limbile și i-a lăsat fără posibilitatea de a comunica între ei în procesul de zidire a cunoscutului Turn către tării. Până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din vedere de ani și ani, contrar unor uzanțe de minimă relație interumană, acesta i-a adresat doar imperativul: Circulați, vă rog! Deși numai cu câteva clipe mai devreme alți trei locatari din bloc au urcat fără să fi fost atenționați, deranjați cu vreun cuvânt sau apostrofați în vreun fel. E clar, și-a zis Ghiță, Timpan acesta instalează urechi la pereți și, desigur, ținta o fi chiar apartamentul meu, și și-a continuat ascensiunea fără să mai numere treptele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a fost atinsă jugulara!.. Iar el tot cu politica lui deșănțată o ține morțiș pe arătură... ne aburește ca pe niște copii naivi și ne oferă zaharicalele lui de prost gust pentru o posibilă susținere în noua campanie, i-a atenționat profesorul Haret pe cei doi practicanți ai săi odată ieșiți din rezerva cu nr. 8. Domnule profesor! Vă rugăm să mai aveți în vedere că se poartă urât cu personalul auxiliar: ne repede, ne căprărește, ne jignește! S-a plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care numai tu ai parte... Că de fantasmagoriile și de bâlbele tale, dobândite după acea tărășenie, sîntem sătui până-n gât! Cotarlă ordinară ce ești! Ia-ți bastonul și plimbă ursul, excelență! Aista-i mesajul nostru pentru Înălțimea Voastră, Cipriane! îl atenționau pensionarii de rând, în timp ce doamna îl toca mărunțel: Asta ți se cuvine! Atâta meriți! Craiule! Și nu mă mai aburi cu minciunile și cu laudele tale că-ți mai zic vreo două de-ai să mă pomenești! Că numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și napolitane, plăcințele și bomboanele pe săturate, la fel și fructe de toate felurile. Dar tu, soră-mea, să nu spui la nimeni despre ce ți-am ciripit eu ție, deoarece acestea sunt mari secrete de familie, după cum m-a atenționat mama. Chiar și cei mici nu trebuie să afle din tainele noastre, că ei încă nu știu ce este bine și ce-i rău pentru familie. Bine-bine, a asigurat-o surioara, dar n-a rezistat tentației de a-i dezvălui următoarei născute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Romică! E vremea înfrânărilor, bărbate! Cu tovarășul nu-i de glumit! Iar cu tovarășa, nici pomeneală. Că ăștia n-au nici un Dumnezeu, Romică! Transparență transfrontalieră Noi, oamenii sovietici, suntem superlativii mapamondului, cei mai... și cei mai... va vsiom mire! îi atenționa Natașa Semenova pe cei 25 de pionieri ai grupului ei, veniți în vacanță pe meleaguri străine... Și îl admonesta, și îl critica, și îl înfiera, și îl batjocorea cu cea mai aspră mânie din lume pe unul Vova, un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
când erai cu țâța-n gură... și-acum zici că sînt nebună... Frumos! Frumos, iubițel! Și îmi spuneai că mă iubești. Și mă drăgăleai cu duioșie de-mi secai sufletul și-mi curentai trupul, Cătă! Nu pentru iubire te-am atenționat, ci pentru amenințarea asta disperată de a recurge la un gest necugetat, de a renunța la viață pentru o nimica toată... Ăsta-i sensul observației mele, Iosefina! Tu ai pentru ce să trăiești, Iosefina! Nimica toată!.. Of și iar of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu a mai simțit nimic de parcă ar fi ajuns în altă lume, pe un tărâm al libertății și al nemărginirii. Peste doar câteva minute medicul constata decesul... iar cei din completul de judecată îi priveau rictusul sub formă de zâmbet, atenționându-i parcă: Ați văzut că se poate? Măi hidoșilor! De-acum, poftiți voi la boxă! * * * Prin anii șaizeci-șaptezeci ai secolului trecut, în urbea noastră, se vorbea cât se poate de apăsat despre un oarecare Gâde care îți aducea în instanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]