510 matches
-
ai izbutit să prinzi rădăcini, să-ți validezi lumea interioară? Cum te-ai descrie ca poet azi, în literatura engleză, în Anglia, printre ceilalți autori englezi Desperado? Riscurile mele nu par chiar așa de mari la prima vedere. Nu sunt avangardist (ceea ce ar fi prea comod, după mine). Scriu manierat, chiar curtenitor. Am un aer de neîncredere. Riscurile mele se leagă de rostirea în șoaptă și de pașii în clădiri spațioase. Poemele mele îmi par uneori ca niște clădiri, poezia mea
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
decît un parazitism pe neaderența de factură nihilistă a avangardei, o deturnare a discontinuității împinse pînă la ultimele consecințe a acesteia. O mistificare, căci finalitatea negației nu putea fi substituită printr-o finalitate politic-socială, indiferent de factura ei. însă destui avangardiști s-au văzut prinși în mrejele compromisului cu o măcar relativă bună credință. Termenul revoluție crea o anume confuzie. Apărea oarecum naturală continuarea revoltei interioare prin acțiune practică. "După masacru rămîne speranța unei umanități purificate", suna una din propozițiile unui
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
oarecum naturală continuarea revoltei interioare prin acțiune practică. "După masacru rămîne speranța unei umanități purificate", suna una din propozițiile unui manifest dadaist din 1918. Ne propunem a analiza pe scurt, în prezentele rînduri, raportul cu ideologia comunistă a unuia din avangardiștii noștri de seamă, Gherasim Luca (1913-1994), autor care, stabilit la Paris în 1952, a optat de atunci pentru expresia franceză. Versurile cu care-și începe activitatea foarte tînărul Luca, tipărite în paginile revistei Alge (o publicație cu scurtă apariție în
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
acestei revolte funciare îl alcătuiește, desigur, limbajul, însă reforma expresiei nu se cuvine despărțită de "filosofia" mișcării, căci, în vederile ei, o destabilizare a cuvintelor ar deregla în chip fertil ordinea stătută a lucrurilor, ar "deparazita creierul", cum afirma un avangardist indigen. Dacă "limbajul poate și trebuie să fie smuls servituții sale", cum declara același Breton, miza o formează adevărul paradoxal, enigmatic, pe care ni-l poate livra poezia. "De multe ori, observă Simona Popescu, adevărul e paradoxal și poetic - adică
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
zvîrcolesc ritmic. ca niște mușchi străfulgerați de orgia/ totalitară. Să vedem acum care e mecanismul poeticii ce face cu putință o asemenea acrobație: execuția unor numere de mare virtuozitate asociativă pe trapezul unor date sîngerînde încă ale istoriei contemporane. Aidoma avangardiștilor, Angela Furtună își asumă viața ca un imbold, ca o îndatorire supremă a creației: "tot ce este viu trebuie să fie scris și înălțat,. Principiu care asigură echilibrul unui discurs ce-și sfărîmă instrumentul - limbajul uzual, pentru a opera cu
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
mai mult decât în cea franceză, a fost un risipitor, care, pentru adevărurile sale de conștiință, a sacrificat prietenii și alianțe în măsură să-i ofere o mai bună receptare. El și-a îndepă rtat prietenii (pe colegii de generație avangardiști) și și-a radicalizat adversarii (extrema dreaptă și naționaliștii), plecând apoi în Franța în 1923, exact înainte ca schimbarea de paradigmă culturală să scoată România din provincialism, sincronizând-o cu Occidentul. M-aș feri să afirm că Fundoianu și-a
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
în măsură a deveni ,realitate indenegabilă, chiar dacă secundă". Deci aceeași tainică atracție a realului respins, același magnetism al lumii abhorate. De aci provine proliferarea fastuoasă de corespondențe care, ilustrînd propensiunea spre artificiu, dau concomitent impresia unei vitalități irepresibile. Informul discursului avangardist se zbate spasmodic din dorința ascunsă a unei restaurări, a unei reîntemeieri a unei realități mai cuprinzătoare, a ceea ce Breton numea realitatea ,totală". Hazardul obiectual conține două atitudini opuse: sfidează realul și concomitent cochetează cu acesta. Prin producția agresivă a
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
Modernismul românesc, inaugurat de Macedonski și dezvoltat plenar de Arghezi, își are capătul de drum în Nichita Stănescu, la care regăsim, uneori de nerecunoscut, "prelucrate", ca și originale, toate formele curentului, de la sugestiile simboliste de început la metafora bizară a avangardiștilor. Cel mai neobișnuit lucru este că acest final glorios al simfoniei moderniste a părut (și mai pare) o renaștere a poeziei noastre după colapsul realist socialist. Remake-ul (cum l-a numit Cărtărescu) modernist a fost interpretat ca un pionerat. S-
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
din cartierele mărginașe/ se aud slab exploziile demografice/ însoțite de rafale prelungi de aplauze/ fiecare clipă trebuie dezamorsată/ ultimele noastre nopți/ au fost luminate feeric/ de petele galbene de urină/ de pe cearșafuri)" (). De la asemenea versuri, structurate și insolitate în maniera avangardiștilor (nici poemele de tinerețe ale lui Geo Dumitrescu nu sunt prea departe), Constantin Acosmei trece, odată cu ciclurile Sic cogito, Texte poetice și Relatări, în zona de vârf a liricii sale - și a unei întregi generații de poeți milenariști, cărora autorul
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Conectat la tot ce este pe val, la tot ce a stîrnit vîlvă și a impus o direcție nouă, Emil Boroghină surprinde iarăși și iarăși, călcînd orice comentariu tendențios legat de „vîrste" în teatru. A fost și a rămas un avangardist, un om cu o intuiție puternică a lucrurilor cu miză. Una dintre aceste intuiții se numește Silviu Purcărete. Emil Boroghină a jucat pe această carte. A cîștigat teatrul românesc. Din felul atipic al lui Boroghină de a face management, de
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
Ion Simuț Grigore Cugler (1903-1972), un avangardist afirmat modest în anii ´30 fără o participare semnificativă la viața literară interbelică, nu mai e chiar un necunoscut. Mircea Popa, istoric literar foarte activ trecut recent de pragul vârstei de 65 de ani, a publicat a doua ediție a
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
trăia. Restrânsa operă a lui Grigore Cugler e un detaliu interesant în perimetrul avangardei. Nu aș vrea să-i exagerez rolul, cu totul modest. Grigore Cugler rămâne un scriitor minor, în ciuda acestei spectaculoase recuperări. Dar - mă întreb retoric - care dintre avangardiști nu e scriitor minor? Sunt curiozități estetice, dar nu mari valori. Disprețul sistematic față de marea literatură poate da altceva decât o literatură ...mică? Exercită atracția stârnită de sfidarea tradiției, înnoirea limbajului, excentricitate și experimentalism. Așa încât, dacă într-o antologie sau
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
de receptivitate probabilitatea lipsei de interes a publicului față de literatura de avangardă și faptul că, la debut fiind, numele scriitorului era necunoscut. Nu-i mai puțin probabil ca tirajul cărții să fi fost confidențial, ca în multe alte cazuri ale avangardiștilor. E de adăugat, la situațiile defavorabile, și faptul că diplomatul, plecat din țară în cea mai mare parte a timpului, se afla în afara vieții literare - ceea ce era, cu siguranță, un mare dezavantaj. Pe deasupra, nu era afiliat nici unui grup. În presă
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
constituie, prin urmare, însăși întruchiparea Artei. Folosirea muzicii nu este deloc mai recomandabilă decât aceea a tutunului și a stupefiantelor". Iată însă că noul experimentalism repune muzica pe tapetul salturilor mortale și al cascadelor teribiliste. 3) Acum aproape un secol, avangardiștii - mai puțin John Cage, Harry Partch și Loo Harrysson - mizau exclusiv pe un arsenal timbral consacrat, spre deosebire de cei contemporani, avizi de obiecte naturale, rechiziționate și recondiționate abuziv, "instrumente" confecționate ori ready-made-uri confiscate, inventându-se, construindu-se, meșterindu-se întru devenirea
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
mulțumim celor care, în nici două săptămâni, au reușit să creeze României în străinătate o astfel de imagine. Iar "istoricilor" de ocazie nu-mi rămâne decât să le adresez îndemnul din titlu, parafrază a celui, de-acum câteva decenii, al avangardiștilor români către propriii cititori!
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
consideră cu noblețe, Nicolae Mecu, de natură ideologică. Provin din partida național-legionară și pun pe seama lui G.Călinescu aberații de felul: „antinațional”, „lipsit de simț patriotic”, „incorigibilul esteto-iudaic”, susținător al „jidovilor... freudiști, pan-sexualiști, anticlasiciști și antitradiționaliști, invertiți, pederaști și avangardiști”. (Printre „jidovii” cu pricina este și Ion Ludo, care îl va trata pe G.Călinescu în 1945 de, cum altfel?, antisemit, autor al unei Istorii „imorale, pline de îndemnuri greșite pentru tineretul care trebuie să-și facă o cultură literară
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
Ingeniosului bine temperat ar putea face figură de „clasic”? Într-un sens paradoxal desigur, date fiind pornirile sale subversive, dizolvante. Poate că embrionul acestei viziuni se află în Urmuz. Deoarece M. H. Simionescu e un „postmodernist” adică un soi de „avangardist” (Matei Călinescu afirma că postmodernismul „poate părea uneori fratele geamăn al avangardei”), care n-a evitat a-și exprima în chip de profesie de credință opiniile sistematic negatoare. Și ce a scăpat oare dispoziției sale nihiliste? Despre Creator și creația
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
în reflex, când ajungi a resimți orice inconformism drept un afront personal?" Sceptic cu privire la reușita reașezării valorilor ("Poate mai avem de așteptat decenii"), Gheorghe Grigurcu caută, între timp, trăsăturile "promoției 2000" și găsește, în principal, două: o anume aderență la avangardiști și "atracția către sex, asociată unui registru imaginativ și lexical ostentativ vulgar". Mult mai inflamat se arată însă Cornel Ungureanu care anunță prăbușirea "Centrului" și afirmă categoric existența unei "Românii a regiunilor". "Cel mai bun traducător român al lui Nietzsche
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
umoare imprevizibilă îl transforma deseori într-o prezență neplăcută, iar paradoxul acestui găligan de 1,90 înălțime și de 90 de kg greutate era că, în ciuda unor apucături a căror grosolănie te-ar fi tentat să-l așezi în rîndul avangardiștilor și al progresiștilor dezlănțuiți, Hulme era o structură conservatoare și un apologet al clasicismului. Nu credea în progres și în democrația liberală, era mefient în privința bunătății constituționale a ființei umane (respingînd ideea potrivit căreia omul e bun de la natură, numai
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
mergând în sensul progresului. Nu întâmplător, creatorii cel mai frecvent întâlniți în această originală Întoarcere... sunt Arghezi, Camil Petrescu, Felix Aderca și Mihail Sebastian, Lovinescu însuși, adică tot atâția exponenți ai modernismului și oponenți virulenți ai tradiționalismului. Mai rar apar avangardiștii (cu excepția lui Geo Bogza), poate pentru că excesele lor debordează din cadrul unui liberalism consistent, dar moderat, democratic. Soliditatea instituțiilor și exhibițiile rebelilor merg mai greu împreună. Cât despre punctele de vedere și argumentele partidei ,reacționare" (cu N. Iorga și Nichifor Crainic
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
pare să-i unească pe toți acești tineri este un anumit delir lingvistic care-i face speciali, un anumit limbaj postmodernisto-baroc, unde slangul se amestecă barbar cu anglisme, prețiozități și rare combinații neologice. Iese un fel de poezie de care avangardiștii ar fi fost mândri, iar Tristan Tzara ar fi pus-o în scenă alături de aventurile domnului Antipirnă. În mare parte ceea ce se petrece cu acești tineri este complet dada, doar că nu este doar un spectacol, ci propria lor viață
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
și-ar fi păstrat rolul de ferment social. Pe de altă parte, speculează Andrei Codrescu, e posibil ca în acel moment, la care Lenin ar fi asistat, „să-i fi încolțit ideea de a-i deporta sau împușca pe toți avangardiștii.” Că oroarea s-a născut în Cabaret Voltaire sau că a apărut mai târziu în mintea lui diabolică e fără importanță. Revoluționarul avea să-și finalizeze planurile, fără să se împiedice în vorbăria gălăgioasă a unor artiști și intelectuali interesați
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
districtul La Gironde, din zona orașului Bordeaux: a fost unul dintre locurile de refugiu al autorului în timpul războiului, după ce evadase, cu doi ani în urmă, dintr-un lagăr de prizonieri de la Sedan. Claude Sernet nu e altul decât fostul militant avangardist român, Ernest-Mihail Cosma, fratele Colombei Spirt-Voronca, debutant, cu versuri „parnasiene” la „Sburătorul” lui E. Lovinescu, colaborator la 75 H.P. (1924) și redactor la revista Integral (1925-1928), prezent, după stabilirea la Paris, în 1928, cu poeme în franceză la revista unu
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
este metaforic oaza literaturii autentice, pentru Enrique Vila-Matas ea înseamnă Kafka, reperul axiologic care impune și implicit invalidează. Tot la Praga își trimisese autorul spaniol și personajele din primul său roman important, Historia abreviada de la literatura portátil (1985), scriitorii shandy, avangardiști, contestatari și rebeli, din diverse culturi ale lumii, care numai în acest spațiu urban propice își pot afirma adeziunea la principiul libertății artei și pot da saltul în irealitatea stimulativă, bântuită de fantasma kafkiană a dedublării, zămislitoare de acele alcătuiri
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
Luminița Marcu În numărul 19 [din anul 1961] al Gazetei, atrage atenția prezența unui personaj mai puțin prezent în peisaj, fostul avangardist Sașa Pană, care publică o poezie partinică în mesaj, dar foarte interesantă în procedeele sale care amintesc de începutul de secol sincronizat cu tot ce avea Europa mai nonconformist. Poezia se numește La clubul socialist, este un fel de reportaj
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5296_a_6621]