315 matches
-
numeral distributiv cu funcția sintactică de atribut adjectival; d) un substantiv articulat cu articol hotărât și cu articol posesiv-genitival; e) un pronume negativ cu funcția sintactică de complement direct; f) un subiect inclus (persoana a doua, plural); g) o propoziție atributivă având ca termen regent un pronume; h) o propoziție circumstanțială de scop având ca termen regent adverbul încet; i) două propoziții aflate în raport de coordonare disjunctivă; j) o propoziție predicativă introdusă prin adverbul relativ cum. 8. Alcătuiți patru enunțuri
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu funcția sintatică de complement indirect; f) structura: substantiv articulat cu articol hotărât + articol demonstrativ-adjectival + adjectiv; g) o propoziție circumstanțială de cauză având ca termen regent adjectivul obosită; h) o propoziție subiectivă introdusă prin adjectivul pronominal orice; i) o propoziție atributivă având ca termen regent un numeral; j) două propoziții aflate în raport de coordonare conclusivă. 8. Alcătuiți patru enunțuri în care cuvântul care să aibă valori morfologice diferite. 9. Alcătuiți enunțuri care să conțină: (a) perechile de omofone: vor v-
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
STATISTIC AL CALITĂȚII Controlul de calitate al produselor se realizează pe baza unui plan de control. Planul de control se elaborează pentru fiecare produs sau piesă, sau pentru fiecare fază ori operație tehnologică. După natura caracteristicilor controlate distingem între control atributiv și control prin măsurare, iar după volumul produselor controlate distingem între control total și control prin eșantionare. Având în vedere specificul pieselor considerate, ne vom referi în continuare la controlul prin eșantionare pentru caracteristici măsurabile. Statistica matematică fundamentează controlul parțial
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
teorii care urmează. Ea permite diferențierea sistemului internațional în cîteva sectoare. Aceasta se leagă de dezagregarea capacităților, adică a puterii, care este folosită în sens de resursă. Reconceptualizarea puterii presupune două distincții: între putere agregată și dezagregată și între putere atributivă și relativă. Urmînd cercetările novatoare ale lui David Baldwin (reunite în 1989), Logic of Anarchy nu vede de ce puterea trebuie înțeleasă doar ca agregat, ca putere generală. Barry Buzan a scris, și are dreptate, că "încercarea de a gîndi în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din anii '70, care îl făcuseră pe Waltz să insiste asupra unui concept agregat, dar nu oferă nici o soluție. Dincolo de discuția despre capacități agregate sau dezagregate, mai există în volum și o a doua distincție: între puterea relativă și cea atributivă. Urmîndu-l pe Ruggie, puterea atributivă sau absolută are o importanță capitală pentru proiectul teoretic, în măsura în care el ajută la definirea unui nou nivel al analizei situat între unitate și structură și a relației dintre ele (și a unei teorii implicite a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
făcuseră pe Waltz să insiste asupra unui concept agregat, dar nu oferă nici o soluție. Dincolo de discuția despre capacități agregate sau dezagregate, mai există în volum și o a doua distincție: între puterea relativă și cea atributivă. Urmîndu-l pe Ruggie, puterea atributivă sau absolută are o importanță capitală pentru proiectul teoretic, în măsura în care el ajută la definirea unui nou nivel al analizei situat între unitate și structură și a relației dintre ele (și a unei teorii implicite a istoriei) (Ruggie [1983] 1986). Din
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
expresivă. Prin urmare, individualitatea limbajului filosofic nu este conferită de utilizarea unei terminologii specializate, ci de întrebuințarea particulară a lexemelor: "vizând universalul, limbajul filosofic este mult mai bogat în substantive decât în verbe, în nominative decât în genitive, în propoziții atributive decât în cele relaționale; verbul A FI e mai des întâlnit în sensul lui copulativ, care vizează esența, decât sub forma indicativului prezent, care vizează existența"92. O deosebire de substanță dintre cele două tipuri de limbaj are în vedere
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
proprii, ca substitute ale divinității: Tată, Părinte, Ție, Cel, El, Lui etc. La nivel morfologic, un alt aspect semnalat de Gh. Chivu este cel al articulării hotărâte a substantivelor comune, chiar și atunci când nu sunt subiecte sau nu au determinări atributive, acestea comportându-se ca adevărate nume proprii (Duhul, Domnul)98. Pronumele de întărire, care a dispărut din româna literară, continuă să fie folosit în limbajul religios, conferindu-i o notă de arhaicitate pronunțată (Însuți, Doamne, primește și rugăciunile noastre...!). La
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ex,: defectele de aspect sau de finisare a suprafețelor exterioare). Defectele pot fi măsurabile în situația în care abaterea de la valoarea prescrisă a unei caracteristici se poate măsura. În cazul în care măsurarea abateri, nu este posibilă, defectele se numesc atributive și se exprimă prin indicatori de genul: număr de sufleuri în secțiunea unei piese turnate, diferența de culoare ale suprafețelor lăcuite etc. Privind definirea și clasificarea defecțiunilor, literatura de specialitate consemnează și alte variante și criterii, un exemplu fiind prezentat
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
criteriile de acceptare aplicate pentru evaluarea produsului și a proceselor pe parcursul fazelor de inspecție, atât pe fluxul de fabricație, cât și finală. Parametrii pentru inspecția, încercarea și măsurarea produsului trebuie să includă: * valorile de referință ale caracteristicilor măsurabile, toleranțele, caracteristicile atributive; * metodele de eșantionare și pregătire a eșantioanelor; * metodele de măsurare și analiză; * criteriile de acceptare și de respingere; * condițiile referitoare la încercarea și exactibilitatea măsurării; * condițiile în care produsele respinse pot fi remaniate. Un număr corespunzător de eșantioane (încercările de
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
nu este un verb de acțiune, în niciuna dintre ipostazele în care apare; a avea nu e polisemantic, ci sensul său e stratificat (Cotte 1998). Cotte (1998: 417) arată, folosind argumentul pasivizării accidentale, că a avea nu este tranzitiv, ci atributiv, complementul direct în acuzativ apărând numai în limbile care au flexiune cazuală. Dacă presupunerea lui Benveniste (avoir este un être à inversat) este adevărată, atunci a avea este o entitate complexă, derivată sintactic. O explicație frecventă pentru natura complexă a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de surpriză stârnit cu orice preț este, dacă nu singurul, cel puțin principalul înțeles și obiectiv al textului urmuzian. În Pâlnia și Stamate, de pildă, topografia interiorului burghez antrenează parodia descrierilor realist-balzaciene, prin înșiruirea obiectelor de decor, pentru care determinanții atributivi au funcția de a îngreuna și nu de a facilita vizualizarea lor mentală: Un apartament bine aerisit, compus din trei încăperi principale, având terasă cu geamlâc și sonerie. În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
astfel încât informațiile să fie compatibile cu nevoia de cunoaștere și expresia cantitativă a acestora, să fie relevantă pentru analiza dorită. 2. Principiul cuantificării dezvoltării la nivel regional Caracterul complex al fenomenului de dezvoltare regională presupune nu doar cunoașterea sub formă atributivă a fenomenului, ci și sub formă cantitativă. Astfel, fenomenul dezvoltării observat la nivel regional necesită măsurarea acestuia pentru a putea fi înregistrat și analizat statistic. Aspectele cantitative ale determinărilor calitative ale dezvoltării regionale reprezintă expresia numerică a faptelor ce permite
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
Versul, ideea sunt curmate chiar în clipa când sunt pe punctul de a se deconsipra, de a se da de gol, de a fi prea clare. Graba lui desparte subiectul de predicat, atributul de substantiv, auxiliarul de verbul de conjugat, atributiva de substantivul lămurit, conjuncția de subordonată, verbul de complementul direct, de circumstanțiale, adverbul de verb. Această strategie a întreruperii se bate cap în cap cu începutul previzibil (cu literă mare) al versurilor, care parcă l-ar liniști pe cititor că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de obicei prin filozofie, în timp ce ultimul se referă la "mitul" religios și la poezie. Acesta din urmă ar putea fi numit mai degrabă "adevărat" decât "adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu este în conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
circumstanțial, predicat circumstanțial, complement al calității, element predicativ suplimentar , atribut predicativ , circumstanțial de mod acordat, circumstanțial al stării, nume predicativ de gradul III, element predicativ necesar, predicativ suplimentar , etc. Acestor părți de propoziție le corespund în planul frazei subordonate echivalente: atributivă circumstanțială, predicativă suplimentară, atributivă predicativă etc. Toate acestea reprezintă astăzi teme fundamentale de reflecție și investigare în științele limbii, tocmai pentru că sunt esențiale în funcționarea limbajului; era, deci, absolut necesar ca ele să fie cuprinse în această cercetare. Lucrarea este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
al calității, element predicativ suplimentar , atribut predicativ , circumstanțial de mod acordat, circumstanțial al stării, nume predicativ de gradul III, element predicativ necesar, predicativ suplimentar , etc. Acestor părți de propoziție le corespund în planul frazei subordonate echivalente: atributivă circumstanțială, predicativă suplimentară, atributivă predicativă etc. Toate acestea reprezintă astăzi teme fundamentale de reflecție și investigare în științele limbii, tocmai pentru că sunt esențiale în funcționarea limbajului; era, deci, absolut necesar ca ele să fie cuprinse în această cercetare. Lucrarea este structurată pe cinci capitole
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pronume, subordonatul său este un atribut: Leneșul mănâncă puțini colaci. Din coadă de câine nu faci sită de mătase. Fiecare din noi pe ale lui le știe. Am douăzeci de frumoși, douăzeci de cuminți, optzeci de nebuni.;sau o propoziție atributivă: Nu fugi după căruța care nu te-așteaptă. Doi, care erau mai mici, începură să plângă. Nu dorm toți câți au ochii închiși. Când regentul este un verb, o interjecție, un adjectiv atunci subordonatul său este un complement: Vai de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu o relație subiect-predicat zero. Subordonarea subiectului față de predicat reiese și din modelul transformațional propus de Gabriela Pană Dindelegan, care include simbolul categorial „subiect sub directa dominanță a nodului grup verbal alături de simboluri ca obiectul direct, obiectul indirect în dativ, atributiv(numele predicativ) etc.” Subiectul dobândește, în felul acesta, față de verb o poziție similară cu cea a complementelor respective, autoarea acordând subiectului statutul de determinant (modificator) direct al verbului. Concluzia că subiectul este un determinant al verbului se datorează faptului că
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se comportă. Scrisoarea datează. Sacul cântărește. etc., pentru că verbele respective stabilesc două relații obligatorii-cu subiectul și cu încă un nominal (obiectul direct, obiectul indirect, etc.)”. Așadar, deși relația de interdependență îi caracterizează pe toți determinanții obligatorii, numai subiectul și atributivul de bază sunt determinanții care, în toate aparițiile lor intră într-o relație de interdependență cu verbul. Ceilalți determinanți satisfac fie o relație de interdependență, fie o relație de dependență unilaterală, în funcție de posibilitatea suprimării sau nonsuprimării acestora, trăsătură care variază
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
denumiri, și anume: atribut circumstanțial, nume predicativ circumstanțial, predicat circumstanțial, complement al calității, element predicativ suplimentar, atribut predicativ, circumstanțial de mod acordat, circumstanțial al stării, nume predicativ de gradul III, element predicativ necesar, predicativ suplimentar, etc. III.1 Atributul circumstanțial - Atributiva circumstanțială a) Atributul circumstanțial Atributul circumstanțial „este un segment de propoziție care determină un nume(regent nominal), exprimând concomitent o caracteristică circumstanțială referitoare la un verb(regent verbal)” - Ager, oțelul rupe de la fund pământul negru, muncit cu dușmănie. Regentul nominal
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
afirma că „o construcție gerunzială, precum cea din exemplul: Pe respectabila doamnă am văzut-o ieșind de la el, poate fi interpretată ca având valoarea unui atribut circumstanțial”, denumire extinsă de Mioara Avram și „asupra participiilor trecute”. Astfel, orice construcție gerunzială atributivă poate fi înglobată în definiția atributelor circumstanțiale, deoarece și atributele gerunziale determină un substantiv și exprimă în același timp o idee referitoare la predicat. Gerunziul mormăind exprimă acțiunea ,,a mormăi” sub forma unei însușiri caracteristice subiectului , dar, totodată, el exprimă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
una secundară, deoarece ea nu poate apărea decât întovărășită de o idee circumstanțială. Gerunziul, care se comportă, în marea majoritate a cazurilor, ca un adverb, se caracterizează din punct de vedere sintactic, în primul rând, ca un circumstanțial. Totuși, funcția atributivă a dus la crearea unor gerunzii care exprimă categoria genului și a numărului și care sunt deci adevărate adjective gerunziale. Atributul circumstanțial se exprimă: i. prin adjective și participii care se acordă cu regentul nominal în gen, număr și caz
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
n-ar fi tremurat acum de frig.; concesivă: Dar ticălos cu trupul, Ion rămase neînvins cu inima. Funcția sintactică de atribut circumstanțial a atras în mod special atenția cercetătorilor abia în ultimul timp, prima utilizare la noi a termenului de atributivă circumstanțială pentru propoziția care lămurește „un substantiv exprimând în același timp și un raport circumstanțial față de verbul propoziției regente” fiind aceea din Gramatica limbii române, ed. I (1954), vol. al IIlea, p. 185. Reluând această idee, Mioara Avram extinde folosirea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
I, p. 486) sau o interjecție (exemplu: abia a început drumul și iat-o obosită). Funcția sintactică de atribut circumstanțial apare la nivelul propoziției și atunci e numită atribut circumstanțial sau la nivelul frazei, când se folosește termenul de propoziție atributivă circumstanțială. În Atributivele circumstanțiale (SCL, X, 1959, nr. 3, p. 343-354), Elena Carabulea - după ce arată cum au fost privite acest fel de propoziții în diverse lucrări de gramatică - grupează propozițiile respective în „atributive circumstanțiale care au legătură cu verbul propoziției
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]