2,305 matches
-
vânzare de bunuri imobiliare sau la ceva de felul ăsta, și-apoi la prânz. Evie, Evie ar fi pulbere. Bine, cenușă. Singură în livingul ei, iau o tabacheră de cristal de pe masa care seamănă cu un bloc de malachit și azvârl comoara asta mică spre cărămizile șemineului. Se aude un zbang puternic, țigări și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ceainic de argint cu pântece gras și se uită la imaginea sa grasă reflectată în latura convexă. — Toată cutia, zice Manus, e plină de toate căcaturile astea și amintiri de familie pe care nu le vrea nimeni. Exact ca mine azvârlind tabachera de cristal a lui Evie în șemineu, Manus se opintește și azvârle iute ceainicul în întuneric. Dincolo de povârniș, dincolo de întuneric și luminile suburbiei, ceainicul zboară așa departe că nici nu-l auzi căzând. Fără să se întoarcă, Manus duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
reflectată în latura convexă. — Toată cutia, zice Manus, e plină de toate căcaturile astea și amintiri de familie pe care nu le vrea nimeni. Exact ca mine azvârlind tabachera de cristal a lui Evie în șemineu, Manus se opintește și azvârle iute ceainicul în întuneric. Dincolo de povârniș, dincolo de întuneric și luminile suburbiei, ceainicul zboară așa departe că nici nu-l auzi căzând. Fără să se întoarcă, Manus duce mâna în spate și apucă altceva. Un sfeșnic de argint. — Asta-i moștenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întuneric. Dincolo de povârniș, dincolo de întuneric și luminile suburbiei, ceainicul zboară așa departe că nici nu-l auzi căzând. Fără să se întoarcă, Manus duce mâna în spate și apucă altceva. Un sfeșnic de argint. — Asta-i moștenirea mea, zice Manus. Azvârlit peste cap în întuneric, sfeșnicul se rotește prin aer, tăcut, așa cum îți imaginezi că zboară sateliții. — Știi - Manus azvârle o mână scânteietoare de inele pentru șervete -, părinții tăi sunt un fel de Dumnezeu. Sigur, îi iubești și vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să se întoarcă, Manus duce mâna în spate și apucă altceva. Un sfeșnic de argint. — Asta-i moștenirea mea, zice Manus. Azvârlit peste cap în întuneric, sfeșnicul se rotește prin aer, tăcut, așa cum îți imaginezi că zboară sateliții. — Știi - Manus azvârle o mână scânteietoare de inele pentru șervete -, părinții tăi sunt un fel de Dumnezeu. Sigur, îi iubești și vrei să știi că există pe lume, dar nu-i vezi cu adevărat decât atunci când vor ceva. Vătraiul de argint zboară sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice Manus, al doilea cadou de Crăciun pentru mine a fost o cutie plină de toate lucrurile pe care le păstrase de când eram mic. Manus zice: — Ia uitați-vă - și ridică lumânarea -, lumânarea mea de botez. Departe-n întuneric, Manus azvârle lumânarea. Urmează pantofiorii maronii de copil. Înfășurați într-un veșmânt de botez. Apoi un pumn zornăitor de dinți de lapte. S-o fut, zice Manus, pe afurisita aia de Zână Măseluță. O cosiță de păr blond într-un medalion prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână, ca la o clacă de flori, de la capelă până‑n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de bere, apoi se adânci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mâna sa cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și‑l azvârli Într‑o sobă impunătoare, aidoma unei catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. Când flăcările Înghițiră urmele mâinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mâna sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Încerca apoi să fie primit de nunțiul papal de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfârșitul Îi va fi pe cât de tragic pe atât de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și‑l vor azvârli În Închisoarea Cherche‑Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfârși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară asupra ei încercând să o oprească, insă Anuanúa, după ce îl mai înjunghie o dată, făcu un nou salt, azvârlindu-se în mare și strigând înnebunita: —Octar!!... O mulțime de rechini se aruncară imediat asupra ei. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora, acela care ajunsese la capătul lumii, în locul în care apă se transformă în munți albi, acela care zărise Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-a dus să controleze dacă a adormit, apoi din nou, după o oră, grijulie să-l știe odihnit cât se poate mai bine cu putință. A tras perdelele la ferestre ca să nu intre stropii de ploaie În cameră. Adam azvârlise cearșaful subțire cu care era acoperit, ea i l-a tras până pe piept, cu mișcări blânde, ca să nu-l trezească. — E caraghios să te văd așa, a chicotit Mick ușurel. — Cum așa? — știu și eu... Agitată, ca și cum n-ai fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se Întâmple nimic. Chiar așa și făcuseră În mijlocul mulțimii dezlănțuite, rămăseseră nemișcați și lăsaseră marea de oameni să dea năvală peste ei, iar când valul se retrăsese erau tot acolo unde fuseseră, ca resturile unor epave purtate de curent și azvârlite la mal. Că, desigur, Bill fusese atât de tulburat, Încât nu mai rostea decât câte-o vorbuliță, dar că avea să-i treacă destul de repede și că o să redevină același lăudăros arogant. Ar fi vrut să-i spună lui Mick
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
loc, tu ești cel care Îl părăsește. Tu poți să alegi, Bali nu poate. — Dar se schimbă, Margaret, nu-i cu putință să nu vezi asta! Iar Într-o zi are să fie atât de schimbat, Încât ai să te simți azvârlită Într un loc pe care nu-l cunoști. — Doar dacă nu te schimbi și tu odată cu el! — Locul pe care-l știam eu În urmă c-un an n-ar fi Îngăduit ca Walter să fie luat pe sus așa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oricând îi înjura în gând pe ceilalți ocupanți ai biroului... Ce să facă el cu soarele care se arăta afară? Fierbințeală îi trebuia lui? Boscorodea: toți au condiție fizică și numai eu plec pe teren. În trecere spre ușă mai azvârlea o privire spre sânii debordanți ai Ninetei, care-și aranja perna sub popou cu sângele în obraji. Deja începuse melodia preferată la radio. Avea trăsături copilărești, femeia asta. Și unde mai pui, continuă înciudat pentru sine, că sunt și hipertensiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
judecată? — I-am trimis o notă de plată astronomica pentru o rochie nouă. Dar el le-a spus amicilor săi c-a meritat până la ultimul penny. — Doar nu vă așteptați să-l vedeți pe Șam sărind la dumneavoastră aici și azvârlind cu pahare de vin, nu-i așa? Mă așteptam să-l văd sărind și azvârlind cu invective, răspunse Fanny. Adrian își împreună palmele și își împunse bărbia cu vârful degetelor. — Nu va deranjează să știți că majoritatea celor cărora le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
le-a spus amicilor săi c-a meritat până la ultimul penny. — Doar nu vă așteptați să-l vedeți pe Șam sărind la dumneavoastră aici și azvârlind cu pahare de vin, nu-i așa? Mă așteptam să-l văd sărind și azvârlind cu invective, răspunse Fanny. Adrian își împreună palmele și își împunse bărbia cu vârful degetelor. — Nu va deranjează să știți că majoritatea celor cărora le-ați luat un interviu ajung să vă urască? o întreba el. — Riscurile meseriei, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se sparse ca o momâie plină de încălțări și șosete vechi. Bum. Puf paf paf paf. I-am tras mormanului două, trei șuturi lipsite de vlagă, și m-am lăsat în genunchi... — Pulă bleagă ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu voiau să dispară. Știi, nu-i așa? Felul în care vă înțelegeți voi, toate emoțiile alea, tatuajul de pe degetul ei mare de la picior. Știi cine-i ea de fapt, chiar dacă nu vrei să... — Taci. Mâna mi se smuci și azvârli textele și caietele în perete. Cărțile bubuiră, foșniră și se așezară ca un stol de zmeie stricate. Urcându-se anevoie pe marginea patului, Ian se opri la jumătatea mișcării și se uită la mine cu ochi mari, rotunzi. 27 Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În atac din urmă țancurilor. Ș-atunși nemții s-o spériet și o fujit. ȚIn minți ci era unu’ Alexandr, Șasa Îi spunem noi, din Belorusia. E-he, apu’ aista cînd It puné mîna pe-o granaté și cînd ț-o azvîrle! Tare mai azvîrle bine cu granata Șasa aista... Da’ o murit. N-o ajuns sé vadé Berlinu’. - Da, iaca, spune, Constantin Demianovici, cum Îi ardeau nemții pe oameni și pe copii, și Îi udau cu apé Înghețaté iarnă prin omét
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
urmă țancurilor. Ș-atunși nemții s-o spériet și o fujit. ȚIn minți ci era unu’ Alexandr, Șasa Îi spunem noi, din Belorusia. E-he, apu’ aista cînd It puné mîna pe-o granaté și cînd ț-o azvîrle! Tare mai azvîrle bine cu granata Șasa aista... Da’ o murit. N-o ajuns sé vadé Berlinu’. - Da, iaca, spune, Constantin Demianovici, cum Îi ardeau nemții pe oameni și pe copii, și Îi udau cu apé Înghețaté iarnă prin omét? - Ehe, dragi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
aflu în labirintul cărții lui Borges, acea bibliotecă infinită proiectată într-un spațiu simplificat, esențializat la dimensiunea verticală. Dar eu eram mai mult preocupată de gestul tânărului distins decât de această metamorfozare a peisajului, care, înălțându-se pe vârfuri, a azvârlit cartea pe un raft foarte sus, el însuși părându-mi dintr-o dată deosebit de înalt. Apoi a dispărut fără să-mi dau seama sau, mai exact, interesul meu pentru el s-a estompat în momentul în care s-a detașat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Sau Mama era ea însăși un zid, o cloșcă ce-și apăra puiul să cunoască încetul cu încetul viața de damnat, picătură cu picătură, treaptă cu treaptă, pentru a nu fi mai târziu un șoc care ar putea să o azvârle în afara zidului-convenție și să rătăcească prin lume, tot întrebând. Mioara Alimentară accepta cu înțelegere graduală tot ceea ce i se oferea. Și Mama asta-i oferea: închisoare conștientizată, înțeleasă și acceptată. Era liberă și în relațiile cu oamenii dovedea acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu nucleu, electroni, protoni, neutroni. Structura moleculară avea trasee precise. Formarea masei moleculare și atomice închegate din strigăte, din chinul rostirii lor, din transpirația asamblării, șlefuirii, desăvârșirii lor în strigăt total cu destinul final de a fi încasat, însușit, apoi azvârlit într-o formă nouă, un extrasenzorial măsluit cu dimensiune nouă, Urletul gunoierilor. Urletul avea program bine determinat, i se pregătea traseul prin repetiții îndelungi, ca într-un text ce urma expus pe o scenă sau într-o peliculă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]