537 matches
-
El nu mai este atotștiutor. In vreme ce biserica se lupta să armonizeze libertatea individuală cu prerogativele Providenței, astrologia senină susținea simplu teoria fatalității. Dar când fanatismul religios se lovește de o erezie milenară, discuțiile nu pot rămâne pe câmpul azuriu al ideilor pure. Eretismul roman, îmbibat de zei și astre, îi lovi pe creștini prin cele 10 persecuții, în care mii de fiare au lins în circuri sângele martirilor; în care torțe vii au luminat colinele Romei; în care un
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
dos. Am pornit-o din nou spre casă. Drumul spre hotel fusese plăcut, dar acum se lăsaseră frigul și întunericul și, pe când mă apropiam de Capul Shruff, soarele apusese, deși un giulgiu de lumină zăbovea încă pe cerul de un azuriu compact, radios, spălat de orice nor. Luceafărul se ivise uriaș și scânteietor deasupra mării, în apropierea unei bucăți de lună anemică și fadă; începeau să clipească și punctulețele palide ale altor stele. Câțiva lilieci mari fâlfâiau în jurul stâncilor. Când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aș fi întâmpinat greutăți la ieșirea din mare. Pentru Titus, desigur, nu exista nici o dificultate. Trebuia să-mi amintesc să fixez o altă „funie“ la scări. Soarele se înălțase și marea era de un verde translucid în preajma stâncilor, de un azuriu licăritor ceva mai departe, ondulându-se și fulgerând lumini, de parcă talgere mari argintii pluteau la suprafața ei. Orizontul se trasa ca o dungă de aur. Mormane de valuri pântecoase dar foarte netede înaintau spre mine, înspumându-se în tăcere când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frumoasă, frumoasă ca de basm. Trenul, ca un șarpe lung și negru, gonea pe sub dealul Cetățuiei, parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre vârfurile copacilor se iveau turlele Mănăstirii Cetățuia - ctitorie a vestitului Domn Duca-Vodă Gheorghe - străpungând parcă, cerul azuriu. Pe crestele dealului din stânga, Zidirea lui Petru Șchiopu-Vodă, Mănăstirea Galata, se înalța spre cer măreața, sclipind în razele asfințitului... Sfintele lăcașuri au fost, nu numai loc de retragere și închinăciune, dar și cetăți de pază și de ocrotire în zile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aveau încă mari posibilități financiare... știi cât de bine cunosc această placă? Voia să deschidă acest festival cu mine. Am luat legătura cu maestrul Alberto Zedda. Puglia e o regiune divină, casele sunt cu trulli, niște coifuri albe în cerul azuriu indescriptibil. Exista un castel medieval acolo care avea o mare curte pătrată. În mijlocul ei, un stejar uriaș. Cum să faci scena cu acel copac în mijloc? După multă chibzuință, ne-am hotărât să o facem în jurul copacului. Ce operă să
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și deloc discrete. În plus, valurile de hippies au obișnuit lumea occidentală cu toată gama de mirosuri posibile și imaginabile. Și apoi, oricum, totul era minunat, nimic nu-mi putea tulbura fericirea de vagabond. Insula Capri, pentru mine, nu fusese azurie, așa cum mi s-a tot povestit, dar sub valurile stranii ale furtunii era violetă. Doamne! Cît de violetă era! Mama avea o rochie de culoarea asta, pe vremea copilăriei mele. Peste Napoli se lăsase seara, umedă și răcoroasă. Trecînd prin fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pahar de anason și mă întreabă ce vreau. Răspund că "același lucru ca dumneata" și se simte obligat să-mi atragă atenția că e tare. Cu atît mai bine, răspund și băutura îmi arde într-adevăr gîtlejul și răspîndește culori azurii în fața ochilor meu și-n viață. Între timp, Jackie întreabă pe fata de la tejghea dacă știe ceva despre satul pe care-l căutăm. Nemaipomenită, fata aceea desculță, murdară, cu șuvițe unsuroase de păr blond căzîndu-i în ochi, purtîndu-și cei maximum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un vreasc de copac ars de vremi, dar rămas în picioare... A FOST O POEZIE Cam într-o oră, cred că ajungem la apă. Îmi calculasem în gînd distanța. Apa se afla acolo, la capătul orizontului și strălucea, leneșă și azurie, la poalele colinelor aride, cafenii, spînzurate de fondul albastru intens al zării. Nu-mi era încă prea sete, merele ținuseră destul de mult, dar era reconfortant gîndul că-mi voi putea limpezi fața și mîinile acoperite de praful greu și gros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de plajă pe care o purtam era exact ce trebuia, iar fulgarinul din tașca pe care o tîrîiam într-una după mine fusese de mult uitat acolo. Era ora 5 după-amiază și cupolele ceainăriei cupole de culoarea cerului răspîndeau raze azurii, oferindu-ne cu generozitate un "avant-gout" al albastrului ce ne aștepta la Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care, peste trei zile, avea s-o facă pe Rodica să exclame că ar muri împăcată acolo, fără să știe de ce, poate de prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
al albastrului ce ne aștepta la Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care, peste trei zile, avea s-o facă pe Rodica să exclame că ar muri împăcată acolo, fără să știe de ce, poate de prea mult albastru. Dar ceainăria cu cupole azurii ne atrăgea mai puțin. Mesele cuminți, cu scaune ca toate scaunele din lume, avea un iz de cafenea europeană; or, în Orient, ceaiul nu se bea în cafenele europene. În spatele ei, se aflau pavilioanele de lemn: adevăratele pavilioane ale unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
proces reformist mai îndelungat, care să transforme treptat instituțiile, mentalitățile și oamenii, ci despre o schimbare brutală, rapidă și violentă, presupunând o tabula rasa a întregii societăți vechi. Platon e foarte clar în această privință, chiar dacă uneori îmbracă oroarea în azuriul unei frumoase metafore, în care filozofii sunt asemuiți cu pictorii care vor să creeze un tablou cu totul nou și deosebit de tot ceea ce s-a mai văzut: „Preluând filozofii o cetate și caracterele oamenilor, ca pe o pânză, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a publicat o nouă ediție comentată a operelor lui Herodot, adăugând și proaspăt găsitele Adnotări. Unde, la secțiunea a VII-a, n-a omis să treacă și impresiile marelui călător strânse pe versanții "asemenea căpățânii unui bătrân chel" ai Muntelui Azuriu. Impresii deloc măgulitoare pentru băștinașii întâlniți acolo. Și nici comentariile savantului din Republica Vandana de Sud nu sunt cu nimic mai favorabile acelei populații. Da, dar Muntele Azuriu se găsește dincolo de gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
marelui călător strânse pe versanții "asemenea căpățânii unui bătrân chel" ai Muntelui Azuriu. Impresii deloc măgulitoare pentru băștinașii întâlniți acolo. Și nici comentariile savantului din Republica Vandana de Sud nu sunt cu nimic mai favorabile acelei populații. Da, dar Muntele Azuriu se găsește dincolo de gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă. (Un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
dincolo de gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă. (Un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri.) Muntele Azuriu se află pe teritoriul actual al Republicii Vandana de Nord20. Iar mândrii cetățeni ai republicii surori care pretind că trăiesc în patria lor de peste patru mii de ani adică deja de pe vremea când "părintele istoriei" le-a vizitat locurile, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și terifiantul gol existențial ce se înalță și coboară abisal înainte și după pasul său prin lume. Dar, cât timp viețuiește întru corporalitate este împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie și energie din care doar o picătură azurie îl adăpostește ca lume a efervescențelor sale. Acest imperiu tăcut, neatins de spectrul uman, ateul îl postulează ca o extensie enigmatică. Desigur, o fărâmă din natura nesfârșită este cucerită, adaptată și prelucrată de om fiind așezată în dinamica istorică ca
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se dovedește incapabilă să-i susțină metamorfozarea spre întunecarea esențelor sale. Aici cel ce a ales opțiunea binelui, pășește în fluxul deschis al unei introspecții revelatoare de nemărginiri ale sinelui. Nerătăcind, el se descoperă dincolo de cerul senin al propriei conștiințe azurii, drept un ne-temporal Atlas ce-și poartă cosmosul pe umerii gratitudinii sale. Agonia suferinței pulsează paralel cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene. Alături de naivitatea existențială a fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Pr. Conferențiar Dr. C. Necula, cunoscut prin conferințele pe care le ține și cărțile publicate. Este un părinte foarte iubit de tineri”. - Imaginarul turistic și religios al insulelor grecești. Imagini de tip carte poștală, ale micilor capele plasate pe albastrul azuriu al Mediteranei, urmate de mesajul : „Circuite religios-culturale în Peloponez. În fiecare colț al lumii există frumuseți practic inepuizabile”. - Memoria comunismului și a represiunii din închisori : „Veniți cu noi la Aiud ! Să ieșim din păcatul uitării și să ne vedem sfinții
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pânzele mele Împinse de brize prielnice, Înspre ținuturi cu eroine dăruindu-mi-se cu generozitate din preaplinul farmecelor lor, uneori până la sacrificiul lor total și voluntar, care a adău gat mândrelor mele culori de pe un blazon amoros până atunci prea azuriu o umbră de tristețe morbidă, dar nu chiar incura bilă, așa cum o credeam. E ușor să ne Închipuim că, făcând sau nefăcând cutare sau cutare lucru, anumite evenimente grave din viața noastră le-am fi putut evita. Dar, iată!, un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
posesivă, geloasă și nu o pot mulțumi cu minic. Iar eu sunt o belea pentru ea. - Așa sunt toate. Nu te mai plânge degeaba, zise Vas. Ochii lui Nicky străluceau ca o flacără de culoarea unui coral, căpătând o profunzime azurie emanând o profundă dezamăgire. Glasul lui îi părea că răsună ca trosnetul unor lemne uscate. Nicky și Vas se cunoșteau de multă vreme. Vas crescuse cu maică-sa de la vârsta de cinci ani, după ce îi murise tatăl. Cu Jean se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
multă, multă fericire!" "Gânduri frumoase și senine Să te-nsoțească pe al primăverii drum. Purtate de tot ce frumos pe lume Un mărțișor îți ofer acum!" Viața să-ți fie o veșnică primăvară!" Acum , când primii ghiocei au înflorit, când cerul azuriu se revarsă peste sufletele noastre, punând parcă stăpânire peste ele, când natura ne cheamă vrând să ne dea puțin din liniștea ei, ziua de 1 martie să-ți aducă sănătate, iubire, putere de muncă și tot ceea ce îți dorești". "...Primăvara
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bisericii nu deslușesc nimic. Senzația că cineva îmi suflă în ceafă devine din ce în ce mai puternică. Am scormonit din nou cu privirea tot ce mă înconjoară. Încet-încet, ca prin ceață, am început să întrezăresc un chip...Doar un chip...Lumina unor ochi azurii, blajini și înțelepți, țintea insistent spre mine. Apoi, izvorât ca din altă lume, chipul a prins a căpăta contur. Din barba albă ca neaua a răsărit o față zâmbitoare, brăzdată de vremuri. Deasupra frunții înalte, caer coliliu...Am rămas înmărmurit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
apă și cer împrejur ! Despre asta să vă spună corăbierii, nu ceilalți navigatori, căci pe aceș tia huruitul mașinilor îi împiedică să audă suflul mării, iar fumul de cărbuni le ascunde oceanul albastru de sus, cu miriadele lui de corăbii azurii care navighează în cău tarea marelui nesfârșit. Să vă spună corăbierii !... O pătură pe punte și un maldăr de parâme sub căpătâi ! Dar colea jos este etrava ca obada unei roți gigantice, înghițind într-o rostogolire și creasta, și fundul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Am întrerupt un „moment” până am ajuns sus. De acum pot scrie, suntem la o înălțime apreciabilă și datorită superbei zile (cerul e senin) soarele se oglindește în lacurile de pe pământ care par (lunguiețe, cum sunt majoritatea) niște virgule bizare, azurii, intrând într-un dialog zglobiu cu o geană la fel de strălucitoare de la orizont, astfel încât pare că micile întinderi de apă s-au urcat pe cer, pământul nemaiputând fi văzut din cauza luciului lor. Emoțiile sunt legate atât de zborul lung pe care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o dată pe an, de Ziua celor căzuți în război. și în acea zi, ședeam de fiecare dată lângă ea. Mă atrăgea în biserică sculptura mare în ghips a Fecioarei Maria, pentru că-i vedeai inima. Care fusese zugrăvită pe rochia ei azurie și lungă pân’la tălpi - o inimă foarte mare, de un roșu întunecat, cu câteva picățele negre. Arătătorul ridicat al Sfintei Fecioare îți îndrepta privirea asupra inimii. Inima fusese atât de prost pictată că până la urmă era totuși reușită, preschimbându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]