811 matches
-
sanguine, în particular, este reprezentat de nivelul însuși al tensiunii arteriale, pe de o parte, și de constituenții plasmei, pe de altă parte. Deși Morat semnalase încă din 1898 că: „presiunea reglează presiunea”, mecanismul tensio-reglator prin care se realizează această autoreglare a fost stabilit de abia după descoperirea zonelor reflexogene sino-carotidiană (Heymans, 1933) și endocardo-aortică (Comroe, 1939). II.2.7.1. Factorii determinanți ai presiunii arteriale Așa cum s-a menționat deja, presiunea cu care sângele circulă în segmentul arterial al arborelui
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și, deci, a presiunii arteriale. La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului sanguin local. În ceea ce privește ingestia, sarea are efect mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută care, pe de o parte, stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar, pe de altă parte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din organele abdominale de depozit către acestea, în vederea activării circulației la nivelul teritoriilor solicitate în timpul reacțiilor adreno-simpatice de tip ergotrop. Paralel cu efectul vasoconstrictor periferic, catecolaminele circulante produc activarea formațiunii reticulate și centrilor vasomotori implicați în apariția răspunsurilor reflexe de autoreglare nervoasă, adaptare și control al circulației. În plus, prin acțiunea metabolică indirectă, catecolaminele, și îndeosebi adrenalina, intensifică glicoliza, cu participarea cAMP rezultat din activarea adenilatciclazei membranare, formatoare de acid lactic, dilatator și permeabilizant capilar. Acesta participă la producerea vasodilatației compensatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atât efecte cardioinhibitoare directe, cât și acțiuni indirecte, catecolamin-eliberatoare la nivelul structurilor simpatico-adrenergice. Prin acțiunile indirecte, acetilcolina asigură antagonismul interstimulant dintre componenta vagală și cea simpatică a reglării circulației. b) Cataboliții acizi. În afara mediatorilor chimici simpatico-parasimpatici, un rol important în autoreglarea presiunii sanguine revine cataboliților acizi (CO2, H+, acid lactic, ATP, adenozină etc). Aceștia sunt puternic vasodilatatori și hipotensori. Acțiunea lor se exercită cu predominanță la nivelul vaselor mici din teritoriul arteriolo-capilar. Prin efectele dilatatoare locale asigură în primul rând creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acționează nu numai ca factori locali de drenaj biologic, ci joacă un rol determinant în producerea fenomenelor de reglare și adaptare a circulației la nevoile nutritive tisulare. c) Hormonii locali. Cea de a treia categorie de factori umorali implicați în autoreglarea presiunii sanguine este reprezentată de hormonii locali, sau tisulari. Aceștia sunt substanțe biologic active rezultate din metabolismul propriu al țesuturilor și necesare atât asigurării fluxului sanguin local, cât și activității lor specifice. Dintre factorii umorali care-și dispută candidatura pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
provoacă, prin reflexe locale de axon, eliberarea unei substanțe puternic vasodilatatoare de tip histaminic. Acumulată în exces, aceasta poate duce la dereglarea presiunii sanguine, predispunând la hipotensiune și stare de șoc. În condiții normale, intervenția ei este însă limitată la autoreglarea circulației locale și constă în dilatarea ritmică a sfincterului arteriolar precapilar. La rândul său, serotonina - metabolit al triptofanului, provoacă vasoconstricție în teritoriul splanhnic și vasodilatație cutanată, mai marcată la nivelul segmentului cefalic. Efectele sale, diferite în funcție de aria vasculară, afectează homeostazia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sistemului renină-angiotensină la menținerea sau dereglarea echilibrului hidroelectrolitic este mai complexă. După cum se va vedea la capitolul de fiziologie renală, un rol important revine secreției de aldosteron, stimulată de către angiotensină. Prin acest dublu mecanism, activitatea sistemului renină-angiotensină participă atât la autoreglarea presiunii sanguine, cât și la realizarea hipertensiunii de cauză renală. Hipotensiunea, scăderea Na+ plasmatic, volumul sanguin și fluxul renal stimulează secreția de renină și formarea de angiotensină, în vederea restabilirii echilibrului tensional și invers. Ischemia renală, produsă de scăderea presiunii arteriale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și vasopresinei. Prostaglandinele, rezultate din degradarea acizilor grași nesaturați (arahidonic, prostanoic etc.) cu ajutorul ciclooxigenazelor tisulare, prezintă acțiuni vasoconstrictoare, în cazul seriei F1 și F2, și vasodilatatoare, în cazul seriilor PGA și PGE. Efectele lor vasculare sunt implicate mai mult în autoreglarea circulației locale. Spre deosebire de prostaglandine, tromboxanii participă atât la producerea vasoconstricției locale, cât și la activarea agregării plachetare, formatoare de trombusuri vasculare. Prostaciclina (PGI2) este unul din factorii relaxanți de origine endotelială și se opune atât agregării plachetare, cât și efectelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În afara acțiunilor inhibitoare asupra resorbției tubulare de sodiu și secreției de renină, ANF inhibă eliberarea de aldosteron și vasopresina, contracarând efectele centrale și periferice ale sistemului renină-angiotensină. Alte peptide prezente în cord (substanța P, neurotensina, VIP) par să participe la autoreglarea umorală a circulației și balanței hidrosaline. II.2.7.4. Endoteliul vascular - balansul endoteline/ NO La rândul său, endoteliul vascular participă la autoreglarea circulației locale arteriolare prin eliberare de endoteline pe de o parte și de oxid nitric (NO) pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
periferice ale sistemului renină-angiotensină. Alte peptide prezente în cord (substanța P, neurotensina, VIP) par să participe la autoreglarea umorală a circulației și balanței hidrosaline. II.2.7.4. Endoteliul vascular - balansul endoteline/ NO La rândul său, endoteliul vascular participă la autoreglarea circulației locale arteriolare prin eliberare de endoteline pe de o parte și de oxid nitric (NO) pe de alta. Endotelinele (ET) sunt polipeptide vasoactive formate din 21 aminoacizi de către celulele endoteliale și prevăzute cu o puternică acțiune vasoconstrictoare (Yanagisawa și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
distensiei auriculare participă la reacțiile neuroendocrine compensatoare, determinând vasodilatație hipotensiune, diureză și natriureză. Prin acest mecanism neuro-hormonal complex, atriopeptinul contribuie la scăderea presiunii sanguine (fig. 86). La rândul său, sistemul renină-angiotensină participă pe căi multiple la integrarea reacțiilor neuroumorale ale autoreglării presiunii sanguine. Diversele reacții simpatico-adrenergice activând secreția reninei de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal stimulează cascada enzimatică formatoare de angiotensină II activă atât pe cale directă cardiovasculară, cât și indirect pe căi nervoase centrale, hormonale și renale la reglarea hidro-salină de lungă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
angiotensină II prevăzută cu proprietăți centrale și periferice multiple. În afara acțiunilor directe vasculare, angiotensina II stimulează prin mecanism central ingestia de apă și secreția de hormon antidiuretic, iar la nivel periferic activează secreția de catecolamine și aldosteron, contribuind substanțial la autoreglarea circulației și metabolismului hidro-electrolitic renal. În funcție de momentul apariției, duratei și intervalelor dintre reacțiile neuroumorale implicate în autoreglarea cardiovasculară și hidrosalină, Guyton (1976) a evidențiat 8 mecanisme neuroreflexe integrate de producere a acestora pe care le-a împărțit în 3 grupe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanism central ingestia de apă și secreția de hormon antidiuretic, iar la nivel periferic activează secreția de catecolamine și aldosteron, contribuind substanțial la autoreglarea circulației și metabolismului hidro-electrolitic renal. În funcție de momentul apariției, duratei și intervalelor dintre reacțiile neuroumorale implicate în autoreglarea cardiovasculară și hidrosalină, Guyton (1976) a evidențiat 8 mecanisme neuroreflexe integrate de producere a acestora pe care le-a împărțit în 3 grupe: 1) cele care reacționează rapid în decurs de câteva secunde sau minute; 2) cele care răspund după
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
producere a acestora pe care le-a împărțit în 3 grupe: 1) cele care reacționează rapid în decurs de câteva secunde sau minute; 2) cele care răspund după o perioadă intermediară de timp (minute sau ore); 3) cele care asigură autoreglarea pe termen lung a presiunii arteriale. Computerizând reacțiile nervoase și umorale compensatoare, Guyton (1980) a izbutit să stabilească secvența și durata acestora (fig. 88). În timp ce răspunsurile reflexe baro- și chemoreceptoare apar în primele secunde de la producerea dezechilibrului hemocirculator, cele umorale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
durata acestora (fig. 88). În timp ce răspunsurile reflexe baro- și chemoreceptoare apar în primele secunde de la producerea dezechilibrului hemocirculator, cele umorale se instalează mai lent, în minutele și orele următoare. Acțiunea conjunctă a celor două componente se realizează prin fenomene de autoreglare și control de tip cibernetic. Conținând elemente componente comune (centri de comandă, mărime comandată și conexiune inversă) și comportându-se analog circuitelor din mașinile cu comandă automată, cordul și vasele sunt reglate de rezultatul propriei lor activități prin mecanisme de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
natremiei, indicatoare de context prohipertensiv, induce scăderea secreției de renină, cu efecte compensatoare hipotensive. Modificând activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, presiunea arterială influențează ambele componente, volemică și vasculară, ale homeostaziei circulatorii, în vederea restabilirii și menținerii sale în limite constante. În felul acesta, autoreglarea cibernetică a presiunii arteriale privește nu numai reglarea neuroreflexă de scurtă durată, ci se extinde și asupra autoreglării hormonale de lungă durată. II.3. REGLAREA RESPIRAȚIEI Ion HAULICĂ, Daniela BOIȘTEANU Respirația deși este o funcție vitală predominent vegetativă, reprezintă un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
presiunea arterială influențează ambele componente, volemică și vasculară, ale homeostaziei circulatorii, în vederea restabilirii și menținerii sale în limite constante. În felul acesta, autoreglarea cibernetică a presiunii arteriale privește nu numai reglarea neuroreflexă de scurtă durată, ci se extinde și asupra autoreglării hormonale de lungă durată. II.3. REGLAREA RESPIRAȚIEI Ion HAULICĂ, Daniela BOIȘTEANU Respirația deși este o funcție vitală predominent vegetativă, reprezintă un caz particular de implicare funcțională atât a sistemului nervos autonom, cât și a sistemului nervos somatic. În timp ce mușchii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trei principale componente: - senzori care recepționează și transmit informații specifice (chimice, mecanice, termice) la centrii reglatori; - centri respiratori de integrare și elaborare a reacțiilor adaptative ventilatorii; - efectori musculari, reprezentați de mușchii inspiratori și expiratori. Elementele de bază ale sistemului de autoreglare și control al respirației sunt incluse în fig. 94. Ele constituie un sistem biocibernetic autoreglat prin reacții de feedback negativ și pozitiv, ce funcționează după principiul conexiunii inverse. În ansamblu, factorii de reglare și adaptare a respirației la necesitățile variabile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
emise de centrul pneumotaxic. La om, reflexul Hering-Breuer se produce numai când volumul ventilator curent depășește 1 litru. De aceea, el pare a fi mai curând un reflex de apărare și prevenire a distensiei pulmonare exagerate, decât un mijloc de autoreglare și control al ventilației (fig. 97). La baza sa stau reacții cibernetice de sens invers, produse de distensia și colabarea plămânilor. În timp ce distensia plămânilor provoacă oprirea inspirului și declanșarea expirului (reflexul inhibitoinspirator), colabarea bruscă a țesutului pulmonar determină producerea inspirului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
respirației forța de contracție a mușchilor intercostali prin intermediul centrilor respiratori. Un loc aparte în reglarea respirației dețin reflexele chemoreceptive. Acestea, fiind declanșate de modificări ale gazelor sanguine, vor fi prezentate după o scurtă trecere în revistă a factorilor umorali de autoreglare și control al funcției respiratorii. II.3.9.2. Reglarea umorală Reglarea umorală asigură atât automatismul centrilor respiratori, cât și controlul activității ritmice a acestora. Principalii factori de autoreglare umorală a respirației sunt reprezentați de concentrația bioxidului de carbon, oxigenului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezentate după o scurtă trecere în revistă a factorilor umorali de autoreglare și control al funcției respiratorii. II.3.9.2. Reglarea umorală Reglarea umorală asigură atât automatismul centrilor respiratori, cât și controlul activității ritmice a acestora. Principalii factori de autoreglare umorală a respirației sunt reprezentați de concentrația bioxidului de carbon, oxigenului și ionilor de hidrogen din sângele arterial. Aceștia acționează direct asupra ariilor chemosensibile ale centrilor respiratori și indirect, prin intermediul zonelor reflexogene periferice. Prin acțiunea directă, excesul de bioxid de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alimentar sunt rezultatul activității contractile a musculaturii netede sub control neurovegetativ local și cerebro-spinal. Transformările suferite de alimente în timpul traversării tubului digestiv comportă o serie de procese fizico-chimice simultane sau succesive, reglate pe cale nervoasă și umorală prin mecanisme reflexe de autoreglare și control permanent. În reglarea neuroumorală este interesată atât declanșarea secrețiilor digestive și persistența lor un timp determinat, cât și acțiunea coordonată a acestora cu a musculaturii gastrointestinale, așa încât activitatea fiecărui segment digestiv să declanșeze pe aceea a porțiunii care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuroni sunt dispuși atât între stratul muscular longitudinal și circular în cazul plexului mienteric (Auerbach), cât și în teritoriul submucos în cazul plexului Meissner (fig. 104). Primul exercită controlul primar asupra motilității digestive, iar cel de al doilea participă la autoreglarea fluxului sanguin local, sensibilității mucoasei digestive și activității secretorii a celulelor epiteliale. Neuronii ganglionari ai ambelor plexuri enterice activează prin intermediul unei game variate de neurotransmițători (acetilcolină, noradrenalină, serotonină, oxid nitric) și hormoni locali excitatori (VIP, Substanța P, neurotensină) și inhibitori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hormoni gastrointestinali sunt implicați în reglarea sau modularea ingestiei de alimente, începând cu peptidele anorexigene (peptidul glucagon-like, polipeptidele pacreatice PP și YY și oxyntomodulin) și sfârșind cu cele orexigene de tip grelinic, stimulatoare a orexinei hipotalamice. Contribuind la controlul și autoreglarea apetitului și ingestiei de alimente, hormonii gastrointestinali formează împreună cu complexul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal un adevărat ax creier-tub digestiv reglator al comportamentului alimentar și metabolismului energetic în general. II.4.10.4. Reglarea ingestiei de lichide Individul normal pierde zilnic 1900-2500 cm3 apă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rinichilor și aparatului excretor urinar. Când apar dezechilibre hidroelectrolitice ce depășesc limitele normalității, rinichii elimină excesul respectiv pe cale urinară. Fenomene inverse, dar de intensitate mai mică, se produc în caz de deficit hidric sau salin. Rinichii deținând rol determinant în autoreglarea balanței hidrice și ionice de Na+, Cl-, K+, HCO3-, Ca2+, Mg2+ sau H+, participă atât la menținerea în limite constante a osmolarității, volumului plasmatic, echilibrului acido-bazic, cât și reabsorbției de glucoză, aminoacizi și alte molecule mici, dublate de eliminarea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]