332 matches
-
cît de oportun Îi răspunde și cît este de persuasiv. Pentru că nu vreau să intru În amănunte, voi spune doar urmînd teza profesrorului William James din Adieu à la littérature - că destinul social al literaturii a fost pecetluit de momentul autonomizării ei , Începînd cu poezia, după mijlocul secolului al XIX-lea. Din acel moment, literatura Îsi urmează ineluctabil calea de produs de nișă. Apariția noilor medii electronice Îi accelerează declinul, dar, pe de altă parte, Într-o primă etapă, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
insistase deja asupra dificultății de a accepta fragmentele descriptive. Aceasta îl aducea chiar în poziția de a critica cadrul descriptiv al dialogurilor platoniciene pe care nu ezita să le prezinte ca pe o supraîncărcare inutilă, neglijîndu-le prin aceasta funcționalitatea. Cu autonomizarea progresivă a lui locus amoenus, am văzut mai devreme cum topos-ul a pierdut din funcționalitatea sa narativă. 2. Clasificarea descrierilor în retorica tradițională (trecere în revistă) Așa cum se întîmplă adesea în retorică, descrierea a fost supusă unei clasificări și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
încetat să reînvie, ea înfățișîndu-se astăzi, în năruirea fundamentelor propuse sau impuse între secolele al XVII-lea și al XX-lea, ca fundamentul lipsit de fundament al culturii europene. 2 Reinseminarea greacă Începînd cu Renașterea, are loc întîi de toate autonomizarea relativă a gîndirii raționale și a sferei filozofice în raport cu sfera religioasă. În prima fază, este vorba doar de o accedere prudentă la o autonomie internă, care acceptă sau se supune suzeranității Credinței (pînă spre mijlocul secolului al XVII-lea, se
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
religioasă. În prima fază, este vorba doar de o accedere prudentă la o autonomie internă, care acceptă sau se supune suzeranității Credinței (pînă spre mijlocul secolului al XVII-lea, se practică excomunicarea, tortura și arderea pe rug); are loc apoi autonomizarea rațiunii. Aceasta va deveni din ce în ce mai sigură pe sine: după ce crezuse a-și fi găsit confirmarea în Dumnezeu, ea se va afirma ca instanță ce verifică toate credințele, iar apoi, în secolul al XVIII-lea, se va opune radical Credinței. Odată cu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
politice / 223 "Capitalizarea" / 224 Protejarea / 235 Valorizarea / 239 Partea a cincea: Paradigmele / 243 Capitolul 11: Cultura ca "piață" / 245 Actorii și logicile lor / 245 Producerea valorii / 252 Elemente de dispută / 258 Capitolul 12: Cultura în calitate de "câmp" / 269 Procesul istoric de autonomizare a "culturalului" / 269 Actorii și logicile lor / 275 Dezbateri / 280 Capitolul 13: Cultura ca "lume / 289 Dimensiunea simbolică / 290 Dimensiunea practică / 298 "Lumile" în dezbatere / 302 Concluzie: Cele trei posturi ale sociologilor culturii / 309 Bibliografie / 313 Glosar / 333 Indice de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Bourdieu arată că statutul de "bun simbolic" se explică în raport cu două tipuri de colective: el depinde de capacitatea de "a produce și impune normele producției sale și criteriile de evaluare a produselor sale". Apariția criticii este un semn manifest al autonomizării unui câmp, după modelul instanțelor de cooptare (academii), de învățământ și de conservare. Dacă Bourdieu opune bunurile simbolice artei populare, e pentru că aceasta din urmă este "lipsită de instanțele specializate în producerea, transmiterea și consacrarea operelor"; în contrast cu bunurile simbolice consacrate
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lor constă în a se adresa publicului, chemân-du-l să intre în sfera artei și a emoției artistice, nu pentru a-și încorpora lucrul și a se bucura de el, ci pentru a dispărea în el. Evoluția statutului economic al creatorilor • Autonomizarea artistului Anchetele despre evoluția statutului social, a practicilor profesionale, a inserției artistului în economia comanditarilor sunt foarte numeroase și realizate din multiple puncte de vedere: evoluția raportului artist-comanditar (cf. White, 1991; Heinich, 1993; Viala, 1985, și Warnke, 1989). Cum arată
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
între ei și noul public (White, 1991); dezvoltarea unei opinii publice care îi eliberează de legăturile alienante. Istoricii (majoritatea anglo-saxoni) insistă pe rolul presei (Chatelus, 1991; Wrigley, 1993) și al expozițiilor publice (Crow, 1985; Haskell, 1986) pentru a înțelege resorturile autonomizării artistice; ca urmare a Revoluției și a bulversărilor socioeconomice din secolul al XIX-lea, o altă transformare în viața artistului materială, nu doar simbolică va accentua și consolida imaginea unui artist independent. Această transformare va ajunge chiar să se impună
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care i-l atribuie unii. El însuși vorbește de o "muncă de explorare" (Bourdieu, 1992, p. 202, nota 1) și evocă o "teorie generală a câmpurilor în pregătire", care nu avea să se concretizeze în timpul vieții sale. Procesul istoric de autonomizare a "culturalului" Culturalul nu poate fi conceput în afara problematicii autonomizării și specificării sale. Aceasta trebuie deci să treacă printr-o descriere istorică, cvasiinexistentă în celelalte paradigme. Înainte de câmp Munca lui Bourdieu începe în toiul războiului din Algeria (1954-1962). "Ochiul său
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
muncă de explorare" (Bourdieu, 1992, p. 202, nota 1) și evocă o "teorie generală a câmpurilor în pregătire", care nu avea să se concretizeze în timpul vieții sale. Procesul istoric de autonomizare a "culturalului" Culturalul nu poate fi conceput în afara problematicii autonomizării și specificării sale. Aceasta trebuie deci să treacă printr-o descriere istorică, cvasiinexistentă în celelalte paradigme. Înainte de câmp Munca lui Bourdieu începe în toiul războiului din Algeria (1954-1962). "Ochiul său filozofic" (agregație în 1955) este dublat de o muncă etnografică
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a istoriei). Unele sectoare ale societății s-au protejat în moduri diferite în fața acestui control al logicii comerciale: câmpurile religios, științific, dar și birocratic sau artistic. Pornind de la lectura aprofundată a sociologiei religiei a lui Weber, Bourdieu își dezvoltă teoria autonomizării culturii în țările industrializate (Bourdieu, 1971). După el, universul religios se supune acelorași principii ca și economia precapitalistă: este o formă transfigurată a organizării domestice (cu schimburi fraterne); regăsim aici ofranda, serviciul benevol și sacrificiul (Bourdieu, 1994). Religia este în
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care eufemizează sau maschează o realitate "obiectiv" fondată pe interes. El vorbește de o "alchimie simbolică". Adevărul acțiunii religioase este că are două adevăruri: adevărul economic și adevărul religios care îl neagă" (1994, capitolul IV: "L'économie des biens symboliques"). Autonomizarea câmpului (religios) se poate măsura prin dezvoltarea unui corp de profesioniști care elaborează și transmit o știință în cadrul unei educații specializate și definesc accesul la calificarea profesională. Acești preoți instaurează o tradiție, ceea ce îi opune profeților. Analogia este foarte evidentă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
adevărul premiilor este aici sistematic negat, toți actorii caută să acumuleze capital simbolic și să-și asigure monopolul instanțelor de legitimare. În articolul său din 1971 ("Le marché des biens symboliques"), el descrie emergența unui "câmp intelectual" în procesul de autonomizare și constituire a instanțelor specifice de legitimare. "Bunurile simbolice" (păstrează această denumire, provenită din viziunea sa antropologică) au dubla față de marfă (economică) și de semnificație (simbolică). Acest câmp de producție se divizează în doi poli, în funcție de privilegierea dimensiunii comerciale (capital
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dubla față de marfă (economică) și de semnificație (simbolică). Acest câmp de producție se divizează în doi poli, în funcție de privilegierea dimensiunii comerciale (capital economic) sau a celei simbolice (capital cultural), de difuzarea generală (în mod industrial) sau restrânsă (opere originale). Această autonomizare este corelativă cu dezvoltarea mitului romantic al creatorului și al geniului neînțeles și cu avangardele (al căror echivalent în industriile culturale este starul). Există o strânsă dependență între câmpul bunurilor simbolice legitime și cultura școlară ca instanță de consacrare (clasicii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
261. Artist, 57, 146, 161, 163-165, 166-172, 173-174, 176, 178, 181, 185, 194, 196, 205, 220, 247, 250-251, 253-254, 258, 261, 275-277, 288. Artizan, 171. Audiență, 48, 98, 110, 216. Audiție muzicală, 117, 121. Autonomie, 30, 99, 162, 280, 287-288 Autonomizare, 48, 167-168, 269, 271, 274. Axiologie, 252. B Bestseller, 193, 241. Birocratizare, 193. Biserică, 41, 114, 170, 183. Bricolaj identitar, 131, 157. Buget pentru cultură, 201-204, 240. Bun colectiv / corporal / cultural / ideal / industrial / material / simbolic, 11, 27-28, 47-48, 56, 56
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
K. Jakubowicz, 1996:39) estimează că principiul care subîntinde trecerea de la societatea comunistă la cea democratică este înlocuirea unității cu diversitatea (opiniilor, partidelor, mass-media etc.). Emanciparea mass-media de sub tutela Statului-partid și transformarea sa în element esențial al democrației presupune o autonomizare multiplă: * în plan politic prin separarea puterilor în stat; * în plan economic prin eliminarea dependenței financiare; * în plan social prin fidelizarea publicului-client care pă-răsește statutul vegetativ de public captiv; * în plan tehnologic sînt integrate noile tehnologii; * în plan profesional se
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lor, la nivel social, acestea se reflectă în tot felul de creații-ficțiune (producții literare, artistice etc.). Într-un fel, situația divinației este similară cu cea care a însoțit apariția modernității. "Din acest punct de vedere, trecerea la modernitate corespunde unei autonomizări a individului, "dezvrăjirii" lumii (care antrenează redefinirea sensului pe care îl dăm relațiilor sociale) și la apariția de noi mituri ale progresului, "mari povestiri" care vor dispărea la rândul lor"324. Paradoxul zilelor noastre este acela că dezvrăjind lumea de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
-se de etimologia cuvântului mașină, care în greaca antică însemna ceea ce permitea zeului să se pogoare pe scena activității umane (de unde expresia deux ex machinaă. O direcție opusă celebrează formele de viață sintetică ca o ilustrare a lipsei creatorului, a autonomizării față de modelul frankensteinian al demiurgului. Dincolo de această dualitate conceptuală, caracteristică vieții artificiale este reversibilitatea între mașina care simulează umanul și omul care simulează mașina, prin utilizarea tiparelor darwiniste în programarea computațională. Viața postbiologică, descrisă ca o nouă fază evolutivă, este
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de atașament la adult, corelate cu tipurile de atașament din mica copilărie și respectiv tipul de atașament care se poate dezvolta la copiii acestor adulți: * Adultul atașat autonom În copilărie a fost atașat sigur, a dobândit un grad de independență, autonomizare, poate descrie coerent experiențele proprii de atașament, chiar dacă sunt dureroase. Este capabil de realizarea cu ușurință a proceselor de adaptare, detașat, fiind încrezător în unicitatea și forța cuplului și a capacităților fiecăruia de a reface echilibrul temporar pierdut. Poate descrie
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
specificator al omului, indicarea acelei însușiri umane în stare să așeze ființarea om în diferență față de alte ființări și în primul rând față de cele care, potrivit "experienței" sale obișnuite în mediul în care trăiește, sunt mai apropiate de el. Până la autonomizarea rostirii despre om, fapt consacrat în perioada modernă a istoriei filosofiei, odată cu momentul "Kant", nu se rămâne niciodată aici, la o teorie sau măcar o idee despre om semnificativă în ea însăși, fiindcă o asemenea "teorie" sau "idee" trebuie să
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
rol de specificare (de integrare, ca specie, într-un gen). Faptul acesta este valabil și pentru încercările antropologice anterioare construcției modelului antropologiei filosofice (prin Max Scheler). Totuși, el este subminat încă în filosofia kantiană, în "locul" în care se produce autonomizarea rostirii despre om (a "antropologiei"). Acest fapt nu este urmărit ca un scop în sine de Kant sau de alți filosofi din epocă, așa încât afirmația lui Foucault citată mai sus, potrivit căreia omul "nu a existat" până la sfârșitul sec. al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cum ar fi: lucrările asupra impactului și a utilizatorilor de televiziune 52, analizele strategiilor de discursuri electorale 53, ancheta privind constituirea mizelor politice în alegerile locale și studiul agendei electorale legislative din 198654. Aceste cercetări se orientează în direcția unei autonomizări a campaniei electorale, înțeleasă ca obiect de investigare puternic centrat pe variabila de comunicare. De asemenea, cercetările privesc și capacitatea explicativă a acestei variabile sau o tratează într-un cadru comparativ. De altfel, chiar reprezentarea campaniei se transformă. Analiza clasică
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
motivul că va duce la "demarcarea" națională a muncitorilor, și ipso facto, la un separatism pe criterii naționale ale clasei truditoare, propunerea "autonomiei național-culturale" este denunțată ca falsă soluție la chestiunea spinoasă a națiunii în gândirea marxistă. Mai grav, această autonomizare pe criterii național-culturale duce la reificare liniilor verticale dintre națiuni, în același timp în care obscurează mult mai însemnatele clivajele clasiale pe orizontală - fronturile exploatării și liniile în care se poartă lupta de clasă. Organizarea naționalităților ca subunități culturale distincte
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rezolvarea de probleme (problem- solving) în ciclul preuniversitar și relansarea cercetării științifice în mediul universitar; c) punerea în legătură a sistemului educațional cu mediul economic, administrativ și cultural; d) introducerea comunicațiilor electronice în sistemul de învățământ; e) descentralizarea managerială și autonomizarea instituțională; f) promovarea cooperării internaționale (Marga, 1999, p. 49). O altă modificare formală a constat în reconfigurarea structurii anului școlar dintr-o organizare trimestrială într-una semestrială (începând cu 1999). Marea inovație adusă de Legea din 1995 (în fapt, o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dată fatidică, pentru că destinele Occidentului și Orientului se separă, luând o orientare diferită. Frontierele se stabilesc pentru un timp îndelungat. Teritoriile marcate de ortodoxie vor suporta cezaropapismul, Biserica și Statul nu se vor separa, nu vor cunoaște nici Renașterea, nici autonomizarea individului, nici Reforma, nici Iluminismul, nici înflorirea democrației. Tentativele de modernizare a autocraților, ca Petru cel Mare sau Ecaterina a II-a, eșuează. Totuși, frontierele sunt rarefiate. În secolul XIX, rușii participă la descoperirile științifice; muzica, literatura nu cunosc linii
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]