524 matches
-
din cauza respectivă au fost suspendate în 1931, practic toate publicațiile azere din Turcia. La Berlin, Rasulzade a scos ziarele ""İstiqlal"" ("Independența") (1927-1934) și ""Qurtuluș"" ("Salvarea") (1935-1939). Nu este lipsită de interes părerea lui Stalin despre Rasulzade. Conform memoriilor unui birocrat azer, în timpul întâlnirii sale cu ""tătucul popoarelor"" la Kremlin, pentru plăcerea lui, el începe să jignească pe ""câinele burghez al capitaliștilor"" Rasulzade. Stalin ascultând în mod tacit răspunde cu fața încruntată: ""Nu vorbiți despre omul pe care nu-l cunoașteți"" și-
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
pe care nu-l cunoașteți"" și-și întoarce spatele. În 1926, în Polonia la putere revine mareșalul Józef Piłsudski, un antisovietic convins, care inivită la Varșovia, pe liderii țărilor ocupate de Rusia. În această perioadă începe o relație între liderul azer și nepoata mareșalului Wanda. Stabilindu-se la Varșovia (1938), Rasulzade devine unul dintre conducatorii Prometeu-ului, organizației popoarelor prizoniere din Uniunea Sovietică și în 1928-1938 publică în revista omonimă. La 14 iulie 1934, la Bruxelles, M.E.Rasulzade și președintele parlamentului azer
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
azer și nepoata mareșalului Wanda. Stabilindu-se la Varșovia (1938), Rasulzade devine unul dintre conducatorii Prometeu-ului, organizației popoarelor prizoniere din Uniunea Sovietică și în 1928-1938 publică în revista omonimă. La 14 iulie 1934, la Bruxelles, M.E.Rasulzade și președintele parlamentului azer în exil, A.M.Topçubașî împreună cu foștii șefii de stat ai Georgiei (N.Jordania, A.Cihengheli) și Caucazului de Nord (G.Sunci, L.Ciulik, T.Șakmak) semnează un pact privind crearea unei Confederații Caucaziene efemere (până la 1935). În 1935, moare mareșalul
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
de Nord (G.Sunci, L.Ciulik, T.Șakmak) semnează un pact privind crearea unei Confederații Caucaziene efemere (până la 1935). În 1935, moare mareșalul Pilsudski, iar ocuparea Poloniei peste trei ani de către Germania și Uniunea Sovietică agravează situația Prometeu-ului și liderul azer preferă să se stabilească în România, la București (1940), unde a stat practic pe toată durată războiului, întâlnindu-se uneori cu liderii caucazieni în exil (1942-1943). După începerea Războiului mondial având contacte directe cu Führerul german Adolf Hitler, Rasulzade încearcă
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
cu liderii caucazieni în exil (1942-1943). După începerea Războiului mondial având contacte directe cu Führerul german Adolf Hitler, Rasulzade încearcă să-l convingă să refacă statul Azerbaidjan în timp ce era rugat să fie reprezentantul lui în Caucaz și să formeze diviziile azere compuse de prizonieri militari, dar este dezamagit. Fiindcă naziștii nu aveau de gând decât să transforme ""teritorile estice"" în niște simple colonii. În urma refuzului, Hitler, supărat, ordonă expulzarea lui din Germania în termen de 24 de ore (1941). După război
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
în Republica Democratică Azerbaidjan (1918-1920] a jucat un rol important la sprijinirea morală și materială a revoluției kemaliste de către guvernul de la Baku, din cauza acestui fapt se răciseră relațiile cu aliata principală - Anglia. A fost ales președinte onorific al Societății Culturale Azere (1949), centrul refugiaților politici din Azerbaidjan, și nu încetează lupta pentru eliberarea țării până la ultima zi din viața sa. La 5 martie 1955, la vârsta de 71 de ani, s-a stins din viața marele lider al poporului azer rostind
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
Culturale Azere (1949), centrul refugiaților politici din Azerbaidjan, și nu încetează lupta pentru eliberarea țării până la ultima zi din viața sa. La 5 martie 1955, la vârsta de 71 de ani, s-a stins din viața marele lider al poporului azer rostind trei ori ""Azerbaidjan, Azerbaidjan, Azerbaidjan!"". M.E.Rasulzade a fost înmormântat la Ankara. Moartea lui nu a provocat nici un ecou în Azerbaidjan, unde el demult fusese șters din memorii de către ideologia sovietică.
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
(1918-1920) ("Azərbaycan Demokratik Respublikası" în azeră modernă sau "Azərbaycan Xalq Cümhuriyyəti" numele orginal), prima republică democratică și parlamentară din Orientul musulman. După revoluția rusească din februarie 1917, mișcarea națională din Azerbaidjan, o țară din periferia Imperiului Rus, a obținut o trasatură nouă, așa cum s-a sfârșit
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
limita la periferiile capitalei Azerbaidjanului. Restul Caucazului de Sud era condus de Comisariatul Transcaucazian, înființat la 11 noiembrie la Tiflis (actualul Tbilisi), care recunoștea legitimitatea lui A.Kerenski. În guvernul transcaucazian (primul ministru georgianul E.Gheghecikori) erau prezenți și trei azeri: Fatali han Xoyski, M.Yusif Cafarov, Xalil Xasmammadov. Mai târziu, la 23 februarie 1918, s-a inaugurat organul legislativ, care se numea după modelul polonez, Sejm-ul. Sejm-ul Transcaucazian în general era compus de deputați aleși din țările regiunii la Duma
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
M.Yusif Cafarov, Xalil Xasmammadov. Mai târziu, la 23 februarie 1918, s-a inaugurat organul legislativ, care se numea după modelul polonez, Sejm-ul. Sejm-ul Transcaucazian în general era compus de deputați aleși din țările regiunii la Duma Rusiei, cu fracțiunea azeră alcătuită de 44 de deputați (partidele „Müsavat”, „Ittihad”, „Hümmat”, Blocul Socialist Musulman). Șeful fracțiunii era ideologul mișcării naționale M.E. Rasulzade. Așadar Azerbaidjanul se afla într-o situație unică și periculoasă, fiindcă în tot Caucaz-ul doar la Baku, datorită caracterului
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
ideologul mișcării naționale M.E. Rasulzade. Așadar Azerbaidjanul se afla într-o situație unică și periculoasă, fiindcă în tot Caucaz-ul doar la Baku, datorită caracterului cosmopolit și componenței etnice mixte formate după descoperirea petrolului aici, bolșevicii, alcătuiți de elemente ne-azere, au reușit să obțină puterea. Acest fenomen a separat țara în două fronturi: veneticii din Baku și băstinașii din restul Azerbaidjanului. După ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial, din cauză blocării căilor ferate dintre Baku și Tiflis, aici se adunaseră
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
și Tiflis, aici se adunaseră mii de soldați ruși și armeni, întorși de pe fronturi iraniene și occidentale sau trimiși pe frontul caucazian. În acest număr se adăuga și mii de militari înarmați ai Partidului Revoluționar Armean „Dașnakțutiun”. Pe vremurile acelea azerii nu dispuneau de trupe militare fiindcă toți cetățenii musulmani din Imperiul Rus erau scutiți de slujba militară în schimbul unei taxe speciale. Pentru eliminarea localnicilor care nu susțineau puterea sovietică Sovietul din Baku și partidul „Dașnakțutiun” au realizat un măcel sângeros
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
de trupe militare fiindcă toți cetățenii musulmani din Imperiul Rus erau scutiți de slujba militară în schimbul unei taxe speciale. Pentru eliminarea localnicilor care nu susțineau puterea sovietică Sovietul din Baku și partidul „Dașnakțutiun” au realizat un măcel sângeros asupra populației azere ale orașului soldat cu 12 000 de morți (31 martie 1918). Mai târziu, „tatăl independenței” Azerbaidjanului, M.E.Rasulzade, remarca: În evenimentele din martie se acuzau pe „Müsavat”, ce este absolut lipsit de argument, fiindcă pentru a declara război este obligatoriu
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
prin aceasta ne-am multiplicat numărul de dușmani”". Sub lozinca de a stabili puterea sovietică, Armata Roșie a cărui nucleul era constituit de trupele „Dașnakțutiun” au realizat alte masacre în orașele Quba, Șamaxî, Lankaran, Salyan, Kürdamir din estul țării. Speranța azerilor, Sejm-ul Transcaucazian, din cauza situației instabile de pe frontul turc și înaintarea trupelor Puterilor Centrale, nu reacționa la noutățile sosite din regiune. Mai târziu, Sejm-ul și-a dat seama anormalitatea situației sale și la 22 aprilie 1918, s-a transformat în Republică
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
seama anormalitatea situației sale și la 22 aprilie 1918, s-a transformat în Republică Federativă Transcaucazia independentă, iar peste patru zile s-a format noul guvern în frunte cu georgianul A.Țhenkeli. În componența acestui guvern au intrat 5 miniștri azeri: F.H.Xoyski (justiție), X.Malik-Aslanov (transport), N.Yusifbayli (învățământ), M.H.Hacînski (comerț și industrie), I.Heydarov (control de stat). Însă declarația independenței nu a schimbat nici situația internă, nici externă a statului. Fiecare dintre cele trei națiuni titulare (georgieni, azeri
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
azeri: F.H.Xoyski (justiție), X.Malik-Aslanov (transport), N.Yusifbayli (învățământ), M.H.Hacînski (comerț și industrie), I.Heydarov (control de stat). Însă declarația independenței nu a schimbat nici situația internă, nici externă a statului. Fiecare dintre cele trei națiuni titulare (georgieni, azeri, armeni) apărau interesele naționale mai mult decât cele comune caucaziene,iar țara neavând o unică putere autoritară, suferea de anarhie. Dușmănia interetnică a ajuns la apogeu în gubernia Erivan (actualul Erevan) unde se realiza o purificare etnică a azerilor de către
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
georgieni, azeri, armeni) apărau interesele naționale mai mult decât cele comune caucaziene,iar țara neavând o unică putere autoritară, suferea de anarhie. Dușmănia interetnică a ajuns la apogeu în gubernia Erivan (actualul Erevan) unde se realiza o purificare etnică a azerilor de către trupele militare armene cu scopul obținerii unei situații favorabile pentru declararea independenței Armeniei în viitor și majorității etnice din acest teritoriu. Numai în acest an, 80 000 de azeri din gubernia Erivan au devenit refugiați. Nici relațiile dintre georgieni
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
Erivan (actualul Erevan) unde se realiza o purificare etnică a azerilor de către trupele militare armene cu scopul obținerii unei situații favorabile pentru declararea independenței Armeniei în viitor și majorității etnice din acest teritoriu. Numai în acest an, 80 000 de azeri din gubernia Erivan au devenit refugiați. Nici relațiile dintre georgieni și armeni în sudul guberniei Tiflis nu erau mai bune, ceea ce spre sfârșitul anului a dus la războiul armeano-georgian. La 26 mai 1918, Federația Transcaucaziană a căzut prin declarația de
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
guberniei Tiflis nu erau mai bune, ceea ce spre sfârșitul anului a dus la războiul armeano-georgian. La 26 mai 1918, Federația Transcaucaziană a căzut prin declarația de independența a Georgiei. Peste două zile Armenia și Azerbaidjan și-au proclamat independența. Deputații azeri au constituit organul temporar de conducere - Consiliul Național ("Milli Șura"), căreia președintele a fost ales Mammad Emin Rasulzade. A fost semnat la 4 iunie 1918 între Imperiul Otoman și un tratat de pace și prietenie, care îi garanta sprijinul necesar
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
Național ("Milli Șura"), căreia președintele a fost ales Mammad Emin Rasulzade. A fost semnat la 4 iunie 1918 între Imperiul Otoman și un tratat de pace și prietenie, care îi garanta sprijinul necesar noului stat. Iar la 16 iunie guvernul azer în frunte cu avocatul Fatali han Xoyski (1875-1920), s-a mutat de la Tiflis la Ganca, al doilea mare oraș din țară, fiindcă Baku era ocupat. Este interesant faptul că în momentul respectiv nici Armenia nu avea capitală proprie și ca
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
doilea mare oraș din țară, fiindcă Baku era ocupat. Este interesant faptul că în momentul respectiv nici Armenia nu avea capitală proprie și ca un gest de favoare Consiliul Național a cedat la 29 mai 1918, Armeniei, orașul Erivan, unde azerii erau majoritari. La 30 mai despre proclamarea statului a fost anunțate Istanbul, Berlin, Paris, Londra, București, Roma, Washington, Moscova, Tokio etc. La 27 iunie statul proaspăt născut a botezat limba azeră ca limba de stat și a stabilit steagul provizoriu
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
cedat la 29 mai 1918, Armeniei, orașul Erivan, unde azerii erau majoritari. La 30 mai despre proclamarea statului a fost anunțate Istanbul, Berlin, Paris, Londra, București, Roma, Washington, Moscova, Tokio etc. La 27 iunie statul proaspăt născut a botezat limba azeră ca limba de stat și a stabilit steagul provizoriu, care s-a definit la 9 septembrie în forma de tricolor albastru, roșie, verde și o semilună cu stea optunghiulara. Cele trei culori din steagul național simbolizează "„cultura națională turcică, democrația
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
europeană modernă și civilizația islamică”" (M.E.Rasulzade). Însă problema esențială rămânea chestiunea de viabilitate republicii. La 12 iunie 1918, conform ordinul lui S.Șaumian, trupele militare ale Sovietului din Baku au început un atac asupra Ganca, ceea ce a dus statul azer în pragul nimicirii. Guvernul neavând o armată regulată a cerut ajutorul militar de la Istanbul, conform punctului 4 al tratatului din 4 iunie. Armata unită turco-azeră („Armata Caucaziană”) a întâmpinat trupele sovietice în apropierea capitalei provizorii și bătălia a durat câteva
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
la 15 septembrie Armata Caucaziană a întrat în oraș. Peste câteva luni Imperiul otoman a ieșit din război și a fost obligat să retragă trupele din Azerbaidjan. Din Iran la Baku a pătruns armata engleza și în următoarele luni statul azer s-a ocupat cu recunoașterea legitimității sale de către Londra. La 7 decembrie 1918 s-a inaugurat prima ședință a parlamentului azer compus de 120 deputați (80 azeri, 21 armeni, 10 ruși, 1 evreu, 1 georgian, 1 polonez, 1 german). Președintele
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
obligat să retragă trupele din Azerbaidjan. Din Iran la Baku a pătruns armata engleza și în următoarele luni statul azer s-a ocupat cu recunoașterea legitimității sale de către Londra. La 7 decembrie 1918 s-a inaugurat prima ședință a parlamentului azer compus de 120 deputați (80 azeri, 21 armeni, 10 ruși, 1 evreu, 1 georgian, 1 polonez, 1 german). Președintele organului legislativ a fost ales juristul Ali Mardan bey Topçubașî (1862-1934). În parlament au fost reprezentate urmatoare partide: Partidul „Müsavat” - 36
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]