352 matches
-
a autoanticorpilor în distrugerea celulelor β este reprezentat de lipsă de eficacitate a metodelor de imunoterapie îndreptate împotriva răspunsului imun umoral (plasmafereză sau terapie cu anticorpi anti- imunoglobuline) în prevenirea DZ tip 1 (Ludvigsson et al., 1983). Indiferent de rolul autoanticorpilor anti-β-celulari în patogenia DZ tip 1, detectarea anticorpilor în ser are o semnificație diagnostica și prognostica importantă: prezenta și titrul ICĂ, precum și IAA, GADA, IA-2A sunt predictori pentru apariția DZ de tip 1 la subiecții aflați la risc (rudele pacienților
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
titrul ICĂ, precum și IAA, GADA, IA-2A sunt predictori pentru apariția DZ de tip 1 la subiecții aflați la risc (rudele pacienților diabetici, subiecții cu genotipuri de risc etc). Cei mai predictivi rămân IAA și ICĂ (tabelul 2.3). Pentru ceilalți autoanticorpi riscul de apariție a bolii este cu atât mai mare cu cat numărul de autoanticorpi prezenți este mai mare (fig. 2.1) și cu cât titrul acestora este mai ridicat. Ar fi de remarcat că autoanticorpii anti-β-celulari apar de regulă
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
subiecții aflați la risc (rudele pacienților diabetici, subiecții cu genotipuri de risc etc). Cei mai predictivi rămân IAA și ICĂ (tabelul 2.3). Pentru ceilalți autoanticorpi riscul de apariție a bolii este cu atât mai mare cu cat numărul de autoanticorpi prezenți este mai mare (fig. 2.1) și cu cât titrul acestora este mai ridicat. Ar fi de remarcat că autoanticorpii anti-β-celulari apar de regulă în ordinea IAA, GADA, ICĂ, ultimii apărând anticorpii IA-2A (Kupila et al., 2002). În cazul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
2.3). Pentru ceilalți autoanticorpi riscul de apariție a bolii este cu atât mai mare cu cat numărul de autoanticorpi prezenți este mai mare (fig. 2.1) și cu cât titrul acestora este mai ridicat. Ar fi de remarcat că autoanticorpii anti-β-celulari apar de regulă în ordinea IAA, GADA, ICĂ, ultimii apărând anticorpii IA-2A (Kupila et al., 2002). În cazul copiilor cu haplotipuri HLA puternic diabetogene și provenind din populații cu risc înalt pentru DZ tip 1 (cum ar fi cele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
diabetogene și provenind din populații cu risc înalt pentru DZ tip 1 (cum ar fi cele scandinavice), seroconversia poate apărea chiar și după doar 3-6 luni de viață, aproximativ 3% din acești copii devenind pozitivi pentru cel puțin unul din autoanticorpii anti-β-celulari până la vârsta de 5 ani (Kupila et al., 2002). În cazul subiecților care dezvoltă mai mule tipuri de autoanticorpi anti-β-celulari, aceștia apar de regulă într-un interval destul de scurt de timp, sugerând că triggerii autoimunității sunt aceiași pentru toate
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
chiar și după doar 3-6 luni de viață, aproximativ 3% din acești copii devenind pozitivi pentru cel puțin unul din autoanticorpii anti-β-celulari până la vârsta de 5 ani (Kupila et al., 2002). În cazul subiecților care dezvoltă mai mule tipuri de autoanticorpi anti-β-celulari, aceștia apar de regulă într-un interval destul de scurt de timp, sugerând că triggerii autoimunității sunt aceiași pentru toate tipurile de autoanticorpi. Trebuie menționat însă că există cazuri în care anticorpii anti-pancreatici lipsesc în ser, cel puțin în momentul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
vârsta de 5 ani (Kupila et al., 2002). În cazul subiecților care dezvoltă mai mule tipuri de autoanticorpi anti-β-celulari, aceștia apar de regulă într-un interval destul de scurt de timp, sugerând că triggerii autoimunității sunt aceiași pentru toate tipurile de autoanticorpi. Trebuie menționat însă că există cazuri în care anticorpii anti-pancreatici lipsesc în ser, cel puțin în momentul debutului. Copiii în serul cărora nu pot fi identificați autoanticorpi la debutul diabetului prezintă grade asemănătoare de decompensare metabolica cu cei autoanticorpi pozitiv
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
scurt de timp, sugerând că triggerii autoimunității sunt aceiași pentru toate tipurile de autoanticorpi. Trebuie menționat însă că există cazuri în care anticorpii anti-pancreatici lipsesc în ser, cel puțin în momentul debutului. Copiii în serul cărora nu pot fi identificați autoanticorpi la debutul diabetului prezintă grade asemănătoare de decompensare metabolica cu cei autoanticorpi pozitiv. Cu toate acestea, cei care au autoanticorpi par să prezinte un proces de distrucție mai rapidă a celulelor ? și să necesite doze mai mari de insulină
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de autoanticorpi. Trebuie menționat însă că există cazuri în care anticorpii anti-pancreatici lipsesc în ser, cel puțin în momentul debutului. Copiii în serul cărora nu pot fi identificați autoanticorpi la debutul diabetului prezintă grade asemănătoare de decompensare metabolica cu cei autoanticorpi pozitiv. Cu toate acestea, cei care au autoanticorpi par să prezinte un proces de distrucție mai rapidă a celulelor ? și să necesite doze mai mari de insulină. Importantă determinării anticorpilor antiinsulari, anti-GAD și antiinsulinici se dovedeste reală pentru screening-ul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
în care anticorpii anti-pancreatici lipsesc în ser, cel puțin în momentul debutului. Copiii în serul cărora nu pot fi identificați autoanticorpi la debutul diabetului prezintă grade asemănătoare de decompensare metabolica cu cei autoanticorpi pozitiv. Cu toate acestea, cei care au autoanticorpi par să prezinte un proces de distrucție mai rapidă a celulelor ? și să necesite doze mai mari de insulină. Importantă determinării anticorpilor antiinsulari, anti-GAD și antiinsulinici se dovedeste reală pentru screening-ul rudelor de gradul 1 ale diabeticilor, în vederea identifcării
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
mai mari de insulină. Importantă determinării anticorpilor antiinsulari, anti-GAD și antiinsulinici se dovedeste reală pentru screening-ul rudelor de gradul 1 ale diabeticilor, în vederea identifcării subiecților ce urmează a fi incluși în studiile prospective vizând prevenirea diabetului zaharat. Detalii privind folosirea autoanticorpilor anti-β-celulari pentru predicția DZ tip 1 la om sunt redate în paragraful dedicat prevenției DZ tip 1. Deoarece citokinele sunt în același timp reglatori dar și mediatori ai proceselor imune, este evident că ele pot avea un rol important în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
citokine de tip Th2 de către celulele mononucleare din sângele periferic al gemenilor neafectați ai unor pacienți cu DZ tip 1 (Kalmann et al 1999). Mai recent a fost izolat din sângele pacienților diabetici (dar și la frații lor nediabetici cu autoanticorpi ICĂ) un subset de limfocite Natural Killer - NK1.1 (CD4-/CD8-). La diabetici, aceste clone de limfocite Ț produc exclusiv IFN? în timp ce la frații lor neafectați celulele NK1.1 produc atât IFN? cât și ÎL-4. De asemenea, jumătate din subiecții
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
s-a demonstrat că, la rudele de gradul 1 cu risc crescut pentru DZ ale pacienților diabetici, apare o producție leucocitara crescută de IFN? (Karlsson et al., 2000). Un studiu recent, (Nicoletti et al., 2001) a arătat că la rudele autoanticorpi pozitiv ale pacienților DZ tip 1 există niveluri circulante crescute de ÎL-18. În prezent se acceptă că ÎL-18 intervine în patogeneza DZ tip 1 la om prin stimularea producției de IFN? de către limfocitele Ț (Nicoletti et al., 2001). Distrugerea celulelor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
a bolii presupune intervenția factorilor de mediu (virali, toxici sau alimentari) care acționând pe fondul susceptibilității genetice pot declanșa atacul autoimun. A treia etapă patogenica este cea a procesului autoimun îndreptat împotriva celulelor ?-pancreatice. Procesul se concretizează serologic prin apariția autoanticorpilor anti β celulari, iar morfopatologic prin instalarea procesului progresiv de insulița. Trebuie menționat că această etapă are o durată variabilă, ce se întinde de regulă pe durata mai multor ani. Ea este mai scurtă în cazurile de DZ tip 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
avantaje și dezavantaje. Markerii genetici (în special IDDM1 și IDDM2) indică predispoziția pentru DZ tip 1 dar nu și boală activă din moment ce, ca pentru majoritatea afecțiunilor poligenice, doar o minoritate din cei aflați la risc vor dezvolta boală. Markerii imunologici (autoanticorpii β-celulari) merg ceva mai departe, indicând apariția unui proces autoimun anti- β-celular. Chiar și în acest caz, riscul de progresie către DZ clinic manifest poate fi destul de mic, situație similară și pentru alte boli autoimune (de exemplu, doar o minoritate
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
doar o minoritate din femeile cu anticorpi antitiroidieni vor dezvolta o boală clinic manifestă). Markerii metabolici (reprezentați de măsurarea funcției secretorii β-celulare ca răspuns la un IVGTT) merg și mai departe, indicând direct afectarea funcției organului țintă. Coroborați cu prezența autoanticorpilor, ei indică cu mare probabilitate debutul clinic al DZ tip 1 în următoarele luni. Riscul genetic a fost de obicei apreciat prin intermediul parametrului de Risc Relativ, definit ca fiind raportul dintre incidența bolii la persoanele purtătoare ale defectului și incidența
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Situația este în orice caz valabilă pentru alelele genei insulinei INS-VNTR și pentru majoritatea alelelor HLA clasa II-a asociate DZ tip 1. De regulă, copiii prezentând genotipurile cu risc mare și mediu sunt urmăriți în continuare serologic pentru depistarea autoanticorpilor anti-β-celulari (Kupila et al., 2002). Potențialul predictiv al autoanticorpilor anti-β-celulari este mai mare decât cel al markerilor genetici, numeroase studii adresându-se acestui domeniu (Winter et al., 2002). Există studii în care screening-ul s-a făcut prin determinarea unui singur
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
insulinei INS-VNTR și pentru majoritatea alelelor HLA clasa II-a asociate DZ tip 1. De regulă, copiii prezentând genotipurile cu risc mare și mediu sunt urmăriți în continuare serologic pentru depistarea autoanticorpilor anti-β-celulari (Kupila et al., 2002). Potențialul predictiv al autoanticorpilor anti-β-celulari este mai mare decât cel al markerilor genetici, numeroase studii adresându-se acestui domeniu (Winter et al., 2002). Există studii în care screening-ul s-a făcut prin determinarea unui singur autoanticorp, de regulă ICĂ care rămâne cel mai predictiv
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
anti-β-celulari (Kupila et al., 2002). Potențialul predictiv al autoanticorpilor anti-β-celulari este mai mare decât cel al markerilor genetici, numeroase studii adresându-se acestui domeniu (Winter et al., 2002). Există studii în care screening-ul s-a făcut prin determinarea unui singur autoanticorp, de regulă ICĂ care rămâne cel mai predictiv dintre autoanticorpii anti-β celulari luați izolat. Un studiu prospectiv pe rude de gradul 1 efectuat la Universitatea din Florida a arătat că un titru ICĂ > 40 unități JDF se asociează cu un
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
este mai mare decât cel al markerilor genetici, numeroase studii adresându-se acestui domeniu (Winter et al., 2002). Există studii în care screening-ul s-a făcut prin determinarea unui singur autoanticorp, de regulă ICĂ care rămâne cel mai predictiv dintre autoanticorpii anti-β celulari luați izolat. Un studiu prospectiv pe rude de gradul 1 efectuat la Universitatea din Florida a arătat că un titru ICĂ > 40 unități JDF se asociează cu un risc de 70% de apariție a DZ tip 1 în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
prospective Bart’s Windsor și Bart’s Oxford, riscul DZ tip 1 pentru subiecții ICĂ(+) mai tineri de 13 ani a fost 62%, comparativ cu doar 4% pentru cei cu vârsta peste 40 ani (Bingley et al., 1994). Dintre ceilalți autoanticorpi, într-un studiu pe rude de gradul 1 efectuat în Germania (Christie et al., 1997), GADA se asociază cu un risc pe o perioadă de 5 ani de aproximativ 56%, iar IA-2A cu un risc de aproximativ 64%. Majoritatea studiilor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de gradul 1 efectuat în Germania (Christie et al., 1997), GADA se asociază cu un risc pe o perioadă de 5 ani de aproximativ 56%, iar IA-2A cu un risc de aproximativ 64%. Majoritatea studiilor actuale implică analiză mai multor autoanticorpi anti-β celulari, puterea predictiva a fiecăruia luat izolat fiind totuși limitată (Winter et al., 2002). Astfel, într-un studiu efectuat la Joslin Diabetes Center (Ziegler et al., 1989), riscul de apariție a DZ tip 1 la rude de gradul 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
riscul de apariție a DZ tip 1 la rude de gradul 1 pe o perioadă de 5 ani a fost de 17% pentru IAA(+), 42% pentru ICĂ(+) dar de 77% pentru cei IAA/ICĂ (+). Se pare că numărul total de autoanticorpi anti-β celulari prezenți este mai important decât tipurile de combinații specifice dintre aceștia. De exemplu, în studiile prospective Bart’s Windsor și Bart’s Oxford, prezența oricărui autoanticorp suplimentar pe langă ICĂ a crescut riscul de apariție a DZ tip
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de 77% pentru cei IAA/ICĂ (+). Se pare că numărul total de autoanticorpi anti-β celulari prezenți este mai important decât tipurile de combinații specifice dintre aceștia. De exemplu, în studiile prospective Bart’s Windsor și Bart’s Oxford, prezența oricărui autoanticorp suplimentar pe langă ICĂ a crescut riscul de apariție a DZ tip 1 pe 10 ani de la 6% la 27%, riscul crescând la 88% pentru ICĂ plus alți doi autoanticorpi (Gardner et al., 1999). Datele sunt confirmate și de un
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
prospective Bart’s Windsor și Bart’s Oxford, prezența oricărui autoanticorp suplimentar pe langă ICĂ a crescut riscul de apariție a DZ tip 1 pe 10 ani de la 6% la 27%, riscul crescând la 88% pentru ICĂ plus alți doi autoanticorpi (Gardner et al., 1999). Datele sunt confirmate și de un studiu la rude de gradul 1 din regiunea Milano, Italia (Pastore et al., 1998). Astfel, daca riscul de apariție a bolii pe 6 ani a fost de 0% la cei
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]