512 matches
-
meu ca un fulger, aprinzând flăcări nebănuite... duminică, 25 ianuarie 2015 jocul memoriei jocul memoriei- un descântec împotriva iubirii, un Babel de limbi confuz și plin de umbre și de lumini, așa cum în ochii tăi de cicoare se rostogolesc vârtejuri azurii de apă; îmbrăcată în mătase de indii, Rafael îți pictează chipul în pupilele mele avide; arta de a fi prezent printre catifelele moi ale dragostei, învățată de la Ovidiu, de la acel poet năucit, exilat la Tomis, cu schimbări de decor și
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
aici, de aproape, li se păreau deosebite, uluitoare. Străzile erau asfaltate cu pietre nestemate, trotuarele acoperite cu plăci de gresie albăstrii, aurii, cu încrustații de safire, rubine și smaralde, de-ți era teamă să pășești. Casele din marmură albă, liliachie, azurie, verzuie, cu încrustații de sidef pe la uși și ferestre, înconjurate de palmieri, cu revărsări de flori la balcoane și pe alei, în mii de nuanțe și culori, de-ți luau ochii cu sclipirile lor. Oamenii erau îmbrăcați în veșminte vaporoase
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
și ferestre, înconjurate de palmieri, cu revărsări de flori la balcoane și pe alei, în mii de nuanțe și culori, de-ți luau ochii cu sclipirile lor. Oamenii erau îmbrăcați în veșminte vaporoase din țesături de mătase aurie, argintie sau azurie, cu bogate decorațiuni cu fir de aur și nestemate. Mărțișor și Norocel au rămas cu gura căscată, muți de admirație. Rămăseseră în drum ca proștii, neștiind ce să mai facă. Apoi, cămășile lor înflorate, pantalonii strânși pe picior, cizmele și
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
ce e cu mine! Până să se dezmeticească Norocel, Mărțișor își aranjă cămașa înflorată, își pieptănă pletele, își lustrui cizmele, îl luă de mână pe băiat și porniră împreună spre palatul fermecat. Ajunseră în fața palatului, unde, pe treptele de marmură azurie, se revărsau continuu din văzduh uriașe coșuri cu flori în mii de nuanțe. Păsări, fluturi și albine zburau în stoluri agitate. Cântecele se întețiră, băieței și fetițe făceau tumbe și alergau printre pomii înfloriți, care începură să spulbere în jur
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe mine chiar de mă-nfioară ceața ploilor de meri pe când de ziuă fi-va iară trecută fost-a cea de ieri plouă? peste malul tău cu ferestre de-azuriu pana tace-n canțonete eu te scriu te scriu te scriu nu te teme el refrenul bate bate dinspre nord ori răsărit iar penajul de sticlete ne rămâne poleit Referință Bibliografică: CANȚONETE CU STICLETE / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN
CANŢONETE CU STICLETE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375880_a_377209]
-
spate și ceafă și cu partea frontală drapată fin. Atât slipul cât și sutienul erau frumos decorate cu catarame de efect. Slipul era total căptușit cu material poliester. Avea cupele dintr-un material combinat între poliamidă și elastan de culoare azurie la partea de jos iar slipul la partea de sus, și cu fluturași cu aripile pictate multicolor, împrăștiați pe tot materialul costumului. Citea din cartea poetei Georgeta Minodora Resteman "Descătușări - Fărâme de azimă". Îi plăcea poezia romantică în versurile căreia
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
erau două paturi, o comodă cu telefonul pe ea și două tamburele tapițate complet. Pereții camerei aveau tapet lavabil într-o nuanță de turcoaz, cu desene geometrice imprimate pe el. Baia era încăpătoare, cu toată faianța și gresia de culoare azurie. Chiar și interiorul căzii avea o nuanță de albastru deschis. Când intrai în baie, parcă intrai în valurile mării. Îți crea o atmosferă relaxantă, odihnitoare. Până și lămpile fluorescente de neon erau azurii. Pe suporți metalici, nichelați, prinși în pereții
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
cu toată faianța și gresia de culoare azurie. Chiar și interiorul căzii avea o nuanță de albastru deschis. Când intrai în baie, parcă intrai în valurile mării. Îți crea o atmosferă relaxantă, odihnitoare. Până și lămpile fluorescente de neon erau azurii. Pe suporți metalici, nichelați, prinși în pereții băii, se lăfăiau prosoape plușate de culoare albastră, groase și pufoase iar pe cuier atârnau două halate de baie la aceeași culoare. De aceea i se spunea garsoniera turcoaz. Sosind în cameră, Gloria
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
după o ilustrație) Ce aveți cu mine, toți, de mă priviți așa?! Da, am căzut, dar mă voi ridica! Încă mai port în mine harul și divinul Deși m-a îngenunchiat atât de rău destinul... Nu plângeți păsări și îngeri azurii; Știu, am căzut, dar îmi voi reveni! Prin glezne, din strămoși cresc rădăcini Și-îmbobocesc iar trandafirii printre spini... E undeva o geana de albastru început? Altă speranța naște în sufletu-mi tăcut. Sfărâm în palme bulgarii țăranii creatoare Să
AM CÃZUT DAR MÃ VOI RIDICA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375253_a_376582]
-
21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Șevalet rimat Mă doare sfâșierea de-albastru presărat Cu norii cenușii de toamnă arămie, Cu pașii gri, încet și măsurat, Mă-ndrept spre iarna argintie. Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungă Până când primăvara azurie o să vină. Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă, Accept roșu și galben în lumină. Pulsând în gânduri albe filtrez discret tăcerea Și-aștept să vină timpul ce auriu va fi, Ce neagră e pădurea! Da-i înțeleg durerea
ȘEVALET RIMAT de MONICA BOKOR în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373144_a_374473]
-
nr. 2121 din 21 octombrie 2016. Șevalet rimat Mă doare sfâșierea de-albastru presărat Cu norii cenușii de toamnă arămie, Cu pașii gri, încet și măsurat, Mă-ndrept spre iarnă argintie. Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungă Până când primăvară azurie o să vină. Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă, Accept roșu și galben în lumina. Pulsând în gânduri albe filtrez discret tăcerea Și-aștept să vină timpul ce auriu va fi, Ce neagră e pădurea! Dă-i înțeleg durerea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
e roz în fiecare zi. Citește mai mult Șevalet rimatMă doare sfâșierea de-albastru presăratCu norii cenușii de toamnă arămie,Cu pașii gri, încet și măsurat,Mă-ndrept spre iarnă argintie.Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungăPână când primăvară azurie o sa vină.Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă,Accept roșu și galben în lumină.Pulsând în gânduri albe filtrez discret tăcereași-aștept să vină timpul ce auriu va fi,Ce neagră e pădurea! Dă-i înțeleg durerea,Nici viața
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
de ea, ca să o elibereze de lătratul lui Cuțu, cățelul cel vrednic pentru Bebe, dar agasant și gălăgios pentru Violeta. Văzând-o de aproape pe această femeie tânără, frumoasă, cu părul șaten și coafat permanent, cu tenul catifelat și ochii azurii ca cerul dimineților de vară, și-a dat seama că are de-a face cu o persoană distinsă, o doamnă, ce nu aparține satului, întâmplătoare păzitoare de vaci ca și el, și a salutat-o cum se cuvenea „Sărut mâinile
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
destramă În ochii mei, ca într-o ramă, Și-n urmele ce se-adâncesc pe maluri. Iar pescărușii țipă-nsingurarea Din suflete ce suferă-n tăcere; Cu alge verzi îmi înfășor ființa, Să crească-n inimă dorința De-a adăsta pe azurii lăicere. Neptun, al mării zeu, tridentu-nalță Spre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgaz De-a pune apei un zăgaz, Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri, Fărâme albe de nimicnicie
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
-i albastră se destramăîn ochii mei, ca într-o ramă,Și-n urmele ce se-adâncesc pe maluri. Iar pescărușii țipă-nsingurareaDin suflete ce suferă-n tăcere;Cu alge verzi îmi înfășor ființa,Să crească-n inimă dorințaDe-a adăsta pe azurii lăicere.Neptun, al mării zeu, tridentu-nalțăSpre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgazDe-a pune apei un zăgaz,Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri,Fărâme albe de nimicnicieSe-ntorc la
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
îngrijora: -Aoleu! A pățit ceva mititelul? Gurița mamei, guriță! Nu pățise nimic. Își dezvolta plămânii și mușchiuleții. Iar asistența parfuma atmosfera cu florile admirației: -Ooo! Mânca-l-aș de bucălat! Bucălat și supărat! -Ah, ce îngeraș! Cu zulufii aurii, ochișorii azurii! Atunci mama sau bunica odorului se umfla ca balonașul și zbura...zburaa...până în al nouălea cer. Când odorul urla, asistența era indispusă: -Bă, da ce guiță, de parcă-l taie! -Dă-l, bă, jos...rotofeiul! Totuși, mama copilului zâmbea fericită că a
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 787 din 25 februarie 2013. Din grădină se aud triluluri de privighetori, și o-nmiresmată boare se ridică dintre flori. Dimineața, pe răcoare, se strecoară zorile, și-n nuanțe pastelate se deschid zorelele. Azurii cum este cerul, un albastru de safir, roz, albe sau violet, cu miros discret. Frunze ca o inimioară, răspândite pe tulpină protejează de căldură florile să nu se-nchidă. Totuși, finele zorele în văpaia soarelui se închid ca o umbrelă
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
-mbracă, fracu-i negru-albăstrui, coadă bifurcată. Azi trăiesc o reverie, plină de candoare, ... Citește mai mult Din grădină se audtriluluri de privighetori,și o-nmiresmată boarese ridică dintre flori. Dimineața, pe răcoare,se strecoară zorile,și-n nuanțe pastelatese deschid zorelele.Azurii cum este cerul,un albastru de safir,roz, albe sau violet,cu miros discret.Frunze ca o inimioară,răspândite pe tulpină protejează de căldurăflorile să nu se-nchidă.Totuși, finele zoreleîn văpaia soareluise închid ca o umbrelăîn bătaia vântului.Pe
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
în: Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Percep și înțeleg mai bine limbajul copacilor, al florilor și al gâzelor... decât al oamenilor, care mă intrigă pe zi ce trece. Ca atare, ador pomii, florile, gâzele, ador azuriul cerului, luna și stelele. Abia târziu, la maturitate, mi-am dat seama că ador armonia, adică... sunetele și culorile naturii, roua și curcubeul, parfumul și limbajul subtil în care îmi vorbește. Lumea are mai multe dimensiuni, alături de noi trăiesc nenumărate
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
De ce uităm să alergăm senini spre curcubeu, cănd prin culori ne spune.."să crezi în visul tău"? De ce uităm că ușa ce, poate brusc se-nchide e o fereastră luminoasă, ce tainic se deschide? De ce uităm să mai privim spre azuria zare, cănd orizonturi noi ne-ndeamna la visare? De ce uităm că totu-i fragil și trecător, Că tot ce-avem e-un suflet?...Si-acela, călător! Referință Bibliografica: De ce uităm? / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2000, Anul
DE CE UITAM? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375753_a_377082]
-
să mă-ntind, să privesc cerul,/ și sa-dmir pe el cum zboară / cârduri de cocori, ce-anunță / că e iarăși primavera.” Nu puteau să lipsească din decor ”solii” primăverii, ”cârduri de cocori” care aduc un plus de frumusețe pe cerul azuriu. Venirea primăverii este un motiv de bucurie, o adevărată sărbătoare a naturii și a sufletului când ” Soarele, rotund și vesel, se înalță printre nori”... și-n liniștea parfumată din jur, în care se aude murmurul unui izvor , își face apariția
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
zărit pe cer, iar Legile Sfinte Blajine- Cartea Cărților, a fost aruncată, într-un colț prăfuit al unui ungher întunecat și uitată de toți. Veacurile s-au scurs rând pe rând, iar Creatorul degeaba arunca Sfântul Arc Ceresc, pe Bolta Azurie, cu culorile sale izvorâte parcă din eternitatea universului necuprins și infinit, pentru că alți oameni s-au născut din Fii Lumini, ce nu-și cunoșteau adevărata geneză, neștiind că ei sunt urmașii Zeilor de Început, ce și-au avut sălașul chiat
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
la bunicii din partea mamei, pe malurile Buzăului la Scorțaru-Nou, cu pădurile prin preajma-i în toate nuanțele de verde cu păsăritul pădurii ce se trezea de dimineață atât de vioi și vesel, cu apa Buzăului ce-și picta marginile pe nisipul azuriu în care sălciile-și băteau crengile înghesuite lăcrimând prin frunzele lor, lacrimi tăcute, rugă pentru Sfântul Duh. Și când priveam acest imperiu de verdeață cu decorul lui de vis, descopeream cum lumina cerului îi dădea de fiecare dată un colorit
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
la vecinul meu că omul nu practică gluma nici la paharul de vorbă, la care atît de sistematic ține, încrîncenarea de la masa libației transferîndu-se, cu aceeași hachiță, dincoace, în artă, unde, măcar ideal, confruntării i-ar sta bine în lumină azurie, de eden terestru. Dacă n-ar exista convingerea că pictura sa e una de indubitabilă calitate, atunci agresivitatea cu care, periodic, îmi "cere părerea", m-ar indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proces reformist mai îndelungat, care să transforme treptat instituțiile, mentalitățile și oamenii, ci despre o schimbare brutală, rapidă și violentă, presupunând o tabula rasa a întregii societăți vechi. Platon e foarte clar în această privință, chiar dacă uneori îmbracă oroarea în azuriul unei frumoase metafore, în care filozofii sunt asemuiți cu pictorii care vor să creeze un tablou cu totul nou și deosebit de tot ceea ce s-a mai văzut: „Preluând filozofii o cetate și caracterele oamenilor, ca pe o pânză, mai întâi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]