325 matches
-
a petrecut în Grecia, cu precădere în insula Rhodos, și unde, sub înrîurirea retorului Molon, Cicero avea să-și cizeleze multe din excesele retorice de pînă atunci. Alegerea căii de mijloc mai are însă o explicație: Cicero intuise că stilul atic, oricît de direct și de recomandabil ar fi fost, suferea de neputința captării atenției auditoriului. În această privință, talentul vorbitorului era cu mult mai important decît conținutul propriu-zis al discursului, Cicero preluînd de la adepții stilului asianic tertipurile de trebuință pentru
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
captatio cît mai îndelungate: modulația vocii, gestica, fizionomia, postura trupului. și cum scopul unui discurs nu este atît acela de a instrui, ci mai cu seamă acela de a convinge, Cicero intuia că, pentru a ajunge la acest rezultat, metoda atică - a clarității aride și logice - nu te ajută defel. E nevoie de coregrafie proprie în jocul retoric, iar aici doar calitățile native te pot ajuta. Numai că talentul retoric nu se învăța, iar asianicii știau acest lucru. Un orator iscusit
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
păunului e strînsă, nu bănuiești explozia de culori care va urma în clipa desfoierii ei, moment în care erupția cromatică e atît de bogată că sugerează foarte bine bogăția de nuante pe care litera evanghelică, în aparență de o ariditate atică, le poate dezvălui la cercetare. În concluzie, un volum de eseistică erudită și de rafinament calofil, menit cititorilor cu apetit speculativ.
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
de aici bizareria seacă, fără virtuți estetice, a noilor versuri. Apogeul acestei etape stă în Noduri și semne, tom pe lîngă care criticii trec cu aerul că asistă la o stînjenitoare nereușită. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, volumul e scris în tipar atic, cu versuri aspre, palide, fără suc prozodic, dar cu o vibrație de ordin transcendent. Asemenea unui veritabil medium, Nichita scrie sub dicteu, ca un posedat prin ființa căruia energiile necreate ies la iveală. Ce se întîmplă cu poetul e patognomonic
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
se fortifica pe această cale, care e a unei adorații a Creației, percepută cu rafinament, în planul unei unificări sentimental-senzorial-cerebrale, al unui tablou complex care poate da seama de ceea ce Mircea Eliade numește "sacrul camuflat": "Timpurii, fluturii din crîngurile antice, atice,/ pe-un arbust de iasomie, înnebuniți de mirosuri/ jílav-primăvăratec,/ dansînd în jurul miresmei paradisiace.// Paradis terestru de bună seama, iluzoriu și/ efemer,/ fericită inconștiență și extazul aproape păgîn,/ și atunci de ce îi admirăm totuși cu un fel de/milă și înțelegere
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
bună cunoaștere a bibliografiei referitoare la studiul religiilor antice. De remarcat precisa delimitare a noțiunilor „religii orientale” - „culte orientale” și selecția operată în alegerea cultelor ce sunt tratate. Astfel, autorul se oprește la tratarea mitraismului, a cultelor egiptene, siriene, microasi atice, renunțând la introducerea printre cultele orientale a cultului lui Dionysos - Bacchus (ca F. Cumont și R. Turcan) sau a cultului „zeilor cavaleri” din Illyricum (ca R. Turcan). De asemenea sunt excluse din analiza sa, pe bună dreptate, iudaismul și creștinismul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
un soi de consorțiu capitalist - la Companyia catalana -, care, după ce au luptat în slujba Bizanțului, s-au răsculat împotriva Împăratului, au jefuit Tracia și coastele Asiei Mici și în cele din urmă au pus stăpânire, pentru aproape un secol, pe Atica și Beotia. Însă, odată încheiat acest brutal episod de ăacumulare primitivă a capitaluluiă, catalanii așezați în Grecia și-au descoperit o profundă și sinceră vocație de admiratori ai splendorilor Antichității elene. Regelui lor, Pere III - el ceremoniòs - al Aragonului, i
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
eclipsarea ei treptată, grație unui efect de întunecare prin contrast. Strălucirea de expresie a comentariului dăunează parabolei comentate, care rămîne stingheră într-un colț al paginii, ca un obiect acoperit de un goblen a cărui țesătură e prea rafinată. Maniera atică a pildelor e întrecută de stilul asianic al volumului, Pleșu fiind prea subtil pentru niște tîlcuri epice care, înainte de inteligență, cer bobul de muștar al credinței. Numai că Andrei Pleșu are o natură rece, care împrumută cărții aerul glacial al
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
Memorabiliile lui Socrate, Fedon și Metafizica lui Aristot; pe când banul Brâncoveanu discuta cu puristul Duca în limba lui Tuchidid Apoftegmele lui Hipocrat și Ariometria lui Arhimed și se munceau să izgonească din limba greacă toate cuvintele câte nu erau curat atice, precum unii din învățații noștri caută să curețe de limba română de tot ce nu se termină în -ciune...” Retez citatul aici, pentru a nu cădea într-o irecuperabilă nostalgie. Prefer să rămân cu enervarea că, în școala noastră, latina
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
o noapte, aflați pe Acropole într-un grup, Katsimbalis răcnește, la un moment dat, un înfricoșător „cucuriguuuu”. Răspund la acest sunet de trâmbiță, în redarea lui Durrell, nu numai cocoșii de pe Acropole, dar și cei din toată Atena, din toată Atica, ba chiar și cei din toată Grecia. Noaptea devine o vestire uriașă a dimineții.
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
Odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului); 24 august - Duminica a X-a după Rusalii. Sf. Sfințit Mc. Eutihie, Sf. Mc. Tation; 25 august - Aducerea moaștelor Sf. Ap. Vartolomeu; Sf. Ap. Tit; 26 august - Sf. Mc. Adrian și Natalia, soția sa, și Atic; 29 august - Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Cuv. Teodora (Post). Biserica Ortodoxă Sârbă 24 august - Duminica a X-a după Rusalii. Sf. Mc. și Arhidiacon Evplu; 28 august - Adormirea Maicii Domnului; 29 august - Sf. Ievstatie; Cuv. Roman; Rafailo. Biserica
Agenda2003-34-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281371_a_282700]
-
singure contextele, într-o dispoziție ludică în stare să explice bogata lor ambiguitate; nu de puține ori, aceasta, cu subînțelesuri senzuale/sexuale... Cele două romane sunt de citit, cred, separat: mai întâi, cel din mansardă, ținând la îndemână toate sensurile aticului - încăpere sub acoperiș și sub acoperire, adică exilată și ocrotită prin chiar situarea admirativ-derutată a celuilalt; coerență obținută din alăturare haotică de fragmente și reminiscențe; frumusețe ispititoare amenințată cu „păcatul” la orice gest de independență; ironie, improvizație -, apoi, cel din
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
e casa mea. O ating ironic-batjocoritor pe bărbie și îi spun, degustând momentul cu o plăcere aproape senzuală - care m-a și trezit: „ești în visul meu, n-ai nicio putere, fac exact ce poftesc!” Ei bine, în toată zona atică a cărții am simțit această plăcere puternic senzualizată a manipulării detaliilor („manipularea face parte din instinctul de conservare, dragule”). Ascultătorul, scriitorul „cam enigmatic și distant”, alege să intre în pagină doar în textul Ei, de Ea interpelat, tradus, provocat. Vocile
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
care se cere rezolvat. Or, toate astea rimează cu lupta, ostilitatea, rivalitatea, competiția, pericolul.” Altfel spus, cu politica. În orice clipă, este legitimă coborârea în subsolul istoriei depănate pe înțeles. Cel de-al doilea roman, România pe înțelesul tuturor, răspunde aticului într-un ecou sobru, dar, prin devierile subiective și accentele umorale pe care le acceptă în economia compendiului istoric, nu mai puțin picant. România e victima, mereu colaterală, atât a puterilor străine, cât și a Puterii interne. Marea abdicare regală
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
morală și cerul cu stele în egală măsură, sensurile nu s-au bulucit să locuiască teritoriul intim al proaspătului eliberat de tabu-uri. Orice regim poate fi descompus până la a-i evidenția derizoriul, inconsecvența, poticnirile. Ambele romane citite, traversat și aticul, și subsolul, clădirea prinde contur, se preface în agora și invită la dezbateri. Fie și furtunoase.
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
Hanibal generos cu inamicii. Le pregătește de pildă acestora, după rang, funeralii strălucitoare. E același Hanibal care în câteva ocazii dovedește, în plină campanie militară durând de șaptesprezece ani, un umor de-o subtilitate citadină. Scena e amintită în Nopțile atice de Aulus Gellius: „Interogat de Antioh dacă armata sa somptuos împodobită ajunge spre a-i înfrunta pe romani, generalul cartaginez, vrând să-l ridiculizeze pe monarh pentru lașitatea și slăbiciunea acestei oști atât de magnifice, a replicat că este acolo
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
În schimb, Clistene, văzându-l, privea la el cu dezaprobare. Apoi, oprindu-se o clipă din dans, Hipoclid ceru să i se aducă o masă; când veni masa, jucă mai întâi pe ea făcând figuri laconiene de pantomimă, apoi, altele, atice, iar în al treilea rând, sprijinindu-și capul pe masă, își mișca picioarele după tact. Clistene, în timpul primelor dansuri, cu toate că îndepărtase cu silă gândul că Hipoclid i-ar mai putea fi ginere, din pricina dansului deșănțat, se stăpâni totuși, nevrând să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se facă mai delicat prin atențiune și se poate face iritabil pentru orce consonanță, fie cât de-abia. Se-nțelege, se remarcă o mare diferință, ce rezultă în primitivitatea culturei urechei. Cine Fr. Aug. Wolf, un om c-o ureche atică, zice foarte frumos în privința [aceasta] în discursul său Asupra unei vorbe a lui Frederic al II[-lea] despre versificațiunea germană. Iată ce zice; E într-adevăr o temă din cele mai importante a adevăratei înțelepciuni de stat cum ar putea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu mai puțin întîmplătoare vor fi și punctul ei de pornire și desfășurarea ei: Deoarece am dori ca în meditația noastră să evităm arbitrarul gândului, cerem aici, la Atena, sfat și însoțire din partea străvechii protectoare a orașului și a ținutului atic, din partea zeiței Atena."2 Procedeul lui Heidegger este aici de un extrem rafinament. Aparent, el se așază, din capul locului, sub autoritatea unui zeu apus, și totul pare o simplă figură de stil, dacă nu o reverență făcută gazdelor Conferinței
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mai trăiește oare sau e doar o fantomă acest Oedip ce-și caută un mormânt și al cărui trup neînsuflețit și-l dispută încă de pe acum Teba și Atena? Îngropat în pământ atenian, leșul său înghețat va sorbi din solul Aticii sângele cald al tebanilor. „Soarta ta”, îi va spune el lui Creon, „este să-mi vezi fantoma răzbunătoare (alastor) rămasă pentru totdeauna în acest colț de lume”. Alegând teritoriul Eumenidelor, Oedip optează pentru valoarea lor ambivalentă. Protectoare a Atenei, umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
efigia lui Dionysos să fie închisă într-un scrin, într-o „cutie neagră”. Zeul teatrului, zeul cu mască își are statuile lui. Este interesant de remarcat faptul că efigia măștii fixate pe un stâlp pare să se fi constituit în Atica la sfârșitul secolului al VI-lea, astfel încât, ca figură autonomă, masca „apare ca un rezultat logic, dacă nu chiar cronologic, al tensiunii confirmate, în cazul efigiilor lui Dionysos, între vizibil și ascuns, pe de o parte, corp și expresie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să șadă fără glas. Regreta că exista o regulă ce le interzicea studenților din primul an să iasă din casă după stingere, fiindcă ar fi dorit să rătăcească pe aleile umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig și Clio, ca o cloșcă neagră, unde negrul șarpe gotic al râului Little se Îmbârliga spre Cuyler și Patton, iar acestea, la rândul lor, proiectau misterul peste panta placidă ce cobora domol spre lac. Princeton, văzut la lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
într-o oră slabă), dar dau drumul cuvântului, cu cinism. Socotesc pe Jean Moréas drept primul poet francez (mai mare ca Rimbaud, ca Mallarmé și Kafka 1), pentru poezia lui de locuri comune reabilitate, "superficialități din adînc", hrănitoare ca oliva atică răsădită în Aquitania. Mi se întîmplă să plâng în trei ocazii: 1) Când îmi moare un câine, în realiatate sau în Malte Laurids Brigge; 2) Când, la chef, lăutarii îmi cântă cântecul lui Iancu Jianu și-al voinicilor lui: " Tot
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acompaniamentul grav și subteran al unora dintre stanțe parcă. Succesiunea anotimpurilor, îmbucătățirea lui Dionysos în peisaj, misterul germinării sunt resimțite de Moréas într-un chip sacru: ca un adevărat inițiat, gâfâind pe drumul care-ajunge de la Cefis la Eleusis. Această miere atică, atât de nouă, pe care-o aduce poeziei franceze, e mai degrabă spicul triptolemic: propria cunoaștere a unei Grecii mai profunde, pe care numai geniul lui Nietzsche ar fi știut s-o presimtă. Eminența unei culturi umaniste se măsoară după
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stăpâni, o minge de ping-pong ce sălta în șuvoiul de țâșnitoare de pe bulevardul Karl Marx, din care sorbeau copiii și ea îi privea printre orificiile tablei de gard, cum o numise, pentru că orice foaie de tablă galvanizată, de pe acoperișuri, de la aticele blocurilor de vizavi, de streașină, de uluci, de manșon pentru copacii seculari, ea o numea tablă de gard; simbol al închisorii, cerul era de tablă inox, uneori de cupru, alteori de oțel. După cum se schimbă ziua pe timp de secetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]