277 matches
-
o instalație video de la Centrul Pompidou din Paris, inserând microcamere prin orificiile propriului trup pentru a explora teritorialitatea corporalității feminine. Iar Jane Prophet creează în 1998 CD-ROM-ul „The Internal Organs of a Cyborg”, divagând vizual-scriptic pe tema implantului și a augmentării chirurgicale (vezi Prophet și Hamlett, 2000, pentru astfel de ilustrăriă. În această direcție, diverse expoziții se adresează raportului dintre tehnologie, artă și trup, precum internaționala „Posthuman”, începând cu anul 1992 la Muzeul de Artă Contemporană din Lausanne sau „Foreign Body
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al identității, al culturii și al artei. Performările sale constau în transmiterea video a operațiilor chirurgicale, în lectura unor texte simbolice și în dialogul cu privitorii, dar și în expunerea imaginilor generate pe computer ale propriului chip prin hibridare cu augmentările pe filieră artistică și mitologică. Artista din Franța încearcă astfel să dovedească că idealul ține de practica imaginii corpului, nu de corpul în sine. Pe de o parte, aceste reconfigurări faciale ilustrează modelul baudrillardian al imaginii-simulacru, chipul artistei fiind o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
istoricizate. Pe de altă parte, performările imaginale ale artistei Orlan se întâlnesc cu performările corporale ale lui Stelarc (vezi primul capitolă: chirurgia cosmetică și restilizarea feței sunt, precum implantul sau proteza la artistul australian, modalități de modificare funcțională și de augmentare a corpului, dar și de estetizare a acestuia („Mi-am dăruit trupul artei” este titlul unei instalații video a artisteiă. Încadrându-se artei postumane, reconfigurările corporale ale acestor artiști sunt demersuri de cyborgizare a umanului și de depășire a limitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
umană, cu alte specii sau cu artefactele mașinice și relaționează viul artificialului sau non-viului. Postumanului i se recunoaște caracterul metisat (carbon-silicon, organ-hardware, minte-software, biologic-culturală, astfel că interfațării sau inserării unei proteze cibernetice i se atribuie rolul de a produce o augmentare tehnologică a corpului, în loc de a genera descarnarea, dematerializarea sau dezumanizarea. În condiția postumană, corpul nu este „lăsat în urmă”, cum sună unele declarații cyberpunk, dimpotrivă, cunoaște o reîntrupare extinsă și transmutațională. Acest punct de vedere este unul al includerii și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mintal, socială și a umanității prin intermediul noilor tehnoștiințe. Postuman și transuman (cu nuanțele suprauman, metaumană sunt concepte utilizate adesea în același scop și cu aceeași conotație în cadrul curentului, fără o demarcație clară între ele și chiar sinonimizate: mai-mult-decât-umanul obținut prin augmentarea intelectului, a memoriei, a puterilor și a percepțiilor fizice etc. Definit printr-o perspectivă filosofică speculativă și interdisciplinară, mixând tehnoștiința cu economia, istoria, științele naturii și studiile culturale, transumanismul își exprimă credința că specia umană, departe de a întruchipa faza
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trans-/postumanul drept ființa potențial nemuritoare, capabilă de autoprogramare și de autocontrol, descriu subiectul postuman în contextul perpetuării legilor fizice, ale barierelor sociale, economice, politice. În cadrul acestei orientări există în principal două tendințe. Prima dintre acestea pune în balanță posibilitățile augmentării umanului prin nanotehnologie sau prin interfețe neuronale, în moduri în care mintea umană nu poate să-și imagineze în momentul de față, valorificând în același timp abilitățile umane. Cea de-a doua se referă la posibilitatea prin care oamenii creează
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mână concomitent cu invenția noilor tehnoștiințe. De asemenea, militează pentru adoptarea unei poziții etice critice care să sprijine utilizarea tehnologiilor în direcția avantajelor. Spre exemplu, robotica promite, astăzi, atât ajutorul dat omenirii de către mașini, cât și înlocuirea limitelor umane cu augmentările robotice, care sunt omnipotente, însă amorale. Pe lângă imaginea cyborgului (a omului cibernetizată, iconul robotului (a sistemului tehnologic care poate sau nu să fie antropomorfică este sursa unor speculații și a unor utopii care spulberă crezul umanist al umanului drept „vârful
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în modificarea geneticii embrionilor umani. Dacă umanul protezat sau interfațat în ipostazele cyborgului sau avatarului poate fi considerat o încercare de autodepășire, umanul transgenic are codul genetic manipulat până la limita sfidării proceselor evolutive darwiniene. În fine, nanotehnologia se angajează în augmentarea sistemului imunitar, în curățirea mediului înconjurător, în vindecarea cancerului etc. Pe de altă parte, aceste tehnoștiințe pot crea, în secolul XXI, arme militare sau teroriste mai periculoase chiar decât armele de distrugere în masă ale secolului XX, arme biologice, chimice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
un critic precum McKibben (2003Ă afirmă că specia umană este „destul” de bună așa cum este ea în mod natural, transumaniștii vor să savureze toate minunățiile și miracolele tehnoștiințifice, să aspire la „mai mult decât un simplu uman” și să caute augmentări corporale și mintale de tipul „mai rezistent”, „mai inteligent”, „mai talentat” etc. Astfel de puncte de vedere sunt radicale, fie că vin din partea utopiilor transumaniste, fie din partea distopiilor bioconservatorilor. Întrucât respingem orice formă de discurs radical, propunem o perspectivă situată
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
finite, microperspective aplicabile fiecărei probleme în parte. Într-o infinitate de simulări, puncte de vedere și postulate, existența și cunoașterea postumane nu pot decât să rămână finite și incomplete, relative și insuficiente, subiective și senzoriale, oricât de multe „îmbunătățiri” și augmentări tehnologice s-ar aduce ființei umane. Atracția și fascinația care se manifestă astăzi pentru ființa cyborgică, cea avatarică sau cea transgenică trebuie să se realizeze în limita compatibilității acestora cu natura umană, cu complexitatea paradoxală și cu incertitudinea sceptică a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
practica, firesc, o nouă filosofie, îndepărtată de modelul celei moderne, decăzută și redusă la teoria cunoașterii; o filosofie activă ce contrazice modul de viață filosofic consacrat (devenind, astfel, ne-filosofică). Greutatea reconstrucției acestei noi atitudini în fața vieții vine și din augmentarea desigur, în sens plebeian, degradant față de spiritul nobil a pretențiilor științei de a asigura adevărul. Cum știm, "Dumnezeu a murit". Toate faptele omului întreaga istorie a contribuit la deicid, deși toate, fără excepție, îl invocă și încearcă să-l justifice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
devine Cluj-Napoca. Propaganda de partid adoptă teoria naționalistă a protocronismului, care decretează întâietatea românilor în lansarea unor curente culturale (Dimitrie Cantemir, primul romantic, Eminescu, existențialism avant la lettre) și respinge influența Occidentului asupra spațiului românesc, mergând până la negarea latinității și augmentarea grotescă a componentei traco-dacice în istoria românilor. Pe 28 martie 1974, Ceaușescu se autoproclamă președinte al României, purtând și un sceptru „voievodal” la ceremonie. Posturi-cheie în instituțiile statului sunt ocupate de rudele lui Ceaușescu, începând cu soția, Elena, și continuând
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
are mereu grijă să-și împartă admirația pentru literatură între respectul civilizat și pasiunea inocentă”. Neocolit de subtilitate, dar ocolit de partipriuri generaționiste, mobil în regim polemic, dar atent la civilitatea tonului, S. este un critic solid, urmărind programatic, prin augmentări succesive ale sumarelor, sinteza și panorama. Fundamental un spirit canonic, el modulează totuși această constantă în sensul conștiinței relativității faptului literar, înscris, pe de o parte, în social-politic, iar pe de altă parte supus unei eroziuni intrinseci. SCRIERI: Diferența specifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
generalizată "ar fi de așteptat ca numai A, nu și B"). O distanță inferențială mare impune un efort de interpretare (cost de prelucrare a informației de către alocutor) mărit; acesta este efectul caracterului marcat pragmasemantic al unui enunț. 4.3. Atât augmentarea efortului de interpretare printr-o distanță inferențială mărită, cât și cea prin impunerea unei presupoziții în contexte în care aceasta nu e efectiv preexistentă în universul de opinii (expectații) comune interlocutorilor (vezi supra, 3.1.3), reprezintă o intensificare a
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
a lumilor ficționale autoreferențiale reprezintă o consecință firească. De aici rezultă și acel evantai de posibilități pe care postmodernismul le oferă într-un mod aproape halucinant, cultivând diferența și prezervând diversitatea punctelor de vedere, chiar dacă acestea sunt conflictuale. Hassan observă augmentarea intervenței minții în cultură, dar și în natură, situație pe care a denumit-o "noul gnosticism". Constructivismul se remarcă și în multiplicarea ipotezelor euristice despre lume, care se depărtează de credința într-un adevăr unic sau în principii fixe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lor este înțeleasă atât economic și funcțional, cât și (mai ales) cultural. Explicația sistemului cotidian al obiectelor este realizată pe fundalul relației dialectice dintre un subiect atras și chiar fascinat de o lume obiectuală aflată într-un continuu proces de augmentare; chiar dacă Baudrillard sugerează existența unui anumit control pe care obiectele îl au asupra individului modern, teoria "fatală" a obiectului va fi una de dată mai târzie. Baudrillard consideră totuși interpretarea obiectelor una destul de dificilă, din moment ce nivelurile denotației și conotației lor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Modulus elastic Modificările presionale necesare pentru întinderea teoretică cu 100% față de diametrul de repaus. Velocitatea undei pulsului (PWV) Velocitate pulsului de-a lungul unui segment arterial. Distanța/∆t (cm/s) Aspectul undei pulsului Volumul undei pulsului US, MRI Indicele de augmentare Diferența dintre al doilea și primul vârf al undei pulsului ca procent din presiunea pulsului (PP). Aspectul undei pulsului Indicele de rigiditate (beta) Raportul ln(presiuni sistolice/ diastolice) la modificările relative de diametru. În cazul sistemelor biologice se plasează forța
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
contacta firmele furnizoare străine, în vederea unei colaborări economice și tehnice care să permită contracte bazate pe realități și posibilități viabile" ("Despre felul cum...": 23 februarie 1972, 3-4). În plus, birocrația RSR contribuia la creșterea prețului unor importuri, constribuind astfel la augmentarea, în anii '80, a unei impresionante datorii externe. De exemplu, România a vrut să cumpere un anumit echipament pentru alierea oțelului din Germania federală (sic!). S-a ajuns în fine la un acord care trebuia să urce o întreagă scară
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
relațiile cu ceilalți. Multiplele roluri sociale pe care le jucăm, care ne asigură protecția și bunăstarea, conțin factori de risc cărora trebuie să le facem față. Uneori, o incapacitate de a separa viața privată de rolurile sociale conduce la o augmentarea artificială a stresului social. Presiunea socioprofesională poate fi devastatoare pentru individ. într-o cultură precum cea căreia îi aparținem, în care limitele intergeneraționale, limitele profesionale, limitele unor distanțe sociale sănătoase sunt mereu depășite, stresul social poate spori și genera conflicte
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
M-am apropiat cu sfială și l-am salutat respectuos, recunoscînd pe loc bănuita indispoziție ce i-a produs-o textul. Mai mult, l-am și asigurat imediat că, în buna mea intenție, n-am vrut decît să contribui la augmentarea legendei sale. Bine, bine, dar cum... a căzut replica maestrului. Cu dicția aceea inconfundabilă, ușor poticnită atunci cînd ilustrul om era marcat emoțional. Ar fi putut în stilul atît de la modă atunci printre bucureșteni să răspundă pipărat argumentului meu, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atenuarea (atenuatul − rar) A SE ATROFIA Mușchii se atrofiază tranz.: Durerea cronică atrofiază creierul part. atrofiat, -ă nom. atrofierea, atrofiatul A SE AUGMENTA Conflictul se augmentează din cauza bețiilor lui Ion tranz.: Bețiile lui Ion augmentează conflictul part. augmentat, -ă nom. augmentarea A SE AVARIA Instalația de aer condiționat s-a avariat din cauza folosirii îndelungate tranz.: Folosirea îndelungată a avariat instalația de aer condiționat part. avariat, -ă nom. avarierea A SE BALONA Ion se balonează din cauza fasolei tranz.: Fasolea îl balonează pe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
43, vom observa echilibrul dintre duratele mari prezente în extremele temei și duratele mici din interiorul temei, această construcție ritmică fiind desfășurată contrapunctic la cele patru voci corale. G.P. da Palestrina Elemente ritmice ca: repetarea (izoritmia), combinarea duratelor cu pauze, augmentarea sau diminuarea valorilor, sincopa, contratimpul, anacruza, vor caracteriza creația compozitorilor clasici, dar și romantici. Acestea le putem observa din exemplele din Alexandru Pașcanu - op. cit., pagina 174, unde găsim succesiuni de durate scurte și combinații de pauze, ce imprimă mai mult
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
dinamism creației simfonice sau vocal - dramatice. Edificatoare sunt exemplele din Gheorghe Oprea și Larisa Agapie - op. cit., paginile 192, 98, primul fiind un colind cu metrică complexă, heteroritmică, iar al doilea o doină în ritm parlando-rubato, în care duratele sunt supuse augmentării și diminuării prin intervenția interpretării. E. Cernea Sălaj Muzica secolului al XX-lea lansează o nouă viziune asupra structurilor ritmice - moduri ritmice, poliritmie, ritmul cu valori adăugate, ritmul recurent, personajele ritmice. Prin exemplul din Constantin Râpă - op. cit., 2001, volumul I
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
un corp de funcționari specializați. Finanțele publice și private. Raportul d-lui Gh. Ghițescu, deputat de Baia Capitalul străin să fie trecut pe picior de absolută egalitate cu capitalul românesc. Stabilizarea leului, prin legea 71529 trebuie să fie menținută. Pentru augmentarea stocului, intensivă punere în valoare a minelor de aur din țară. Bugetele să fie întocmite potrivit capacității reale de plată a contribuabililor. Impozitele agricole și viticole să fie micșorate. Impozitele asupra cifrei de afaceri și pentru drumuri să fie revizuite
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
o dicție stinsă eterogenitatea influențelor livrești. Abia al cincilea volum de poezie, Spiritul însetat de real (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), a provocat receptivitatea criticii. Motivul ține de accidental: poezia lui R. oferă un caz neproblematic de evoluție nesinuoasă, discretă, de augmentare prin proliferare (și nu prin bruscare calitativă) a unor coordonate inițiale. Printr-o coincidență, unul din textele volumului deschidea totuși, mai clar decât corpul uniform al poemelor, o fantă autointerpretativă ce putea servi drept „prefață”: „Pentru prefăcuți poezia e un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]