4,006 matches
-
alături de câteva zeci de susținători PDL. Aceștia au circulat prin Târgoviște purtând tricouri cu mesajul “Cursa continuă. Votăm Gabi Boriga!”. Boriga a pornit într-un tur al orașului, startul fiind dat din fața Primăriei Municipiului Târgoviște. “Vrem să facem o campanie atipică, dar o campanie plăcută, o campanie eco. Tinerii și spiritul tineresc pot să facă Târgoviștea să ajungă unde ne dorim cu toții. Sunt alături de echipa mea de consilieri, de familie, de cei care doresc să pună umărul la creșterea Târgoviștei, așa cum
Operațiunea Bicicleta a început în Dâmbovița. Erau zvonuri, negate de PDL, iată că sunt reale () [Corola-journal/Journalistic/44733_a_46058]
-
venit în alegeri și au pierdut alegerile și au trecut în opoziție. În 2008, Partidul Național Liberal, care guvernase, a venit în alegeri, a pierdut alegerile, a trecut în opoziție", a spus șeful PNL, adăugând că "azi de întâmplă" ceva atipic. "Partidul care a guvernat România, adică partidul lui Băsescu, PDL portocaliu a fugit. Nu are curaj să dea piept cu alegătorii. Unde este culoarea portocaliu? Unde sunt pedeliștii? De ce ascund astăzi după verde, după nume închipuite, după nume copiate, doar
Antonescu: Schimbarea de către PDL a numelui şi culorii e o escrocherie () [Corola-journal/Journalistic/44751_a_46076]
-
și a dat naștere unui număr mulțumitor de copii: cinci. Abia când cel mai mic, Elena, împlinește sapte ani, mama se metamorfozează în "femme de lettres", urmându și o chemare ce nu mai poate fi suspectată de pripă. Acest debut atipic care nu se putea să nu atragă atenția este întărit de alte câteva lucruri: opțiunea pentru proză a scriitoarei, susținerea pe care o are din partea a doi critici importanți, Ibrăileanu și Lovinescu, apartenența la un cerc de tineri moderni-mondeni și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sandale și fustă colorată, a intrat să și ia o Cola rece de la supermarket. Cadrul 5 Ivan pe mări. Dominique în impas financiar. Alioșa/Ale xandre pe bicicletă. Cadrul 6 Eu. Eu, care nu mă mai întâmplu. Press Esc E atipic pentru ea. Puțin greoi. Extravagant. Deloc funky. — Ce piatră e asta? — Turmalină. Vocea care toarce, dincolo de ceașca de cafea. Știi că azi facem trei luni de când suntem împreună? — Suntem împreună? Zâmbește, dar tot mă deranjează. Ironiile ei, aerul ăsta de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt care se strecoară pe ferestruică, un atipic triunghi colorat, cu veleități de vitraliu. Alexandre și-a notat atent în memorie toate detaliile cămăruței lui de student care se vor regăsi, fără doar și poate, în marele roman pe care orice tânăr infectat de literatură, de Paris și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și închide telefonul. Îi aude o jumătate de respirație înainte de ton, nu și întrebarea. David ar zâmbi într-un acces de mulțumire pe care și-o intuiește sadică, dacă și-ar aduce aminte cum. David nu zâmbește. Afară plouă cumplit. Atipic pentru luna asta. Tot un clișeu, probabil... David se lasă moale în fotoliu. Un fotoliu mare cât toată casa. David cade în el ca-ntr-un sicriu ceva mai comod. Își lasă capul pe spate. Bâjbâie după farfuriuța-cimitir. David aprinde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iasă la suprafață, să se manifeste, să o eliberezi. Te poți folosi de ea pentru a crea lucruri minunate, care vor rămâne mărturie existenței ei, care va dăinui în timp. - O poveste... - Da, o poveste. O altfel de poveste. Inedită, atipică, așa cum e ea.” Scrisoarea îi alunecă din mână. Ajunse la picioarele ei. Câte alte femei se regăseau într-o astfel de poveste, în povestea lui „atipică”? Cu un El prezent când și dacă are chef, cu o Ea răpusă de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
va dăinui în timp. - O poveste... - Da, o poveste. O altfel de poveste. Inedită, atipică, așa cum e ea.” Scrisoarea îi alunecă din mână. Ajunse la picioarele ei. Câte alte femei se regăseau într-o astfel de poveste, în povestea lui „atipică”? Cu un El prezent când și dacă are chef, cu o Ea răpusă de îndoieli și neîncredere. Cu un El dependent de libertate și o Ea dependentă de el. Cu un El care nu-și putea lua nici un angajament față de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
serviciile pe care le faci. Nu prea îmi plac cărțile de vizită aglomerate sau super colorate, prefer cărțile de vizită simple și de efect. Am văzut recent cărți de vizită scrise și pe verso sau cărți de vizită cu formate atipice... cred că le-am aruncat. Am citit recent o afirmație: "Cartea de vizita este o strângere de mâna pe care o lași în urmă" profund și adevărat, sincer mi-ar plăcea să-l cunosc pe individul care a scris această
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
unui tort mare cît Mont-Blanc-ul. Pentru a preveni o indigestie, spectatorii trebuie să participe alături de el". (Texte, pretexte, subtexte, contexte, Alceste, Aneste..., în Caiete critice, nr. 1-2, 1995, p. 58) CĂLIN CĂLIMAN T extele pentru teatru ale lui Horia Gârbea, atipice după dorința autorului, se structurează după două reguli. Astfel, Cleopatra a VII-a și Stăpînul tăcerii sînt actualizări cu tentă umoristică ale unor "situații clasice" legătura dintre Cezar și Cleopatra și dispariția lui Osiris. A doua regulă adaugă celei enunțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ceilalți și față de propria identitate. Uneori, ura de sine degenerează în ura față de Dumnezeu pe care păcătosul Îl socotește responsabil de toată nefericirea sa. Pe de altă parte, atunci când facem referire la iubirea de Dumnezeu, pot apare în discuție forme atipice ale iubirii față de Dumnezeu așa cum sunt sentimentalismul, în care iubirea de Dumnezeu se identifică cu un simplu sentiment, fără acea dăruire totală și reală a întregii vieți către El și fanatismul care nu are la bază o iubire în credință
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Sorin Lavric Nu știu dacă vă amintiți de două cărți stranii și cu totul atipice semnate de Petru Creția - mai întîi Norii în 1975 și apoi Oglinzile în 1993 -, al căror titlu, banal și inofensiv, nu lasă să se ghicească nimic din bizareria conținutului lor. Cele două volume te izbesc prin monomanie și te atrag
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
vibrația fabuloasă a momentului cînd m-a descoperit în semiîntuneric, undeva pe holurile radioului. Fără cuvinte prea multe, m-a condus în împărăția sunetelor, în locul unde această instituția își avea comoara. Un spațiu deloc gigantic stoca muzica lumii. Un domn atipic, care parcă plutea neatingînd pămîntul era stăpînul și îngrijitorul Fonotecii. Acolo, era aproape imposibil să nu-ți pierzi mințile. Înainte de 1989, pentru un student nu cred că exista soluție mai fericită decît să n-aibă mințile cu el. Călăuza mea
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
privirile se evită, ele se întîlnesc în spațiul specular ca reflexe. Prezența morții și poezia ei stranie, absurdă mi-a amintit ca mod de realizare de filmul lui Jim Jarmusch, Dead Man (1995), mai flegmatic, dar nu mai puțin bizar, atipic. Povestea nu se încheie cu lichidarea lui Jesse James care face din cel care și-a adjudecat-o, Robert Ford, o celebritate a zilei, urît și celebru totodată. Legenda intră într-un comerț fabulos incluzînd și transformarea sa într-o
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
fără să aibă nevoie pentru a fi dovedite de retorici și gesticulații complementare. Mă grăbesc de aceea să scriu că Victor Rebengiuc e o abatere de la orice regulă. Chiar între marii actori, categorie în care se situează, reprezintă un caz atipic. Așa a fost de tânăr, așa este și astăzi. Nu-l văd deosebit de cum l-a văzut Vlad Mugur în 1956 într-un spectacol, Bunbury, considerat "bombă" în epocă: "...parcă își terminase studiile la Oxford. Respira în el insularul. Degaja
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
dat, - și sînt perfect conștientă de ceea ce afirm aici -, e o carte unică în literatura apărută în ultimii 18 ani în România. Nucleul inegalabil al romanului e, dincolo de fundalul politic cu care ne-am obișnuit, drama singulară a unui individ atipic; deci, nu atît drama minoritarului german, cît drama minoritarului uman; e lupta surdă a unui ins în căutarea unui limbaj care să-l facă înțeles de ceilalți. Un om care-și dă seama că nu poate să facă altceva decît
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
prematur dispărut. De altfel, atmosfera concertului este una de requiem, justificându-se astfel atât elementele de gematrie conexă (program secret, cifre simbolice, melograme), cât și premonițiile compozitorului care rememorează, cu presentimentul morții, momente semnificative ale unei vieți. Un concert solistic atipic, dominat la început (Thema con variazioni și Adagio) de statism și platitudine, iar apoi (Rondo ritmico; con introduzione) de mobilitate și contrast, culminând cu un climax terifiant, rezolvat printr-o desinență oarecum mistică și, în orice caz, ca o posibilă
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
pe care le joacă destinul chiar și celor mai buni. Se resimte în toate aceste istorii aburdist-povățuitoare un fel de nesiguranță, de imprecizie, și aici se află unul dintre lucrurile noi pe care-l aduc frații Coen în acest western atipic. Istorioarele nu mai refac sensul lumii care-ar putea fi dedus din sensul poveștii și nici farmecul lor nu mai este suficient. În primul rînd, poveștii nu i se dă un sfîrșit, ea rămîne suspendată, atîrnată de un fir invizibil
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
a nu lăsa loc de suspiciuni gratuite. Fie că ne oprim atenția asupra recenziilor pe care le semnează, din iradiantul Iași, în numeroase reviste literare, fie că invocăm cele trei volume publicate până acum - Arpegii critice, Matei Vișniec. Un optzecist atipic și Lecturi actuale - scriitura ține, stimabil întru totul, capul de afiș. Iată o premisă, în fond, a succesului și o garanție în fapt a directeții mesajului. Formula analitică a lui Crețu respectă necondiționat textul, indiferent de paternitate. Sau, mai simplu
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
ne-am dori s-o credem, un buletin de identitate valorică. O altă rezervă conceptuală care s-ar putea emite - dar pe care n-o împărtășesc - ține de ultimul capitol al volumului, de fapt o aplicație tehnică inerțială vizând lumea atipică și încrâncenată din versurile unei tinere autoare cum e Ruxan-dra Novac. Se pretează poezia unei abordări atât de terestre? Îndeplinește ea cerințele lui Trousson, care invoca - să ne amintim - narativitatea? Și dacă da, atunci cum se face că Ileanei Mălăncioiu
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
informațiilor, un exercițiu în virtutea căruia evenimentele sunt ordonate după criteriul verosimilității istorice, dar în nici un caz ele, evenimentele, nu mai pot răscoli astăzi pe cineva. Sunt indiferente, opace și fără răsunet în prezent. În materie de neutralitate teoretică, cel mai atipic istoric pe care îl au românii în clipa de față este Lucian Boia. Este atipic din două motive: mai întîi, fiindcă este inclasabil; mai apoi, fiindcă e incorigibil. Nu cunosc autor care să nască mai multă nedumerire și să provoace
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
caz ele, evenimentele, nu mai pot răscoli astăzi pe cineva. Sunt indiferente, opace și fără răsunet în prezent. În materie de neutralitate teoretică, cel mai atipic istoric pe care îl au românii în clipa de față este Lucian Boia. Este atipic din două motive: mai întîi, fiindcă este inclasabil; mai apoi, fiindcă e incorigibil. Nu cunosc autor care să nască mai multă nedumerire și să provoace mai multă contrariere. Începînd cu 1997, anul publicării volumului Istorie și mit în conștiința românească
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
bibliografiilor și pe hărțile îngălbenite ale ruinelor bucureștene. Doar că Matei Călinescu își întemeiază adăugirea și pe un argument suplimentar, aproape memorialistic și aproape sociologic, decurgând din perioada premergătoare plecării sale în Statele Unite: argumentul cărții-cult. Să urmărim, așadar, un început atipic: "Acest cult matein s-a prelungit și întărit în anii comunismului, când, timp de 20 de ani, între 1945 și 1965, n-a putut apărea nici o ediție a Crailor... Către sfârșitul anilor 1960, cultul era înfloritor (cu mulți aderenți din
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
au a ne preocupa în continuare, ci tiparul ieșit din comun al acestui om. Cine vrea să vadă în el doar latura patologică sau criminală a personajului ratează de fapt fenomenul uman pe care îl reprezintă acest terorist cu totul atipic. De fapt, Kaczyinski este un caz filozofic de nebănuită actualitate. Cu alte cuvinte, are o importanță secundară că Ted Kaczyinski nu a fost afiliat vreunei organizații teroriste, ci a acționat singur, cum contează prea puțin că a fost doctor în
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
de dinainte de primul război, cu felicitări în tonuri de gri, argintiu, cu desene complicate, abstracte sau trimițînd, cu urarea, și un blazon, o pană și un sigiliu bunăoară. Dintre cartolinele de Anul Nou trimise repede după 1900, am ales una, atipică de bună seamă (grafică & text), pentru asemenea ocazie. Aveam să văd după aceea că data scrisă dedesubtul textului de urare e întîi ianuarie 1908. Acum 100 de ani. Un carton gri, sau mai degrabă grej, ștanțat pe margini. În centru
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]