774 matches
-
ni s au luat șireturile, primul, rânjind satisfăcut, ne-a indicat locul de dormit, pe baloturi: „Pe sofale, ca boierii”. Ușa s-a închis și în cameră s-a făcut aproape întuneric căci fereastra, deși mare, era blocată de baloturi. Bâjbâind prin semiobscuritate și dărâmând câteva stive de baloturi am creat câteva prispe în terase; pe ele ne urcam și ne odihneam. Se înserase de-a binelea când ne-a sosit masa. Voi nu erați în porție pe ziua de azi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prag, dar gardianul ne-a împins din spate. Aproape am căzut în genunchi. În urma noastră zăvoarele răsunau pe coridor, închizând și pe ultimii clienți ai molohului Aiud. Prin camuflajul cu hârtie albastră, dublă, nu străbătea nici măcar un licărit de stea. Bâjbâind, eu la dreapta, Marin la stânga, am dat fiecare de câte un vas de pământ smălțuit: vasul de apă și tineta. Le deosebea doar mirosul. Am „explorat” camera până sub pervazul ferestrei. Puțin deasupra dușumelei de lemn treceau, printr-o nișă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la somn de voie, dezalcoolizare, faceți găuri unde știți! mustața stă pleoștită, chelia crește! dacă sîntem domnișoară mai animăm pustiul cu băieți, urc spre etajul vagonului pînă la penultima treaptă și mă întorc în vîrful picioarelor, dar tot pustiu locul, bîjbîie gesturi de confuzie bahică pe sticlă, de afară miros de hoit prin definiție și, primenirea aerului, dispare și mirosul, luna nouă, abisul ei, știi că abia te-ai cățărat înapoi după atît abis-Hecate! ce uimește la un oraș și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
referitoare la viața povestitorului, ca semn că am trecut și noi prin lumea asta și că am iubit pe oamenii acestor pământuri. Ușor de zis, greu de făcut!! Nici unul din noi nu cunoaște Îndeajuns de bine Fălticeniul pentru a nu „bâjbâi” săptămâni prin el, și În acest caz fiind păscuți de primejdia de a greși. Așa se face, că te rugăm să ne jertfești câteva ceasuri din timpul matale, și așa destul de sufocat de treburi și preocupări, și să ne faci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
locuiesc aici și aceasta este limba românească, dacă aș fi însă la Paris, aș cânta liniștit în franțuzește, iar la Roma în italienește, dacă mi-aș mai pune-o la punct. În germană sau rusă, mi-e totuna, deși le bâjbâi, dar cântecele mele, repet, nu sunt despre patrii și partide, ci despre sentimentele și trăirile adânci ale oameni- lor. Or, ele au de fapt aceeași limbă. În ce lume minunată trăiți, domnule Vasile ! Unde oame- nii-s egali și toți la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
opiul și hașișurile. Dumnezeule, cum arăți, trebuie neapărat să te duc acasă, mi-e și frică să te las la vreun spital, să nu te recunoască vreunul, să vezi ce scan- dal pornește... — Ce spital, dragule ? Mă simt foarte bine, bâjbâie Cristi. — Știi în ce zi suntem, domnișorule Cristian ? — În mai. — În mai pe naiba să te ia. De când bei în neștire ? Știi ? — De ieri, c-a murit tata, și începe să lăcrimeze. — Doamne, a murit Fernic... Și asta acum vreo
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
era destul de domol, am întâmpinat greutăți ridicole când am încercat să mă cațăr înapoi pe piatră. „Muntele“ e puțin prea abrupt, scobiturile prea strâmte. Valurile molcome mă tachinau, ba înălțându-mă spre suprafața falezei, ba trăgându-mă îndărăt. Degetele mele, bâjbâind după o falie, lunecau întruna. Simțindu-mă obosit, am înotat în jur, căutând alte locuri unde marea se zvârlea neastâmpărată înainte și înapoi, dar încercarea de a mă cățăra s-a dovedit și mai anevoioasă pentru că apa era foarte adâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îndoiesc de primele impresii, deși am păstrat certitudinea că văzusem ceva cu totul ieșit din comun. Explicații de felul unei încâlcituri de ierburi marine sau a unei buturugi săltate de valuri nu puteau fi luate în considerație. Am început să bâjbâi după alte justificări. Cu puțin înainte de a mi se fi ivit monstrul uriaș, cercetasem cu mare atenție, în balta dintre stânci, un monstru mititel, viermele roșcat și țepos al cărui trup șerpuitor, lung de câțiva centimetri, părea disproporționat de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Vinurile mele sunt pe terminate. Da, Lizzie. Ea a dăinuit. Orice altă femeie a însemnat mai multă pasiune, dar mai puțină mângâiere: misterioasele, adâncile atracții semioarbe pe care le încearcă ființele omenești unele față de celelalte, tentaculele care palpează cu repeziciune, bâjbâind în beznă; de ce, în chip inexplicabil dar indubitabil, te îndrăgostești de A și rămâi perfect indiferent față de B? Dar cu Lizzie mă simțeam atât de bine, tachineriile ei binevoitoare, inteligente, îmi dădeau o senzație de libertate. Da, întrebarea finală este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar cea din față era încuiată, așa încât va trebui să înconjur casa și să intru prin bucătărie. Pe urmă, cum să găsesc în grabă chibriturile și să aprind o lampă? Presupunând că se strecurase cineva în casă, o să mă audă bâjbâind la ușa din spate și o să mă aștepte. Ce stupid să fii omorât de un hoț speriat! Am șovăit, apoi am pornit-o înainte, pentru că acum frica de exteriorul singuratic era la fel de intensă ca și frica de interiorul casei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine, și a urmat un moment penibil. S-a dat un pas îndărăt, iar eu am făcut eu mâna un gest menit instinctiv să risipească brusca atmosferă de violență. Am trecut pe lângă el, ieșind în hol, și am început să bâjbâi după minerul ușii din față. Ben, care m-a urmat imediat, a dat să-mi deschidă ușa, și mâinile ni s-au atins. A trebuit din nou să mă dau în lături, ca să pot ieși din casă. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cum au fost. Îmi pare rău. La revedere. — Lizzie, strânge-mi mâna o clipă. Îmi dădu o mână inertă. Era umedă, nereceptivă, micuță, și nu am putut prelungi gestul într-o îmbrățișare. Și-a retras mâna, și-a început să bâjbâie prin poșetă. Scoase un ciob din oglinda care se spărsese când Rosina o izbise cu piciorul, și o batistuță mică, albă. Îndată ce a simțit batista în mână, a început să plângă liniștit. Mă simțeam atât de mișcat și de mâhnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sfărâmaseră în noi, toate oasele și încheieturile care le leagă nu mai erau întregi, nu mai existam ca persoane. Lacrimi lente începură iar să se prelingă, în timp ce ochii lui Hartley continuau să fie ațintiți asupra flăcărilor lumânărilor, iar mâna îi bâjbâia orbește pe masă în căutarea șervețelului. L-am împins către ea. — Dar de ce nu l-ai putut apăra?... O, e o întrebare prostească, Hartley, nu pot suporta toate astea... Pretindea că-i numai din vina mea, și era vina mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
papuc de gimnastică rebegit. La vederea acestui picior, am scăpat binoclul, și privind uluit pe sub mâna dusă streașină la ochi, am deslușit clar o siluetă care se lăsa în jos, săltând ca o broască pe pietre, încleștându-se cu mâinile, bâjbâind cu picioarele după o muche de sprijin, în orice caz, coborând. De fapt, pentru o persoană agilă, coborârea turnului nu era o greutate de neînfrânt, dar pe mine m-a săgetat un junghi de spaimă, care m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și de teamă, că Hartley se afla în casa mea. În același timp, mă muncea o spaimă cumplită, presimțirea unei catastrofe, a unei grozăvii, sau, mai curând, certitudinea că se și întâmplase. Am coborât din pat, tremurând violent, și am bâjbâit după lumânare. Am aprins-o, și am rămas locului, ascultând. Casa pustie și întunecată era învăluită într-o liniște sinistră. Am deschis în grabă ușa dormitorului meu și m-am uitat pe palier. Nișa părea să irizeze o lumină difuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu termina niciodată, ce începea la vremea aceea nu mi se părea semnificativ. Era vârsta la care începuturile abundau. Într-un fel, m-a ajutat să mă găsesc, deoarece iniția mult mai bine și spre încântarea tuturor ceea ce eu începeam bâjbâind și întorcându-mă mereu în punctul de plecare. În ciuda sentimentului de adulație cu care era întâmpinat oriunde apărea, auzeam și remarci care ar fi trebuit să mă pună în gardă. „E superficial“, spuneau unii. Ori tocmai nesocotința cu care trata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bună” care face lumină în viață chiar și în timpul nopții. Mă tem că acest mit dispare. Este considerabil mai mare decât Mitul lui Moș Crăciun, atât de iubit de copii. Este mitul pornirii în viață, fără de care un învățăcel ar bâjbâi în viață. Calculatorul și tehnica modernă destramă acest mit. E mare păcat! Un alt mit este pe cale de dispariție; a început să se piardă de curând, din timpul tranziției. Este vorba de mitul „Bătrânului Înțelept”. „Sfatul bătrânilor” a condus lumea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
bună” care face lumină în viață chiar și în timpul nopții. Mă tem că acest mit dispare. Este considerabil mai mare decât Mitul lui Moș Crăciun, atât de iubit de copii. Este mitul pornirii în viață, fără de care un învățăcel ar bâjbâi în viață. Calculatorul și tehnica modernă destramă acest mit. E mare păcat! Un alt mit este pe cale de dispariție; a început să se piardă de curând, din timpul tranziției. Este vorba de mitul „Bătrânului Înțelept”. „Sfatul bătrânilor” a condus lumea
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
să văd și să știu, și uite după ce-mi curgeau mie balele. Sunt mort de sete și de foame. Andrei sforăie pe bancheta din fața mea. Și văru’ Laur, da, e-n compartimentul de alături. Caut În geantă pe Întuneric, bâjbâi și dibuiesc pâinea. Pâinea goală și Întunericul m-au salvat În mai multe rânduri. Am fugit și m-am ascuns de ei prin tot felul de demisoluri și hangare și hale Întunecoase, până ce vederea mea s-a deprins cu Întunericul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
amesteca În furtuna aia de țipete și mugete teribilă și incredibilă ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei. Părințelul era oricum de-al casei. Ne traducea poticnit și gemut, amestecându-și gemetele cu ale Steluței, da, l-au bătut, iar l-au bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fără să știm toate datele sau să Întrevedem ceva. Aș zice că În orice proiect paideic autentic nu claritatea țintei contează, ci drumul și Înaintarea. Ești nerăbdător și vrei să știi totul dinainte. Să-ți spun un secret: multe le bâjbâi și eu, din acest punct de vedere. Nu-ți vine să crezi, nu-i așa? Consider că iluminarea survine pe măsură ce Înaintezi către sursa de lumină, care nu trebuie postată direct În față, căci ar fi prea ușor drumul către ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
teorii despre „Învățarea eficientă”, „gândirea critică”, metode didactice performante, doar-doar vor face minuni pe care cei din jur așteaptă avizi să le aplaude. Dar care este rezultatul? O lume automatizată, indivizi robotizați, calibrați după valori unice, uneori Îndoielnice, care, dacă bâjbâind după suflet dau peste o frântură din el, se sperie și o iau la goană... A fost o perioadă când Învățatul era o artă, iar cei care se dedicau acestei preocupări Își sacrificau Întreaga viață acestui țel (ca Învățători și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
la față, devii altcineva... Tatăl - tatăl tău e dulgher! - Își șterge cu sârg sudoarea de pe frunte, strigă la tine: „Pleacă de-aici, nu vezi că te murdărești, ai s-o pățești...”. Ochii te Înțeapă, Îți curg lacrimile, lucrurile devin neclare, bâjbâi și te târâi. Vezi cu greu În fața ochilor. Anticipare splendidă a ceea ce te așteaptă... Fiica ta - are cincisprezece ani - e un pic bolnavă; e răcită, astăzi a venit acasă pe la zece, nu a mai putut sta la ore. Doarme În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
tu te chinui la un text - textul pe care-l scrii acum! -, Îți vine În minte că trebuie să-i mai dai un medicament, e timpul poate s-o trezești. Mai Întârzii cu câteva cuvinte, mai potrivești o idee, mai bâjbâi prin bucătărie, Întunericul se lasă, gândurile te cuprind. Îți aduci aminte de trezirile intempestive din somnurile copilăriei tale, din reverii, di bolile și oboselile de tot felul. Chipul mamei deasupra capului tău. Și un fior dureros al neștiinței: că nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
politică de diplomație regională și, până atunci, Operațiunea Libertatea Irakienilor devenise mai mult o problemă de salvare decât de libertate. Eșecul administrației Bush în Irak era previzibil, dar nu complet inevitabil. Intervenția americană, oricât de prost concepută, ar fi putut bâjbâi spre un rezultat cât de cât reușit, dacă opoziția s-ar fi limitat la insurgența sunnită. Nu ar trebui să uităm că milioane de irakieni și-au riscat viața și mii au murit încercând să pună democrația pe roate. În
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]