2,690 matches
-
nu mai este nimeni În spațiul liber dintre stivele de lăzi, Undiță i-a legat rusului mâinile, că cine știe ce Îi mai trecea prin cap? „Ce aveți În aceste lăzi?” - l-a Întrebat Undiță. „Muniție”. „Ce anume?”. „Cartușe, grenade, mine și automate noi <Șpaghinaă”. Eu am ieșit pe peron și am făcut semn celor de la divizie. Au sosit repede. Undiță le-a spus cum stau lucrurile. Oamenii au trecut imediat la acțiune... Rusul privea la noi ca la unii veniți din altă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Avem timp să ajungem la Toader?” - i-am Întrebat eu, pe cei de la divizie, În timp ce alergam. „Opt minute”. Nu ne mai gândeam că facem zgomot, dar... O rafală de automat ne-a forțat să ne aruncăm la pământ. Îndată, ropotul automatelor s-a Întețit. La un moment dat, se trăgea și din dreapta noastră... „Aiștea-s cei din patrulă” - a șoptit Undiță. „Salt Înainte!” - am ordonat eu În clipa următoare. La al treilea salt, am simțit o lovitură ca de piatră În piciorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om Îl ai În fața ta, Despi - a răspuns Petrică, tot În șoaptă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o rabdat inima și am zis: „să merg eu, să văd ci s-o Întâmplat”... Mai departe, Petrică a lămurit lucrurile: I-am spus că am fost rănit la piciorul stâng și nu mă pot mișca. Atunci, și-a pus automatul În bandulieră și, Înainte de a mă lua pe umăr, ca pe un sac, mi-a spus să țin automatul meu În mână, că, cine știe?... Mergea repede. Aproape alerga gemând sub greutatea mea, dar nu m-a lăsat jos decât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lămurit lucrurile: I-am spus că am fost rănit la piciorul stâng și nu mă pot mișca. Atunci, și-a pus automatul În bandulieră și, Înainte de a mă lua pe umăr, ca pe un sac, mi-a spus să țin automatul meu În mână, că, cine știe?... Mergea repede. Aproape alerga gemând sub greutatea mea, dar nu m-a lăsat jos decât atunci când a crezut că nu mai e nici un pericol... ― De ce nu l-ai ajutat să pășească, fiindcă putea folosi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
locul unde trebuia să se afle arma de care aveai nevoie. Chiar și o sfoară cu care să-l legi pe un eventual prizonier trebuia să fie la locul ei... Gândul Îți era la misiunea În sine, iar gesturile erau automate... Și nu știu cum s-a Întâmplat, dar tocmai Undiță nu avea șnur la gluga costumului alb de camuflaj: „Da’ ci, Undițî, mergim la primblari? Amu sî ti faci șnur!” Și Undiță... s-a făcut șnur... De fapt, cercetășia e Matematică. Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de malurile Înalte. Din nou, Păpădie ridică mâna. Semn de atenție! „Ce mai este?” - am Întrebat. „În fața noastră sunt doi indivizi... Întrebarea e: sunt de santinelă sau e o patrulă?” - mi-a șoptit Păpădie. Am rămas Încremeniți, cu mâna pe automate... Cum se vedea treaba, rușii nu aveau a face cu echipamentul de camuflaj. Cei doi ruși se desenau pe albul omătului ca tușul negru pe hârtie... noastră. Pășea cu atenție sporită, dar gârla părea fără sfârșit. „Să rămânem pe loc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ne culcăm la pământ instinctiv. Două dintre mașini, aruncate de explozie pe marginea șoselei, ardeau. Una era răsturnată. În preajma locului, urlete de tot felul și vânzoleală a celor răniți. Cei care probabil au scăpat neatinși, au deschis focul cu automatele... Trăgeau la Întâmplare. Nu aveau cum să ne vadă. Le trebuia curaj să iasă de pe șosea... Noi alergam, pentru a ne depărta de locul unde puteau veni Întăriri care să ia terenul la scotocit. Când am considerat că suntem destul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unde aveam Întâlnirea cu căpitanul nostru... O licărire de lumină de o secundă ne-a dat semnalul că suntem așteptați... La zece secunde, trebuia să fie lansate alte două semnale luminoase, scurte. Dar... nici un semnal. Atunci am pus mâna pe automate! Cine știe ce s-a putut Întâmpla?!... Am mai făcut câțiva pași, ca pisica atunci când simte prada... Ne-am oprit și am rămas În așteptare. Nici un semnal... Atunci i-am șoptit lui Păpădie s-o ia spre dreapta și lui Undiță să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rămas În așteptare. Nici un semnal... Atunci i-am șoptit lui Păpădie s-o ia spre dreapta și lui Undiță să meargă spre stânga. Eu am rămas pe loc, cu consemnul ca după douăzeci de secunde să pornim spre arbore, cu automatele În cumpănire... ― Doamne, prin ce au trecut bieții oameni - a șoptit Maria rezemându-și capul de umărul lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a dat acel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a dat acel semnal luminos, dacă nu căpitanul, Însoțit de doi cercetași, cum ne-a fost Înțelegerea?” Din vălul de ninsoare Însă s-au aruncat asupra mea două umbre, punându-mi țeava automatului În piept, cu somația șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe cei doi nechemați. Era opera lui Păpădie și a lui Undiță, veniți din laterale... ― Mari meșteri! - a apreciat Despina. ― „Unde este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
informații imediate. Rusul, grijuliu auzindu-mi tusea, m-a Întrebat: „A șto? TÎ balnoi?”... ― Om grijuliu, ce mai Încolo și-ncoace - a apreciat momentul Elena. ― Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lucru care mie Îmi lipsește. Și știi de ce. ― Vă ascult, domnule profesor. ― Păi, nu sunt prea multe noutăți. Securistul nou venit nu are un comportament diferit de cel al lui Zdup. Ba merge exact pe aceeași linie. Parcă sunt niște automate. Numai că acesta este mai prost. Din toată discuția cu directorul și cu mine, s-a ales doar cu o copie a procesului verbal Întocmit de noi atunci, În fața doctorului Cuc și a țigăncii... ― Domnule profesor, mi-aș permite să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și nu vor să-l scape din mâini” - a explicat colonelul. Din pânza deasă a ninsorii s-au desprins trei umbre masive, care Înaintau impetuos. Ajunse În fața spitalului, s au oprit... În câteva minute, ne-am trezit cu țevile unor automate Între coaste. „Gde comandir?” - s-a stropșit un „starșâi litinant” Profesorul a ieșit În față. Pe colonel l-au luat imediat și l-au condus la tancuri. Unul dintre brute știa puțin românește. După ce ofițerul rus a ținut un discurs
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de rău, nu Îngheață apa când o arunci În sus și nu ți se face sloi răsuflarea”. Și am ieșit În față. Când au avut numărul de oameni care le trebuia, ne au luat În primire mai mulți soldați cu automatele În mâini. ― Harașo. Nu, paidiom! - l-am auzit pe unul, care părea a fi șeful. Și a luat-o Înainte. Am pornit În urma lui, mânați de cei cu automatele. Eram vreo treizeci de prizonieri. Și, mergi, băiete, prin omătul până la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
le trebuia, ne au luat În primire mai mulți soldați cu automatele În mâini. ― Harașo. Nu, paidiom! - l-am auzit pe unul, care părea a fi șeful. Și a luat-o Înainte. Am pornit În urma lui, mânați de cei cu automatele. Eram vreo treizeci de prizonieri. Și, mergi, băiete, prin omătul până la genunchi! După o jumătate de zi, am ajuns la niște barăci. Se vedea că erau proaspăt făcute pentru „tăietorii de pădure”. Din hogeaguri ieșeau vălătuci de fum. „Asta-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o anostă cameră de hotel. Prin geam străbate o lumină murdară. Pe noptieră, un ceas ale cărui cifre luminoase arată ora, ziua, data : 17:05, vineri 13 noiembrie. Vineri ! 13 ! Zi a neșansei, a nenorocului ! Țâșnește în picioare ca un automat și începe să tragă pe el hainele risipite în dezordine. "Vineri ! Dora a fost operată miercurii 11 noiembrie, sunt peste patruzeci și opt de ore de atunci ! Ce se întâmplă cu mine ? Unde sunt ? Să alerg repede la ea !" Bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atmosfera aseptică de spital. Dora, întinsă din nou pe spate, nu poate privi decât plafonul alb, dar are senzația că în jurul ei aerul se inflamează. Gesturile profesorului Grand de schimbare a ținutei profesionale cu cea "civilă" sunt cele ale unui automat. Nu simte epuizarea provocată de efort și concentrare. Este ora prânzului, dar nu are nici o senzație de foame. Detestă să ia masa la restaurantul spitalului unde, desigur, trebuie să dialogheze cu colegi, dialoguri lipsite adesea de conținut, simple fraze banale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar numele lui: "Victor Matei", adresa și numărul de telefon. Ciudat, nu încredințează bilețelul lui Dragoș, ci lui Ciprian pe care îl roagă : "Uite, în caz că..." Dragoș privește în noaptea în care ghicește că zorile sunt aproape. Se întoarce ca un automat, ca o păpușă de la panopticum. Cu cuvinte limpezi, care parcă anunță dimineața pe care doar el a văzut-o, rostește : Te las în mâinile lui Atanasie, în care am o încredere totală. Tot el va veni să te caute peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cele două femei mănâncă în tăcere. Brânza și smântâna sunt cu adevărat delicioase și, alături de mămăliguța caldă, aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut Minodora în scurta ei viață o îndreptățesc să sălășluiască acum "la dreaptă Tatălui..." Cât sunt de neînsemnate impasurile din viața mea față de tot ce a suferit ea în numai douăzeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cecilia. —De ce-ai spus că așa suntem noi bărbații? —Ha! Ha! Ha! A râs în hohote Cecilia. fiindcă vă manifestați bucuria la fel. Când m-am revăzut prima dată cu Robert, mă delectam cu o acadea cumpărată de la un automat. La fel ca tine, de bucurie m-a învârtit în aer și mi-a căzut acadeaua, precum acum nasturele. —Hm! hm! doctorando, doctorando, prin câte mai treci și tu. Cred că nu te-am făcut gelos. Am să-ți mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
direct pe încrederea și pe spiritul civic ale călătorului. Astfel, urcarea în autovehicul se face pe ușa din spate, iar coborârea pe cea din față. Nu există control al biletelor, plata executându-se fie prin introducerea unor cartele într-un automat, fie prin depozitarea sumei de bani, în monede, într-o cutie metalică specială. Evident, automatul reține suma exactă de pe cartelă, însă cutia nu are cum să-ți numere banii, așa că plata exactă rămâne obligația morală a fiecărui pasager. Nici nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe ușa din spate, iar coborârea pe cea din față. Nu există control al biletelor, plata executându-se fie prin introducerea unor cartele într-un automat, fie prin depozitarea sumei de bani, în monede, într-o cutie metalică specială. Evident, automatul reține suma exactă de pe cartelă, însă cutia nu are cum să-ți numere banii, așa că plata exactă rămâne obligația morală a fiecărui pasager. Nici nu mai are rost să vă spun aici că singurii oameni care înșală autoritățile sunt străinii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
le spunea ea râmelor. Dacă nu mai ieșiți afară, vă sfătuiesc să vă schimbați și dumneavoastră, urmează vizita de seară, vine și profesorul, știți... e spital de boli contagioase, avem reguli stricte... Arm ascultă și urmă indicațiile asistentei, ca un automat. Asistenta alese din vraful de pijamale una cu nasturi în față pentru Mădălina, ca să o schimbăm mai ușor, dacă transpiră, apoi îi întinse și ei o pijama, să se schimbe. Nu se mai putea gândi la nimic, doar la Mădălina
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-i spună adevărul. Da, putea rămâne cu retard. Dar putea trăi o viață în care să fie și bucurii și tristeți, ca în orice viață. N-aș putea să trăiesc fără ea, Doamne, lasă-mi-o, repeta ea ca un automat. Voia ca fata ei să trăiască, știa că o va iubi oricum, chiar retardată, nu-i păsa ce vor spune ceilalți, o interesa doar ca Mădălina să nu sufere. Mădălina dormi trei zile, mă rog, a dormit și a fost
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]