1,607 matches
-
de pe malul stâng al Jiului constituie o biografie a sufletului de acum al Ioanei Dinulescu, o biografie literară, spirituală și umană. Revoltată împotriva agresivității toxice a lumii, carnasiere, terifiante, deicide (Cerneala de mandragora), poeta nu pregetă să ne ofere un autoportret illo tempore de inspirație suprarealistă (Departe de orașul coclit), dar și scenariul unei morți întrevăzute metamorfotic: "Veni apoi un fulger din senin/și mă cinsti cu gheara lui divină,/de stăpân,/până ajunse valul de pământ/la fruntea și la
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]
-
Pictura „Cina cea de taină” ar putea include două autoportrete ale lui Leonardo da Vinci, susține un expert în arte britanic. Ross King susține că părul, nasul și bărbia celor doi apostoli care stau lângă Iisus Hristos aduc cu înfățișarea lui da Vinci dintr-un autoportret al artistului. King a
Studiul care schimbă modul cum vom privi "Cina cea de taină" () [Corola-journal/Journalistic/81351_a_82676]
-
ar putea include două autoportrete ale lui Leonardo da Vinci, susține un expert în arte britanic. Ross King susține că părul, nasul și bărbia celor doi apostoli care stau lângă Iisus Hristos aduc cu înfățișarea lui da Vinci dintr-un autoportret al artistului. King a spus că, deși experții în pictură au sugerat demult că da Vinci ar introduce autoportrete în operele sale, nimeni nu a studiat „Cina cea de taină” din acest punct de vedere. Teoria lui King este susținută
Studiul care schimbă modul cum vom privi "Cina cea de taină" () [Corola-journal/Journalistic/81351_a_82676]
-
că părul, nasul și bărbia celor doi apostoli care stau lângă Iisus Hristos aduc cu înfățișarea lui da Vinci dintr-un autoportret al artistului. King a spus că, deși experții în pictură au sugerat demult că da Vinci ar introduce autoportrete în operele sale, nimeni nu a studiat „Cina cea de taină” din acest punct de vedere. Teoria lui King este susținută de Charles Nicholl, expert în operele lui da Vinci. Nicholl remarcă faptul că unii dintre apostolii de lângă Mântuitor este
Studiul care schimbă modul cum vom privi "Cina cea de taină" () [Corola-journal/Journalistic/81351_a_82676]
-
din Urziceni, orașul de baștină al lui C. }oiu. Prozator de mare finețe, trăind și el "complexul Preda", se întâmplă că trece uneori de la ironia blândă la pamfletul vitriolant. La fel de însuflețit, scrie C. Coroiu despre Octavian Paler și volumul său Autoportret într-o oglindă spartă, expresie într-un anume sens a ratării, temă ce se regăsește și la Nicolae Breban. Scriitorul "ar fi putut să-și facă o carte de vizită care să-l recomande ca Ťspecialist în paradisuri pierduteť". Satul
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
Satul natal din Făgăraș, Lisa, evocat în paginile memorialistice, pline de melancolie, a devenit un topos, ca și Humuleștii sau Siliștea-Gumești. "Tema destinului și cultul memoriei, punctează criticul în final, sunt permanențe ale operei lui Octavian Paler". înrudit cu autorul Autoportretului într-o oglindă spartă, privind mai ales tema destinului, este Nicolae Breban, care, observă C. Coroiu, în memoriile intitulate Sensul vieții (primul volum) și al doilea, în mod semnificativ, Cariera, "nu ne oferă o (auto)biografie, ci mai mult o
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
trăirii caracterizează și ciclul nights in black satin, chiar dacă titlul cu rezonanțe retro (un celebru hit al formației The Moody Blues, de la sfârșitul anilor '60) ar putea sugera o mai mare implicare sentimentală. Nici un sentiment nu sparge platoșa lucidității, iar autoportretul pe care și-l schițează autoarea seamănă cu un tip de picturi cam naive care surpind prin bogăția și precizia detaliilor, dar nu stârnesc niciun fel de emoție artistică. Chiar dacă poemul se numește bolboroseli, nici măcar lectura în cheie ironică nu
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
mai curînd la reacțiile față de acestă lume, au căpătat o expresie mai directă. Securea și cuțitul, altădată motive încărcate de afecțiune și de tandrețe, și-au redescoperit acum vocația punitivă și funcțiile destructive. De multe ori artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plaseză explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
și tocmai de aceea, văzute supradimensionat: "Piftii și chiște ample și tobe cât e roata/ Și sângerați cu luciu, cârnați să rupă podul,/ Untură și slănină ce biruie covata." Nu e, de asemenea, deloc surprinzător Musafirul întârziat, un fel de autoportret al chefliului, al gurmandului, al mâncăului rabelaisian care era George, autoadmirându-se, nu fără o subtextuală autoironie "cum bea și cum mănâncă, teribil mastodont", și al nelipsitului povestitor, "neobosit să toace cu vorba universul". Asemenea texte ar trebui publicate separat, aici
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
la prestigiu o relație cu... Să zicem, cu mine? Uite, mă rad, îmi pun cravată și mă fac un intelectual foarte valabil. Și-ți spun: dacă vrei, vând cinșpe tablouri și o luăm către Veneția - îți jur, doamnă! Uite-aici autoportretu' meu, fără barbă, în costum, cu cravată... Doamnă Calin..., adică nu: cum îți zice pe numele mic? Că pe mine mă cheamă Teofil Aslan... Teo, îmi zic prietenii mai apropiați... Microcipul din creierul Parmeniei dăduse imediat semnal, așa că ea l-
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
moralist discret: într-adevăr, ce-i rămîne individului cultivat, lipsit însă de talent literar, decît registrul moralist, adică notarea detașată și științifică a spectacolului uman? în pagina care deschide volumul său de debut (bucata Eu de mine), Ralet își schița autoportretul fără mare complezență, dar în același timp intuia cu exactitate genul în care ar avea ceva de spus. Autoscopia lucidă nu fusese prea mult cultivată în pașoptism; în generația sa, scriitorul face figură aparte. După cum tot figură aparte făcea și
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
câte cunoscuse, "adevărată figură de Renaștere prin gigantismul și multilateralitatea formelor de manifestare a geniului său artistic." îl socotea "marele său contemporan". Dinu Pillat creionează expresiv nu numai portretele altora, care i-au fost foarte aproape, dar își face și autoportretul psihologic în linii destul de severe: "Dragă Pia, tu știi că eu sunt, din păcate, un fel de melc, deosebindu-mă de tine în atâtea sensuri: timid, neexpansiv, asociabil, închis în cochilia mea". în realitate, cel puțin în relațiile cu colegii
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
clipă de clipă de a fi liber". Nu se mai sătura, "ca și uluit, privind cerul, copacii, iarba, tot ce se vede stând sau fremătând sub soare". "Citesc Evanghelia și cred că e deajuns". Iată linii calde care-i îndulcesc autoportretul, făcându-l să fie mai aproape de imaginea omului cunoscut. în privința literatului, epistolierul devine de-a dreptul caustic, autodistructiv, așa cum nu ne-ar veni să credem. Probabil și în urma dramaticei experiențe carcerale, când un principal cap de acuzare fusese ultimul său
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
concordiei. Vedeți dvs., ce se întâmplă acum în partid, vorbim de analiza rezultatelor, or analiza rezultatelor din decembrie se traduce în felul următor: fiecare consideră că ceilalți sunt de vină, fiecare consideră că el e soluția, fiecare își face un autoportret atunci când propune un portret-robot al viitorului lider și fiecare spune că e dispus să se sacrifice, dacă partidul i-o cere sau dacă națiunea îl cheamă sau dacă Providența îl investește cu o misiune. Spectacolul e destul de comic, dacă n-
Paleologu, în așteptare activă, întrucât la PDL ciomăgeala e în toi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39222_a_40547]
-
se poate obține împăcarea (reversul alienării), transformarea contrastelor în complementaritate, armonia. În singurul studiu care a apărut până acum în volum despre Fata tăcută, un capitol din cartea despre literatura daneză a criticului Poul Behrendt 1, clovnul e considerat un autoportret al autorului, pomenit în același plan cu iluminații (Francisc din Assisi ori Ramana Maharshi își spuneau „clovnii lui Dumnezeu”). Talentat și inspirat, mistic, lecuitor, cu un „contract”, o făgăduială de îndeplinit (într-un fel, asemenea lui Faust), de neconstrâns, imprevizibil
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
pasăre sau un șoarece pe acoperiș/ auzi pașii muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Cu adevărat, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna” (ibidem), conducînd la un autoportret de un cinism diluat printr-o tristețe joculară care-și îngăduie a trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
lucrurile lumii se situează pe același plan tocmai pentru că nu există decât în cărți - ci, culmea, tocmai la o atenție sporită pentru individual. O atenție care asigură, de altfel, și substratul profund al volumului. Într-unul dintre cele mai frumoase autoportrete lirice din ultimii ani, poetul își mărturisește deschis mișcarea de recul din fața lumii tocmai pentru a deveni permeabil la „lucrurile cu adevărat miraculoase”: „Îți scriam: că tot reduc./ Am lăsat băutul./ Mă tem de iarbă./ Nu înjur - nu mânjesc/ Femeile
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
muzică tectonică și niciodată una armonică, care e simplu ornament bazat pe tehnica facilă a tonurilor și semitonurilor). Dacă spovedania e actul prin care, sub pretext de confidențe, dai dorințelor ascunse un statut oficial, atunci volumul de față e chiar autoportretul teologic pe care Kierkegaard și-l face în marginea unor teme de inspirație creștină. Temele sunt uvertura, miezul e etalarea de sine în raport cu ele. Altfel spus, dacă locul de predilecție pentru manifestarea spiritului e persoana, aici găsim persoana lui Kierkegaard
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
pasăre sau un șoarece pe acoperiș/ auzi pașii muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Într-adevăr, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna”, ducînd și la un autoportret de un cinism diluat de o tristețe joculară, care își îngăduie a-i trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu// Stau cu
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
consultând ediția primă. Dar Ion Pop, în prefață, spune mai bine despre ce este vorba : „Teritorii este, mai mult decât o carte-jurnal sau una de memorii, una pur și simplu de proză, foarte bine scrisă, revelatoare în primul rând pentru autoportretul sui generis pe care autorul și-l conturează ca adevărat protagonist al universului și întâmplărilor trăite”. Autoportretul sui generis de care vorbește Ion Pop îl vedem configurându- se din ceea ce notează naratorul despre teritoriile în care pătrunsese, atât de diferite
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
mai mult decât o carte-jurnal sau una de memorii, una pur și simplu de proză, foarte bine scrisă, revelatoare în primul rând pentru autoportretul sui generis pe care autorul și-l conturează ca adevărat protagonist al universului și întâmplărilor trăite”. Autoportretul sui generis de care vorbește Ion Pop îl vedem configurându- se din ceea ce notează naratorul despre teritoriile în care pătrunsese, atât de diferite de acelea din care provenea intelectualul din Est, universitarul clujean trimis, în anii ’70, să predea româna
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
Boancă, artistul în fața căruia mă aplec cu respect și sfială când îi înțeleg mesajul - de cele mai multe ori - și chiar atunci când acest mesaj al lui Boancă este scris în culori și cu linii care cer cunoașterea alfabetului secret al artistului. De la autoportrete și până la compozițiile sale, care au puritatea copilăriei, Boancă ne prezintă lumea lui, o lume altfel construită decât aceea a tuturor. Se crede și este mândru, pe bună dreptate, că face parte din categoria „naivilor” artiști. Nu mă interesează categoriile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Toni Dârțu Câteva cuvinte despre copilăria din culoare Gheorghe Boancă este un plastician care se exprimă cu talent prin mijloacele specifice artei naive. Este un modern (nu un monden), detașându-se prin ironie și autoironie de subiectele prezentate (v. seria „Autoportrete”). Lumea lui este înfățișată cu un lirism reținut, împlinit în acorduri cromatice subtile, prin abordarea curajoasă a contrastelor, prin evitarea dulcegăriilor (ca în „Floarea soarelui”), prin dozarea tonurilor și a accentelor rezultate din ludicul tușelor sau chiar din simplele pete
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mult cu asta, voi ști sper, și să mă retrag la timp. Voi scrie atunci poveștile celorlalți. Și iată-mă gata să plâng la ideea acestei viitoare abnegațiuni...“ 19 februarie 1914).” Investigațiile merg de la cunoscut spre necunoscut, de la revelație la autoportret Ăpoveștile sufletului), la observații abordând destinul femeii în general. Autoarea sfidează normele compoziționale și stilistice, preferând confuzia genurilor, într-o expunere alertă, degajată, în care pasiunea și luciditatea se întrepătrund. Frenezia erotică apare pe aceeași pagină cu ironia intelectuală, senzualismul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
zilele nemuritoare ale omului", de care vorbea Pindar, "prezentul etern" de care vorbesc Platon și Nietzsche. Arta este absolutul uman: Rigveda și Imnurile lui Hölderlin, piramidele egiptene și Partenonul, Afrodita din Cnide praxiteleană și cele trei Pieta ale lui Michelangelo, autoportretele lui Rembrandt și Van Gogh, concertele pentru pian ale lui Mozart, simfoniile lui Beethoven, Tristan și Isolda wagneriană. Popoarele s-au stins, dar simbolica mitului lui Ghilgameș rămâne peren, cultura greacă s-a înnemurit în cultura europeană prin mituri precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]