510 matches
-
primare, instinctuale, de resorturi tot atât de simple, în ultimă expresie, ca ale oricărui mecanism. Oamenii sunt adesea personaje urmuziene. Singuratic și bizar sub înfățișarea lui de funcționar hipercorect, de burghez desăvârșit, U. a făcut, postum, școală. Mimat de o seamă de avangardiști - Jacques G. Costin (Exerciții pentru mâna dreaptă, 1931), Moldov (Repertoriu, 1935), Mihail Avramescu, sub pseudonimul Ionathan X. Uranus (texte în „Bilete de papagal”, 1928-1929, „Radical” etc.), Madda Holda (Cărți de vizită, 1931), Grigore Cugler (Apunake și alte fenomene, 1934), Sașa
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
îndeosebi împotriva membrilor familiei Brătianu. Apogeul publicisticii lui literare este atins la „Contimporanul”, când promovează, împotriva tendințelor îngust-naționaliste, ideile și mișcările europene de înnoire. Înfățișat de E. Lovinescu drept „principalul factor al extremismului [literar] român”, acuzat, de cealaltă parte, de avangardiștii formați la școala „Contimporanului” că nu a avut îndrăzneala ultimă de a se delimita tranșant („ostentativ-agresiv”) de întreaga tradiție, scriitorul pare dificil de încadrat într-o istorie literară construită ca succesiune de idei estetice, curente, școli etc. G. Călinescu evită
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ea «modernism» sau «arhaism» -, știind bine că, așa cum puțin le pasă vântului, legumei sau omizii de regulile hotărâte în laboratorul cu ferestrele închise, și poemul [...] nu va putea fi niciodată hotărnicit între granițe preconcepute”. Oricât repudiază însă normativele estetice, pasionatul avangardist consideră că arta nouă se autofăurește urmând un principiu, obiectivarea, și apreciază că acesta e consecvent aplicat de constructivism. Rezultat din lupta între cubism și dadaism, constructivismul l-a smuls pe primul din „lâncezeala de atelier” „îmbrâncindu-l” în stradă
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Ion Gheorghe sau Toma George Maiorescu, oricâte modele ar avea (Whitman, Verhaeren, Maiakovski ș.a.), se resimte în limbaj și de pe urma experienței lui V. Dar în chipul cel mai direct opera lui a acționat în sens stimulativ, dacă nu modelator, asupra avangardiștilor din anii ’30, unii activi și după 1944 (Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a.), precum și asupra generației optzeciste. Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
foc, de joc să le spui/ în mijlocul satului// I-am ars umbra de la geam/ și cum de zile mai am...”. De relevat că în poezia scrisă de P. în limba sârbă stilul discursiv dispare, elocvența este asasinată. Poetul învață de la avangardiști subminarea confesiunii, a despletirii lirice, a plângerilor suave. El trăiește implozia, reducția, buna așezare a negației. Nu mai versifică, nu mai utilizează limbajul declarativ. Se oprește asupra unor sintagme, încercându-le capacitatea sugestivă, forța de a ocroti enigma. Apar, prin
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
străbătut de o piatră transparentă [...] simbolul coboară din generalitatea lui, se filtrează făcând loc sentimentului singularizat, unic, capabil să reproducă vizual partea nevăzută a lucrurilor și să convertească în cuvinte ceea ce nu ține de cuvinte. NICHITA STĂNESCU Un modernist arhaic, avangardist cu măsură. El și-a altoit tradiționalismul din sânge cu ultimele cuceriri poetice, tăind, c-o custură, creanga foarte sus și lăsând să înmugurească ceva ca o coroană nouă și minunată: poezia sus-numitului Vasko Popa, cetățean al Vârșețului și al
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
lucrări colective, precum Scriitori români. Mic dicționar (1978) și Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Studii literare, coordonat de Ion Vlad, Eminescu după Eminescu (1978), coordonat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, prefațează volume de versuri ale poeților echinoxiști, alcătuiește ediții din scrierile avangardiștilor români, traduce, colaborează la enciclopedii străine. După 1989 își continuă activitatea pe aceleași direcții și coordonează, la rându-i, o lucrare de amploare, Dicționar analitic de opere literare românești (I-IV, 1998-2003), redactat de un colectiv al Catedrei de literatură
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
traduceri din D.H. Lawrence, Ortega y Gasset, Lautréamont, André Malraux (un roman transpus sub titlul Nădejdea, începând cu numărul 36/1936). Alți colaboratori: Oscar Lemnaru, Aurel Baranga, Silvian Iosifescu, Matei Socor, Ion Călugăru, Sergiu Dan, I. Peltz, Octav Șuluțiu și avangardiștii Gherasim Luca, Paul Păun, D. Trost. T.H.
REPORTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289174_a_290503]
-
în 1981. Geraldine va fi considerat un „debut semnificativ” de I. Negoițescu, deși criticii de la „Scânteia” și „Scânteia tineretului” îl acuzaseră pe tânărul poet de lipsă de originalitate și talent. Apropiat de poezia lui Gellu Naum și de scrisul altor avangardiști, R. va practica un suprarealism moderat, diafan la prima vedere, populat de „corbi albi”, de un „diavol îmbrăcat în alb” etc., culoarea albă desemnând până și atitudinea rebelă și nonconformistă: „Casa avea de mult două intrări/ fiecare începea cu una
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
statuii”. Dar curajul constă în primul rând, cum se va vedea în volumul de debut, Proteze, în sfidarea canoanelor estetice și a logicii curente, în asociațiile năstrușnice de noțiuni și de idei prin care O. se înscrie deliberat în descendența avangardiștilor români, invocați și evocați ulterior în propria creație. Poeziile (majoritatea fără titlu) dezvăluie apetitul de observator al autorului, înregistrând o realitate deformată de bizarerie și caricatural. Uneori, cu aparentă nevinovăție, sunt strecurate aluzii precum: „Armatele secrete decimează/ Litera mașinii de
OISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
în dicteul oniric nu lipsește inserția de realitate brută, ceea ce devine și mai evident în versurile din Spre țara închisă în diamant. Specială este înclinația spre asocieri imagistice insolite, cu apeluri la strategii ludice de invenție lingvistică, ceea ce la alți avangardiști pare doar o căutare excesivă. Lungul poem Femeia de aer (1943) este revelator pentru înnoirea posibilităților expresive: „Deodată brațul meu a început să cadă / Cascade luminoase / Pe care femeia de aer le culegea în palmă / Și le lăsa să zboare
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
proiectează, între altele, „înfățișarea unui oraș modern și ritmul mecanicist al unei existențe care se mișcă în preajma mașinilor”. Se poate spune că, prin referirile la viața modernă, urbană și industrială, poetul i-a anticipat, măcar sub raport tematic, pe unii avangardiști (Geo Bogza ș.a.) și pe unii dintre poeții „dinamitarzi” afirmați în perioada 1945-1948, fără să aibă vigoarea expresivă și energetismul acestora. S-a opinat, pe de altă parte, că ar fi schițat un fel de „proletcultism avant la lettre”, afirmație
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
nou”, „Revista literară”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20” ș.a. Este redactor-șef la „Orizont” (1944-1948), la „Educația artistică” (1948-1952) și figurează pentru un timp în colegiul redacțional al ziarului „Scânteia”. Fire rezervată, P. participă la întrunirile avangardiștilor, după ce mulți ani doar urmărise cu atenție activitatea acestora și, contrar autonegației celor mai mulți dintre ei, strânge tot ce ținea de manifestarea avangardismului, compunându-și o cuprinzătoare arhivă personală. Existența lui e dublă: ca medic militar avansează în grad, spre dezgustul
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
pledase pentru neînregimentarea politică a suprarealiștilor, ajunge, după anii de privațiuni și tăcere din timpul celui de-al doilea război mondial, să militeze, cu apel la limbajul proletcultist al epocii, pentru o literatură angajată, care să orienteze simpatiile stângiste ale avangardiștilor. Intervențiile din „Revista literară” (1947), de pildă, sunt mărturii ale „acomodării” la noile orientări. Tot acum va scrie pagini convenționale, în fapt o literaturizare (în vers, proză sau teatru) a tezelor proletcultiste, la a căror propagare contribuie de voie sau
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Regman, Noi explorări, 136-145; Paleologu, Alchimia, 104-111; Cristea, Modestie, 32-38; Raicu, Fragmente, 195-205, 402-406; Sorescu, Ușor cu pianul, 381-385; Grigurcu, Existența, 30-36; Cândroveanu, Lit. rom., 71-73; Micu, Limbaje, 156-169; Ioan Adam, Interdicția uitării, ST, 1990, 2; Alex. Ștefănescu, Clasicitatea unui avangardist, RL, 1991, 1; Alex. Ștefănescu, Poezie și adevăr, RL, 1991, 16; Miron Kiropol, Plângerea dintâi, CC, 1991, 4-5; Dan Laurențiu, Hanibal intra muros, VR, 1991, 8; Constanța Buzea, Pelerina verde, VR, 1991, 8; Ștefan Aug. Doinaș, Prezența lui Eugen Jebeleanu
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
Taingiu; l6.X.1907, Dorohoi - 20.XII.1966, Baltimore, SUA) prozator. Între Marcu Taingiu, mărunt funcționar al firmei Zimmer din Dorohoi, prețuit de angrosiștii de vin și de ulei pentru ca le scria petițiile adresate oficialităților, si descendentul, în linie urmuziană, avangardist M. pare că nu se poate stabili nici o legătură. Dotat cu un accentuat simt al umorului, cu talent actoricesc și cu un bagaj de cunoștințe apreciabil, cu toate că era autodidact, M. iese din anonimat datorită prieteniei cu Șasa Până. În popasurile
MOLDOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]
-
universale ale unei centralități de fapt ontologice. Pasiunea pentru ostentație evocă dezgustul față de repetiția comercială a unei anumite imagini a „sinelui” - vid și vrednic de compătimire - în cultura occidentală. Excentricii de acum patru decenii se numeau în anii ’20-’30 „avangardiști”. Ei atacau dictatura modelor artistice, stabilite prin relații economice de putere și trafic de influență politică. Dar revoluția democratică a gustului instituie valoarea estetică printr-un simplu act de voință. Aserțiunea culturală a sinelui e separată de orice proiect paideic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în prim-plan de Paul Morand, Joseph Kessel, Pierre Mac Orlan, Blaise Cendrars sau Egon Erwin Kisch și, în sincronie, de pleiada românească: N. D. Cocea, T. Teodorescu-Braniște, F. Aderca, Ion Vinea, Șt. Roll, Geo Bogza ș.a. Plasat marginal între avangardiștii consacrați, este receptiv la sincretismul cultural, la ideea de „sinteză modernă”, preconizată de manifestul integralist. Fascinația dadaismului se prelungește în articolele sale ce surprind semnificația mișcării dada - „pușcă încărcată cu zgomot pur” -, între momentul de triumf european și previzibilul sfârșit
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
vremii, o formă de manierism, iar ortodoxismul, pur decorativ. Cea mai utilă contribuție o constituie convorbirile purtate cu scriitori din toate generațiile, de la Mihail Cruceanu și Gib I. Mihăescu la Mircea Horia Simionescu, și de cele mai diferite orientări, de la avangardiștii Sașa Pană și C. Nisipeanu la George Talaz și Eugen Boureanul. Refuzat marilor tensiuni existențiale, A. este un poet laborios, cu debit molcom și expresie supravegheată, care cultivă, mai mult intuitiv și cu resurse imaginative obișnuite, o estetică a cuvântului
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
Teme străine, ca un ecou, parcă, al dualității cultivate de magistrul Liviu Petrescu. Primul segment nu conține prea multe puncte de atracție: gândirea gnostică detectată ca model analogic la Blaga, lectura Cărții Oltului (Geo Bogza) în cheia scenariilor alchimice binecunoscute avangardiștilor, citirea personalității lui Andrei Pleșu prin grila daimonicului goetheano-nietzschean. În schimb, al doilea segment al cărții dă adevărata măsură a acestui eseist: Eseu despre zaruri, de la egipteni până la Un coup de dés al lui Mallarmé, dosarul relației Freud - Jung, cu
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
și poezia, sau texte teoretice fundamentale referitoare la acestea, de la James Frazer, Rudolf Otto și Lucian Blaga la Mircea Eliade, Martin Heidegger, Paul Ricoeur și Sergiu Al-George. O temă reiterată este aceea a rigorii poetice față în față cu aleatoriul avangardiștilor. Câteva eseuri despre metaforă par începutul unei cercetări de anvergură. Preocupările traducătorului sunt convergente cu opera poetului și eseistului. În condiții potrivnice, a tradus și publicat Istoria credințelor și ideilor religioase (I-III, 1981-1988), fundamentala sinteză a lui Mircea Eliade
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
pur: este vorba întotdeauna de un refuz global, cu implicații mai mult sau mai puțin artistice, mai mult sau mai puțin teoretice. Pornit la vânătoarea formelor tradiționale - indiferent de orientare -, cum ar fi ordinea, inteligibilitatea și însăși noțiunea de capodoperă, avangardistul sfârșește adesea prin a uita de viitor, pentru că futurismul teoretic al a. ajunge uneori un simplu pretext pentru utilizarea tehnicilor subversive și subminatoare. Evoluând sub auspiciile refuzului categoric, ale unui „nu” autofondator, a. lansează pe piața culturală un nou produs
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
inițiatori pe S. Samyro (viitorul Tristan Tzara) și pe I. Iovanaki (viitorul Ion Vinea), iar drept colaboratori, printre alții, pe Adrian Maniu și, pentru partea grafică, pe Marcel Iancu, ulterior puternic implicat în mișcarea modernistă. De altfel, mulți dintre viitorii avangardiști debutează sub auspiciile simbolismului. Mai mult decât în alte literaturi europene, în spațiul românesc a existat, cu excepția momentelor de radicalitate doctrinară, o disponibilitate a a. pentru valorizarea literaturii în termenii modernismului. O atestă, bunăoară, prețuirea avangardiștilor față de Tudor Arghezi sau
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
altfel, mulți dintre viitorii avangardiști debutează sub auspiciile simbolismului. Mai mult decât în alte literaturi europene, în spațiul românesc a existat, cu excepția momentelor de radicalitate doctrinară, o disponibilitate a a. pentru valorizarea literaturii în termenii modernismului. O atestă, bunăoară, prețuirea avangardiștilor față de Tudor Arghezi sau colaborarea permanentă cu B. Fundoianu. Concomitent s-au făcut eforturi de sincronizare cu mișcările avangardiste europene. În comparație cu romantismul și simbolismul, perioade cu defazări mai spectaculoase, a. românească se racordează mai bine la tendințele momentului, excepție făcând
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
până la schematizare, cerebralitatea și austeritatea expresiei, a influențat mai mult poetica și scriitura celor de aici. De altfel, pendularea continuă între modernism și a. s-a metamorfozat, în cele din urmă, într-un eclectism pe care l-au sancționat chiar avangardiștii. Alte două reviste, „75HP” (1924, număr unic) și „Punct” (1924-1925), vădesc o atitudine mai radicală și o mai limpede angajare în direcția constructivismului. Ca lider se impune Ilarie Voronca, autor al manifestelor Aviograma („75HP”), Gramatică, Arhitectura („Punct”), din care nu
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]