675 matches
-
la Universitatea Wisconsin din Madison. Gabriel Herman este căsătorit cu Ora Herman, redactoare de știri la radiodifuziunea israeliană, și are trei copii. ("Grecii între Orient și Occident. Eseuri în memoria lui David Asheri", Ierusalim 2007 ("Stabilitate și criză în democrația ateniană") A tradus și îngrijit ediția ebraică a cărții lui Sir Moses Finley, "Lumea lui Odiseus".
Gabriel Herman () [Corola-website/Science/319773_a_321102]
-
Hr., unde se instruiește Plutarh din Cheronea (45-125 d.Hr.), o figură respectată de către platonicienii secolelor următoare care se vor raporta la el într-un mod paradigmatic . Secolul al doilea după Hristos cunoaște trei tendințe majore ale tradiției platoniciene: Școala ateniană (reprezentanți: Nicostratus, Calvenus Taurus, Atticus, Harpocration din Argos, Severus), Școala lui Gaius (Gaius, inițiatorul, apoi Albinus, Apuleius din Madaura, Galenus) și Neopitagoreicii (Moderatus din Gades, Nicomachus din Gerasa, Numenius din Apameia, Cronius, Ammonius Saccas). Numenius din Apamea, alături de Ammonius Saccas
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
Franța își desfășoară activitatea aproximativ 50.000 de avocați, repartizați în 181 de barouri, cel mai numeros fiind Baroul din Paris Primii oameni care ar putea fi numiți "avocați" au fost probabil oratorii din vechia Atena. De altfel, primii oratorii atenieni s-au confruntat cu serioase obstacole structurale. În primul rând, exista o regulă că oamenii trebuiau să-și pledeze singuri cauza, regulă care a început să fie eludată datorită tendinței de creștere a cazurilor în care oamenii cereau asistența unui
Avocat () [Corola-website/Science/302306_a_303635]
-
de creștere a cazurilor în care oamenii cereau asistența unui "prieten". Din fericire, pe la jumatatea secolului 5 î.Hr., atenienii puteau să solicite formal unui prieten să-l asiste. În al doilea rând, un obstacol mult mai serios, pe care oratorii atenieni nu au reușit niciodată să-l depășească complet, a fost regula că nimeni nu putea percepe un onorariu pentru a pleda în cauza altuia. Această lege a fost ignorată serios în practică, dar nu a fost niciodată abrogată, drept urmare oratorii
Avocat () [Corola-website/Science/302306_a_303635]
-
București,1984, 224-225). În sec. X- IX i. e. n. (potrivit tradiției în vremea legendarului Tezeu) se realizează în numele sinoikismului unirea întregii Attici sub autoritatea Atenei. Așezările din Attica renunță la propriul drept de cetățenie în favoarea celui atenian, acceptând autoritatea regalității ereditare ateniene. Autoritatea regală este treptat îngrădită de puterea în ascensiune a eupatrizilor ( aristocrația funciară) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Aceștia impun regelui, probabil în jurul anului 800, 2 arhonți - unul ca șef al administrației, celălalt
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
vrând să instituie tirania. Lipsit de sprijin popular, eșuează și este constrâns să părăsească orașul. În 620 i.e.n., Dracon, fost arhonte tesmotet primește puteri excepționale, fiind însărcinat să fixeze în scris legile cutumiare în circulație. Realizatorul primei codificări a dreptului atenian, Dracon stipulează pedeapsa cu moartea, aceasta fiind dată de către tribunale. Până acum Areopagul deținea întreaga putere judecătorească, membrii acestuia fiind considerați singurii cunoscători ai dreptului cetății (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 201). În 594
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
constituție adevărată a Atenei, în vigoare 86 de ani, până în 508 (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 568). ”Primul om de stat al Europei”, Solon limitează dreptul gentilic în favoarea proprietății private, creând premisele democrației ateniene. Solon a înlocuit privilegiul nașterii cu principiul proprietății și venitului(principiul timocrației) împărțind întreaga populație după venituri în 4 categorii: pentacosiomedimni; hippeis(cavaleri); zeughiți și theți fiecare categorie cu atribuții concrete în apărarea cetății. Solon creează a doua „cameră” ca
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
Coaliția dintre Licurg și Megacle îl obligă să părăsească orașul, dar revine chemat de Megacle, fiind din nou exilat îi sunt confiscate și averile. În 546, cu sprijin străin (din Naxos și Argos), Pisistrate debarcă în Attica și înfrânge forțele ateniene care i se opun la Pallene intrând fără nici o opoziție în Atena. Deși a dus o guvernare remarcabilă, menținând legislația lui Solon, desființând marile proprietăți, păturile sărace fiind sprijinite din finanțele statului reorganizate, realizând construcții impresionante el a înlocuit însă
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
să se refugieze în Tracia, apoi la curtea lui Darius I. În 509 revenit din exil după înlăturarea lui Hippias, Clistene din familia Alcmeonizilor înlătură cu sprijinul demosului republica oligarhică instituită cu ajutor spartan de către Isagoras și transformă democratic constituția ateniană. Populația Atticii este împărțită teritorial, rezultând o reprezentativitate proporțională, în 10 triburi (phylii), alcătuite la rândul lor din tritii și deme (100 circumscripții electorale), realizând și o reformă administrativă. Sfatul celor 400 se transformă în Sfatul celor 500 (câte 50
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
cu competența specifică) intrau cele mai variate cauze, cu excepția celor rezervate Areopag-ului și a crimelor contra siguranței statului - judecate direct de Ekklesia. Constituția lui Clistene înlătura rămășițele orânduirii gentilice și încheie, în linii mari, procesul de cristalizare a democrației ateniene. În ultimii ani de viață (moare în 506), Clistene se consacră apărării reformelor sale împotriva intervenții externe spartane, beoțiene și corintice. În anii 487 - 486 continuă democratizarea constituției ateniene: reprezentanții celei de-a doua clase cenzitare, cavalerii, sunt admiși la
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
gentilice și încheie, în linii mari, procesul de cristalizare a democrației ateniene. În ultimii ani de viață (moare în 506), Clistene se consacră apărării reformelor sale împotriva intervenții externe spartane, beoțiene și corintice. În anii 487 - 486 continuă democratizarea constituției ateniene: reprezentanții celei de-a doua clase cenzitare, cavalerii, sunt admiși la arhontat, funcție ocupată prin tragere la sorți; crește rolul celor 10 strategi desemnați de phylii (triburi) în dauna arhonților. Temistocle domină aproape un deceniu viața politică ateniană reușind să
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
democratizarea constituției ateniene: reprezentanții celei de-a doua clase cenzitare, cavalerii, sunt admiși la arhontat, funcție ocupată prin tragere la sorți; crește rolul celor 10 strategi desemnați de phylii (triburi) în dauna arhonților. Temistocle domină aproape un deceniu viața politică ateniană reușind să elimine prin ostracism (folosit pentru prima dată în 487) principalii săi adversari politici, conducători ai primei clase cenzitare - Xantip și Aristide. După ce a fost arhonte în 483 - 482, în 480, după înaintarea persană în Boeția, Temistocle este desemnat
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
strateg, iar în 474 - 473 obține ostracizarea lui Temistocle ( retras la Argos) și dă Areopagului dreptul de veto hotărârilor Adunării Poporului. În 462 - 461 partida democrată condusă de Efialte impune limitarea atribuțiilor Areopagului la procese de omicid și sacrilegiu. Magistrații atenieni devin răspunzători la expirarea funcției pentru toate hotărârile luate, membrii sfatului celor 500 și ai colegiilor de judecată primesc indemnizație, dar Efialte este asasinat, iar noul conducător al demosului devine Pericle. În 458 sunt admiși la arhontat și zeughiți, a
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
sunt admiși la arhontat și zeughiți, a treia clasă cenzitară potrivit constituției lui Solon. În 454 Pericle transferă tezaurul Ligii de la Delos (tributul phoros) la Atena. Acesta este dat de membrii ligii fiind fixat o dată la 4 ani de sfatul atenian, astfel încât întreaga ligă este sub autoritatea Atenei. În 447 proiectul lui Pericle de a convoca la Atena un congres panelenic eșuează în fața opoziției spartane. Între 443 - 429 Pericle este ales an de an strateg; moare însă în septembrie 429. După
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
adversar al lui Nicias. În iunie 411 are loc lovitura de stat oligarhică de la Atena prin care sfatul celor 400 ia locul Adunării Poporului redusă la 5000 de membri ca organ suprem al statului și indemnizația este suprimată. Însă flota ateniană aflată în insula Samos nu recunoaște noul regim și alege ca strategi pe Trasibul și pe Alcibiade. În 410 este restabilită republica democrată la Atena, iar Cleofon, conducător al democraților radicali impune măsuri radicale.
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
marmură albastră de Eleusis. Din măreața statuie ridicată lui Zeus la Olympia nu a rămas decât soclul. Aspectul ei ar fi rămas necunoscut, dacă Pausanias nu ne-ar fi lăsat bogata și amănunțita sa descriere. Autorul acestei opere, Phidias, era atenian, prieten și sfătuitor al lui Pericle. Era deja cunoscut, după ce realizase cu puțin timp înainte statuia reprezentând pe Athena Parthenos din templul Parthenon de pe colina Acropolis din Atena. În mod asemănător, statuia lui Zeus a fost executată în tehnica chryselephantină
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
lui Meles" întâlnit în Viața lui Herodot întărește ideea antichității, deoarece conform lui Herodot, Smyrna a devenit colonie ioniană în jurul anului 688 î.Hr. Evident ionienii au avut propria versiune a poveștii, ce relatează că Homer a răsărit dintre primii colonii atenieni. Aceeași linie de argumentare poate fi folosită și pentru cântecele religioase și chiar unora dintre lucrările pierdute ale perioadei post-homerice sau așa-numiților poeților ciclici. Astfel: 1. "Cântectul pentru Apollo delian" se încheie cu o adresare a poetului către auditoriul
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
și Satyros I, care au domnit conjunct, apoi Satyros I singur, până la moartea sa. Schimburile economice se făceau mai ales cu Atena. Exporturile regatului Bosforului se sprijineau îndeosebi pe grâu și pește. Importurile priveau ceramica, vinul, uleiul și metalul. Importanța ateniană în regatul Bosforului se manifesta și prin privilegiile fiscale și comerciale acordate de regii Bosforani Atenienilor și Atenei, precum și prin participarea nobililor la Panticapeea la cheltuielile festive sau politice ale Atenei. Regatul Bosforan s-a extins, puțin câte puțin, nu
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
limba germană: "Hellenismus"), implică o vastă arie geografică și o îndelungată perioadă de timp, fapt din care decurge și o mare varietate a producțiilor artistice din epoca respectivă. a fost mult timp considerată decadentă în comparație cu "epoca de aur" a clasicismului atenian. Plinius cel Bătrân, în ""Istoria Naturală"" (XXXIV, 52), după ce descrie sculptura din perioada clasică, scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele mai cunoscute, ca "Venus din Milo", grupul
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
schimbare, locuitorii din Thasos s-au hotărât să facă pasul decisiv și să întemeieze propria lor colonie, Crenides, pe locul viitorului oraș Filippi (360-359 î.Hr.). Conducătorul coloniștilor din Thasos și organizatorul noii cetăți a fost generalul, oratorul și omul politic atenian Kallistratos. Acesta a deținut funcțiile de strateg și arhonte eponim al Atenei în perioada conflictului cu Teba, dar a fost acuzat de trădare și condamnat la moarte în patria sa (361 î.Hr.). Ca urmare, el s-a refugiat, mai întâi
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
altor adepți din Thasos sau Atena ai ideilor platoniciene (dacă nu cumva este vorba, după cum s-a susținut de asemenea, de o intervenție mai târzie a lui Filip al II-lea al Macedoniei, la reorganizarea cetății, după modelul fostei colonii ateniene Amfipolis). Cu siguranță, aportul atenienilor la constituirea noii colonii nu s-a redus doar la contribuția fostului ei strateg exilat. Studiul antroponimicelor menționate în inscripții dovedește că, alături de locuitorii proveniți din insula Thasos și din coloniile mai vechi ale acesteia
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
a spus într-un interviu: "Începi să te gândești că manuscrisul este aur și apoi că este absolut uimitor. Dar apoi ceva și mai grozav se întâmplă." S-a referit, desigur, la descoperirea anterioară a texului lui Hypereides, un politician atenian din secolul al 4-lea î.Hr, aflat tot în manuscris. Este vorba de discursul "Împotriva lui Diondas", publicat în 2008 în revista științifică "Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik", vol. 165, devenind primul text nou din manuscris publicat într-o
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
a a fost subjugat de Sparta, apoi a fost cucerit de atenianul Alcibiades în anul 408 e.A. După bătălia de la Aigos-Potamos și cucerirea Atenei de către spartani, Războiul Peloponeziac s-a sfârșit, iar spartanul Lisandros a forțat cetatea să alunge garnizoana ateniană și să primească asemănător tuturor cetăților Greciei, un comandant lacedemonian, adică un "harmostes", investit atât cu puteri civile cât și militare. Cleandros era "harmostes" la Byzantion în anul 401 e.A, atunci când cei ""zece mii"" de mercenari greci, care participaserâ la
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
de acea perfidie, mercenarii greci au doborât porțile și au intrat în oraș. Numai Xenophon a reușit să împiedice jefuirea și preluarea în posesie a orașului dovedit ostil. Aliat cu Rodos și Chios, Byzantion s-a eliberat de jugul despotic atenian, în anul 364 e.A. După o perioadă de război social, timp în care generalul și mercenarul atenian, Chares, a încercat să aducă orașul la ascultare (357 e.A), Atena a fost forțată să-i recunoască independența. La puțin timp după
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
să împiedice jefuirea și preluarea în posesie a orașului dovedit ostil. Aliat cu Rodos și Chios, Byzantion s-a eliberat de jugul despotic atenian, în anul 364 e.A. După o perioadă de război social, timp în care generalul și mercenarul atenian, Chares, a încercat să aducă orașul la ascultare (357 e.A), Atena a fost forțată să-i recunoască independența. La puțin timp după izbucnirea celui de al doilea Război sacru, Philippes al II-lea, regele Macedoniei, încercând să-și îndindă
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]