14,396 matches
-
maghiară, cea mai numeroasă din România, a recurs, mai ales în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, la soluția emigrării, uneori clandestină, în Ungaria sau țările din Occident. În 1988, 15.000 de cetățeni români, majoritatea de naționalitate maghiară, au cerut azil politic în Ungaria, iar până în august 1989, cifra lor s-a ridicat la 25.000, 26 V. Tismăneanu, Reinventarea politicului - Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel, Ediția a II-a, Iași, Editura Polirom, 1999, p. 297. 35 ceea ce însemna în
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
guvern) anumite înțelegeri. La un anumit nivel, de altfel, se pusese la punct planul suprimării întregii națiuni armene. La Diarbekir, la Erzerum, la Sivas, la Trebizonda și chiar la Constantinopol, creștinii autohtoni trăiau în teroare. Populațiile creștine fugeau speriate, căutând azil în consulatele și în școlile franceze. Peste tot, agenții noștri i-au primit, i-au protejat și chiar i-au apărat fizic, cu pușca în mână. Oroarea pe care a inspirat-o lumii civilizate știrea acestor masacre nu a fost
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
De ce, Doamne, tot ce îmi place, mă îngrașă, mă bagă la pârnaie sau la cimitir, ba mă mai face și de râs”. Mă vezi pe mine cu o tinerica, că sunt nebun, ăsta vrea banii mei și mă trimite la azil. Și la ce îmi trebuie vila, 2 camere e de ajuns și ce ii tre buie chelului tichie de mărgăritar. EA: Da, am fost învățați să muncim, si nu mai înveți calul cu alt trap, la plug trage de o
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
o experiență mistică. Sacrul e greu - sau imposibil - de redat în vorbe. Sfânta Tereza din Avila dăduse capul pe spate, umflase buzele și se crăcise în fața unui înger cu lance aurită. Unii înnebunesc sau devin șa mani. Alții ajung la azil... Păpădie se făcuse gangster într-o doară. Socrate, la rândul lui, conversa cu un daimon, având în acele momente o privire tâmpă și ceva bale verzui. Logosul nu e bun cu noi și nici nu caută să fie... tre buie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pierdut procesul intentat de Pepe, ea a declarat că va plăti suma decisă de instanță, insă vrea să se asigure că banii vor ajunge acolo unde cântărețul a spus că îi va dona, respectiv unei case de copii sau unui azil de bătrâni, scrie yahoo.com. “Spre deosebire de Păscu Ionuț, am hotărât că în acest litigiu, finalizat numai aparent, să dau prioritate Statului Român, țării în care trăim și nevoilor celor aflați în dificultate. Astfel, potrivit instanței, Păscu trebuie să plătească Statului
Oana Zăvoranu îi cere lui Pepe un număr de cont. Vezi motivul by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71980_a_73305]
-
de timbru, lucru pe care nu l-a făcut și îl voi face eu pentru că sunt româncă, iar restul de 3.500 de lei, îi voi viră imediat cum Păscu îmi va aduce la cunoștiință contul casei de copii sau azilului de bătrâni unde el dorea să doneze acești bani. Astfel, mă voi asigura că Păscu nu a mințit judecătorii și nici pe românii de bună credință, întrucât a declarat de câte ori a avut ocazia că nu are nevoie de nici un leu
Oana Zăvoranu îi cere lui Pepe un număr de cont. Vezi motivul by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71980_a_73305]
-
1968, Între zi și noapte. Era în vremea "perestroikăi" - avant la lettre! - ceaușiste, sau, cum s-a mai spus, a slăbirii șurubului care controla decisiv sistemul totalitar. Prozatoarea se născuse, de altfel, în Franța, unde n-a dorit să ceară azil politic. De Franța o legau două premii literare, unul al unei reputate reviste, pentru Voica, altul, notoriu, "Femina Vacaresco", pentru Mătușa Matilda. În franceză a scris romanul confesiune, dar și confesional, cu problematică mistico-esoterică, Martorul eternității. El a fost publicat
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
la o agitată adunare în sediul Uniunii Scriitorilor din București. Voit sau mai degrabă nu, aceste fraze amintesc însă puternic de atmosfera stranie și apăsătoare din romanul apărut în 1985. Bună parte din acțiunea de acolo se petrecea într-un azil de bătrîni izolat undeva pe malul mării, în vecinătatea unei mlaștini, a unor faleze de marmură și a unui sat de pescari. Un sculptor fără vocație, eșuat într-un atelier de cioplit cruci după lamentabile experiențe ( adolescent, trece printr-o
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
sculptor fără vocație, eșuat într-un atelier de cioplit cruci după lamentabile experiențe ( adolescent, trece printr-o școală de corecție, mai tîrziu va fi internat într-un ospiciu, ajunge și la pușcărie), primește ciudata ofertă de a se duce la azilul de bătrîni pentru a sculpta în falezele de marmură monumente funerare pentru cei internați pe măsură ce aceștia aveau să moară. Azilul este patronat de un șef autoritar, temut și invizibil, supranumit Bătrînul. Cei care conduc efectiv stabilimentul, o Moașă lubrică, un
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
mai tîrziu va fi internat într-un ospiciu, ajunge și la pușcărie), primește ciudata ofertă de a se duce la azilul de bătrîni pentru a sculpta în falezele de marmură monumente funerare pentru cei internați pe măsură ce aceștia aveau să moară. Azilul este patronat de un șef autoritar, temut și invizibil, supranumit Bătrînul. Cei care conduc efectiv stabilimentul, o Moașă lubrică, un Arhivar deținător al dosarelor tuturor, internați și personal medical laolaltă, un Portar ce pare întruparea umană a Cerberului sînt numiți
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Bătrîn. În Sala cu Oglinzi nu e însă nimeni, sculptorul își vede doar propriul chip răsfrînt și multiplicat la infinit. Este el supravegheat și studiat de invizibilul Bătrîn, este acesta pseudonimul unei absențe? Și de ce n-ar fi toți pensionarii Azilului, o neliniștitoare galerie de personaje cu nume de împrumut sau măcar cu identități ascunse, proiecții ale unui eu zdruncinat? Azilul, chiar, poate fi un vis, o "vedenie" în sensul biblic - fiindcă sculptorul se numește Daniel, la fel ca tălmăcitorul viselor
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Este el supravegheat și studiat de invizibilul Bătrîn, este acesta pseudonimul unei absențe? Și de ce n-ar fi toți pensionarii Azilului, o neliniștitoare galerie de personaje cu nume de împrumut sau măcar cu identități ascunse, proiecții ale unui eu zdruncinat? Azilul, chiar, poate fi un vis, o "vedenie" în sensul biblic - fiindcă sculptorul se numește Daniel, la fel ca tălmăcitorul viselor lui Nabucodonosor. în Babilonul din romanul lui Octavian Paler nu există însă nici un rege, iar Dumnezeu este cu desăvîrșire absent
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
visele sînt ale lui, iar acestea sînt fie cu adevărat "vise", consemnate ca atare într-un "caiet de vise", fie simulacre de vise, prezentate ca "realități", fie scorneli deliberate. După fiecare ședere în Sala cu Oglinzi sculptorul le spune locuitorilor Azilului povești despre nevăzutul și poate inexistentul Bătrîn, parvenind astfel efemer la condiția de profet al unei divinități sau măcar autorități supreme inventate. în satul de pescari, o mulțime tăcută și ostilă, există de altfel un personaj supranumit Profetul, dar acesta
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
ale unor figuri simbolice sînt invariabil malformate, pervertite, maculate. Strălucitoarele albe faleze de marmură (probabil contrapunct sarcastic la romanul lui Ernst Junger) se învecinează cu o mlaștină fetidă. Ferocității sordidului nu-i scapă nici natura, turme de cerbi cutreieră împrejurimile Azilului, dar mîndrele și nobilele animale, simbol sacru, sînt transformate într-un fel de porci cu coarne. Sculptorul și un medic vînează cerbi, dar partidele de vînătoare se reduc la măcelărirea unor creaturi abjecte. Frumoasa Laura va fi victima unui grotesc
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
va sinucide. După ce dezvăluie că istoriile despre Bătrîn și întîlnirile cu el în Sala cu Oglinzi fuseseră inventate de el însuși, sculptorul va fi acuzat de crimă și condamnat la moarte de un tribunal constituit ad-hoc de senilii pacienți al Azilului. Nu se poate trăi fără un stăpîn, fie el și nevăzut. Viața din Azil se bizuie pe frică, pe ură, pe denunțuri, pe lașități agresive, pe violență și amenințare. Nu se știe cine e supraveghetor și cine e supravegheat. Zvonuri
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
cu Oglinzi fuseseră inventate de el însuși, sculptorul va fi acuzat de crimă și condamnat la moarte de un tribunal constituit ad-hoc de senilii pacienți al Azilului. Nu se poate trăi fără un stăpîn, fie el și nevăzut. Viața din Azil se bizuie pe frică, pe ură, pe denunțuri, pe lașități agresive, pe violență și amenințare. Nu se știe cine e supraveghetor și cine e supravegheat. Zvonuri, isterii individuale și colective, spaime, ură vîscoasă, promiscuitate întinsă ca o cangrenă a universului
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
promiscuitate întinsă ca o cangrenă a universului. Sculptorul însuși se nutrește din vitalitatea negativă a resentimentului și a instinctului de distrugere. Nu are talent, nu are vocație de artist, este un fiu rău, un prieten odios și un amant mîrșav. Azilul este ori poate fi în el, asemenea unui virus, devenind exterioritate prin mijlocirea proiecției onirice. Cartea se termină cu incendierea Azilului, după care sculptorul se trezește într-un pod, amușinat de guzgani. Ori, poate, cine știe?!, delirează de frig în
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Nu are talent, nu are vocație de artist, este un fiu rău, un prieten odios și un amant mîrșav. Azilul este ori poate fi în el, asemenea unui virus, devenind exterioritate prin mijlocirea proiecției onirice. Cartea se termină cu incendierea Azilului, după care sculptorul se trezește într-un pod, amușinat de guzgani. Ori, poate, cine știe?!, delirează de frig în atelierul mizer unde cioplește cruci și de unde, nu e imposibil, n-a plecat de fapt niciodată. Romanul are cîteva finaluri succesive
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
creat, cu intenție sau fără, o imagine de conducător în contrast evident cu aceea cunoscută spectatorilor din experiența de fiecare zi. Astfel că în mintea lor a apărut , inevitabil, comparația și odată cu ea scârba și revolta. În Higgins (Pygmalion), Bubnov (Azilul de noapte), Tipătescu (O scrisoare pierdută), Astrov (Unchiul Vanea), Fundulea (Visul unei nopți de vară), Pelasgos (Danaidele), Goering (Mephisto), Alfred (Vizita bătrânei doamne), Dodge (Copilul îngropat), Lear (Regele Lear), Claudius (Hamlet), Serebreakov (Unchiul Vanea), Fetisov (Colonelul Pasăre) sau Jevakin ( Căsătoria
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
respirația plămînilor a devenit sonoră și pe traheea lui a urcat un glas pe care l-am auzit și-l tot aud și-l aud și mă urmărește de parcă m-aș plimba noaptea pe străzile orașului de jos, pe strada Azilului, de pildă, și vîntul ar face să bubuie foile de plastic care acoperă zidurile insalubre ale vechii biserici și aș șopti pentru mine: sînt duhuri, nu-i așa? Sînt duhuri...
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
umblet în mașină." Încet, însă, succesul se ițește. De la Adevărul literar, de la România literară. Din Sărindar, din Brezoianu, din Pasajul Victoria. Bețiilor lui, simple fraternizări între săraci sau familiarități cu lumea "mare", ajunsă, li se opune, nelipsită, veșnica foame. Foamea azilului din Palatul Știrbey, unde pe bani mai mulți sau mai puțini se doarme singur sau la comun, cu văduve pudice, cînd folosesc oala de noapte, sau cu sărmani de toată mîna, dintre frumoșii beciurilor lui Arghezi. Între ei, o iubire
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
o epocă numită" pornocratică", aceeași figură care a dat naștere legendei papesei Giovanna. Tot în 2004 apărea La casa del quarto comandamento (Editura Fernandel, Ravenna) care deapănă povestea, sentimentele și gândurile lui Martin, un septuagenar internat de fiul său înt-un azil. Romanul s-a bucurat de două transpuneri teatrale și se lucrează la scenariul unui viitor film. Cel mai recent roman semnat de Marco Salvador este intitulat Il maestro di giustizia ( Editura Fernandel, Ravenna, 2007) al cărui protagonist încearcă să trăiască
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
nu am fi întâlnit cuvântul cultură în articolele respective. Mă întreb dacă stereotipiile de percepție referitoare la țara noastră nu sunt cumva întreținute și prin felul cum noi înșine orientăm asemenea vizite. În loc de cunoașterea mănăstirilor bucovinene - încă o tură prin aziluri (probabil, un reflex creat de baroneasa Nicholson). Iar dacă Maramureșul e prea departe, din Sibiu erau posibile cel puțin două mirifice trasee: prin zona de concentrare daco-romană a Hunedoarei spre monumentele brâncușiene de la Târgu Jiu, sau: via Făgăraș-Brașov-Sinaia, căreia i
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
pentru surpriză. În scenă intră nu doar istoria decedaților anteriori, ci și propria istorie a personajului care este bîntuit de culpabilități ținute secret, cel mai tragic eveniment fiind chiar moartea fiicei sale, iar cel mai abject, abandonarea tatălui la un azil de bătrîni. Coșmarul devine mai puțin artificial astfel, net mai credibil decît stafia care apare cu toporul în urma lui gata să-l altoiască sau cea care îl doboară în încercarea (reușită) de a se arunca pe fereastră. Ora pe care
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
care personajele lui Liviu Cangeopol parcă se încăpățânează să o ignore constant. Să privim, de pildă, cazul lui Armând Stoler, care se călugărește după despărțirea de soția sa, Leonora. Femeia îndurerata încearcă să se sinucidă și este internată la un azil. Armând, pe numele său de monah Teofan, o salvează de aici și o aduce să trăiască lângă el, într-o casă în apropierea mănăstirii. După o vreme, cei doi hotărăsc să se recăsătorească, dar Armând nu primește învoirea starețului de
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]