428 matches
-
mod fecund de a te înșela în cadrul absolutului. De aceea, în iubire nu poți fi aproape de Dumnezeu decât prin toate iluziile vieții. Cel ce s-a molipsit de eternitate nu mai poate lua parte la istorie decât prin voința de autodistrugere. Căci, între semeni, nu ești creator decât pe propria ruină. Omul e singura ființă care s-a dezmorțit din beția timpului. Și toată străduința lui este să reintre în el, să redevină timp. Privilegiul izolării în natură derivă din ruptura
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în bănuiala nostalgică a altor lumi. Și tot el îmi descoperă o existență ce se sfarmă de toate clipele... Are cineva dreptul să-și asculte până la capăt îngînările șoaptelor lăuntrice? Când ne apropiem de ultimele noastre voci este ca o autodistrugere în cer..., o stare de sfințenie... Aș vrea să mor, dar de atâta moarte nu mai am loc. Într-un univers în flăcări, întunericul ar recurge la adăpostul sigur al inimii. Când abuzezi de tinerețe, din om te pomenești poet
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o febră asemănătoare epocii de martiri a creștinismului pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual al renunțării. Ne lipsește pasiunea distructivă pentru ideal. Nu poți impune o valoare decât pe dărîmături: ruinele indică totdeauna prezența spiritului. Elanul de autodistrugere care să se nască din dorința de a da lumii contur prin proprie lichidare presupune perspectiva altor lumi și gelozia pe ele, ce naște pasiunea de transfigurare a lumii acesteia. Românul este consecvent numai în luciditatea față de condiția românească. El
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
consecința inevitabilă. Eroismul nu e condiția firească a firii, dar este singura demnitate a devenirii. Tot ce s-a creat până acum se datorește acceselor colective de eroism, care au insuflat oamenilor, peste meschinele instincte de conservare, o pasiune de autodistrugere pentru idealuri. Cine înțelege rostul adânc, frenezia colectivă ce a dezlănțuit Reforma, expedițiile din timpul Renașterii sau campaniile napoleoniene este imposibil să nu aprecieze orbirea arzătoare, ca substrat al tuturor acțiunilor hotărâtoare. Popoarele care nu sânt apucate de o nebunie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
avut mai puțin de câștigat din distrugerea lor. Dacă cruciadele au satisfăcut un gust de infinit, ele și-au atins "scopul". Fără un parfum de inutilitate, istoria ar semăna unui ghișeu de bancă. Moartea eroului este sensul vieții celorlalți. Fără autodistrugerea eroică, specia umană ar fi condamnată la plictiseală și la ratare, la acel pustiu al inimii, care este antipodul sufletului infinit. Dacă omul nu vrea să forțeze prin disperarea unui gest inerția devenirii, nu-i rămâne decât să accepte a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ostilitatea. El și-a scăpat pielea dar eu?" își spune fiecare. Atunci începe ura de sine. Sau dimpotrivă, agresivitatea este deturnată către ceilalți, de care nu erai legat decît printr-un model comun. De jur împrejur dă tîrcoale tentația spre autodistrugere individuală și colectivă. O descrie admirabil Zola în romanul La Débacle consacrat războiului din 1870-1871, al cărui sfîrșit funest este în bună parte datorat confuziei provocate de Napoleon al III-lea și de șefii militari: Atunci, notează el, a apărut
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
binefacerile" reale sau imaginare. Viața reală, nu virtuală, aduce corectivele cuvenite și mai devreme sau mai târziu lucrurile se ordonează de către cei competenți, în măsură să ducă la bun sfârșit o asemenea lucrare. Dacă nu, haosul și anihilarea reciprocă sau autodistrugerea. B. Noi întrevederi la Consiliul Europei 1. În baza înstrucțiunilor primite din țară, în perioada 30 ianuarie 1 februarie 1989, am avut o serie de întrevederi cu oficialități ale Consiliului Europei, atât la nivelul parlamentar, cât și al Secretariatului. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a lucrat la crearea lor și pot fi mai energizate sau mai putin energizate. În principiu, cantitatea de energie conținut... de o form... a gândului determin... timpul de acțiune al acesteia. Atunci când se epuizeaz..., forma gândului sufer... un proces de autodistrugere, nemaiavând o surs... de alimentare. Formele gândurilor se pot anihila prin diferite metode, utilizând algoritmi sau trimițând asupra lor lumin..., care poate anihila programul conținut de forma gândit.... În cazul în care o form... a gândului este foarte mare și
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
poate fi susținută prin apelul la teoria economică: curbele cererii și ofertei pot determina valoarea echilibrului doar când există independent. Dacă succesul e singurul criteriu, calea este larg deschisă proceselor de tip expansiune-recesiune, care inițial se autoperpetuează, dar sfârșesc prin autodistrugere. Am explicat cum anume funcționează acest proces pe piața financiară. Același principiu se aplică și în alte domenii. Succesul generează un nou succes până la un punct, după care conexiunea operează în direcția opusă. Aceasta face ca urmărirea succesului fără discernământ
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
negativă; de exemplu, păianjenul este deseori obiectul unei repulsii, însă reprezintă o atracție pentru un entomolog. Eveniment PERTINENȚĂ Emoție Neutru CONFORMITATE Emoție pozitivă Emoție negativă IMPLICAȚIE A EGOULUI indiferentă care distruge imaginea de sine Bucurie Mânie cultivând imaginea de sine autodistrugere Mândrie Teamă/anxietate afecțiune reciprocă alienare Dragoste Tristețe Derivarea diferitelor emoții sau sentimente în funcție de semnificațiile cognitive (Lazarus, 1991, apud Oatley și Jenkins, 1996) În plus, implicarea egoului este cea care permite, de fapt, rafinarea sentimentelor și a emoțiilor. Dacă bucuria
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
părțile trupului sînt cuprinse de foc, locul de preferință al focului este, totuși, pieptul. Aici e vatra lui: „Doamne, giudecător drept, Vezi ce foc Îmi arde-n pept...”. Dacă ochii femeii provoacă focul, ochii bărbatului Îndrăgostit Îl Întrețin. PÎnă la autodistrugere, căci a arde fără preget este la poeții din epoca de Început cea mai clară formă de mazochism sentimental: „Și inima de oftat Arzînd s-au Încenușat. Lumina sîmpt că s-au stîns Din doi ochi ce ard În plîns
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar dori să-și fixeze existența, să-și constituie un statut social stabil și prosper, ceea ce nu poate realiza cât timp nu are certitudinea morții fratelui plecat. Viața hangiului intră în impas, cititorul asistând mai mult la un proces de autodistrugere, căci nici o vină juridică nu i se poate imputa. Este invadat de coșmaruri și morbul lucrează din interior, făcându-l să traverseze stări halucinatorii, până la confruntarea cu realitatea, care îl găsește pregătit pentru nebunie. 2.4.5. La conac La
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de sine" (lat. sui coedere) dar și o definiție operațional psihologică conform căreia, suicidul este un act uman de încetare din viață, autoprodusă și cu intenție proprie. (Ionescu, 1985)209. Conform Dicționarului de Psihologie (1997)210 suicidul este actul de autodistrugere datorită unei crize psihice puternice, pierderii oricărui sens al existenței, dificultăților de nedepășit. Suicidul este definit de O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății) ca fiind actul prin care un individ caută să se autodistrugă fizic, cu intenția mai mult sau
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
am putea lăsa ceva în urma noastră? Ceva care "ar străbate secolele"? Care secole? Cele care se vor pierde în "praful și pulberea" istoriei? Și care istorie? Cea care poate să dispară de pe o zi pe alta prin considerabilul potențial de autodistrugere al speciei umane? Sau cea care ― admițând că în specia aceasta ar exista resurse ultime de redresare (ingineria genetică?) ― se va pierde oricum în chip "natural", cu toate înfăptuirile ei, în incendiul final (e drept, de peste cinci miliarde de ani
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de portocale poate scădea astfel riscul de cancer de colon. Pe de altă parte, diverse studii de laborator au arătat că limonenul prezent În portocale contribuie la inhibarea cancerului pulmonar și de sân. Se pare că această substanță complexă antrenează autodistrugerea celuleor canceroase. Lămâia, sprijinul optim al mecanismelor de apărare naturale Acest fruct conține numeroase substanțe care favorizează o bună funcționare a sistemului imunitar. Primele pe listă sunt bioflavonoidele combinate cu vitamina C, conținută În mod natural În lămâie. Împreună, ele
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
sau o simplă reținere să aibă aceeași consecință. Este același lucru dacă o persoană Își ia viața refuzând să se mai hrănească sau distrugându-se prin fier sau foc19. În fața statisticii și a descrierii aproape cinice a specialistului, voința de autodistrugere a artistului nu e decât un caz particular al disputei vulgare dintre a fi și a nu fi. Or, la scriitorul de jurnal, sinuciderea nu e doar „o acțiune pozitivă și violentă, care implică o anumită desfășurare de forță musculară
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din Frankfurt. El s-a dizolvat în totalitate în curentul alternativ și apoi s-a împrăștiat în partide, lăsînd urme care afectează nu numai ideologia, dar și practicile militante de tip sectar. Acestea din urmă stau la originea procesului de autodistrugere, responsabil de eșecul Verzilor francezi, în ciuda unei conjuncturi favorabile. II. Spre o reacție productivistă? Corespondentul laturii "urbane" a clivajului sector primar / sector secundar și terțiar a rămas mult timp neocupat. Totuși, teoria productivistă există; ea are și un tată: Saint-Simon
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă [...], mai dogmatică - în sensul autoafirmării, cât și invers, în sensul autodistrugerii.“ (Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității) negarea capacității limbajului de a exprima idei sau sentimente; deconstrucția codului lingvistic se realizează fie prin dezmembrarea enunțului în cuvinte, a cuvintelor în silabe, în litere, în absențe (reprezentate grafic prin spații albe), fie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ne moare exotismul și biodiversitatea, nu mai există "și alții", iar antropologii sunt triști pentru că li se modifică chiar principalul obiect de studiu și nu o face nici măcar cu demnitate. Și-a construit, plin de suficiență, o inegalabilă capacitate de autodistrugere. Omul nu are nevoie de un adversar serios, cum ar fi un obiect gînditor neidentificat : își este suficient. Nu-i nimic, au mai murit civilizații... continente mai sunt... Avem o lipsă tenace de înțelegere tocmai a ce e mai important
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
capacitate de a converti totul în suferință, sau mai curând de a-mi adânci orice suferință. / Zămislire a durerilor” (I, 33). O suferință care devine ură de sine. Explorarea de sine nu lasă loc nici unei utopii și finalitatea ei este autodistrugerea deliberată, ca șansă pentru întemeiere: „Sunt succesiunea stărilor mele, umorilor mele; îmi caut «eul» în zadar, sau mai curând nu-l regăsesc decât atunci când toate aparențele mele se risipesc, când exult la propria-mi nimicire, când se suspendă și se
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lor, le demonizează, făcând, finalmente, din ele, chiar țelul vieții lui. Iată în ce constă „curajul negativ” al lui Cioran. „Conștiința dureroasă a propriei inutilități”, „singurul meu conținut pozitiv” (I, 86), e dublată de obsesia negării de sine: „Voință de autodistrugere, sete de umilință. Iubesc orice formă de violență contra propriei ființe” (I, 86), mărturisește el. Pe prima pagină a primului dintre Caiete, Cioran, cu sentimentul alungării din Paradis, disprețuindu-se pentru asta, se roagă: „Ajută-mă, Doamne, să-mi lichidez
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a supraviețui. Este felul în care ura de sine întemeiază. Neputând acționa în afară, Cioran acționează în el însuși și edifică prin distrugere. Vorbind de Lucrețiu și de Luther, caută în îndârjirea lor „dedesubturile”. Or, dedesubt se află „voință de autodistrugere, sete de umilință”. Nu-i decât un autoportret și, prin urmare, continuă: „Iubesc orice formă de violență contra propriei ființe” (I, 86). La un moment dat, ca să scape de abulie, citește o carte despre Napoleon. Vrea să se întărească prin
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
123). N-ar fi atât de relevant acest fapt dacă la mijloc s-ar afla doar simpla nevoie a definirii de sine, dar în spatele calificării stă dorința, poate chiar voluptatea autoflagelării: Cioran își reproșează neputința de a merge cu distrugerea (autodistrugerea?) până la capăt. Continuă, deci: „Toți cei cărora nu le-am stâlcit mutra sunt tot atâtea reproșuri pe care mi le fac și care-mi otrăvesc existența” (idem). Altundeva, aceeași nemulțumire că excesele violente nu-s decât proiecții imaginare. „Cea mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
întâlniri, adunări literare, în medii intelectuale sau burgheze, peste tot produceam haos și agitație prin sarcasme sau provocări. Toate astea nu țineau la drept vorbind de o voință premeditată de scandal, ci de o isterie irepresibilă, de o sete de autodistrugere îndreptată spre exterior” (II, 76). Da, probabil că aceasta este explicația cea mai profund-autentică a crizelor de furie de mai târziu, a momentelor de demonism teluric. Sunt și altele, firește, asupra cărora vom insista. Deocamdată, să vedem ce se întâmplă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă [...], mai dogmatică - în sensul autoafirmării, cât și invers, în sensul autodistrugerii.“ (Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității) negarea capacității limbajului de a exprima idei sau sentimente; deconstrucția codului lingvistic se realizează fie prin dezmembrarea enunțului în cuvinte, a cuvintelor în silabe, în litere, în absențe (reprezentate grafic prin spații albe), fie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]