1,144 matches
-
și cinematograful modernist, „interiorul nou”. Drept manifest al c. românesc trece un text în care nu figurează această vocabulă, apărut în al doilea număr pe 1924 al „Contimporanului” și intitulat Manifest activist către tinerime. Acesta e în perfectă consonanță cu manifeste avangardiste de pretutindeni, din unele preluând aproape textual propoziții-devize. Lozinca „jos arta [...]. Religia este minciună, arta este minciună” din programul grupului productivist al constructiviștilor ruși, devine „jos arta, căci s-a prostituat!” Îndemnul dintr-un manifest al pictorilor futuriști italieni, „Să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
redescoperirii lirismului interbelic), asemenea tendințe au continuat să existe, chiar dacă marginal. 4.5 Funcția terapeutică a (de)mistificării în poezia lui Geo Dumitrescutc "4.5 Funcția terapeutică a (de)mistificării în poezia lui Geo Dumitrescu" În mod oarecum similar experimentelor avangardiste amintite, producțiile poeților grupați în jurul revistei Albatros (Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru) mizează în bună măsură pe integrarea valorilor a contrario. Nu cu totul străină de contextul apariției lor într-o perioadă marcată de criză, ca aceea imediat postbelică
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
primul număr din 1925, N. D. Cocea semnează un interviu luat lui Panait Istrati, din a cărui operă va traduce în paginile F. romanul Pe malurile Dunării. Cronica literară este susținută de Emil Gulian. Rubrica „Literatură, artă, știință” prezintă mișcarea avangardistă de la „Contimporanul”. Începând cu 1930, an din care revista este condusă de I. Vinea, acesta atrage colaborarea unor condeie noi de scriitori și gazetari, precum Ion Marin Sadoveanu, Radu Boureanu, T. Teodorescu-Braniște, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Madgearu. În 1932, rubrica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
sentimentul datoriei, vine în fața Congresului cu o propunere pe măsură: dezhumarea de la cimitirul Bellu a poetului național și reînhumarea pe țărmul mării, acolo unde Eminescu "cerea Să mă lăsați să mor / La marginea mării". Autorul Poemului invectivă și creatorul revistei avangardiste "Urmuz", argumentează această profanare de mormînt: "Țărmurile mării sînt acum ale poporului muncitor. Eu cred că o Mare Neagră pe ale cărei țărmuri se va găsi mormîntul lui Eminescu ar face parte din istoria socialistă a țării noastre". Trecem peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
emoții estetice care au revigorat mințile și sufletele, îmbinate însă și cu stupori la unii, care i-au îndemnat să folosească pentru "arta nouă" calificativele "decadent", "cosmopolit" și altele. Sculpturile lui Constantin Brâncuși din țară și din marile muzee occidentale, avangardiste și ele, au rămas mai aproape de o metafizică împletită cu mitologie și sacru, ce uimește dar și tonifiază dorința de a trăi mai bine și mai frumos decât căderea în robia banului și a nesațului de a avea cât mai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
modernitate se poate face prin valorificarea tradițiilor, și nu prin închiderea față de "nou". Adaptare prin împletirea modernității cu tradițiile În Est, oscilațiile dintre democrație și anarhie sunt mai pronunțate ca în Vest, în virtutea conservării tradițiilor mai puțin afectate de mișcări avangardiste și reformiste. Ortodoxia creștină a avut și are influențe în acest sens. Oscilații politice ca cele amintite s-au putut vedea la noi odată cu spărgătorii de vitrine ori cu organizatorii de zvonuri derutante, de "scenarii care să intimideze, să provoace
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în timpul vieții, Eu, Meșterul Manole, Poeme (1968), Caprichos (1970), Schițe iconografice (1973), Guernica (1974), Zeu orb cu flori (1982), arată o largă disponibilitate pentru experiențele de ordin formal. Poemele, realizate fie ca scurte compoziții libere („capricii”), ca experimente în stil avangardist („schițe iconografice”) sau în forme fixe (sonetul), fie ca piese de largă respirație (poemul dramatic în versuri), atrag atenția atât prin vigoarea și echilibrul unora, cât și prin aplecarea spre jocurile de cuvinte și retorismul altora. Varietatea de atitudini este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
Academie, ca și în paginile periodicelor interbelice, în legătură cu diversele grupări de avangardă care, până la instaurarea comunismului, au agitat viața noastră literară și au contribuit la împrospă tarea gândirii literare și artistice românești. Volumul pe care îl comentez aici, intitulat Epistolar avangardist, merge însă și mai departe, întrucât este vorba de o masivă corespondență inedită adresată lui Geo Bogza. Dimensiunile în sine sunt impresionante - 278 de epistole -, dar încă și mai valoros este conținutul. Căci expeditorii epistolelor sunt Victor Brauner, Colomba, Ilarie
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
unele jurnale, despre care știm că există, însă pe care nu le-au văzut încă nici cercetătorii. Totul, spre mai profunda cunoaștere a acestei Atlantide care este încă, să recunoaștem, avangarda noastră interbelică. Meritul documentar al textelor reunite în Epistolar avangardist este incontestabil și depășește valoarea literară a unei corespondențe, care nu este întotdeauna scrisă cu fața către posteritate. Și care, în consecință, uneori are un caracter literar evident, asumat de expeditor, iar alteori e doar un text utilitar, fără virtuți
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
Cultura Națională”, Voronca nu reușește să gestioneze dubla postură în care se află: de avangardist antiburghez și de scriitor acceptat de establishment. Acesta din urmă nici nu-l va primi, de fapt, niciodată pe deplin în rândurile sale, iar prietenii avangardiști îi vor întoarce spatele, mai consecvenți în convingerile lor anti-sistem decât în prietenie. Dar marele câștig al ediției de față este altul: și anume, în faptul că ne relevă, cu probe solide, faptul că a existat și o jumătate feminină
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
mai fecunzi ai secolului XX. Dotat cu o capacitate unică de transformare, el a fost un veritabil barometru ce capta “aerul timpului”, îmbrățișînd sau precedînd toate curentele artistice de pînă la 1950. Unui Cocteau proustian i-a urmat un Cocteau avangardist, apoi unul neoclasic, fără a-l mai socoti pe cel oniric și feeric. Inovatorul în planul creației a fost dublat de un personaj proteiform, un auto-ficționar ce își creea propria mitologie: a fost voluntar în 1916, Pygmalion-ul lui Raymond Radiguet
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
în celebrul său eseu Despre dezumanizarea artei, scriitorul spaniol menține totuși o legătură cu realitatea, și aceasta constituie o trăsătură specifică literaturii spaniole în general și ismelor spaniole în special, de la dadaism, la suprarealism, până la creaționism și ultraism. În opera avangardistă a lui RAMÓN, formele irealiste sau iraționale, zborul imaginativ și fantezia fără frontiere, refuzul normalității, până la alunecarea în absurd nu exclud prezența unei realități concrete, obiectuale și cotidiene, cu lucrurile ei mărunte, kitsch sau pitorești, care este întotdeauna contemplată dintr-
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
nemaiauzită dar reală... Acea perturbare a stabilității malurilor, ce era? Era o greguería. Astfel a ieșit din urna cerebrală acest cuvânt...” Dorința secretă a malului de râu, strigătul inconștient și nedeslușit al ființelor și deopotrivă al lucrurilor, iată o aspirație avangardistă, nutrită de reminiscențe romantice și simboliste. Greguería este așadar destinată unui conținut inefabil, având, precizează altundeva RAMÓN, „îndrăzneala de a defini ceea ce nu poate fi definit, de a captura ceea ce este trecător, de a nimeri sau a nu nimeri ceva
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
asupra realității practicată în barocul spaniol, de Calderón de exemplu, dar mai cu seamă poate fi considerată în legătură cu doctrina lui Ortega y Gasset asupra perspectivei sau a punctului de vedere, expusă în eseul El tema de nuestro tiempo, din 1923. Avangardist a la española, RAMÓN și-a asumat înnoirea demersului artistic înnoitor, prin experiment și nonconformism, rămânând în același timp fidel valorilor tradiționale și spiritului hispanic.
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
(sau doar Nabis, Profeții, din termenul din ebraica pentru cuvântul profet, articulat la plural conform articolului hotărât plural din franceză, leș) a fost un grup de tineri artiști avangardiști din Paris, Franța, de factură postimpresionistă din anii 1890, care au avut o influență semnificativă asupra "artelor frumoase" și artelor grafice în Franța la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. "" au fost original un grup de studenți artiști, care
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
realiza o artă lipsită de intelectualism, orientată către originile sale primitive. În 1922, Giacometti se stabilește la Paris, unde urmează cursurile de sculptură ale lui Antoine Bourdelle, experimentând în acelați timp stilul cubist. Se apropie tot mai mult de curentele avangardiste și deschide un atelier împreună cu fratele său Diego, care-i va fi asistent până la sfârșitul vieții. Începând din anul 1927 expune cu regularitate la "Salon des Tuileries" sculpturile sale suprarealiste, cum este de ex. grupul întitulat "Bărbat și femeie", în
Alberto Giacometti () [Corola-website/Science/298033_a_299362]
-
filmeze un videoclip pentru single. Totuși, într-o seară, artista i-a chemat pe mai mulți executivi de la Sire Records printre care Stein și Rosenblatt. Impresionați de coregrafia ce a fost descrisă ca fiind un „dans disco susținut de dansatori avangardiști” și de răspunsul pozitiv al publicului, aceștia au decis să realizeze totuși un clip, ce avea să fie trimis în cluburile din toată țara. La filmarea acestuia au participat și prietenele cântăreței, Debi Mazar, care s-a ocupat de machiaj
Everybody () [Corola-website/Science/311777_a_313106]
-
de moment, ce poartă în sine necesitatea de a i te conforma. Ori a acelui impozit pe care meseria săracului îl pune pe vanitatea bogatului. Să fi fost oare sărac atunci când compunea Threnos sau Anaklasis, recurgând la o tehnică neaoșă avangardistă, bazată pe clustere, microtonii și glissando-uri? Să fi fost oare mai bogat în perioada recuperării modalismului diatonic în Agnus Dei sau Simfonia nr.5 ? Știu doar că ascultându-l astăzi, l-am simțit pe Penderecki integrat păturii de mijloc
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
ocolit, suspectat, persiflat i se substituie proiecția obiectivă a lumii, sub chipul descrierii și al anecdoticului, ca un soi de "eliberare" a sa de obligația reflectării. Smuls din făgașul său tradițional, lirismul apare umilit, împins nu atît pe calea spontaneității avangardiste, a absurdului regenerator, cît pe cea - atît de neașteptată, întrucît trasată în alt plan - a lui... Caragiale. Discursul se impregnează de sarcasmul balcanic al propriei sale blocări. Pe urmele lui Cristian Tudor Popescu, un alt nouăzecist, T. O. Bobe (născut
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
tem că, prezentînd cititorilor cartea Adorabila româncă, autoare Isidore Isou, intru pe teritoriul Ioanei Părvulescu, fără să am însă nici răbdarea, nici umorul și nici priceperea ei în domeniul producțiilor pașoptiste. Deși e scrisă de o contemporană, asociată orientărilor romanești avangardiste din prima parte a secolului, Adorabila româncă are acel melanj de ridicol, naivitate, umor involuntar, patetism, amatorism și sentimentalism caracteristice în bună măsură textelor literare care au văzut lumina tiparului în Romania secolului trecut. Nu aș fi dus, probabil, niciodată
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
fi putut face la loc. Probabil că nici nu mi-aș mai fi amintit la ce folosește. N-aș fi reușit să-l reconstruiesc sau ar fi ieșit altceva: un desfăcător de conserve sau un obiect de artă, o sculptură avangardistă, gen Henry Moore. L-am lăsat pe Brutus pe mâinile portăresei (deja îi pregătise o conservă de pește, genul de prânz perpetuu pe care orice muncitor îl poartă în sacoșă, împreună cu juma’ de pâine și-o foaie de ziar). N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reviste, reproduceri după tablouri ale pictorilor mișcării) și la întrebările vizitatorilor curioși - să „recicleze” inteligent informația culeasă prin documentare. O altă echipă a imaginat un dialog temporal între un critic din posteritate și un trio desprins din însăși contemporaneitate mișcării avangardiste: o jumătate a clasei-scenă aparținea străzii în care un pictor cubist, un poet expresionist și un ziarist al curentului dadaist (și proiectul grupei a ocolit prezența unui arhitect constructivist, „răpit” de o altă echipă) s-au întâlnit în mod bizar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
și destul de repede va fi combătut prin directivă oficială și în România, într-o „campanie de luptă” în stilul obișnuit al activismului de partid. Proletarskaia Kultura fusese, în primul deceniu și jumătate al Rusiei Sovietice (1917-1932), o organizație de descendență avangardistă (cu tangențe programatice și stilistice futuriste), care își propunea demolarea ideologiei burgheze, printr-o propagandă radicală de stânga, însă refractară disciplinei de partid, ceea ce aduce reprobarea drastică, de către V.I. Lenin însuși, la Congresul Proletkultului din ianuarie 1920, urmată de ieșirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
adevărurile absolute și planificarea rațională a unor ordini sociale idealeș În condiții standardizate de cunoaștere și producție era deosebit de puternică. Modernismul rezultat de aici era, prin urmare, «pozitivist, tehnocratic și raționalistș și, În același timp, impus prin munca unei elite avangardiste de urbaniști, artiști, arhitecți, critici și alți apărători ai gusturilor rafinate. «Modernizareaș economiilor europene a continuat În ritm rapid, În vreme ce direcția aleasă În politica și comerțul internațional era justificată ca fiind calea către un «proces de modernizareș progresist și generos
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
and Surrealism în 1981, o amplă expoziție artistică și documentară la Franklin Furnace Gallery. Între 1986 și 1995 este redactor la „COVER. Arts New York”, magazin lunar independent, în care publică el însuși poezii și traduceri, susținând și rubrica de artă avangardistă „Wall Patrol” (semnată Valery Gallery). Îi apar aici, precum și în alte reviste americane, traduceri din scrierile lui Urmuz, Tristan Tzara, D. Trost, Gherasim Luca, Gellu Naum ș.a. În 1996, cu prilejul centenarului Tristan Tzara, prezintă mai multe spectacole dadaiste la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]