321 matches
-
mai curând au o valoare provocativă, propunând viziunea unei artei aflate în continuă schimbare, fără a ține cont de critica care nu se întoarce și spre sine însăși. Și tocmai pentru a se elibera de constrângerile ce nu au flerul autoanalizei, propunerile schimbării înțelegerii conceptului de artă nu se realizează în funcție de enunțarea unor definiții discursive, ci mai curând prin intermediul unor definiții ostensive. Se arată o altfel de artă, cum se enunță ea ori ce concept instrumentează, însă nu se intră în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
extrem de prețioasă a unor "forme de înțelegere"633 alternative cu ajutorul cărora ne putem raporta la discurs. Prin urmare, "până când diferențele în evaluare vor putea fi identificate ca diferențe de perspectivă, nu există temei pentru o discuție comună, nici motivare pentru autoanaliză"634. Iată, deci, îndemnul clar al lui William Lewis pentru criticii retorici ai generațiilor viitoare: pentru a găsi temei pentru o abordare comună a problemelor de interes academic ce țin de sfera discursului și a comunicării umane, în general, dar
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
vreo pană de curent, vreo înzăpezire sau chiar deraiere. În cazul scriitorului, lucrurile sunt ceva mai complicate. „Foaia de parcurs”, preluată din „gara” debutului literar și pusă în buzunarul din dreptul inimii, trebuie să se supună, până la urmă, și unei autoanalize raționale, precum arată această carte publicată la vârsta necesarei retrospective. Voind parcă să o ia înaintea propriei posterități, scriitorul ne oferă date în plus pentru a-i reevalua „statura” de 180 creator, cu speranța subînțeleasă de a-l lua așa cum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
întreagă categorie de intelectuali, expuși „norocului” de a traversa „epoca de aur” a lui Ceaușescu. Spre deosebire de alții, scriitorul le-a pus în pagină cu indiscutabil simț al observației și le-a supus scalpelului critic. Descrierea faptelor exterioare lasă loc adesea autoanalizei lipsite de menajamente. „Intelectualul (care) trebuie să spună totul” (Alberto Moravia, citat de autor) se „operează” singur, fără anestezie! Sinceritatea (programatică) poate învinge, spre lauda autorului, instinctul de conservare, încât jurnalul devine „document sufletesc” concret, cu accente de cruzime asumată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vreo pană de curent, vreo înzăpezire sau chiar deraiere. În cazul scriitorului, lucrurile sunt ceva mai complicate. „Foaia de parcurs”, preluată din „gara” debutului literar și pusă în buzunarul din dreptul inimii, trebuie să se supună, până la urmă, și unei autoanalize raționale, precum arată această carte publicată la vârsta necesarei retrospective. Voind parcă să o ia înaintea propriei posterități, scriitorul ne oferă date în plus pentru a-i reevalua „statura” de 180 creator, cu speranța subînțeleasă de a-l lua așa cum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
întreagă categorie de intelectuali, expuși „norocului” de a traversa „epoca de aur” a lui Ceaușescu. Spre deosebire de alții, scriitorul le-a pus în pagină cu indiscutabil simț al observației și le-a supus scalpelului critic. Descrierea faptelor exterioare lasă loc adesea autoanalizei lipsite de menajamente. „Intelectualul (care) trebuie să spună totul” (Alberto Moravia, citat de autor) se „operează” singur, fără anestezie! Sinceritatea (programatică) poate învinge, spre lauda autorului, instinctul de conservare, încât jurnalul devine „document sufletesc” concret, cu accente de cruzime asumată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
reglează, în procesul ulterior, apariția celorlalte valori, determinîndu-le mai mult decît este ea însăși determinată de ele. Natura elementului care determină timbrul contopirii sau valoarea fundamentală a organizării nu va putea fi recunoscută totdeauna cu siguranță de către individul însuși prin autoanaliză, dar va rezulta din comportarea sa, din felul cum ia viața și intervine (sau nu intervine) într-însa. Deseori, așa cum arătam în Psihologia mea, de abia printr-o chibzuință profundă, întreprinsă cu toată energia, se va putea vedea, într-o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care a urmărit lecția; profesorul coordonator de practică. Fiecare persoană care a luat cuvântul, prezintă punctul personal de vedere, cu privire la obiectivele urmărite și modul lor de realizare, putând în încheiere să acorde o notă și sugestii de îmbunătățire a activității. Autoanaliza făcută, de studentul ce a condus desfășurarea lecției, constituie o evidențiere a desfășurării acesteia, scoțând în prim plan rezultatele bune și explicații privind aspectele ce au influențat negativ. În specificațiile prezentate se fac referiri privind eficiența mijloacelor folosite, a formațiilor
Caiet de practică pedagogică personalizat pentru studenţi - domeniul educaţie fizică şi Sport - by RAŢĂ GLORIA, RAŢĂ BOGDAN CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/398_a_939]
-
în documentele reformei educaționale. Din categoria strategiilor de automanagement al carierei mai putem aminti: 1. Autocunoașterea și autoevaluarea. Sunt puternic focalizate pe propria persoană, descriind valorile personale, motivațiile, scopurile sau propriile interese, ceea ce presupune o mare capacitate de reflecție și autoanaliză, simț critic, responsabilitate, realism în conturarea unei imagini obiective a personalității, cu punctele sale tari sau slabe. Punctul forte al acestei strategii pare a fi formarea imaginii de sine, element deosebit de relevant în gestionarea propriei ascensiuni profesionale. 2. Dezvoltarea propriilor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
etapă critică, poate cea mai semnificativă, se constată la vârsta școlară mare. În adolescență se produce un salt în integrarea funcțiilor cognitive, afective, motivaționale, volitive și caracteriale. Se desfășoară, așa cum observă Rousselet (1969) și alți autori, un intens proces de autoanaliză și autoevaluare, de raportare la un ideal de viață și de integrare socială. Precumpănitor în această etapă este, cum subliniază și Erikson (1959), sentimentul identității, mai ales acela al personalitate și la afirmarea și integrarea lui profesională și socială. De
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
ce reguli se poate discuta în celelalte trei științe"104. Aceasta leagă logica de știință, și de modalitatea de a opera a acestora, și cum știință este forma de reflexie a raționalității asupra naturii modul de a o urmări însemnă autoanaliză a rațiunii. În aceeași direcție se dezvoltă și atitudinea față de logică în cadrul filosofiei arabe. Avicenna consideră că logica nu este o știință despre existență, ci una a intențiilor secunde: "Obiectul logicii era constituit, după cum se știe, de conceptele secunde, care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Acest tip de instrument aduce cunoștințe care îndeplinesc două dintre regulile fundamentale dezvoltate de Descartes: cunoștințele sunt simple, clare și precise. În acest context putem vorbi despre o formă de apriorism cartezian. Cunoștințele acestea simple sunt un dat și prin autoanaliză putem ajunge la ele. Ele nu sunt construite pe baza simțurilor sau ale unei rațiuni de ordin deductiv. Care sunt aceste noțiuni intuite? În primul rând intuițiile existențiale simple: eu sunt, cogito-ul există, există și o realitate dincolo de mine. În
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
funcție psihică, atenția, cu toate că nu are conținut informațional propriu, facilitează performanțele celorlalte procese psihice, reprezentând în fapt orientarea activității intelectuale în raport cu scopurile implicite sau explicite ale învățării). Atenția apare ca o condiție primară, de fond, pentru desfășurarea proceselor de cunoaștere, autoanaliză și autoevaluare, precum și a comportamentelor motorii, asigurând declanșarea, menținerea și optimizarea proceselor cognitive. Se poate spune că atenția este un nod-releu al vieții și activității psihice. în cadrul sistemului psihic uman, interacțiunea tuturor elementelor sale componente este o condiție obligatorie, fără de
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
extrem de prețioasă a unor "forme de înțelegere"633 alternative cu ajutorul cărora ne putem raporta la discurs. Prin urmare, "până când diferențele în evaluare vor putea fi identificate ca diferențe de perspectivă, nu există temei pentru o discuție comună, nici motivare pentru autoanaliză"634. Iată, deci, îndemnul clar al lui William Lewis pentru criticii retorici ai generațiilor viitoare: pentru a găsi temei pentru o abordare comună a problemelor de interes academic ce țin de sfera discursului și a comunicării umane, în general, dar
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
vomă, leșin. Privește disperat cum îi cade părul, ceea ce stârnește dispreț până și unei slujnice. Ce-i mai rămâne este să se autodevoreze în introspecții devastatoare și să aștepte pogorârea inspirației! Ai zice că tocmai această predispoziție spre măcinare în autoanalize interminabile ar fi cauza grozavelor suferințe. Oare nu devine analiza de sine un viciu, mai ales atunci când prioritățile sunt altele? Sau poate este singura modalitate de a rămâne om când nici o circumstanță n-ar mai favoriza umanitatea din om? Vorbirea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Aflăm că rușinea și vinovăția sunt două sentimente distincte: rușinea apare ca urmare a dezaprobării de către ceilalți, pe când vinovăția e efectul judecării de către noi Înșine. Oamenii trăiesc sentimentul rușinii numai atunci când sunt descoperiți În defect. Și nu Încearcă, adesea, o autoanaliză critică dacă nu au fost divulgați. teoretic, În cazul rușinii, focalizarea este pe sine: aceasta se divizează, dezolarea e puternică, experiența te apasă intens, ai sentimentul devalorizării globale, Încerci o dorință acerbă de a te ascunde, de a evada și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
stau lucrurile și ne-am pomenit pe un teritoriu necunoscut", declară părinții referitor la situația creată. Dacă la pubertate se ivesc situații de criză și tinerii par să se îndepărteze de casă, pentru părinți începe uneori o dificilă perioadă de autoanaliză. Este posibil ca în unele cazuri să se ajungă până la o veritabilă autoflagelare, încheie autorul articolului. Azi măsurat nivelul motorinei, mai sunt cca. 650 l, destul de îmbucurător. Așadar calculul a fost cu 15 % prea pesimist. Dacă luăm în calcul iarna
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
vorbește tuturor acelora care au curajul să pășească pe el. Nu cred că poate fi un drum simplu de turism montan sau de simplă călătorie la câmpie. Drumul acesta modelează conștiințe, scutură voințe slăbite și le întărește, te provoacă la - autoanaliză, te învață lucruri elementare pe care nu mai știi să le apreciezi la justa valoare, te face să redevii om, să înaintezi nu numai pînă la Santiago sau la Finistere ci mai ales pînă în adâncimile sufletului și conștiinței proprii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe care îl străbăteam în întregime, de la vechiul pod Mărășești până la intrarea în marele parc, pășind fără grabă căci erau în primul rând plimbări de reflecție, de analiză a evenimentului pentru mine major ce de-abia mă marcase (exmatricularea), de autoanaliză (greșisem?), de prospectare a viitorului (ce-mi rămânea acum de făcut?). „Să mă plimb și să mă gândesc” reprezenta pentru tânărul de 22 de ani care eram pe atunci și care se trezise, pe neașteptate, într-o cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lucrările pe care le public, un fel de scrisori deschise, unde, pe lângă lipsa talentului, a răgazului de a gândi și compune, se amestecă aceeași jenă față cu publicul de care mă desparte o prăpastie, sentiment datorit probabil amorului propriu, timidității, autoanalizei și nesociabilității mele”. Adevărul este că articolele și studiile lui propriu-zise, nu „de serviciu”, sunt „necalofile”, scrise nu în pripă dar repezit, se simte asta, în pas cu mersul gândului, fără căutare dar cu găsirea cel mai adesea a sintagmelor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
trebui deci să mă limitez, însă viciul curiozității nu suportă disciplina. Mi-ar fi și mai rușine să nu cunosc „toate cele ce sînt”, chiar dacă multe din ele sînt, clar, derizorii. în ciuda reproșurilor pe care le conține, probabil nici această autoanaliză nu mă va corecta. *Pregătirile pentru Duminica Mare au trecut în urma celorlalte treburi gospodărești, pentru că Lucica fiind mai mult singură, pe acestea n-are cine să le facă. Radu, ca și cum n-aș fi la dînșii, s-a întors amețit de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adecvată lectură a textului lui Blecher. Viitorul dramaturg scrie: „Luciditatea d-lui Blecher nu se oprește niciodată la psihologie, la efecte, la periferia sufletului, care n-are decât să rămână și de-acum Înainte În stăpânirea așa-zisei literaturi de autoanaliză... Blecher, trecând prin psihologie, prin emoție, depășește totuși planul psihologic, realitatea prea superficială a emoției. Emoția, durerea, psihologicul sunt lucruri false, cu tot ce aparține falsei «realități», lucruri drăcești, malefice, de lavă, și se Îndoiește de ele, le desconsideră”, pe când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
afirmă că Întreaga sa viață este cuprinsă În acest moment. Imaginea conferită de operă, ca și de acest film pare a unui om obsedat de identitatea sa, decis să scruteze fiecare aspect al eului, să nu evite nimic În procesul autoanalizei. Cum am concilia această imagine cu afirmația menționată?” Nu era o contradicție ireconciliabilă. Intensa implicare și detașarea lucidă, amploarea afectivă ca și cea cerebrală serveau incisivei introspecții. „Îl rănesc toate și se poate detașa de orice”... A doua Întrebare se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neînțeles - a fi evreu, adică - Într-o lumină pe drept bizară, dar măcar mai familiară, atunci am Început să Înțeleg cine eram: o femeie cheală, În capot roșu, În fața oglinzii.” Extraordinara imagine revine, ca un laitmotiv, de-a lungul persistentei autoanalize. În momente de șoc, În timpul captivității și adesea după război, În socialism, când realitatea Îi reamintește naratorului identitatea-destin, el se „metamorfozează” ( În sens kafkian, aș zice) Într-o femeie cheală, În capot roșu, În fața oglinzii. Străină, absurdă, terifiantă, imaginea fatalității
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de reeducare la cei care lucrau. Ca și la Pitești, aceste cluburi erau conduse de deținuți foști informatori, care credeau în gogorița că în curând vor fi eliberați, dacă vor reuși să-i determine și pe ceilalți să-și facă „autoanaliza” sau „autocritica” - doi termeni, care se substituiseră „demascării” și „autodemascării” de la Pitești. Cu ajutorul informatorilor se răspândise zvonul că „reeducarea” va îmbrăca formele violente de la Pitești. Acest sistem dacă s ar fi aplicat, la oameni în vârstă, storși de toată vlaga
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]