527 matches
-
repede consemnate de gureșii și mincinoșii activiști în rapoartele lor de activitate: „...datorită activității noastre pe teren sa putut observa că în sânul populației la țară circulă anumite svonuri tendențioase. Chiaburimea satelor, lovită în interesele ei dându-și seama că atotputernicia ei la țară e pe sfârșite, cată să lovească regimul de democrație populară dela comuni, cată să scadă valoarea luptei clasei muncitoare în frunte cu Partidul de Avangardă P.M.R., lansând o serie de svonuri căutând să bage panica în populația
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
printre altele, și conducerea sectorului cultural, pe lângă cel al cadrelor, și rezultatele se văd: proletcultismul revine, teroarea ideologică, clișeele anilor 50 reînvie. Manea Mănescu este destinat menținerii acestui echilibru între setea de putere încă nesatisfăcută a doamnei Ceaușescu și iluzia atotputerniciei soțului ei, în contextul unei nemulțumiri generale, atât de ordin material, cât și spiritual. El a redevenit ambasadorul celor două părți aflate într-un aparent consens, purtătorul de cuvânt al președintelui către soția sa și al acesteia către președinte. O
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
principiul justiției și rectitudinii lui Dumnezeu în fața existenței răului și suferinței? Dar dacă, în creștinism, suferința pune o problemă, este mai ales fiindcă ea intră în contradicție cu afirmația că Dumnezeu este iubire. În islam, ea atinge înainte de toate principiul atotputerniciei divine. Și în Coran suferința este sancționarea păcatului. Ea apare ca necesară în planul Atotputernicului și revelează adevărata natură a ființei umanegg. Emană direct de la justiția divină. În practică, asta înseamnă că trebuie abordată ca expresie a voinței lui Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și trimiterea clară la personajul dostoievskian Alioșa Karamazov. Credința lui Ivan Denisovici Șuhov nu este atât de evidentă și de cultivată precum aceea a lui Alioșa. El mărturisește credința în Dumnezeu cu seninătate și simplitate, justificând-o prin frica în fața atotputerniciei divine. Moștenită de la oamenii din satul său, convingerea lui Ivan Denisovici, de natură poetică aproape, este că Dumnezeu fărâmițează luna și o preschimbă în stele, pentru că "stelele mai cad din când în când și trebuie înlocuite". Ivan Denisovici este cu
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care se situa omul în raport cu ansamblul eshatologic, stângaci articulat în Cartea Morților și în alte opere similare. Aceste texte solicitau mai multe "lecturi", efectuate la niveluri diferite. "Lectura magică" era desigur cea mai ușoară: ea nu implica decât credința în atotputernicia verbului, în măsura în care, grație unei noi eshatologii, "destinul regal" devine universal accesibil, prestigiul magiei nu va înceta să crească. Amurgul civilizației egiptene va fi dominat de credințe și practici magice 70. Se cuvine să amintim totuși că în teologia memfită (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
296 sq.). Astfel, în ciuda faptului ca nu era creatorul lumii, al vieții și al omului, Zeus se arată a fi regele necontestat al zeilor și stăpânul absolut al Universului. Mulțimea sanctuarelor consacrate lui Zeus dovedește caracterul lui panelenic 12. Conștiința atotputerniciei sale este admirabil ilustrată în faimoasa scenă din Iliada (8, 17 sq.), unde Zeus îi desfide astfel pe olympieni: "Legați de cer un lanț cu inele de aur, apoi atârnați-vă de el, voi toți, zei și zeițe: nu veți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
text târziu, dar tradiția la care se raportează este veche, în Iliada (14,258 sq.), Noaptea este văzută ca o zeiță destul de puternică: chiar Zeus se ferește să o stârnească. Este semnificativ acest fapt că cea mai cunoscută proclamație de atotputernicie a lui Zeus se leagă de întrevederea cerută de Stăpânul suprem unei divinități primordiale. Directivele cosmologice ale Nopții repetă întrucâtva relevațiile Gaiei și ale lui Ouranos, care au pus capăt luptelor pentru suveranitate. Așa cum am remarcat deja, unele divinități primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
concluzia că Profetul s-a străduit să abolească ideologia arhaică a ciclului cosmic periodic regenerat și a proclamat eshaton-uiminent și irevocabil, hotărât și adus la îndeplinire de Ahură Măzdă. Pe scurt, punctul de plecare al învățăturii lui Zarathustra este revelația atotputerniciei, a sfințeniei și bunătății lui Ahură Măzdă. Profetul o primește direct de la Stăpân, dar această revelație nu fondează un monoteism. Ceea ce proclamă Zarathustra, dând-o ca model adepților lui, este alegerea lui Dumnezeu și a altor Entități divine. Optând pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
i-a insuflat "suflu" sau "spirit" (mați), dar existența sa este scurtă, în plus, în vreme ce Dumnezeu este spirit, omul este carne (basar). Această opoziție nu implică deprecierea religioasă a trupului; ea subliniază precaritatea și caracterul efemer al existenței umane, în contrast cu atotputernicia și eternitatea lui Dumnezeu. Distanța incomensurabilă între aceste două moduri de a fi se explică prin faptul că omul este o creatură a lui Dumnezeu. El se distinge totuși de alte creații, deoarece a fost alcătuit după chipul și asemănarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în ciuda severității sale, este milostiv, pedeapsa nu este niciodată definitivă. 9 "Dreptatea" se apropie de măsaru babilonian și de ma'at egipteană; cf. H. Ringgren, Word and Wisdom, pp.49sq., 58. 10 Dar ideea învierii era deja pregătită de către teologie (atotputernicia lui Iahve) și de anumite credințe și rituri canaaneene; cf. H. Riesenfeld, The resurrection în Ez. XXXVII, pp. 5 sq.; G. Widengren, Sakrales Konigtum, p. 46; H. Ringgren, La religion d'Israel, p. 261. Religia lui Israel în epoca regilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vom putea stăpîni natura și evoluția evenimentelor după voia noastră prin semn și cuvînt. Egocentrismul metafizic, cel care supune lumea la subiect și care va exista tot atît cît stirpea omenească se traduce, în ordinul cultural, prin ideocentrism. Încrederea în atotputernicia cuvîntului reprezintă, poate, o versiune autorizată a mentalității magice, moneda de schimb a forței absolute pierdute de vrăjitori, un gaj consolator acordat de omenirea civilizată, cu un gest șugubăț, păstorilor sacrosancți care acolo sus, în creierii munților, citesc în aștri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
unei morale, unei presiuni sociale decît unei satisfacții fizice efective. Or fluxul clipelor lipsite de trecut ori viitor care se numește actualitate este, pentru psihismul nostru, o sursă de plăcere, descărcare, satisfacție halucinatorie a unei aspirații latente către ubicuitate și atotputernicie. Aspirantul producător de istorie sau de sens trebuie să aleagă după bunul-plac între transmisiunile televizate live și inscripția cu bătaie lungă. Mai exact, odată trecut un singur prag de intensitate, transmisia trece drept renunțare la enunț. Cînd transmisia ucide mesajul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la rîndul său. Se citește cu buzele și în grup. Marile religii fixează în scris o revelație orală. Una, nu mai multe. Biblia spune absolut totul despre absolut orice. Ca și Coranul, de altfel. De unde sfințenia Limbajului (unicitatea sacralizează) și atotputernicia teologică a Cuvîntului, indicată de noțiunea de Logos sau Cuvîntul etern. Respirație și Rațiune laolaltă, Principiul suprem este un Cuvînt pierdut și recules într-un corp închis de texte referențiale, suportul unei tradiții orale cu o mie de fețe. Spiritul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
El va triumfa atunci cînd dușmanii săi vor fi crezut că au învins, căci de unde să fi venit ajutorul supușilor săi decît de la El! Tocmai libertatea alegerilor, fără de care Biserica ar pieri, este cea care reflectă deasupra tuturor gîndurilor oamenilor atotputernicia Providenței Celui ce a primit de la Tatăl "toată puterea în Cer și pe Pămînt". 126. Poporul creștin și națiunea creștină, membră a acestui popor, au o constituție de drept cu adevărat divin, adică de fapt; dat fiind că faptele sînt
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
religioase), timpul care-i va prisosi va fi ocupat de ucenicul lui Isus Cristos, astfel: a) prin lecturi pioase, atît pentru a se adînci în doctrina religioasă, cît și pentru a medita la măreția dumnezeiască, la bunătatea sa nemărginită, la atotputernicia și înțelepciunea sa; b) prin rugăciuni, oricînd are un mic răgaz chiar și atunci cînd muncește, pe care le va practica cît de mult posibil; această rugăciune este menită să-l îmbogățească cu har și va trebui să-i devină
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ieșit atâtea păcate și răutăți și o otravă atât de josnică. 59. Al patrulea punct. Să cuget cine este Dumnezeu, împotriva căruia am păcătuit, după însușirile Lui, comparându-le cu cele opuse lor, din mine: înțelepciunea Lui cu necunoașterea mea, atotputernicia Lui cu neputința mea; dreptatea Lui cu nedreptatea mea; bunătatea Lui cu răutatea mea. 60. Al cincilea punct. Un strigăt de uimire însoțit de o afecțiune crescândă, cugetând la toate creaturile, privind la felul în care m-au lăsat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
forma de viață apostolică”; este amprenta unei iubiri religioase, sacerdotale. Alte concepții nu pot să fie decât niște minciuni nenorocite. Capitolul IV «Aceasta e biruința care a învins lumea: credința noastră» — 31. Biserica este a doua creație din nimic; opera atotputerniciei divine, secundată de credința măreață a Apostolilor — 32. Limbajul lor ne dă mărturie — 33. Credință, în ciuda instabilității trecutului — 34. Credință, în ciuda incredibilei disproporții numerice — 35. Credință, în ciuda propriei ignoranțe — 36. Credință, în ciuda oricărui obstacol de nedepășit — 37. Dificultatea nu stă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
stă în încercări, ci în lipsa noastră de credință — 38. Să spunem cu încredere: Isus a spus-o, Isus a făcut-o — 39. Este ceasul cuceririi și nu al unei simple apărări 31. Biserica este a doua creație din nimic; opera atotputerniciei divine, secundată de credința măreață a Apostolilor Creștinismul a învins lumea păgână; creștinismul a învins lumea barbară; creștinismul, și numai creștinismul, va salva lumea actuală de noua barbarie în care a recăzut. Cu ce mijloace? Cu credința! Aceasta e victoria
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de fapt, ne aflăm în fața unei a doua creații. De două ori a creat Domnul: prima dată când din nimic ne-a dăruit universul; a doua oară când, din nimicul celor Unsprezece, a înfăptuit Biserica Sa nebiruită. Această operă a atotputerniciei divine, dar și a credinței puternice a celor Unsprezece bărbați care, dacă au fost transformați de Duhul Sfânt - și nimeni nu se îndoiește -, au corespuns harului într-o manieră impresionantă. Oare nu ne vorbește Sfântul Ap. Paul despre ispitele sale
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu pot ucide sufletul» (Mt 10,28); dar anumite compromisuri, anumite tăceri, ne-ar mărturisi că suntem mult mai preocupați de traiul liniștit, decât de salvarea purității credinței. Evanghelia se preamărește, prin cuvinte categorice, puterea, sau mai bine zis, de atotputernicia rugăciunii; și apoi, este adevărat că i se acordă acesteia întotdeauna primul loc în calculul mijloacelor noastre de apostolat sau nu cumva este și mai adevărat că suntem mult mai satisfăcuți de resursele materiale și de numărul lor? Evanghelia spune
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
asemenea ucenicului iubit de la Cină, vino și ia-L pe Isus, contemplă-I bunătatea, iubirea din Preasfânta Euharistie; de la tabernacol vei putea atunci să zbori spre toate bătăliile, să înfrunți toate jertfele, vei avea în tine iubirea, iar iubirea este atotputernicia lui Dumnezeu și a omului“. Aceste expresii ale Fericitului Eymard, sunt comori de învățătură indicate nouă, preoților, care avem jurisdicție asupra Trupului real al lui Isus Cristos și, prin urmare, asupra Inimii Sale. „V-ați gândit vreodată serios - se întreabă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
multimilenară, vor continua să se sprijine pe stânca solidă a creștinismului, pe recunoașterea unui Dumnezeu personal, pe credința în demnitatea spirituală și pe destinul veșnic al oamenilor, sau dacă, în schimb, vor dori să-și repună viitorul în mâinile imposibilei atotputernicii a Statului materialist, fără idealuri dincolo de acest pământ, fără religie și fără Dumnezeu“. Altădată, adresându-se președinților diecezani ai tineretului din Acțiunea Catolică, Pius al XII-lea le spunea: „Pentru mai bine de 15 secole poporul italian a rămas, după cum
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
amorului trădat. Printr-o luptă îndârjită cu toți și cu ea însăși, Medeea a izbutit să se revolte împotriva condiției de segregare în care erau ținute atunci femeile. Ea a reușit să-și câștige o poziție de egalitate, combătând tradiția atotputerniciei masculine prin hotărâri autonome. Dacă Iason nu și-a ținut jurământul, făcut în numele zeilor, ea nu înțelege de ce trebuie să-l ierte. În Euripide, îi impută sacrificiul de mamă, strigându-i în față: „Prefer să înfrunt dușmanii de trei ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și sutele de morminte funerare de rară valoare artistică. Pentru pământeanul cu puțin duh de credință moartea este durerea durerilor, este scrum și fum; cei mai mulți oameni leșinați de durere se văd în cortegiul funebru dindărătul carului funebru. Însuși Cristos, în atotputernicia persoanei sale divine, nu și-a stăpânit lacrimile în fața mormântului lui Lazăr, prietenul său. (In 11,35). Între literele românești putem citi: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei” (Al. Vlahuță: „În prag”). Totuși nu-i de deznădăjduit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
este pe măsura a tot ce ar fi vrut să întreprindă. Legitimitatea, nevinovăția, simplitatea și, în sfârșit, reușita revoluției din America, crearea formei extraordinare de guvernământ care a rezultat, erau numai bune să-l umple de iluzii. A crezut în atotputernicia adevărurilor pe care ea le-a făcut să triumfe. A crezut că revoluțiile se fac cu ușurință. A crezut că este născut pentru a le face și a le conduce. Poate tuturor oamenilor care s-au dăruit îndelung acțiunii le
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]