1,792 matches
-
lui John Rawls, se știe că există o prioritate lexicală a libertății asupra egalității, respectiv o opoziție față de ideea că democrația constă În căutarea comună a binelui colectiv. Această ultimă noțiune trebuie de altfel respinsă, fiind o sursă de conflicte axiologice de nerezolvat. Grija principală a lui Rawls este să propună valori morale imparțiale, care să nu aducă atingere opiniilor și intereselor minoritare. Pentru filosoful american, principiile dreptății trebuie să respecte două reguli fundamentale. Prima stabilește primatul libertății, aceasta neputând fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ce-și bazează acțiunea pe calcule reci. Agentul subiectiv (motivațiile sale sunt bazate pe rațiuni proprii), conștient și inteligent (el este activ și perspicace din punct de vedere cognitiv), nu trăiește in abstracto, ci este actor al unei culturi, substrat axiologic, normativ și simbolic al unei colectivități, prin Însuși faptul socializării. Caracterul disparat al heterodoxiilor face cu neputință sintezele și exhaustivitatea, căci abordările sunt foarte numeroase, iar viziunile și orientările lor ideologice diferă extrem de mult. Unele dintre acestea urmăresc doar modificarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
consensul nu este niciodată perfect: pot apărea tensiuni sau conflicte, se pot schița alternative, se pot organiza rezistențe. Clasificările cele mai marcante astăzi, cele elaborate, de pildă, pornind de la cercetările lui Milton Rokeach, Shalom Schwartz sau Ronald Inglehart, disting modalități axiologice și instrumentale, centrale și adiacente, materialiste și postmoderne, principiile de legitimitate care ne ghidează acțiunile sprijinindu-se pe creativitate sau pe competență, pe notorietate sau pe interesul general, pe comunicare sau pe conștiință. În funcție de „mărimea” sau de „cetatea” În cauză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ideologică, unde cei "corespunzători" se simțeau bine, mai ales financiar. Mulți autori, care pe atunci dirijau destinul literaturii noastre, în prezent, după ce în "obsedantul deceniu" au făcut totul pentru pulverizarea tradiției literare, a spiritului național, a autonomiei esteticului și principiilor axiologice, în prezent trăiesc confortabil, mulți în afara granițelor, unii avînd tupeul și în prezent să ne dea lecții de literatură (după ce s-au străduit să distrugă tot ce era cu adevărat valoros). Cartea nu este, din păcate, însoțită de un aport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai puțin utilizat". O piesă vestimentară, ca să apelăm la metafora criticului, importantă în costumarea realismului-socialist este poporul. Este și era știut ca o așa-numita democratizare a culturii, adică tirajarea ei în rîndul maselor are ca singur efect o diminuare axiologică la nivelul la care are acces consumatorul neofit în sfera culturii, el asimilînd cel mult formele ei exterioare. Emil Iordache pornește argumentarea de un alt tip de regim totalitar, care, după cum vom constata, deși are o altă culoare, apelează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comună, religia, specificul vieții sociale, economice și politice formează fondul conceptual și operațional al ideologiei naționale. Pe lângă ideologia națională se formează, indiferent de raportul dintre națiune și minoritățile naționale, o ideologie a acestora, care va încorpora și valorifica sistemul lor axiologic (limba maternă, folclor și tradiții artistice specifice, cultură). Este o cerință fundamentală a democrației constituționale, a statului de drept, ca statul să se manifeste - în cadrul raporturilor de cetățenie - în același fel față de toți cetățenii săi, fără nicio discriminare, fără a
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
ciocnirile dintre valori opuse ale civilizațiilor occidentale cu cele islamice ori extrem-orientale. Mai aproape de percepția imediată par a fi nevoile sporite de resurse energetice, de hrană și locuințe, piețe de desfacere și cumpărări de bunuri și simboluri; diferențe de opțiuni axiologice între vechile și noile generații, antrenate prin rețelele de socializare on line; conservatorismul ideologic sau curiozitatea cognitivă, împletite cu proiecte științifico-tehnologice de anvergură ori cu noi modele de viață, opuse celor practicate până acum, și altele. După anii '30 ai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Hazard, vom reuși să înțelegem "criza conștiinței Occidentului" prin "schimbări psihologice" tulburătoare. De ordinul esențelor au fost opozițiile raționaliștilor "intoxicați de rațiune" (11, p. 180) față de "credințele tradiționale", urmate de reconstrucțiile din partea a treia a scrierii, și sinteza de ordin axiologic a noilor valori, care vin până aproape de noi, din ultima parte. Psihologic, s-a trecut de la starea de liniște, asigurată de lipsa de curiozitate a vechilor intelectuali de a vedea alte locuri și oameni, cu obiceiuri diferite, la "spiritul de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și din cantonul Berna, de exemplu. El considera că Guénon în (9a) "n-a văzut că redresarea nu reprezintă o antiteză de tip hegelian, ci tocmai o "saturație" paroxistică ce produce ea însăși și potrivit însuși principiului similitudinii propria răsturnare axiologică. Hermetismul este bine îmbarcat în senzorialismul epocilor de criză în care apare, dar el radicalizează acest caracter prin procedura intuiției empirice generalizate: el este gnoza care trece, fără vreo tăietură, de la percepția senzorială la intuiția intelectuală. Similitudinea este intuiția (viziunea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se impune cunoașterea și valorificarea mitologiei proprii, ale cărei granițe nu coincid cu cele geopolitice. Sunt mituri autohtone care apar puțin schimbate în mitologiile popoarelor vecine, și invers, dovedind astfel conținutul umanist comun. Nu la "priorități", ci la o ordine axiologică impusă de locul și timpul de viață al indivizilor și comunităților. Or, după 1989 s-a acentuat mereu nefireasca inversiune: disprețul față de tot ceea ce aveam, trecerea la părăsirea și apoi la distrugerea sistematică a acelui avut (pământ, ape, păduri etc.
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sau a puterii. (28, pp. 200-205) Instituționalizarea științelor sociale este tratată de autor cu argumente care combină epistemologia cu ontologia și teoria acțiunii. De la interacțiunile "faptelor" cu "valorile", la separarea lor și, apoi, la adoptarea de către "experți" a tezei neutralității axiologice a predicțiilor sociale pe care ei le emit pentru a manipula oamenii cu așa-zisele legi și previziuni sociale livrate mai ales de științele sociale. Filosoful consideră că instituțiile societăților moderne sunt legitimate moral și politic prin interpretări greșite ale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
noile partide și organizații politice, dintre minorități și alte grupuri sociale se răsfrâng negativ în climatul social. Domenii culturale și de civilizație viabile cândva își restrâng influențele ori își pierd temeiurile care le justifică prezența. Sunt dovezi ale generalizării instabilității axiologice, descrise parțial în paginile anterioare, cu trimiteri la filosofi contemporani preocupați de soarta pământului și a oamenilor de pe el. Un eveniment de ruptură cu vechile temeiuri politice a fost arestarea membrilor CPEx. Printre cei judecați s-a numărat și președintele
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Dahrendorf criticau elogiul experților tehnocrați din perspectivă liberală. Un critic al liberalismului și modernității târzii, care este A. MacIntyre (n.1929), consideră că în societățile dezvoltate de astăzi estetul bogat, managerul și terapeutul sunt reprezentativi pentru ceea ce el numește emotivism axiologic ca suport al moralității lumii civilizate occidentale. (28, pp. 52-61) Apărând pozițiile "comunitariste", ne convingem încă o dată că relațiile dintre individ și colectivitate în societățile omenești (cu unele analogii și în "societățile" animalelor), constituie o altă problemă fără soluții definitive
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se reduce la prezentarea unei simple constatări; relevând disfuncționalitățile (...), ea facilitează analize comparate, permite înțelegerea diversității situațiilor și modificarea activităților pentru îmbunătățirea activității” (Larousse, Dictionnaire de pédagogie, 1996, p.124). Se diferențiază șapte funcții semnificative ale evaluării: praxiologică sau operațională, axiologică, constatativă, de echilibrare, de prognoză, morală și socială. 1) Funcția praxiologică sau operațională se referă la faptul că prin evaluare se activizează procesul didactic. Evaluarea solicită efectuarea unor operații didactice specifice, un anumit gen de prelucrare și manipulare logică, gnoseologică
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
nivelul lecției și a secvențelor punctuale de predare-învățare. Evaluarea pretinde și un tip de operaționalizare proprie: conceperea și redactarea de întrebări, analiza statistică a răspunsurilor, realizarea unor corespondențe între itemii de predare, cei de evaluare și cei obiectiv. 2) Funcția axiologică Prin evaluare se finalizează o comunicare mai mult sau mai puțin directă între lumea valorilor și universul cunoașterii. Activitatea educativă presupune o întrepătrundere permanentă între cunoștințele, modificările comportamentului (formarea de deprinderi, capacități de performanță) și un sistem bine articulat de
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
Activitatea educativă presupune o întrepătrundere permanentă între cunoștințele, modificările comportamentului (formarea de deprinderi, capacități de performanță) și un sistem bine articulat de valori. În activitatea didactică informațiile științifice asimilând calitățile valorilor se transformă în cunoștințe adică în informații cu semnificație axiologică, necesară pentru cultura generală, în vederea formării unei meserii, a unei competențe, pentru stimulare intelectuală și creativă. Principiul aprecierii didactice este în concordanță cu valori morale precum: hărnicia, dreptatea, cinstea. Numai prin examinare se pot deosebi elevii harnici, serioși de cei
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
se operaționalizează relativ ușor comparând experimental și statistic capacitatea de previziune a unor cadre didactice. Se obține astfel un criteriu semnificativ al capacității de a controla procesul de predare, învățare și pregătirii lor profesionale. 6) Funcția morală interferență cu cea axiologică Demersul evaluativ nu este posibil decât în contextul unui climat de corectitudine, cinste, principialitate și responsabilitate. Fără un minimum de morală evaluarea devine inutilă. Activitatea evaluativă atunci când se află în expansiune, solicită corectitudine și principialitate, generează o logică a corectitudinii
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
competențe-cheie devin ținte ale școlarizării: 37 * competențe de comunicare în limba maternă și în două limbi de circulație internațională; * competențe fundamentale de matematică, științe și tehnologie; * competențe digitale (de utilizare a tehnologiei informației pentru cunoaștere și rezolvarea de probleme); * competențe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă și responsabilă la viața socială); * competențe pentru managementul vieții personale și al evoluției în carieră; * competențe antreprenoriale; * competențe de expresie culturală; * competențe de a învăța pe tot parcursul vieții. Odată asumat sistemul competențelor
by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
și evaluarea faptelor sociale, pentru a da proeminență experiențelor empirice efective și, astfel, pentru a dezvolta un raționalism critic al raportării la realitățile și dezvoltările sociale ale vremii. Trecerea de la filozofie la știința socială, relativismul cultural sau subminarea eurocentrismelor, neutralitatea axiologică a analizei, fundamentarea empirică a discursului social sau raționalismul analizei sociale sunt teze și abordări care s-au conturat treptat și sigur, odată cu modernitatea inițiatoare configurată în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Filosofii epocii statuează astfel un
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
val al literaturii senzaționalului” este previzibil, cum se remarcă în textul intitulat Acreditarea valorilor. De asemenea, este subliniată importanța diferențierii între disidența unui scriitor și rezistența operei lui, mai ales când „disidența este manevrată ca argument valoric, tulburând grav tabloul axiologic”, iar „politizarea face ravagii și alungă, polarizând spiritele, discuțiile senine în literatură”. Concluzia este exprimată concis: „rezistența unei cărți [...] înseamnă doar rezistență literară” (Disidență și rezistență, 7/1991). Tot pentru primatul creației durabile pledează și editorialul Revanșa logosului: în situația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
confruntă cu chestiunea valorilor europene care ar rezulta dintr-o identitate europeană. Această identitate este în curs de constituire prin procesul de europenizare, așa cum spațiul public național s-a constituit prin romanizare, dar nu în sens etnic, ci al dimensiunii axiologice a atitudinilor față de națiunea română. Spațiul public european derivă în mod logic din existența instituțiilor europene. Un spațiu public european se impune de la sine atât timp cât sunt supuse dezbaterii decizii importante pentru opinia publică europeană. El cuprinde diversitatea tradițiilor, obiceiurilor, cutumelor
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
și ne permite interogații asupra credințelor în general, asupra proceselor prin care indivizi sau grupuri fabrică, produc sens și valoare. Imaginarul permite așadar progresiv să fie raportat la un mare număr de probleme nu doar estetice, ci și epistemologice și axiologice, atingînd norme și valori. Această folosire a lui în domeniul francofon, care a cunoscut un mare succes și în România, cunoaște o înflorire specială în arii culturale precum America Latină sau Extremul Orient unde raționalitatea europeană occidentală a întîlnit tradiții anterioare
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
interpretativă care punea accentul pe 'regăsirea' sinelui în lirica melancoliei și pe 'cataclismul' fericit al 'întoarcerii acasă' trebuie corectată, poetica pillatiană avansând, de fapt, spre centrul ei iradiant doar în ultima fază". Atâta doar că - și observația e importantă - "centrul axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa spirituală se regăsește în splendoarea contemplației clasice"; astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o dimensiune "imnică", alimentată livresc
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
redusă la minimum, ba chiar suspectată, substituindu-i-se arbitrarul deciziilor politice adoptate de "forurile superioare", completamente străine de viața artistică. Scriitorii nu sînt apreciați după înzestrarea lor, ci în funcție de "dosarul" personal. Instanțele de partid decid meritele lor, statuează relațiile axiologice, le asigură mediatizarea care nu e decît o formă a propagandei: "Libertatea de a gîndi, de a exprima un punct de vedere devine, din principala calitate, principalul pericol al vieții literare". Teoria marxistă revine ca un sarcastic refren: "Mai devreme
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
pe Shakespeare, pentru că i-ar lipsi simțul pentru „suflul istoric”, adică pentru determinarea în concret social a eroilor și evenimentelor: „Dar acesta e tocmai realismul ideal al clasicilor, un realism existențial, într-un fel, adică în care situațiile comportă accent axiologic primordial pentru și din punctul de vedere strict personal al eroilor. Actele lor, chiar în semnificațiile lor cele mai bogate axiologic, sînt de interes individual uman, (eroii) sînt simple și profunde caractere, în Sofocle ca și în Racine, în Molière
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]