KorAP: Find »[drukola/base=avar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...42 >

1,043 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

Țaga, Noșlac ș.a., grupuri de slavi s-au așezat mai ales în centrul și nord-vestul Transilvaniei. Grupuri mai mici de slavi, legate de avarii dominatori, au pătruns în vestul Transilvaniei, la începutul secolului al IX-lea, ca urmare a înfrângerii avarilor de către franci (796), după cum o arată cimitirele cu morminte tumulare de la Nușfalău, Someșeni și Apahida.1 În secolele VII-VIII, în situația politică creată de dominația și alianța avaro-slavă, în unele regiuni ale Transilvaniei putem vorbi despre o simbioză avaro-slavă, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
noi pătrunderi de populație, slavă, avară sau proto-bulgară și nici garnizoanele militare ale primului țarat bulgar nu vor mai acționa în vreun fel-aceste teritorii au rămas, până la sfârșitul secolului al VIII-lea, în sfera de dominație politică avară. Armatele chaganatului avar, cu centrul în Panonia, au fost înfrânte, în 791 și 796, de către francii lui Carol cel Mare, iar apoi, în 803, de către oștile bulgare ale hanului Krum. Înfrângerea avarilor și creșterea puterii militare bulgare au modificat situația politică la nord

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al VIII-lea, în sfera de dominație politică avară. Armatele chaganatului avar, cu centrul în Panonia, au fost înfrânte, în 791 și 796, de către francii lui Carol cel Mare, iar apoi, în 803, de către oștile bulgare ale hanului Krum. Înfrângerea avarilor și creșterea puterii militare bulgare au modificat situația politică la nord de Dunăre, dominația avară fiind înlocuită, în secolul al IX-lea, cu dominația politică și militară a statului (țaratului) bulgar până la instalarea ungurilor și a pecenegilor în aceste teritorii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
marilor domenii funciare villae, instituția colonatului, instituția patronatului a unor principes locorum, dezvoltarea meșteșugurilor, a organizațiilor profesionale (corporații-colegii), dezvoltarea schimbului de mărfuri, economia bănească, adâncirea diferențierii sociale anunțau trăsăturile societății medievale. Dar năvălirile barbare de la sfârșitul secolului al VI-lea (avari și slavi) și cele din secolul al VII-lea (bulgari) au întrerupt această evoluție deschisă spre feudalism și a dus la abandonarea Dobrogei invaziei slave și bulgare, Imperiul a păstrat doar litoralul maritim și gurile Dunării. Consecința abandonării a fost

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Inventarul mormintelor este relativ bogat, altele nu conțin nimic, în majoritatea mormintelor lipsesc armele-ritul funerar creștin predomină-cele autohtone aparțin populației creștine. Alte morminte, în aceleași necropole, conțin un inventar foarte bogat: arme, cai, piese de harnașament ce sunt atribuite migratorilor (avarilor) care stăpâneau, în secolele VII-VIII, zona aceasta (Banat și Crișana). Asemenea morminte au fost aflate mai ales în centrul Transilvaniei, la Aiud, Câmpia Turzii, Cicău, în necropolele mari din jurul salinelor. Un grup însemnat de necropole de înhumație s-a aflat la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-lea (369). Cunoaștem apoi numele unor episcopi care au ocupat scaunul de la Tomis, timp de mai multe secole (vezi cap. II). Episcopia Tomisului și-a încetat activitatea în a doua jumătate a secolului al VI-lea, în urma atacurilor distrugătoare ale avarilor și slavilor-în 587, aceștia au distrus principalele orașe din Scythia Minor. Dintr-o serie de texte din secolul al VI-lea rezultă că pe teritoriul Scythiei Minor existau și alte episcopii, Tomisul fiind mitropolie. Să adăugăm că prin Novela XI

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de khaganul Baian. Apariția lor în această zonă a dus la schimbări de ordin politic-unele popoare au intrat sub directa lor suzeranitate (slavii), iar altele au fost silite să-și limiteze acțiunile împotriva Imperiului, precum hunii, bulgarii, anții. După venirea avarilor, în regiunile din nordul Dunării de Jos mai acționau doar sclavinii (slavi) care reiau atacurile împotriva Imperiului, mai ales după 567, când avarii se instalează durabil în Câmpia Panoniei, dar exercită în continuare o dominație nominală asupra nordului Dunării. Astfel

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar altele au fost silite să-și limiteze acțiunile împotriva Imperiului, precum hunii, bulgarii, anții. După venirea avarilor, în regiunile din nordul Dunării de Jos mai acționau doar sclavinii (slavi) care reiau atacurile împotriva Imperiului, mai ales după 567, când avarii se instalează durabil în Câmpia Panoniei, dar exercită în continuare o dominație nominală asupra nordului Dunării. Astfel, în 580, se produce o mare invazie slavă în sudul Dunării, multe teritorii sunt jefuite, iar unele grupuri de slavi încercau să se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
se produce o mare invazie slavă în sudul Dunării, multe teritorii sunt jefuite, iar unele grupuri de slavi încercau să se așeze definitiv în sud. O parte din sclavinii din regiunea Dunării de jos și mijlocii au fost supuși de avari, dar la un moment dat conducătorul sclavinilor, Dauritas, a refuzat să mai plătească tribut avarilor, ceea ce a atras o expediție de pedepsire din partea acestora. Această expediție, condusă de Baian, a avut loc în 587: el și-a trecut trupele prin

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
grupuri de slavi încercau să se așeze definitiv în sud. O parte din sclavinii din regiunea Dunării de jos și mijlocii au fost supuși de avari, dar la un moment dat conducătorul sclavinilor, Dauritas, a refuzat să mai plătească tribut avarilor, ceea ce a atras o expediție de pedepsire din partea acestora. Această expediție, condusă de Baian, a avut loc în 587: el și-a trecut trupele prin sudul Dunării, cu acceptul Imperiului, pentru a pătrunde în estul Munteniei, regiune unde stăpânea Dauritas

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea, atacurile slavilor singuri sau aliați cu avarii devin tot mai puternice. În anul 602, are loc o nouă expediție militară bizantină condusă de generalii Priscus și Comentiolus împotriva slavilor și avarilor din regiunea Tisei inferioare. Anul 602 marchează momentul de cotitură în istoria regiunilor din nordul Dunării de Jos. În acest moment se produce revolta trupelor romane de pe limesul Dunării condusă de centurionul Focas, care în fruntea armatei se îndreaptă spre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
V-lea), îi întâlnim mai ales la vaduri, de-a lungul drumurilor care duc la Bizanț-dar ei nu intenționau încă să se așeze în Imperiu, necerând statutul de "foederati". Un izvor bizantin scrie: "sclavii (slavii), cărora li se zice și avari". La Suidas, definiția slavilor este încă " poporul de dincolo de Istru", în nordul Dunării, iar Iordanes așează pe sclavini la nord de Dunăre și pe anți îi situează la răsărit, dincolo de Nistru (până la Nipru). Dar, după Procopius, Justinian îi descoperă la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în nordul Dunării, iar Iordanes așează pe sclavini la nord de Dunăre și pe anți îi situează la răsărit, dincolo de Nistru (până la Nipru). Dar, după Procopius, Justinian îi descoperă la cetatea Turris, în zona Dunării, oferită slavilor ca să se opună avarilor. Iorga citează pe istoricul ungur Niederle, care susține că nu avarii au împins pe slavi, ci pătrunderea slavă ar fi fost "susținută" de "huni, bulgari și avari". Însă, de regulă, pe slavi îi întâlnim în serviciul avarilor. Istoricul englez Bury

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunăre și pe anți îi situează la răsărit, dincolo de Nistru (până la Nipru). Dar, după Procopius, Justinian îi descoperă la cetatea Turris, în zona Dunării, oferită slavilor ca să se opună avarilor. Iorga citează pe istoricul ungur Niederle, care susține că nu avarii au împins pe slavi, ci pătrunderea slavă ar fi fost "susținută" de "huni, bulgari și avari". Însă, de regulă, pe slavi îi întâlnim în serviciul avarilor. Istoricul englez Bury, menționat de Iorga, considera că încă din vremea lui Justinian (527-565

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
îi descoperă la cetatea Turris, în zona Dunării, oferită slavilor ca să se opună avarilor. Iorga citează pe istoricul ungur Niederle, care susține că nu avarii au împins pe slavi, ci pătrunderea slavă ar fi fost "susținută" de "huni, bulgari și avari". Însă, de regulă, pe slavi îi întâlnim în serviciul avarilor. Istoricul englez Bury, menționat de Iorga, considera că încă din vremea lui Justinian (527-565) ar fi avut loc o pătrundere a slavilor în sudul Dunării cu o țintă determinată.8

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ca să se opună avarilor. Iorga citează pe istoricul ungur Niederle, care susține că nu avarii au împins pe slavi, ci pătrunderea slavă ar fi fost "susținută" de "huni, bulgari și avari". Însă, de regulă, pe slavi îi întâlnim în serviciul avarilor. Istoricul englez Bury, menționat de Iorga, considera că încă din vremea lui Justinian (527-565) ar fi avut loc o pătrundere a slavilor în sudul Dunării cu o țintă determinată.8 Așadar, sub Justinian, când s-a produs restaurația imperială la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
serviciul Imperiului, căpetenii precum Anagast, Ostrui, Dabrocost și "sclavul" Suaruna. Ei servesc și sub generalul Belizarie, în prima parte a domniei lui Justinian. La începutul pătrunderii lor, Imperiul încearcă să alcătuiască din slavi o gardă protectoare la Dunăre împotriva "hunilor" (avarilor). Dar Procopius, așa cum am văzut mai sus, pune numai de pe la 527 înainte începutul năvălirilor săvârșite de "huni (avari), slavini și anți". El prezintă luptele duse împotriva slavilor, încă sub Justinian, de Germanus, general înrudit cu familia imperială, dar "geții" năvălitori

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dacă nu cumva călăreți avari. Pătrunderea lor are loc pe la Ulmetum și Aldina, prin Sciția Mică. Iorga adaugă detaliul că despre"prădăciunile slave" vorbesc și Ioan din Efes și Mihai Sirianul. Iordanes scrie și el despre lupta continuă cu "bulgarii (avarii), anții și sclavinii". Dar, constant, în spatele acestor incursiuni slave se află voința și interesul Hanului avar. Până și cronicarul franc Fredegarius, din secolul al VIII-lea, vorbește despre slavi luptând sub conducerea avarilor. Doar Pseudo-Caesarius vorbește despre slavii de la noi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și el despre lupta continuă cu "bulgarii (avarii), anții și sclavinii". Dar, constant, în spatele acestor incursiuni slave se află voința și interesul Hanului avar. Până și cronicarul franc Fredegarius, din secolul al VIII-lea, vorbește despre slavi luptând sub conducerea avarilor. Doar Pseudo-Caesarius vorbește despre slavii de la noi (din nordul Dunării) ca fiind "autonomi" față de avari.10 Atâta vreme cât se admitea o pătrundere mai veche a slavilor în sudul Dunării se putea crede că o populație romanică era slab reprezentată la sud

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
incursiuni slave se află voința și interesul Hanului avar. Până și cronicarul franc Fredegarius, din secolul al VIII-lea, vorbește despre slavi luptând sub conducerea avarilor. Doar Pseudo-Caesarius vorbește despre slavii de la noi (din nordul Dunării) ca fiind "autonomi" față de avari.10 Atâta vreme cât se admitea o pătrundere mai veche a slavilor în sudul Dunării se putea crede că o populație romanică era slab reprezentată la sud de fluviu. Dar astăzi s-a dovedit cât de târzie este această descindere a slavilor-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
alți "migratori" (alogeni), însă, după cucerire, ei nu au distrus populația autohtonă de care aveau nevoie. Deosebirea între slavi și alți alogeni a constat în faptul că slavii au fost colonizatori, ceea ce neamurile germanice (goți, gepizi) și cele turanice (huni, avari) n-au fost (n-au vrut să fie). Trebuie să precizăm că nu cucerirea în sine, ci instalarea de colonii sătești și militare slave de lungă durată, a avut consecințe profunde asupra societății romanice autohtone. Limba slavilor rămași în Dacia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
adunarea oștenilor (voievozi).12 Slavii de la începuturi (secolele V-VI), cei dinainte de creștinarea lor târzie (865), au suferit influența civilizației și culturii germane și latine. Deși sunt istorici (inclusiv români), care susțin că slavii au ajuns la Dunăre aduși de avari și alte populații nomade asiatice, este evident că ei s-au instalat în nordul Dunării, înainte de năvălirea avarilor (anul 567). Aceștia s-au instalat la apus de Dacia, în Panonia, între Tisa și Dunăre, fiind vecini cu slavii care ocupaseră

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
influența civilizației și culturii germane și latine. Deși sunt istorici (inclusiv români), care susțin că slavii au ajuns la Dunăre aduși de avari și alte populații nomade asiatice, este evident că ei s-au instalat în nordul Dunării, înainte de năvălirea avarilor (anul 567). Aceștia s-au instalat la apus de Dacia, în Panonia, între Tisa și Dunăre, fiind vecini cu slavii care ocupaseră anterior regiunea. Dar între cele două seminții izbucnește un conflict-războiul între slavi și avari, declanșat în 578, este

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nordul Dunării, înainte de năvălirea avarilor (anul 567). Aceștia s-au instalat la apus de Dacia, în Panonia, între Tisa și Dunăre, fiind vecini cu slavii care ocupaseră anterior regiunea. Dar între cele două seminții izbucnește un conflict-războiul între slavi și avari, declanșat în 578, este edificator în sensul acesta (este înfățișat de Menandru). Astfel, împăratul bizantin Tiberius incită pe khaganul avar Baian împotriva slavilor. Avarii cer slavilor să li se supună și să plătească darea din produse, însă aceștia refuză, războiul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
slavii care ocupaseră anterior regiunea. Dar între cele două seminții izbucnește un conflict-războiul între slavi și avari, declanșat în 578, este edificator în sensul acesta (este înfățișat de Menandru). Astfel, împăratul bizantin Tiberius incită pe khaganul avar Baian împotriva slavilor. Avarii cer slavilor să li se supună și să plătească darea din produse, însă aceștia refuză, războiul izbucnește și, în urma confruntării, slavii sunt înfrânți și supuși. Confruntarea militară din Câmpia munteană, în 578, evidențiază că triburile slave pătrunse în nordul Dunării

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]