631 matches
-
capabile să creeze chiar un cult al vedetei respective (J.-P. Albert, 1998; H. Berlioz, 1983; P. Centlivres, 2001; M. Pouchelle, 1983; G. Segré, 1997); filmul și literatura promovează mitul eroului descoperitor (B. Riffenburgh, 1993), benzile desenate fabrică eroi cu aureolă mitologică (F. Maguet, 1998), iar constructele simbolice vehiculate de mass-media aduc În prim-plan mitul eroului sportiv (J. Lule, 2001) sau cel al eroului care se sacrifică pentru salvarea celorlalți - descrierea eforturilor pompierilor de a salva vieți după atentatul din
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
le bord je me penche Est-ce le bord de la mer je ne sais Ou bien le bord de mes pauvres pensées ? (Un être se penche sur le bord) (Loubière, 2003 : 27) Flori peste fire de mari îmi luminează în larg aureole pierdute pe câmp de sfinții trecutului. (Înviere de toate zilele) (Blaga, 2010 : 112) Des fleurs à la taille iréelle Brillent à la ronde auréoles Par leș saints du passé dans la plaine perdues. (Résurrection de chaque jour) (Loubière, 2003: 33
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vers qui se répondent, à la différence du texte source, où le jeu des rimes est beaucoup plus " espacé ". Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă. Se desface care poartă? Se deschide care ușa? Ies vârstele și-mi pun pe cap aureola de cenușă. (Asfințit) (Blaga, 2010 : 145) Se défait quel portail ? S'ouvre quelle porte ? L'heure des ombres m'entoure dans șes méandres. Leș âges sortent et mettent sur mă tête une auréole de cendres. (Couchant) (Miclău, 1978 : 337) Le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vent ancien et long entre leș façades ébranle encore terre et ferrailles. Nos illustres frères des temps passés un instant se montrent puis s'évanouissent. Turn negru stă în picioare și-și numără anii învins. Taci, ca sfanțul de piatră aureola în noapte și-a stins. (Blaga, 2010 : 142) Vaincue une tour noire reste debout et compte șes années. Tais-toi, car la sainte statue a éteint son auréole dorée. (Miclău, 1978 : 351) Vaincue une tour noire est restée debout et compte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
rotițe și bucăți, le admiră, le potrivește, le sună pe podele și le recunoaște izolat, fără a surprinde și principiul lor central de funcționare și semnificația”. Altă dată, contestare agresivă, criticul de la Iași devine „un idol diform, dar învestit cu aureola mistică întreținută de partizani [...], duh plutitor între zidurile locașului de devoțiune”. Nu-l agrea pe Mihail Dragomirescu, căruia ( puțină vreme ) îi fusese asistent la Litere; îi repugnau rigidățile sistemului lui estetic, recunoscând însă profesorului „probitatea intelectuală”, „pasiunea literară, spiritul analitic
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
unui personaj dramatic, marcat lăuntric de o chinuitoare contradicție între firea sa (de om modest, timid, retras) și comportarea impusă de obligațiile de suveran. Discipolă fidelă a lui Chateaubriand, scriitoarea tinde de multe ori să-și învăluie personajele într-o aureolă romantică. Este și cazul eroului titular din Destinul lordului Thomson of Cardington (1932). Prin acumularea detaliilor sugestive, realizată cu un adânc simț al nuanțelor, atașatul militar al Marii Britanii la București se profilează ca o figură de cavaler medieval. Ipostaza este
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
oarecum ca înainte, ca pe vremea copilăriei mele. Acum ar avea mai mult de optzeci de ani, dar, în aminirile mele, vârsta aceasta nu o atingea. Pentru mine, ea rămânea mereu aceeași. Atunci s-a înfiripat un vis. Probabil că aureola lui mă trezise... Să o regăsesc pe Charlotte, s-o fac să vină în Franța... Irealitatea planului făcut de un vagabond întins pe dalele unei cripte era suficient de evidentă ca să nu mai încerc să mi-o demonstrez. Am hotărât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și turbură cu săgeata ochilor fundul cupei de vin. 20 2257 picătura de vin s-o văd înmiit de mare și-n ea, cu milioanele, oamenii lui? 21 2257 stelele-arzătoare gurițe de copile, a căror față diafană se pierde în aureolă de raze. 22 2254 O umbră de foc arătarea Cezarului adormit pe tron. {EminescuOpVIII 257} 23 2254 Când, trist, deschizi o carte și-ntîlnești un râs ți se pare că râde un nebun. 26 2258 vântul -- vis zburător. Cine-l visează
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întîmpla astfel... atunci cerul ar fi drept. 11 2254 Ești nențeles, ca ruina a cărei trecut nu se știe. 12 2268 Și niciodată luna N-a fost atât de palidă ca el. 13 2268 Niciodată luna N-a strălucit ca aureola dulce Ce înconjoară naltă fruntea lui. 14 2268 Suflat e-acum în caos de popoare Poporul tău - asemenea cum frunza Îngălbenită noapte[a]-o duce vântul. 15 2268 Vor fi umbra falnică, trufașă, Dară deșartă a mărirei voastre. 16 2268
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
politici, aceștia având, de regulă, porniri sinucigașe; * psihopatul este atât de obsedat de atentat, încât va face tot posibilul să comită fapta cu propria mână și să-și poată privi în ochi victima; * în multe cazuri se caută cucerirea unei aureole de erou, acesta fiind motivul pentru care după atentat nu se opune arestării; * acest mod de a duce la îndeplinire atentatul nu cere multă îndemânare; * armele cele mai folosite pistolul, cuțitul sau bomba umană; * de regulă, anterior punerii în aplicare
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
creațiile ce-i aparțin exclusiv, ci și în modul cum asimilează motivele de largă circulație. Fenomenul asimilării devine din cale-afară de interesant și concludent mai ales când temele sau motivele asimilate s- au prezentat spiritului etnic cu prestigiul intangibilității, cu aureola magică a lucrului tabu, supus în prealabil unui regim special de protecție” (4). În astfel de cazuri, cercetătorul nu este obligat doar să recunoască și să pună în evidență preluarea, dar și să răspundă la întrebări de tipul de ce a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în care-a fost călcat palidul Stătescu? Iată ce găsim de cuviință a-i observa d-lui Brătianu în evoluțiunea ce-o încearcă cătră concesii. Teamă ne e că nu face decât a căuta ocazie ca să dea o flagrantă dezmințire aureolei de mare naționalist pe care crede a o avea. [22 aprilie 1882] ["CEEA CE ÎNLĂTURĂ"] Ceea ce înlătură și nimicește principiul responsabilității, încît, orice s-ar întîmpla, opinia publică și lumea alegătorilor să nu știe, la dreptul vorbind, pe cine să arunce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
străini de origine. Descrierea de mai sus ne dă ocazia de-a face o analogie, justă după cum ni se pare. Și ei au fost liberali la 1848, în scris și în vorbă, și ei încearcă a crea un fel de aureolă de martiriu și de vitejii cari n-au existat nicicând în favorul membrilor partidului lor. C. A. Rosetti și ai săi au fost un "ferment activ de discompunere națională" daca aplicăm dictonul lui Mommsen. În adevăr, un ferment atât de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
colegiale și prelungite. Căci acolo unde sînt mai puțini aleși decît chemați, o bună administrare crește cererea și limitează oferta. Inventarea în secolul al XV-lea a preafericiților, acești ofițeri subalterni ai grației, al căror cap nu e înconjurat de aureole, ci de raze, și care nu pot fi onorați decît local, permite frînarea inflației ruinătoare de sfinți medievali. Beatificarea poate constitui un preludiu al canonizării. Aceeași prudență există în ceea ce privește titlul de doctor al Bisericii (în mod excepțional conferit pentru două
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1). Pentru una dintre aceste caracteristici, textele antice din Orientul apropiat, sumeriene și ebraice, arată că fața unor ființe cerești (cel puțin așa erau considerate) strălucea intens , iar textele budiste arată că Buddha avea “pielea de culoarea aurului și o aureolă largă de un braț (1,62 m, n.n.) ”. Șirul reîn“carnărilor” de acest fel va culmina, la atingerea de către corpul cauzal a frontierei cu planul atmic, cu un nou salt calitativ (al șaselea), revelându-i-se un nou regn, al
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
complexă și spontană a reprezentat lumina prin culoare, a compus subliniind ritmurile firești, debarasându-se complet de greutate și imobilitate. In lucrările sale folosește culoare pentru a exprima sentimente, gânduri. Câmpurile violete și galben verde, soarele alb înconjurat de o aureolă galbenă exprimă calmul, pacea adâncă, pe când '' Cafeneaua de noapte" exprimă prin roșu și verde puternice pasiuni omenești. In dezvoltarea teoriei culorilor precum și a practicii artistice au mai contribuit la începutul veacului și o serie de pictori din Germania: Holzel și
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
de relațiile complementare depinde și așa-numitul contrast simultan , exprimând chiar una din caracteristicile fiziologice ale percepției coloristice. Dacă fixăm, de pildă, mai multă vreme un disc roșu, vom constata că ele se înconjoară la un moment dat de o aureolă verzuie. (Planșa nr.9). Și dacă imediat după aceea mutăm brusc privirea pe o foaie albă vedem curând apărând un disc verzui, fenomen ce se numește contrast succesiv sau imagine negativă. Efectul simultan apare și între culori pure, care nu
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
cu nostalgie ca simbol al unei epoci de prosperitate În opoziție cu prezentul dificil și viitorul incert. Lipsurile, inflația, grijile cotidiene Își fac simțită prezența În discurs. Intervievații balansează adesea cu ușurință Între trecut și prezent, proiectînd asupra primului o aureolă idealizată. Memoria se dovedește reversibilă, cu infidelitățile ei, subiectivă, reținînd fapte convenabile sau escamotînd pe cele neplăcute din perspectivă personală. Se vădește foarte inspirată formula istoricului britanic Natalie Zemon Davis care, analizînd cererile de grațiere ale prizonierilor, constata că adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
călătoare”, LCF, 1974, 15; Petre Got, „Nuntă călătoare”, VR, 1974, 6; Mircea Iorgulescu, Profil: Nicolae Lupu, LCF, 1975, 25; Dorin Tudoran, Imagine și cuvânt, LCF, 1975, 40; Dana Dumitriu, Iubirea grădinarului, RL, 1975, 44; Valeriu Cristea, „Pe ușă-mi forfoteau aureole”, RL, 1976, 35; Iorgulescu, Scriitori, 93-94; Firan, Profiluri, 438-439; Romul Munteanu, Semnele realului și dimensiunea fantastică, LCF, 1996, 10; Cristea, Teleorman, 381-383. N.Br.
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
ziarele „Ceahlăul” și „Apostolul” din Piatra Neamț. A folosit și psudonimul Credința Coteleanu. H. este autoarea unor romane și culegeri de povestiri: Drumul spre lumină (1950), Nădejdi neîmplinite (1951), Răspântia (1957), Zile de primăvară (1961), Traista cu umbre (1970), Împăcarea (1981), Aureola iubirii (1988). Proza sa este dominată, mai cu seamă în anii ’50, de poncifele epocii, chiar dacă uneori ideologizarea nu e compactă. Cupluri romantice puse în situații-limită, episoade de pe front și momente de scindare a conștiinței sunt aduse în pagină și
HUDICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
romane i-au fost traduse în limbile sârbă și rusă. SCRIERI: Ion Asaftei, București, 1949; Drumul spre lumină, București, 1950; Nădejdi neîmplinite, București, 1951; Răspântia, București, 1957; Zile de primăvară, București, 1961; Traista cu umbre, București, 1970; Împăcarea, București, 1981; Aureola iubirii, București, 1988; Din dragoste pentru Basarabia, București, 1992; Copilul din văzduh, București, 1995. Repere bibliografice: Th. Vlad, „Președinta”, GL, 1954, 8; I. Marinca, „Zile de primăvară”, VR, 1961, 7; Antoaneta Macovei, „Zile de primăvară”, IL, 1961, 8; A. Ioan
HUDICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
pe o serie de amănunte, uneori reale, de cele mai multe ori fictive. Unele dintre acestea pot migra de la o l. istorică la alta, devenind adevărate laitmotive (recunoașterea ciobanului drept frate bun cu voievodul ș.a.). În cazul unor tradiții sau amintiri istorice aureola legendară se pierde, narațiunea rămânând o simplă relatare a unor fapte neobișnuite. Fixarea unei anumite perioade în l. istorică este făcută cu mare aproximație, legată fiind de epoca în care au trăit marile personalități („pe vremea lui Ștefan cel Mare
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
se precizează: „Revista are un scop literar și unul cultural. Deci unul de specialitate și altul de a da satelor și tuturor acelor doritori de a se cultiva, o posibilitate imediată. Totul și totul ce se face e pentru restabilirea aureolei vechiului oraș și a țării în general.” Este o tipică revistă de provincie, dar cu pretenții. Rubrici: „Pagina de filosofie”, „Informațiunile «Literatorului Romanului»”, „Revista revistelor”. Poezie publică Andrei Ionescu, N. Mihu, Gh. V. Butnariu (poet lansat de N. Iorga), Victor
LITERATORUL ROMANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287824_a_289153]
-
ș.a. Diverse influențe moderniste, de la Mallarmé la Ion Barbu, obsesia pentru neologisme și un limbaj voit dificil, împrumutat din sfera științelor exacte, conturează o arhitectură lirică adesea complicată, de multe ori artificioasă: „Multiplicitate fără importanță,/ inventariată crud și integral,/ umple aureola declinului central:/ Plan suprapus și propriu, sleit în circumstanță” (Relaxare). Uneori din noianul acesta eclectic răzbate câte un vers ce învederează lirism autentic, ca în Primăvară: „Și primăvara asta mă cheamă spre trecut, / dar pașii-nsângerați ce-au însemnat cărarea
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
cu condiția ca acesta să permită plecarea din București a soției și a soacrei sale. Urmează un deznodământ cumplit: uciderea ofițerului care, beat fiind, nu vrea să renunțe la Aretia. Al treilea act, ultimul, încadrează figura lui Silvestru Trandafir în aureola jertfei supreme. Purtând sub carapacea asprimii și vulgarității, cărora își datorează porecla, un suflet vibrant, Piele-Groasă își trimite familia în teritoriul neocupat, el rămânând să răspundă pentru omorul făptuit. O face spre a nu expune mahalaua, după descoperirea uciderii lui
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]