338 matches
-
convingere" ale țăranilor rămăseseră neschimbate: arestări, violențe, înăbușirea revoltelor prin trimiterea trupelor de Securitate. Or, difuzarea unei poezii care îndemna la răscoală căpăta în ochii partidului valențele unei acțiuni antiregim. Începutul anilor '60 anunța renunțarea la universalitatea modelului sovietic și autonomizarea conducerii PMR în interiorul blocului comunist. A urmat o nouă perioadă de calm ideologic, iar vechea intelectualitate a fost din nou chemată să sprijine realizările regimului. Recuperat și reabilitat, poetul Tudor Arghezi se bucura pe deplin de noile condiții existente în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
au fost trecute la index. România întunecată a anilor '50 s-a regăsit ulterior în două romane publicate în exil Ne întâlnim la judecata de apoi și Incognito. Destindere și pseudo-liberalizare În planul politicii înalte, partidul a continuat procesul de autonomizare în paralel cu relaxarea politicilor culturale. Schimbările de la nivelul aparatului de cadre prin numirea unor funcționari din eșalonul tânăr la partidului (cazurile lui Paul Niculescu-Mizil desemnat, în 1958, în fruntea Secției Propagandă sau Manea Mănescu, numit, în 1965, șeful Secției
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
totalitatea lor sau selectiv, să fie folosite ca valori cu caracter pur social, cu o anumită dimensiune transcendentă, dar nu cu adevărat religioasă. Aceasta s-a întâmplat pe scară largă o dată cu Renașterea și s-a întregit mai târziu datorită Iluminismului. "Autonomizarea vieții sociale față de credința religioasă și nevoia susținerii acesteia în noul cadru istoric au dus la receptarea unor valori nou-apărute în spațiul metafizicii moderne. Se înțelege, desigur, că aceste valori păstrează în mod clar caracteristici creștine, deoarece s-au format
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
dintre critic și publicul său, extinsă la nivelul reflecției asupra consecințelor cotidiene ale artei, devine un criteriu important în deciziile cu privire la funcționalitatea procesului critic de evaluare și teoretizare a practicilor artistice contemporane. Funcționând în direcția depășirii comentariului de clarificare și autonomizare a experienței estetice, provocate prin conștientizarea producerii relației estetice dintre obiectul și percepția estetică, critica de artă, care dezvoltă o relație specifică atât cu obiectul de artă, cu contextul producerii și receptării lui, cât și cu publicul de artă, cu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
unei "critici a esteticii", demersul integrării acestui "alt discurs" ar coincide cu acela al teoreticienilor care iau drept țintă predilectă estetica formalistă a lui Clement Greenberg. Ceea ce au în comun cele două atitudini este faptul că, deoarece Greenberg pune problema autonomizării artisticului din perspectiva constatării autonomiei domeniului estetic, reacțiile critice la adresa acestei abordări formaliste se constituie într-un plan de opoziție conceput în datele unei teorii postestetice potrivit căreia, într-o lucrare de artă contemporană, nu mai avem de-a face
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de transmitere a cunoașterii și dezvoltare a competențelor, precum și o asimilare a pedagogiilor critice. Aplicarea cunoștiințelor și metodelor de achiziționare, producere și distribuire a cunoașterii în practica interdisciplinară a studiilor vizuale deschide o varietate de posibilități ale învățării, cooperării și autonomizării individualităților. Înțelegerea studiilor vizuale ca modalități de raportare actuală la condițiile de manifestare ale culturii, artei și criticii contemporane în directă relație cu situațiile sociale, politice, economice, tehnologice, crează premisele dezvoltării unei viziuni angajate asupra educației artistice văzută ca o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
artistice văzută ca o articulare dinamică a intermedierii (cognitive, abilitante și performative), a colaborării, a implicării reciproce, a experimentării diferitelor forme de comunicare și de lucru, a activării gândirii (productive, critice și creative), afectivității (personale și sociale) și voinței (de autonomizare, de participare, de transformare), a evaluării (potențialelor, oportunităților și rezultatelor dezvoltării competențelor vocaționale, practice, interpretative, argumentative și de prospectare, a metodelor achiziționării și producției cunoașterii și a motivării, structurării și exprimării creativității) și a orientării profesionale pe baza consilierii curriculare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
un stoc de glume, de istorisiri, de cântece sau calambururi...), povestirea pornografică pune autorul în postura de creator suveran care îi împărtășește propria lume unui cititor complice, dar inaccesibil. De fapt, dacă-i dăm crezare lui Freud, procesul acesta de autonomizare a textului pe care îl implică pornografia a început o dată cu povestirile deocheate. În Cuvântul de spirit, el consideră, într-adevăr, că expresiile deocheate ar fi legate, originar, de păturile populare: femeia care trebuie speriată cu asemenea vorbe deocheate apare acolo
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în care este interzisă. 1. Regimul tradițional În materie de literatură pornografică, regimul tipărit este cel al cărții și al puternicei clandestinități. Două caracteristici care contrastează cu situația contemporană. Tiparul, s-a spus deja, a jucat un rol decisiv în autonomizarea pornografiei față de poveștile deocheate. Această autonomizare începuse deja o dată cu scriitura: scrisul a permis, într-adevăr, ca enunțul să fie judecat separat de orice interacțiune dintre interlocutori, a permis centrarea actului de comunicare pe relația enunț-cititor, condiție a unei aproprieri individuale
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
tradițional În materie de literatură pornografică, regimul tipărit este cel al cărții și al puternicei clandestinități. Două caracteristici care contrastează cu situația contemporană. Tiparul, s-a spus deja, a jucat un rol decisiv în autonomizarea pornografiei față de poveștile deocheate. Această autonomizare începuse deja o dată cu scriitura: scrisul a permis, într-adevăr, ca enunțul să fie judecat separat de orice interacțiune dintre interlocutori, a permis centrarea actului de comunicare pe relația enunț-cititor, condiție a unei aproprieri individuale a textului. Manuscrisul însă, chiar prin
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cum ar fi: lucrările asupra impactului și a utilizatorilor de televiziune 52, analizele strategiilor de discursuri electorale 53, ancheta privind constituirea mizelor politice în alegerile locale și studiul agendei electorale legislative din 198654. Aceste cercetări se orientează în direcția unei autonomizări a campaniei electorale, înțeleasă ca obiect de investigare puternic centrat pe variabila de comunicare. De asemenea, cercetările privesc și capacitatea explicativă a acestei variabile sau o tratează într-un cadru comparativ. De altfel, chiar reprezentarea campaniei se transformă. Analiza clasică
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
anii 1970 firul conducător al reflecției privind reorganizarea relațiilor dintre stat și colectivitățile locale, dintre stat și societate (a se vedea raportul Guichard din 1976). Dar reculul puterii publice perceptibil la sfârșitul anilor 1970 nu putea fi luat drept liberalizare. Autonomizarea societății franceze în raport cu statul va rezulta în principal din subordonarea sa crescândă față de piața internațională, care se substituia statului ca forță directoare. Cât privește descentralizarea din 1982, dotând orașele cu un cadru juridic ce le dădea mai multă libertate de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1824-1903). Ambii au înființat publicația cu titlul Psihologia popoarelor și știința lingvisticii ce a apărut în perioada 1860-1890. Această orientare nouă a reprezentat deci o necesitate izvorâtă din direcția științelor sociale și a avut o influență decisivă în întemeierea și autonomizarea științei psihologiei. Wundt a recunoscut necesitatea recunoașterii noii tendințe investigative, care a fost inclusă în programul său conceptual și de lucru. După el, psihologia se împarte în două mari părți: psihologia fiziologică și psihologia popoarelor. După ce a recunoscut că studiile
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nu se caracterizează prin monosemia riguroasă a limbajului științific, dar nici nu atinge polisemia discursului artistic; nu înregistrează gradul de referențialitate a limbajului științific, dar este superior celui definit de limbajul poetic, chiar dacă această referențialitate vizează lumea în întregul ei. Autonomizarea unui limbaj politic cu identitate specifică se realizează la mijlocul secolului al XX-lea, odată cu intuirea importanței pe care o deține logosul în configurarea raporturilor de forță de pe scena politică. În spațiul românesc, Dumitru Irimia 77 exclude limbajul politic din inventarul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
caracterul unui metadiscurs care are ca obiect semnele altui discurs, iar trecerea de la experiența sacră, evocată de mit, la experiența profană, cotidiană, echivalează cu deplasarea accentului de pe o polisemie lărgită, neîngrădită, favorizând ambiguitatea, pe o polisemie reglată prin delimitări conceptuale. Autonomizarea limbajului filosofic în raport cu limbajul artistic are ca premisă reinterpretarea propriilor semnificații, a problemelor definitorii, aplecarea reflexivă asupra propriei naturi. Față de limbajul literar, caracterizat prin jocul neîngrădit al semnificațiilor, limbajul filosofic manifestă tendința de restrângere a acestuia, prin construirea unor sensuri
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
definitorii, aplecarea reflexivă asupra propriei naturi. Față de limbajul literar, caracterizat prin jocul neîngrădit al semnificațiilor, limbajul filosofic manifestă tendința de restrângere a acestuia, prin construirea unor sensuri specifice experienței profane, tot astfel cum literatura mitologică propune sensuri caracteristice experienței sacre: "Autonomizarea discursului filosofic față de celelalte discursuri ale culturii grecești sau, de fapt, distanțarea lui de discursul de gen literar și situarea de partea discursului cunoașterii sunt produsul unui anumit raport între jocul semnificației și limitarea lui prin logică"85. "Specific limbajului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al publicisticii eminesciene Insuficient cunoscută publicului larg și parțial cercetată de exegeză, publicistica complinește universul creației eminesciene într-o imagine unitară. Fără a avea intenția supralicitării scrisului jurnalistic eminescian, considerăm că evidențierea rolului pe care l-a avut Eminescu în autonomizarea limbajului publicistic românesc din cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea și a contribuției sale la îmbogățirea mijloacelor de expresie ale limbii contribuie la formarea unei percepții in integrum a geniului eminescian. Ceea ce este esențial în publicistica
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a mesajului jurnalistic. Modelându-și limbajul în funcție de competențele interpretative ale cititorului și provocându-l în același timp, prin amploarea problematicii abordate și prin deschiderile enciclopedice pe care le operează la nivelul conținuturilor, jurnalistul contribuie decisiv la procesul de modernizare și autonomizare a discursului publicistic românesc. Procesarea corpusului publicistic cu ajutorul DAT a evidențiat alinierea articolelor eminesciene la problematica publicațiilor din epocă. Procentajele privind ponderea diferitelor clase semantice în cele patru gazete supuse atenției nu au relevat diferențe semnificative, sugerând astfel, că semantica
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de breaslă devin ținta ironiilor jurnalistului, care nu ezită să intre în polemică cu cei care se fac vinovați de coruperea limbii. Prin varietatea și modernitatea expresiei jurnalistice, publicistica eminesciană se impune ca paradigmă a limbajului publicistic modern, contribuind la autonomizarea acestuia între limbajele specifice celorlalte domenii de cunoaștere și comunicare. Analiza celei de-a șasea coordonate a hexadei a vizat identificarea finalităților care guvernează discursul publicistic eminescian, prin raportare la însemnările din manuscrise și la notațiile din corpul articolelor. Lectura
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
recent, pe paradoxul unui timp care suscită singura valoare recunoscută cea a noutății și o macină totodată. Putem avea astfel experiența foarte prețioasă a limitelor umanului ; avem posibilitatea de a verifica pe viu, pînă la capăt, contradicțiile la care conduce autonomizarea lui față de un principiu transcendent. Nu ne dă oare această experiență șansa de a regăsi prin negație, prin contrast, prin absență tema transcendenței, a celei veritabile? Nu ne dă ea șansa de a ne regîndi pe noi înșine în raport cu o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tipuri de nume de mărci: siglele, numele de ființe și ceea ce vom numi numele evocatoare. Siglele Sînt desemnări formate din primele litere ale unui grup de cuvinte: SNCF "Societatea Națională a Căilor Ferate", EDF "Electricitate din Franța"... Asistăm adesea o autonomizare a siglei, atunci cînd utilizatorii sînt incapabili să le pună în relație cu grupul originar de cuvinte pe care îl prescurtează (ca în cazul IBM). Am văzut deja că, în momentul în care intră în discursul publicitar, o marcă trebuie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ruperii de centrul spiritual, al diferențierii tuturor sferelor de viață socială și culturală, încât toate domeniile culturii omenești devin autonome. Autonome apar știința, arta, Viața de stat, economia, întreaga viață socială și cultura întreagă. Acest proces de diferențiere și de autonomizare e ceea ce se numește secularizarea culturii omenești... Această lepădare de adâncul spiritual cu care erau legate împreună puterile omului și prin care se simțeau lăuntric întărite, nu e numai eliberarea puterilor omenești, dar și superficializarca vieții omenești, din adâncime la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vrednic să fie glorificat de vraja penelului. Pictura religioasă e spiritualizarea omenirii în lumina gloriei cerești. Centrul ei de gravitate e dincolo de lumea vizibilă. Ea e frumusețea din lume văzută în cauza ei transcendentă, care e frumusețea divină. Procesul de autonomizare a picturii moderne e o degradare treptată din această înălțime. Acest proces îl putem identifica în trei faze succesive, care sunt: naturalismul, impresionismul și cubismul. Naturalismul pictează creatura nu ca un efect în timp și spațiu, ci ca o realitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
expresii ale omului de azi, desfăcut de legăturile cu transcendentul, uitându-și destinul de dincolo de lume, care îi deschidea o perspectivă spirituală magnifică pentru însăși creațiile lui și pipernicit ca într-o carceră, în condițiile de timp și spațiu terestru. Autonomizarea tuturor formelor culturii moderne, adică descreștinarea lor, a dus la această fărâmițare a ei, la această urâțire a creațiilor care nu mai sunt luminate de un ideal superior, la această scădere de nivel și zbatere într-un gol imens și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
separată. E vorba despre textele "poetice"/literare sau, pe scurt, despre poezie (cu sensul generic de "literatură"). Abordarea lor legitimează o nouă disciplină, poetica lingvistică sau poetica pur și simplu. E adevărat că Eugeniu Coșeriu nu a proclamat niciodată această autonomizare a poeticii în raport cu lingvistica textului, afirmând, dimpotrivă, că "obiectul acestei lingvistici a textului [hermeneutica sensului - n.n.] este, în primul rând, literatura, textul literar"290. Și desigur că, în calitatea ei de limbaj, poezia poate fi abordată în continuare și din
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]