381 matches
-
este o producătoare de infinite existențe, într-o infinitate de modalități. Materia naște omul care, pus pe orbită, își parcurge viața independent de voința sa". Existența naturii este sistemul axiomatic de gândire spinozistă, spre deosebire de existența lui Dumnezeu, care este sistemul axiomatic al lui Descartes. Toate lucrurile materiale și spirituale fac parte dintr-o substanță care este natura (Deus sive Natura). Spinoza dă formula binelui suprem, care constă în supunerea tuturor pasiunilor rațiunii. Această finalitate a rațiunii spinoziste este firul director și
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
despre existența ca substanță a sufletului, care, în timpul vieții, este rațiunea, și care continuă să existe după moartea corporală, permițând reînvierea. Bertrand Russell îl critică sever pe Toma dinAquino, deoarece toate argumentele sale sunt bazate pe o concluzie a priori, axiomatică. 7 Angelus Silesius sau Johann Angelus Silesius (1624-1677), preot catolic german, medic și poet. Născut luteran, se convertește la catolicism și-și schimbă numele în Angelus (în greacă "mesager"). Trăiește cea mai mare parte a vieții sale retras ca un
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Bacon în lucrarea sa Opus Majus, scrisă în 1267. 4. Raționamentul deductiv, este cheia de boltă a gândirii raționale. El permite trecerea de la general (abstract) la particular (concret). Folosirea raționalului deductiv nu e posibilă decât în cadrul organizat al unui sistem axiomatic cu postulatele, regulile și teoremele sale (de exemplu geometria lui Euclid). Gândirea deductibilă axiomatică operează cu structuri riguroase logice (silogismul, polisilogismul progresiv, regresiv) și matematice (algebrice, de ordine și topologice) pe care nu este locul să le prezentam. Raționamentul deductiv
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de boltă a gândirii raționale. El permite trecerea de la general (abstract) la particular (concret). Folosirea raționalului deductiv nu e posibilă decât în cadrul organizat al unui sistem axiomatic cu postulatele, regulile și teoremele sale (de exemplu geometria lui Euclid). Gândirea deductibilă axiomatică operează cu structuri riguroase logice (silogismul, polisilogismul progresiv, regresiv) și matematice (algebrice, de ordine și topologice) pe care nu este locul să le prezentam. Raționamentul deductiv a primit un suport deosebit prin dezvoltarea logicii formale, practic inaugurata de epocala The
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
aruncă o profundă neîncredere în capacitatea raționamentului logic, ca instrument fiabil de cunoaștere a adevărului. Însuși raționamentul deductiv a fost pus sub semnul îndoielii. Totul pornește de la formularea axiomelor (postulatelor), care sunt un produs creat de imaginația cercetătorului, nefundamentat. Criza axiomaticei modeme a fost analizată de Henri Poincaré și de Școala de la Viena. Fundamentarea valabilității proceselor logice deductive a fost negata atât de neopozitivism, cât și de convenționalism. De aceea, marele astronom Arthur Eddington spunea că modelele propuse de știință se
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
oamenii de știință actuali, o axiomă este ceea ce ne permite să organizam o teorie în mod corect. David Hilbert arată că o teorie axiomatizată constă în stabilirea unui schelet de concepte care permite punerea în ordine a unor fapte. Structura axiomatică a unei teorii cuprinde, în primul rând termenii primitivi și propozițiile primitive care sunt acceptați convențional, și vor trebui să îndeplinească anumite condiții, pentru că în primul rând să nu ducă la contradicții. Schema axiomatică devine: 1. partea axiomatică: a. termenii
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
în ordine a unor fapte. Structura axiomatică a unei teorii cuprinde, în primul rând termenii primitivi și propozițiile primitive care sunt acceptați convențional, și vor trebui să îndeplinească anumite condiții, pentru că în primul rând să nu ducă la contradicții. Schema axiomatică devine: 1. partea axiomatică: a. termenii primitivi, acceptați convențional; b. propoziții primitive, acceptate convențional. 2. partea derivativă: a. termeni definiți; b. propoziții demonstrative. 3. reguli de derivare: a. pentru termeni (reguli de definiție); b. pentru propoziții (reguli de deducție). Axiomele
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
fapte. Structura axiomatică a unei teorii cuprinde, în primul rând termenii primitivi și propozițiile primitive care sunt acceptați convențional, și vor trebui să îndeplinească anumite condiții, pentru că în primul rând să nu ducă la contradicții. Schema axiomatică devine: 1. partea axiomatică: a. termenii primitivi, acceptați convențional; b. propoziții primitive, acceptate convențional. 2. partea derivativă: a. termeni definiți; b. propoziții demonstrative. 3. reguli de derivare: a. pentru termeni (reguli de definiție); b. pentru propoziții (reguli de deducție). Axiomele trebuie să satisfacă următoarele
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
termeni (reguli de definiție); b. pentru propoziții (reguli de deducție). Axiomele trebuie să satisfacă următoarele condiții: o să fie necontradictorii; o să fie suficiente. Aceleași condiții trebuie să le îndeplinească și ideile primitive. Și ele trebuie să fie necontradictorii, independente și suficiente. Axiomatica aristotelică, dominantă până la sfârșitul secolului trecut, se garanta singură, fiindcă avea garanția din afara ei (garanție obținută în urma multor observații). Axiomatica contemporană, trebuie să se garanteze singură, dar această fundamentare nu este întotdeauna ușoară. Un sistem formal este constituit din simboluri
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
fie suficiente. Aceleași condiții trebuie să le îndeplinească și ideile primitive. Și ele trebuie să fie necontradictorii, independente și suficiente. Axiomatica aristotelică, dominantă până la sfârșitul secolului trecut, se garanta singură, fiindcă avea garanția din afara ei (garanție obținută în urma multor observații). Axiomatica contemporană, trebuie să se garanteze singură, dar această fundamentare nu este întotdeauna ușoară. Un sistem formal este constituit din simboluri și reguli de combinare ale acestora. Termenii primitivi sunt: o indicii, adică semnele inițiale cu care se va lucra; o
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
arhetip cel mult schema (abstractă, și nu icoana divinului − fără să diferențiem aici între divinul precreștin și cel creștin), care a primit diverse interpretări și adaosuri în mitologii, religii și credințe particulare. "Matrice ale ideii"14, "categorii ale gândirii", "metafore axiomatice" (Durand 52-53), la acest nivel, non-narativ, așadar în care nu este necesar să plasăm categorii referențiale (timp, spațiu), arhetipurile 15 și formele determinate de acestea sunt caracterizate doar de "sememe" ale rolurilor definitorii: întemeietorul, civilizatorul, principiul generator matern etc. Venind
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
împotriva Germaniei în august 1914, deoarece Germania a încălcat neutralitatea Belgiei. Acțiunile britanice puteau fi justificate fie în termeni realiști, fie în termeni legalist-moraliști. Cu alte cuvinte, s-ar fi putut argumenta realist că, de-a lungul secolelor, a fost axiomatică pentru politica externă britanică prevenirea controlului Țărilor de Jos de către o putere ostilă. Aici nu neapărat violarea neutralității belgiene, cât intențiile ostile ale agresorului au motivat intervenția britanică. Dacă perturbatorul ar fi fost o altă națiune decât Germania, Marea Britanie ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
devine realitate, unele grupuri vor beneficia mai mult de pe urma noului sistem decât altele și vor transforma aceste beneficii în putere, pe care o vor folosi ulterior pentru a menține sistemul. Datoria eternă a realiștilor este de a expune această legătură axiomatică dintre putere și interese. Din perspectiva lui Carr, în consecință, atât accentul realist pe forța materială, cât și preocuparea utopică pentru ideile transformatoare au de jucat un rol esențial în orice fel de explicație a politicii mondiale. Înțelegând acest lucru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fost scris de altfel mai adesea Diaspora, cu majusculă) a fost considerată arhetipul acestui fenomen istoric de migrație la scară mare (peste zece milioane de evrei răspândiți În lume la ora actuală). Analiza trăsăturilor sale caracteristice, permițând stabilirea unei axiomatici specifice, poate servi drept referință oricărei „realități” comparabile care dorește o recunoaștere de acest tip. Două dintre aceste trăsături sunt unanim recunoscute: ă dorința de „a roi” și de a se dispersa a comunităților, ă necesitatea de a fugi de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a te bucura de bunul În cauză; partea din beneficiul total este cu atât mai mică cu cât este mai mare numărul participanților; costurile corespunzătoare depășesc câștigul scontat. Decizia de afiliere sau de dezertare nu depinde totuși numai de o axiomatică utilitaristă, fiind posibile și alte atitudini. Așa se face că, nemulțumit, un individ poate alege să plece (exit) sau să rămână; dacă rămâne, să protesteze (voice) sau să tacă; dacă tace, să participe activ (loyalty) sau pasiv (apathy) la relație
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poate considera că orice categorie semantică este susceptibilă de a fi raportată la taxinomiile axiologiei, care reprezintă microsisteme de valori abstracte sau figurative. V. ideologie, structură, valoare. FLEW 1983; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO AXIOMATICĂ. Prin cercetarea principiilor pe care le dezvoltă științele care au atins un grad înalt de elaborare teoretică (precum logica, matematica, fizica, biologia, lingvistica) s-a constituit treptat o disciplină ce studiază problematica și condițiile necesare pentru evaluarea validității teoriilor. Această
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care le dezvoltă științele care au atins un grad înalt de elaborare teoretică (precum logica, matematica, fizica, biologia, lingvistica) s-a constituit treptat o disciplină ce studiază problematica și condițiile necesare pentru evaluarea validității teoriilor. Această disciplină a fost denumită axiomatică, pornind de la cuvîntul axiomă ce desemnează un principiu antrenat în demonstrație, dar care nu este susceptibil de a fi demonstrat. Ca atare, axiomatica, în accepțiunea ei de bază, reprezintă un corpus de concepte nedefinibile sau un ansamblu de propoziții nedemonstrabile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o disciplină ce studiază problematica și condițiile necesare pentru evaluarea validității teoriilor. Această disciplină a fost denumită axiomatică, pornind de la cuvîntul axiomă ce desemnează un principiu antrenat în demonstrație, dar care nu este susceptibil de a fi demonstrat. Ca atare, axiomatica, în accepțiunea ei de bază, reprezintă un corpus de concepte nedefinibile sau un ansamblu de propoziții nedemonstrabile declarate ca fiind valide sau adevărate și antrenate în construirea teoriei printr-o metodă deductivă. Axiomatica implică definirea statutului elementelor componente ale unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
susceptibil de a fi demonstrat. Ca atare, axiomatica, în accepțiunea ei de bază, reprezintă un corpus de concepte nedefinibile sau un ansamblu de propoziții nedemonstrabile declarate ca fiind valide sau adevărate și antrenate în construirea teoriei printr-o metodă deductivă. Axiomatica implică definirea statutului elementelor componente ale unui demers cognitiv, precum cel ipotetico-deductiv, care poate fi întreprins. Se pune astfel problema statutului ontologic al acestor elemente primitive și a naturii opțiunilor pe care le oferă, dacă sînt materiale sau ideale. Această
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau ideale. Această situație nu împiedică însă eficacitatea exersării acestor fundamente, necesare în construirea teoriilor. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, realizările axiomaticii sînt valorificabile în determinarea tipurilor și genurilor la care se pot repartiza ansamblurile de enunțuri, din perspectiva recurgerii la concepte sau la propoziții cu valoare axiomatică. V. demonstrație, epistemologie. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
e i d i s c u r s u l u i, realizările axiomaticii sînt valorificabile în determinarea tipurilor și genurilor la care se pot repartiza ansamblurile de enunțuri, din perspectiva recurgerii la concepte sau la propoziții cu valoare axiomatică. V. demonstrație, epistemologie. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. IO B BEHAVIORISM. Fiind o teorie psihologică (generată de opera freudiană și propusă de J. B. Watson, în 1913) orientată spre explicarea fenomenelor lingvistice, behaviorismul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
epistemologiei (sau ale filozofiei) și nici nu urmărește rezolvarea lor din perspectiva epistemologiei, avînd în vedere numai obiective ce țin de știința limbii. Cu toate acestea însă, rezultatele cercetării lingvistice au deseori ecouri valorificabile din punct de vedere epistemologic. V. axiomatică, coerență, ideologie, problematică, teorie. D. FILOZ. 1984; FLEW 1984; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO ETEROGENITATE. Strîns legată de conceptele de "dialogism" (la M. Bahtin), "polifonie" (din teoria polifoniei enunțiative a lui O. Ducrot, continuată de reprezentanții școlii scandinave) și "interdiscurs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însă perspectiva aceasta este avută în vedere, încît termenul se întrebuințează deseori curent pentru orice grupare de probleme legate între ele, în mod real sau în mod aparent, ce se pot pune în legătură cu o situație sau cu un fapt. V. axiomatică, epistemologie, model, teorie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002. RN PROCES DISCURSIV. În anul 1969, M. Pêcheux a introdus expresia proces discursiv pentru a denumi ceea ce se dezvoltă și funcționează într-un text pe baza limbii și pornind de la limbă, aceasta în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alcătuit cu un anumit scop și, de aceea, sînt deseori activate pentru susținerea laturilor pragmatice ale enunțurilor. Ca atare, limbajul oratoric, juridic, politic sau religios, recurge deseori la sofism, prin alegerea premiselor favorabile și considerate deja demonstrate sau cu valoare axiomatică, deși în realitate lucrurile nu se prezintă astfel, precum și prin ierarhizări favorizante ale premiselor și faptelor. Identificarea și explicarea lor prin a n a l i z a d i s c u r s u l u i reprezintă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numit "conștiință". Realitatea este percepută de creier ca o "cunoaștere cu conștiință". Recunoașterea filosofică a existenței unei realități inaccesibile cunoașterii, numită "realitatea noumenală", opusă realității fenomenale a lumii, a permis acceptarea independenței conștiinței. Existența (divizată) acestei realități a însemnat acceptarea axiomatică a existenței realității noumenale, identică cu acceptarea spiritualității divine. Această realitate noumenală nu poate exista în absența actelor abstracte de gândire, așa cum cunoașterea nu poate fi despărțită de percepție. Crearea acestei noțiuni abstracte, care nu are corespondent în realitatea percepută
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]