430 matches
-
antichitatea cum fac entomologii cu insectele. Și, la urma urmei, de ce ar trebui să știu dacă Olimpul are o sută de metri în plus sau în minus? Din punctul meu de vedere, e mai important să constat că poveștile care aureolează Olimpul seamănă cu veșmintele scumpe cu care piticii lui Velasquez își acoperă infirmitatea. Asta îmi lămurește perfect de ce, cum zicea Nietzsche, întreaga concepție a grecilor despre frumusețe a ieșit din durere. Am reținut, din lecturi, o mulțime de fleacuri peste
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
stânci, ci și să le discrediteze. Mai întîi, a acoperit de glorie o șmecherie destul de la îndemînă, fiindcă nimic nu e mai simplu decât să-ți înfunzi urechile, ca să nu auzi, cum le-a cerut el corăbierilor săi. Apoi, a aureolat o "înțelepciune" încă și mai discutabilă, căci dacă principiul "prefer să fiu prudent și să nu aud" rămâne în limitele oarecum normale, acceptând o frustrare, dorința de a trage foloase fără nici un risc nu e străină de un spirit profitor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
carte a dlui Ștefan BobocPungeșteanu, cu un titlu fericit inspirat „Ștefaniade în sos picant”, cu mult piper și ardei iute, reprezintă o „oglindă” fidelă a vieții noastre de toate zilele (și mai ales „nopțile”) instaurate după evenimentele din decembrie 1989, aureolate de o speranță generală, ce s-a restrâns ulterior la una personală și limitat privată. Dacă în epoca de tristă amintire, restrictiv socialistă, glumele spuse în surdină și doar în cercuri conspirative de prieteni siguri, vizau „capul tuturor răutăților”, creându
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
dizgrațioase: Stârnește o pasiune mistuitoare și inexplicabilă în sufletul sensibil al lui George Demetru Ladima, pentru care ea este frumoasă, pură, candidă și simte că: "Prezența ta sufletească îmi este necesară..." El o divinizează, îi pare talentată ca actriță, o aureolează cu calități pe care le-ar dori la ea și iubește aceste nobile trăsături. Portetul fizic creionează, prin relativism, o femeie lascivă; Fred vede o blondă spălăcită, grăsuță și vulgară atât în gesturi, cât și în limbaj. Pentru Ciobănoiu, ea
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
al unei femei răsunînd voluptuos, grav și duios din Întunericul unui chioșc de vară de peste drum. Oare ce schimbări avusese războiul? Ce ne făcuse? Ce miracol al transformării se petrecuse În viața noastră? Nu adusese nici o schimbare; Înviorase, Înnobilase și aureolase toate momentele vechi și cunoscute ale vieții. Adăugase speranței alte speranțe, bucuriei alte bucurii, vieții un plus de viață; și prin această vrajă vitală salvase viața noastră de la deznădejde și disperare și ne făcuse pe noi, cei care ne credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din mulțimea care zâmbea imaculat-fotografic, având în minte viitorul celei mai bune dintre lumile posibile. Am fost și eu unul dintre cei care, visând la culori, cântam înaripați eroismul voievozilor și îi întâmpinam, în școală fiind, pe greviștii de la Grivița, aureolați de ani. Am fost și eu, la rândul meu, unul dintre locuitorii unei țări fără de culori, o țară ce își avea înscrisă în stemă promisiunea bogățiilor fără de sfârșit. Și totuși, undeva, departe de această țară în care fericirea te contamina
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o transform într-un altar în cultivarea limbii și literaturii române. Dacă m-aș mai naște o dată, tot educator mi-aș dori să fiu pentru împlinirea ființei mele de om trecător pe acest pământ”. (p. 48) Optimismul viguros și statornic aureolează personalitatea nonagenarului cetățean de onoare al Bârladului. „... cred în viață și mi-e drag să trăiesc fiindcă am pentru ce să trăiesc și mai ales pentru cine să trăiesc!” - afirmă cu franchețe domnia sa. (p. 198) Motivele acestei bucurii a vieții
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mă opresc la rolul decisiv avut de Mareșalul Ion Antonescu în calitate de conducător al României și de comandant al armatei în războiul de eliberare a moșiei străbune răpită de vecinii hrăpăreți întinși pe un întreg continent. Antonescu - cu personalitatea sa puternică, aureolată de unele calități personale care-i fac cinste - rămâne în istoria noastră națională ca omul providențial care și-a asumat responsabil soarta și destinele României într-un moment de grea cumpănă pentru noi ca popor în acele împrejurări internaționale deosebit de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cruce cu o zi sub cer pierdută. Prin ani subt poduri se depărtează ce focuri vechi? ce nouă plută? Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă. Se desface - care poartă? Se deschide - care ușă? Ies vârstele și-mi pun pe cap aureolă de cenușă. Întârziind subt vremi schimbate, îmi taie drumul - care prieten? Îmi taie pasul - ce vrăjmaș? Ah, pasărea Foenix ca altădată nu mai zboară peste oraș. [1928] * CAP APLECAT Mă îndemn să fiu și o clipă mai sânt Undeva pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
controversa declanșată printre istorici în legătură cu locul în care se află mormântul lui Țepeș, mutarea curții Domnești la Cotroceni, în timpul domniilor fanariote, nașterea economiei subterane la finele dictaturii comuniste se transformă în puncte de sprijin pentru un șir de povești care aureolează atitudini, gesturi, obiecte, uneori, intrate sub ochii cititorului într-o mitologie pe cât de inopinat instalată, pe atât de credibilă. Este și cazul unui inel, care străbate istoria, ascuns prin lăzi străbune, până prin 1982, când un popă îl scoate din zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
surprindă ceva, un amănunt important prin care să poată să-și regăsească poziția pierdută. Se gândea la zilele în care doar din capriciu nu voia să intre în Andrei Ionescu și-i venea să râdă că acele vremuri s-au aureolat într-un timp atât de scurt. Simțea nevoia să-l saboteze, să-i facă rău, să-l umilească într-un fel sau altul. Și ocazia s-a ivit pe la jumătatea lui mai, când Andrei și-a prezentat proiectul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mod public. Înainte ca ușa barului să se Închidă În urma lui, Ryan Îl văzu pe Loïc ridicîndu-și fratele de jos și Înălțîndu-și paharul gol. - Dați de băut! RÎsetele reîncepură. Indecente și răsunătoare. * * * De pe mare se răspîndea o ceață albicioasă care aureola creasta recifelor cu un halou vaporos, ca un suflu umed. Pe faleză, ferigile unduiau blînd sub mîngîierea brizei. Luna În creștere acoperea cu o lumină lividă locul numit Ty Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
PM o scuipă În obraz și era gata să-i ardă o palmă cînd interveni Morineau. În dezordinea care urmă, nimeni nu văzu mîna care picura pe furiș conținutul unei pipete În paharul lui Yvonne. Insensibilă la burnița care Îi aureola părul cu o rețea de picături fine, Yvonne mergea cu pas energic, chinuită de frica pe care o declanșase apelul telefonic primit la cafenea cu o jumătate de ceas mai Înainte. Cum putuse el să descopere adevărul despre copiii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
video al camerelor de luat vederi, Annick trăncănea cu el, liniștită acum cu tot acel material instalat la sit... Cu șervețelul de hîrtie, Séphane Încercă să șteargă maioneza. Cu regret, era cea mai bună... Își Întrerupse gestul și descifră textul aureolat cu grăsime. - Nu se poate! Știți ceva? SÎngele care a curs pe menhir nu e cel al lui Nicolas! Lucas tresări. - Cum? - E sînge din grupa O negativ... Se uită din nou la sandvici, avu o mișcare de dezgust și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el de marginea falezei și să măture cu privirea nisipul alb din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos, lucrul acela se volatilizase. Iar foșnetul se repetă, amplificîndu-se În spatele lui. Făcu o Întoarcere bruscă, văzu lucrul acela aureolat de un soi de văl opalescent năpustindu-se asupra lui ca o pasăre de pradă, trase de mai multe ori fără să-l poată totuși opri, dădu Înapoi fără voie. Sub piciorul lui, faleza se fărîmiță, iar cel care refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un medic militar Îl dădu atunci la o parte fără menajamente și Începu operația de reanimare. Timpul păru că se deșiră. Dură mult, mult prea mult. Avea sentimentul că plutește Într-un tunel lung, la capătul căruia Gildas și Loïc, aureolați de lumină, Îi făceau semn să vină spre ei. Inima Îi umflă piepul cînd Îl văzu pe Nicolas bebeluș Încercînd să-i vină În Întîmpinare, clătinîndu-se pe piciorușe, cu brațele lui mici Întinse spre ea. Îi lipsiseră toți atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În stil de picnic, cu pahare și farfurii din plastic. Cumpărase un nou echipament video - dernier cri - spunea el (până și eu preferam expresia asta decât „cel mai sofisticat nivel tehnologic”) - și cântăreții și instrumentiștii erau expuși În mărime naturală, aureolați de o lumină de junglă tropicală. Filmul pe care‑l alesese Ravelstein reprezenta una din operele lui preferate: Italianca În Alger de Rossini. Instrumentiștii și artiștii apăreau În cadre plate, subțiri, Înalte, largi, insuportabil de reale - artă reînarmată de tehnologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să-l pună în poșetă i-a sunat. Nu-mi văzuse mâna și mă gândesc că, dacă ar fi văzut-o cu siguranță că n-ar mai fi răspuns. A dus telefonul la ureche. În semiobscuritatea liftului displayul albastru îi aureola capul. - Alo? Am continuat mișcarea și când i-am atins, în sfârșit, talia, a zâmbit și nu s-a retras. Am tras-o spre mine. Voiam să-i sărut gâtul încordat, în care mărul lui Adam vibra într-un mormăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și, când scăpară de împrejmuirea șurilor, clăile de fân apărură ca niște mari monumente funerare. Otilia, nerăbdătoare, o luase înainte, și Felix auzi numaidecât o fâșâitură de fânuri uscate, urmată de strigătul: "Aici, aici". Capul fetei apăru pe o claie, aureolat de lună. Felix și Otilia se culcară pe spate cu mâinile sub cap și priviră cerul. Se auzeau numai lătrături de câini, unele apropiate, altele pierdute în depărtări, și țârâitul multiplu al greierilor. Urechea nu percepea la început decât un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mii de cai, a trecut Niemenul pentru a arunca în aer palatele țarilor din Moscova decît acum, cînd rupîndu-și jugul, aruncîndu-și lanțurile în fața regilor, a venit singur, de la Cannes la Paris, ca să se culce liniștit la Tuileries". Există, așadar, oameni aureolați de prestigiu. Ei nu au nevoie de etalarea forței, de manifestări de elocință pentru a se face recunoscuți, pentru a determina mulțimile să li se închine și să îi urmeze. Această putere de a suscita admirația este foarte răspîndită la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de natură arhaică. Ai crede că este specific societăților de odinioară, deci de interes pur anecdotic pentru timpurile noastre. Nu vedem încă, în ciuda oricărei așteptări, că el se menține și se răspîndește? Nu se pune problema de a-i pune aureola vreunei virtuți care l-ar face imun la uzura istorică. Dar trebuie să acceptăm conducătorul de mulțimi ca pe o realitate și să îndreptăm asupra lui fascicolul cunoașterii. Insist asupra acestui punct întrucît, în zorii epocii mulțimilor și al partidelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
prin fapta lor n-au făcut decît să declanșeze o istorie covîrșitor de lungă. III Într-adevăr, la fel ca odinioară, tatăl primitiv, Moise, se dovedește infinit mai puternic mort decît în timpul vieții. Moartea violentă i-a adus deasupra capului aureola de martir. Căci, ce dovadă poate da omul în ceea ce privește identificarea lui cu o doctrină decît să-și jertfească viața pentru ea? Sacrificiul însuși este văzut de către toți ca o mărturie a valorii credinței sale. Este adevărat că mulțimea nu pricepe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
semnificații și să le impună ca legitime, disimulând raporturile de forță care stau la temelia forței sale" (Bourdieu și Passeron, 1970, p. 18). Pentru Bourdieu, forma supremă de violență simbolică este că "produșii dominați ai unei ordini dominate de forțe aureolate de rațiune (ca acelea care acționează prin verdictele instituției școlare sau prin dictatele experților economici) nu pot decât să consimtă la arbitrariul forței raționalizate" (Bourdieu, 1997, p. 99). Altfel spus, acceptarea ordinii mondiale inegale este atât de clară încât revolta
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Natalia Negru? Tot ce se poate, Natalia Negru (1882‐ 1962) a supraviețuit primului ei bărbat Șt. O. Iosif, și lui Dimitri e Anghel, pe care l‐a luat de soț după plecarea lui Iosif. Ea „și‐ a consolidat singură atât aureola de melpomenă... hrănind cu oxizi un foc fără combustie, o flacără de comoară... A fost una din fascinațiile vremii, o frumusețe ...” * 137 Praștia Praștia, ziar bilunar, în 2 pagini, de polemică socială, politică și literară,apare la 20 decembrie 1923
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
campanie doar presupune. Făcând acest lucru, reclamele îi fac pe cititori să decidă că Absolut este ca și ei: sofisticată, dar nu plictisitoare; de succes, dar șic. Campania este vizuală. Atrage privirea. De ce este sticla pusă sub cheie? De ceare aureolă? Dar - și asta e comic- unde e sticla? A, aici este! (Cu abilitate, autorul a lucrat meticulos la o fotografie realizată de la înălțime a Central Park, „modelându-l” în forma sticlei de Absolut.) Și, nu în ultimul rând, campania este
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]