444 matches
-
cartea de față dobândește și un caracter eseistic. De multe ori, scriitorul combină două elemente, fie antagonice, fie complementare și le găsește corespondentul fiecăruia, într-o formulare fericită și logică: “Dragostea fără suferință, fără zbucium, este searbădă și fadă ca azima fără sare. Acest fel de iubire nu lasă decât amintiri banale, amintiri mici”; Minciuna este adesea un fel de omagiu adus adevărului. Cu cât va fi ea mai neagră, cu atât adevărul va părea mai alb”. Dar, aforismele cele mai
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
aplec în binecuvântarea zorilor spre lucirea tainica din oglindă. "Of, te iubesc, Dumnezeu"... Și ies într-o costumație ușoară de vară, mă zgribulesc că un copil, dar în suflet mă înfrunta o lumină și ea mă topește, mă răsfăța, în azima coloră a toamnei acesteia, albe de copii și flori. Merg la Primărie, să- mi împlinesc poruncile Tale, Dumnezeul meu. - Cu Domnul Miron, să vorbim, e posibil? Și văd, că sunt în biroul cancelaresc al Primăriei, în secția Relații cu publicul
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
a primit Maria. Tot în Aprilie a înviat și a urcat la cer. Și iarăși Maria L-a văzut. Ea a simțit când cobora. Și tot ea cea dintâi L-a văzut la învierea Sa”( Sfântul Efrem Sirul, Imnele Păresimilor, Azimelor, Răstignirii și Învierii, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 202-204). Totul în Cer și toate de pe Pământ trăiesc sublim Marea Sfântă Sărbătoare a Cosmosului. Răcoarea nopții de catifea sau a zilei de borangic se întinde peste frunzișul pădurii cuprinzând ca într-
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
de la Florența care unise o vreme Bisericile latină și bizantină în 1439 ca bază a acordului. În schimbul egalității cu clerul catolic, clerul român trebuia să-1 accepte pe papă ca șef vizibil al Bisericii, să admită existența purgatoriului, să accepte pîinea azimă pentru comuniune. Istoricul american Keith Hitchins, într-un studiu din 1987 consacrat ideii de națiune la românii din Transilvania, insistă asupra motivațiilor socio-politice ale acceptării condițiilor puse de iezuiți ortodocșilor: "Nu erau considerații de dogmă sau de rit, ci perspectiva
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1954; Mărul de lângă drum, București, 1954; Partidul m-a-nvățat, București, 1954; Frăția între poporul român și minoritățile naționale, București, 1954; Trăinicie, București, 1955; Versuri alese, I-II, București, 1955; Păcală, slugă la primar, București, 1955; Ură personală, București, 1955; Azimă, București, 1956; Poezii, București, 1956; Poezia noastră, București, 1956; Inima bătrânului Vezuv, București, 1957; Călători prin constelații, București, 1957; Meșterul Manole. Cronici și studii literare (1934-1957), îngr. și pref. Savin Bratu, București, 1957; Cu tineretul spre viitor, București, 1957; Poezii
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
neprihănit și nepătat, Hristos (timíÄi haímati hÄs amno¤ amÀmou kaì aspílou Cristo¤).” Pavel folosește, în loc de „miel de Paști”, metonimia „Paștele”, cu aceeași semnificație, când le scrie corintenilor: „Curățiți-vă de plămada cea veche, ca să fiți aluat nou, s...ț că azimele, căci Paștele vostru, Hristos, a fost jertfit (tò páscha hQmÄÎn etýthQ Christós). (1Cor 5,7). În Apocalips, tò arníon, „Mielul”, este numele hristic cel mai frecvent (26 de ocurente). Dar acum, desi „înjunghiat” (esphagménon), el este „în picioare” (hestQkós), mijlocitor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui Lactanțiu. Nu se poate preciza când a fost redactată lucrarea, dar ea se referă la evenimente de după călătoria la Roma, în anul 1369, a împăratului bizantin Ioan al V-lea Paleolog. Încercările acestuia de împăcare cu „frâncii” (mâncători de „azimă”, de unde și numele de Azimit sau Iazimir al unuia dintre personaje) stârnesc mânia călugărilor din Bizanț, care îi primesc cu ostilitate pe oaspeții „pișpeci”, „pipistași”, și îi provoacă la un duel al întrebărilor și răspunsurilor, menit să dovedească ignoranța absolută
INTREBARILE LUI PANAIOT FILOSOFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287569_a_288898]
-
la aceea a unui „blestem” care chinuie și alienează, privându-l pe poet de o existență normală, de bucuriile vieții simple, dar care îl poate transforma într-un fel de Crist ce se sacrifică pentru oameni, oferindu-se ca „sfântă azimă”, după „momentul de reculegere sacră” al scrisului, când ar avea loc transsubstanțierea propriei ființe în vers. În paralel, are multe îndoieli cu privire la perenitatea poeziei sale, văzută când ca o palidă expresie a unor intense trăiri, când ca un „joc de
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
logică, în legătură cu capacitatea soldaților de a rezista unui nou atac; de altfel, nici nu era de mirare, fiindcă nu aveau, cu siguranță prea multe motive să-i simpatizeze pe romani. Alții, cei mai mulți, stăteau tolăniți pe iarbă și printre arbuști, mâncând azime cu brânză, pe care le înghițeau însoțindu-le cu câte un gât zdravăn de bere ori hidromel. Nu toți, însă, erau la fel de liniștiți. Alții, mai mult decât de stomacul lor, adesea strâns cu încăpățânare, se îngrijeau de sufletul lor. Divicone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
persoane, că relațiile dintre evrei și creștini atrag după ele relele cel mai cumplite. Evreii încearcă să le ademenească pe creștinele proaspăt convertite, cât și pe copiii lor, dându-le cărți de rugăciuni evreiești, făcându-le rost la Paște de azimă, învățându-le care sunt felurile de mâncare interzise, convingându-le să se conformeze legii lui Moise. Sfânta noastră credință catolică se vede astfel înjosită și micșorată. De două ori a fost nevoită mama s-o pună să coboare tonul, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu marea ta tăcere... Mormântul tău e numai înviere, Prin tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de ocară - dacă cumva s-ar fi dat tava - cum zicea Nory, să pară mai cuviincioase, ca și necuviințele spuse sau scrise în limbă străină. Evident că Rim nu înțelegea singurul farmec al Linei, farmecul ei indigen. Bunătatea ei ca azima caldă, trudnicia ei de gloaba 'redincioasă și hazul ei "de la Tecuci". Cu toate că era născut în țară, dintr-un tată vameș vechi și de treabă, naturalizat de mult, Rimul mesteca printre dinții galbeni dezgusturi de lege streină și-și oprea cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să-și arate măiestria, vor obosi În cele din urmă. Se vor apuca să aprindă focuri În care vor azvârli lucioasele toroipane. Vor goli căni de vin roșu, tânăr, Încă neașezat pe de-a-ntregul. Vor frige pastramă și vor Încălzi azimă În spuză. Când vor Începe să se amețească, va veni și taraful Căloi să-i Încingă la joc ori să le zică de inimă albastră. Vor vorbi de toate, poate se vor certa, poate se vor bate cu pumnii. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al Bisericii răsăritene. El știa elina veche, latina, ebraica și italiana, Sfânta Scriptură și filosofia, fiind un maestru al retoricii. El a corectat Tomul Dragostei, tipărit în 1698 de Patriarhul Dosithei. A scris: Despre deosebirile dintre cele două Biserici, Despre Azime. Alt învățat care a venit la Cetățuia a fost Ioan Molivdul Comninul din Haraclea. Acesta a fost și profesor fiilor lui Gheorghe Duca. El preda fizica și matematica, a fost printre multele lui specializări și medicul curții. Mai era numit
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
diamante pe prundișul de pe făgaș...Când mă întorc în chilie, nu-mi vine să cred...O zână bună în lipsa mea - a așezat pe un colț al măsuței o cană cu lapte aburind, puțină dulceță de fragi și o bucată de azimă...Privesc în jur să descopăr făptașul, dar ia-l de unde nu-i. Bănuiam însă că aici e mâna bătrânului și că el, în chilioara lui, așteaptă cu răbdare să fiu gata de drum...Abia am terminat de mâncat și aud
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-ți miști brațele strâns pe lângă șolduri, iar Între mâna care ține Cartea și cea cu care o răsfoiești aproape că nu trebuie să existe loc, și dacă-ți umezești degetele trebuie să le duci vertical la buze, ca și cum ai fărâma azimă, atent să nu pierzi nici o firimitură. Cuvântul trebuie mâncat cu cea mai mare Încetineală, Îl poți muia și recombina numai dacă-l lași să ți se topească pe limbă, și fii atent să nu-l scapi pe caftan, pentru că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți deși vara frunzișul mi-e atât de des încât mi se înăbușă pielea. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și „ofertele vegetale”, ebraicul minḥăh, literal „dar” sau „tribut”, (Lev 2,1-3; 6,7-11; 7,10). V. În fine, sunt ofertele numite „pâinile de pus înainte” (Lev 24,5-9) și tămâia (Ex 30,34-38). 10 Sărbători și solemnități: Paștele și Azimele 10.1. Paștele Pe primul loc în calendarul liturgic din Israel se află sărbătoarea numită în ebraică pésaḥ, celebrată în noaptea dintre 14 și 15 a lunii nîsăn (mai întâi numită ’ăbîb; astăzi cade în general în timpul lunii aprilie) din
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în trecut unii comentatori; dar, deja într-o perioadă relativ antică (cf. Ex 13,12; 23,15; 34,18; ultimul text este mai clar decât Dt 15,19; 16,1), exista ideea că răscumpărarea primului născut are legătură cu sărbătoarea azimelor. Cu atât mai mult nici nu poate fi vorba de existența, la origini, a unui sacrificiu al copiilor întâi născuți în Israel înlocuit apoi de un ritual de răscumpărare. Textul nu conține nicio aluzie la această practică; nici în regiunea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
aluzie la această practică; nici în regiunea Palestinei sacrificiul uman nu era cunoscut; astăzi există dubii întemeiate că ar fi fost practicat în Fenicia și Cartagina. h) Carnea animalului jertfit era friptă la foc și consumată împreună cu ierburi amare și azime (Ex 12,8, cf. 34,25) pe care textul le prescrie ca aliment pentru toată săptămâna următoare. Era interzisă hrana crudă sau fiartă (Ex 12,8b). Din carne nu trebuia să rămână nimic pentru ziua următoare și de aceea resturile
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Va fi mai simplu și în același timp mai sigur să afirmăm că aceste rituri au apărut în preistorie, dar într-o a doua etapă au fost istoricizate cu scopul de a permite alcătuirea unei „istorii a mântuirii”. 10.2. Azimele Din vremuri foarte îndepărtate, sărbătoarea Azimelor se află în strânsă legătură cu cea a Paștelui; în Noul Testament reiese că este identică cu páscha; începând cu Paște, timp de șapte zile, în casă nu trebuia să existe nimic dospit și cu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
același timp mai sigur să afirmăm că aceste rituri au apărut în preistorie, dar într-o a doua etapă au fost istoricizate cu scopul de a permite alcătuirea unei „istorii a mântuirii”. 10.2. Azimele Din vremuri foarte îndepărtate, sărbătoarea Azimelor se află în strânsă legătură cu cea a Paștelui; în Noul Testament reiese că este identică cu páscha; începând cu Paște, timp de șapte zile, în casă nu trebuia să existe nimic dospit și cu atât mai mult nu era permis
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în Noul Testament reiese că este identică cu páscha; începând cu Paște, timp de șapte zile, în casă nu trebuia să existe nimic dospit și cu atât mai mult nu era permis să se mănânce hrană dospită (Jeremias 1954). Totodată, sărbătoarea Azimelor este menționată și independent de cea a Paștelui (Ex 23,15; 34,18, cf. Dt 16,16), corelată cu un pelerinaj, ceea ce nu se întâmplă în cazul Paștelui. Vom analiza mai pe larg această situație în paragrafele b-c (cf. 10
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
contextul civilizației agricole cananeene nu era un produs obișnuit ca în mediul nomad sau seminomad, ci era pregătită și consumată ca excepție, ceea ce dădea zilelor respective un caracter extraordinar. Țăranul care trăia în stabilitas loci nu mânca în mod normal azime, decât în situații excepționale, iar această sărbătoare se referă la una dintre acestea. b) Ar fi imposibil să determinăm momentul originar precis când cele două sărbători, Paștele și Azimele, erau încă separate; dar cel puțin ca ipoteză de lucru, pe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Țăranul care trăia în stabilitas loci nu mânca în mod normal azime, decât în situații excepționale, iar această sărbătoare se referă la una dintre acestea. b) Ar fi imposibil să determinăm momentul originar precis când cele două sărbători, Paștele și Azimele, erau încă separate; dar cel puțin ca ipoteză de lucru, pe baza textelor citate, trebuie să menținem această distincție. Să vedem pe scurt de ce. După cum am văzut, Paștele era celebrat în casă, în timpul nopții, și era lipsit de orice referință
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]