1,813 matches
-
apare tangent la un cult sensibil al trecutului, împărtășind chietudinea unei statornicii: „Sunt conservator (...) în măsura în care, rezemîndu-mă pe sedimentările valorice ale trecutului, gîndesc filosofic la viitor. Conservatorismul meu ține de valoare, de sporul pe care îl aduce în această privință diacronia axiologică”. Dar urmează o precizare revelatoare: „Nu este un conservatorism psihologic”. E vorba mai curînd de o supapă de siguranță a creatorului care nu s-ar îndura a sacrifica proteismul existențialului, prin forța lucrurilor imprevizibil, uimirile pe care le poate rezerva
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
entuziaști și nuanțați critici au uitat, pentru o clipă, că au de a face cu literatură, preferând să le citească exclusiv în cheie autobiografică. Relevanța lor pentru o experiență personală tragică a putut astfel să treacă cu ușurință înaintea relevanței axiologice, de luat în calcul în istorii literare. Nu e loc de detaliat aici, însă Pompiliu Constantinescu scrie, după ce laudă aspectul de „confesiune, de sinceritate excepțională” al Întâmplărilor..., că „s-ar putea deci reconstitui și un mic roman din faptele lui
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
pseudonim), Ilie Constantin își recitește critic, la vârsta de 70 de ani, opera. Dincolo de telos-ul bilanțier al demersului, există însă, ca o îngrijorare vălurită de un surâs, preocuparea pentru propria postumitate literară. Scriitorul caută nu atât să-și facă ordine axiologică în „biblioteca” personală (acțiune de care s-a ocupat și se va ocupa, oricum, critica literară), cât, mai ales, să-și explice parcursul creator. Volumele de versuri din „întâia viață de până la 35 de ani” și, în special, „angoasanta plachetă
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
față de proza proletcultistă, racordându-se, în schimb, la realizările prozei din perioada interbelică. Relevant este modul în care autorul urmărește atât profilurile individuale ale reprezentanților prozei contemporane, cât și diversitatea tipologică a producțiilor epice, cu o atenție constantă la reperele axiologice. Nouă prozatori (1977) este o carte ce reunește profiluri ale unor prozatori importanți ai deceniului șapte, într-un limbaj critic percutant, pe un ton echilibrat, ce îmbină spiritul analitic și vocația sintetică. Opinii literare (1978), Lecturi libere (1983) și Subiecte
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
sociale în care urile, invidiile și neputințele nu sunt sublimate în acte culturale, în care resentimentul nu se convertește în valorile morale ale iubirii, altruismului, milei și compasiunii. Întrebarea este: ce scurtcircuitează trecerea de la un suport psihologic la un orizont axiologic, ce face ca psihologia resentimentară să se autoîntrețină? Invidia a devenit o adevărată instituție socială atît timp cît regulile cîștigului, succesului și meritului sunt stabilite ad-hoc; ura a devenit un exercițiu zilnic necesar în lupta pentru supraviețuire; neputința a devenit
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
de schimbătoare. În Istoria filosofiei românești Nicolae Bagdasar îl trece în categoria „Filosofiei dreptului“, Traian Herseni în cea a sociologiei, Mircea Muthu îi vede îndeosebi virtuțile estetice, iar autorul cărții de față, Maxim Danciu, îi pune ideile sub bolta antropologiei axiologice. Fluctuațiile de interpretare adunate în jurul lui Sperantia sînt semn că identitatea gîndirii sale e nesigură, dacă nu chiar lipsită de îndrăzneli proprii. Gîndit ca un compendiu de cinci studii complementare, volumul de față e o introducere didactică în opera lui
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
unghi sociologic, societatea fiind privită de el ca o lume a valorilor circulante. De altfel, în concepția sa sociologică, întreaga viață colectivă se găsește sub stăpînirea voinței de valoare și poate fi privită ca un continuu, inevitabil și indispensabil tropism axiologic.” (p. 39) Clișeele acestea cuminți sînt debitate de un exeget care își dă seama el însuși că are de-a face cu serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
literară) trasează mizele aceste cărți. Că unii autori nu prea aveau ce căuta pe anumite „trepte” ierarhice - e o discuție prea oțioasă ca să o deschid. Important rămîne echilibrul aproape ideal între critic și istoricul literar ce nu sacrifică nici ierarhia axiologică, indispensabilă vertebrării unei literaturi, nici „etajele inferioare” fără de care identitatea ei apare desfigurată și sărăcită. Într-o prefață intitulată, provocator, Ce mai poate face azi istoria literară?, Ion Simuț pune, cu legitimă îngrijorare, un diagnostic al motivelor care au generat
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
ambiții demolatoare sau de intenții, altele decât acelea prin care redăm cititorilor interesați de trecutul nostru cultural, frânturi de istorie și de viață literară (multe scene au un inconfundabil parfum de epocă, dar și umor involuntar). Nici grila de judecăți axiologice și etice ale Securității nu este de cele mai multe ori similară cu a noastră, a autorilor investigației. Lectura lucrătorilor Securității era una destul de primitivă, restrânsă la obiectivele pe care le aveau în vedere în munca de urmărire informativă: defăimarea regimului și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
aservite intereselor mercantile, care dirijează o halucinantă, kafkiană, invazie a cârtițelor cuibărite în muntele insulei Pico din Arhipelagul Azorelor. Invocată ca o formulă magică într-un ritual, Praga este metaforic oaza literaturii autentice, pentru Enrique Vila-Matas ea înseamnă Kafka, reperul axiologic care impune și implicit invalidează. Tot la Praga își trimisese autorul spaniol și personajele din primul său roman important, Historia abreviada de la literatura portátil (1985), scriitorii shandy, avangardiști, contestatari și rebeli, din diverse culturi ale lumii, care numai în acest
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
adevărata stare optimă de receptivitate a semnificațiilor, percepute într-un moment de slăbiciune". "Echilibrat prin natură, dar și prin formație" (Ștefan Borbely), "critic sever, înzestrat cu simțul valorii" (Nicolae Oprea), Ion Simuț posedă capacitatea - rară - de a distribui corect accentele axiologice, de a discerne valoarea de nonvaloare și de a recepta cu aproape egală disponibilitate scriitori și opere din cele mai diverse epoci și orientări literare.
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
fin de siècle"". De exemplu, criticul reține la un moment dat această interogație a poetului, situabilă dincolo de limitele suprarealismului: "Utilitate, frumos, bun, valoros, la ce pot servi?". Interogația aceasta amintește de apelurile lui Cristian Popescu împotriva esteticului sau a ierarhiilor axiologice, criterii ale unor disocieri "burgheze", mizînd, în schimb, totul pe... existență. Paradoxal, dar devenirea lui Gellu Naum stă sub semnul aceleiași angajări în existență și a aceleiași revolte parodice față de pericolul convenționalizării discursului (chiar și a celui suprarealist), pe care
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
a simplifica, de-a fixa, ci de-a deschide un orizont cît mai amplu asupra polimorfismului ireductibil, asupra mobilității practic infinite, în colimatorul critic, pe care substanța operei ne-o oferă. De-a prinde pe pelicula conștiinței sale relative obiectul axiologic relativ al plăsmuirii literare. De unde arborescența de observații, abundența de adnotări ce anevoie s-ar putea rezuma, închide emblematic, translația nervoasă, necontenită, a aparatului de filmat, nesățios de unghiurile captării. Bucuria criticului nu e de-a ,soluționa", ci de-a
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
Gheorghe Grigurcu Se află în circulație două sintagme doar iluzoriu simetrice: poezia de critic și critica de poet. în realitate, ele poartă sarcini axiologice eterogene. Pe cînd cea dintîi (atunci cînd e aplicată corect!) este vădit expresia unei insuficiențe, a unei vocații lirice atît de firave încît se lasă copleșită de abstracțiunea cogitativă și de aerul de ,făcătură" epigonică, a doua poate fi omologată
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
altoit ici-colo cu sintagme nobile gen ,noua dramă absolută camilpetresciană", ,deplina știință a meșteșugului dramatic" ș.a.m.d. Afirmații precum ,cel mai prolific autor dramatic român contemporan" sau 1959, anul Everac pentru dramaturgia românescă" sînt corecte dacă nu le folosești axiologic. Mă tem că M. Duță nu sesizează importanța accentelor. Un bun medalion Șerban Foarță nu ne spune însă nimic despre eseistica acestuia, dar nu știm cui să reproșăm acest aspect întrucît articolul - am aflat întîmplător - nu e scris de cine
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
generoasă. Adriana Babeți scrie, în prefața sa la a treia reeditare a romanelor, despre acest gest de precedență: , Slaba difuzare a cărții, ecourile modeste nu au transformat însă reeditarea într-un eveniment cultural" (p. 24). E o formă de optimism axiologic care nu se confirmă nici în 2005, când difuzarea la Editura Polirom e foarte bună. Nu e oare o dovadă de supraevaluare sau de suprainvestire a autorului cu o misiune de revoluționare a canonului, pe care nu o poate onora
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
în mai multe maniere, ferindu-se de un singur lucru: acela că povestirea să devină o formă de prezentare a sinelui, în sens goffmanian. Este, într-o anumită ipostază, un prilej de reflecție socială, dar cu mijloacele cognitive sau chiar axiologice pe care le avea în acel moment la îndemână actorul social, actantul acelor vremuri. Avem mai degrabă un fals tratat de istorie orală deoarece aici autorii reușesc un lucru genial: subiectul acestui demers este unul colectiv - individul care povestește nu
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în mai multe maniere, ferindu-se de un singur lucru: acela că povestirea să devină o formă de prezentare a sinelui, în sens goffmanian. Este, într-o anumită ipostază, un prilej de reflecție socială, dar cu mijloacele cognitive sau chiar axiologice pe care le avea în acel moment la îndemână actorul social, actantul acelor vremuri... Avem mai degrabă un fals tratat de istorie orală deoarece aici autorii reușesc un lucru genial: subiectul acestui demers este unul colectiv - individul care povestește nu
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
bune pagini ale sale, critica pe care o întreprinde nici nu este una propriu-zis literară, ci culturală în sens larg, angajând competențe diverse (în sfera istoriei, psihologiei, sociologiei, politologiei) și expunând o altă miză decât aceea a stabilirii unui diagnostic axiologic. Mai mult decât atât, în ambele secțiuni ale volumului apare o problematică fierbinte, deopotrivă actuală și spinoasă: o sumă de teme delicate, aproape tabu, pe care alți critici le ocolesc cu prudență. "Tangențiale" este, atunci, o frumoasă figură de stil
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
Bătrâni și juni cronicari, vechi colegi de generație ai autorului și noi aspiranți la gloria literară, critici, eseiști, traducători și publiciști găsesc în versurile lui Șerban Foarță momente de reală delectare estetică și un punct de sprijin într-o lume - axiologic - nesigură. E curios totuși cum un poet cu reputația de a fi dificil, artizan al cuvântului și jongler cu referințele culturale, poate întruni un asemenea sufragiu universal, mai ales într-o epocă în care bursa valorilor literare e mai fluctuantă
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
într-o legătură pozitivă cu subiectul (relație extravertă). De aici preocuparea mai mare pentru reglementarea normativa la scară planetară, în paralel cu interesul arătat îndeosebi problematicii la nivel statal. Sunt orientări ordonatoare tipice, dacă putem spune așa, care stabilesc sensul axiologic al activității politice, indiferent dacă aceasta se organizează în registrul programatic al dreptei sau al stângii. Umanismul juridic s-a precizat în contextul confruntării ideologice cu nazismul, care a implicat reactualizarea trimiterilor la voința pozitivă a subiectului în opoziție cu
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Gusti (Retorică pentru tinerimea studioasă), Ion Ianoși (Nearta-artă), Olivier Reboul (Introduction á la rhétorique. Théorie et pratique) și mulți alții menționați în bibliografia cărții. în același epilog, autoarea găsește util să conchidă: „deși paralogismele sunt fără relevanță cognitivă, morală și axiologică (...), produc, prin chiar frumusețea lor, o anumită «înțelepciune», cum ar spune Ion Ianoși (...). Ele nu ne fac să înțelegem absurdul, dar ne obligă să înțelegem că absurdul există (...). De aceea am putea socoti manierismul logic o variantă desacralizată, varianta cea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
câteva adnotări, nu în calitate de critic, ci de cititorul care cunoaște într-o suficentă măsură poezia românilor - și dintr-o directă legătură, aș zice, poezia generației șaizeciste. Cercetătorul ori cititorul, care va încerca să definească din pumct de vedere istoric sau axiologic generația poetică șaizeci, poate con chide lesne că poezia acestei generații - deși e continuare a întregii poezii românești, și mai ales a acelei generații imediat precedente - începe să-și contureze, de la primii pași, un profil modern cu totul al său
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
originală se impun abia cu F, care deschide un ciclu epic, considerat până astăzi partea cea mai bună din întreaga creație, extrem de vastă, a scriitorului. Ciclul epic va fi extins cu alte patru romane, dar când e vorba de reprezentativitate axiologică și performanță estetică numai Vânătoarea regală (1973) îi face concurență romanului F. E, fără îndoială, un roman canonic, care poate fi așezat printre cele mai bune zece-cincisprezece din toată literatura română contemporană, într-o lectură oricât de exigentă și o
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
modul în care interacționează. Dar ,greutatea" acestor interacțiuni e dialogul, inteligent și oblic, constant o demonstrație de forță, un duel verbal pentru care regizorul/scenaristul Gaghan își merită nominalizarea la Oscar. Intenționat, aceste episoade nu sunt tocmai edificatoare pentru sistemul axiologic al feliilor de personaje, absolut toate părând pătate. Nimeni nu pare să aibă o privire de ansamblu, iar poveștile separate centrate pe vreun actant nu se întâlnesc niciodată într-un mod coerent. Un critic american afirma că acest lucru e
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]