1,419 matches
-
colecția Epica au apărut recent (alfabetic): Vasile IFTIME, De la Petru citire Romel MOGA, Drumul regăsirii Constantin PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Gheorghe SCHWARTZ, Hotarele istorice Constantin SIMIRAD, Pelerin prin două milenii Dan TOMORUG, Hotarul zeilor Eugen URICARU, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș 6 Lucian ZUP 5 Manual de jocuri pentru copii
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
la telefon de cineva. Un frustrat, bineînțeles. M-am plimbat puțin și l-am întâlnit pe poetul Peter Lindfors; a întors capul. M-am dus direct la el și l-am privit în ochi- s-a înroșit și s-a bâlbâit. Era beat sau drogat? El, de asemenea unul dintre „admiratorii” mei, ne-a dedicat chiar un volum de poeme, mie și lui René. Apoi și-a revenit, reproșându-mi că nu i-am trimis cartea mea de poeme. Aștept cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Încolți pe buze. - De ce i-au ucis? Cecco deveni brusc țeapăn, cu o grimasă de surprindere. - Cu ce vă Încurca În planurile voastre bătrânul Bigarelli? Și nenorociții de pe galeră? Îl zori poetul. - Cu nimic! Nu știu despre ce vorbești! se bâlbâi sienezul. Redevenise circumspect. Aruncă o privire nervoasă peste umăr, ca și când s-ar fi temut de o capcană. - Nu-i nimeni, Îl liniști Dante cu răceală. - Ți-am mai spus-o și mă jur pe ibovnica mea, Becchina cea sfântă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de influențe comune. Dar era indicată un pic de batjocură, în caz de vreun pericol. Tot mai plânge Anna? Da. Toată ziulica. Și el ce face? - se uită la ea și clipește din ochii ăia ai lui. Iar fetița se bâlbâie. Trebuie să fie o veselie! Și Cinci Proprietăți - acel Apollo - tot mai caută o fată americană să o ia de nevastă? Ăsta era felul ei viclean și lunecos. Cu osul mic și gălbejit ce-i servea de mână, mâna care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe slujba pe care o refuzase Arthur, la milionarul care voia să scrie o carte. Numele milionarului ăsta era Robey. Fusese studentul lui Frazer, când Frazer preda, și de asta îl cunoștea Mimi. Era înalt și adus din spte, se bâlbâia destul de tare, avea barbă și fusese căsătorit de vreo patru-cinci ori - Mimi îmi spusese aceste lucruri. Arthur zicea că voia să scrie un fel de istoric sau trecere în revistă a fericirii omenești din perspectiva celor bogați. Nu eram prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lacului. Și ce față avea - ce înfățișare! Ochi mari, umflați și reticenți, o barbă roșcată, buze roșii, posace, și o pată roșie pe nas; cu o noapte în urmă, fiind beat sau adormit, dăduse cu capul în ușa taxiului. Se bâlbâia rău de tot; când îl apuca, făcea mare efort, își fixa sufletul, își întorcea capul până i se citea în ochi această disciplină ce se împletea cu un fel de ură. La început m-a uluit, și mi-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vorbi în șoaptă, amețită de coniacul pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind mărunt, să alunge amețeala. Nu, Vlad vine răspunsul. Of, Dumnezeule! exclamă Paula nervoasă, lovindu-și palma liberă de coapsă. Domnule, te rog foarte mult, dacă n-ai ce face, găsește-ți alt mod de-a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre Sălcii cu o echipă, la desfundat șoseaua. A, foarte bine! înseamnă că vom ajunge la timp. Numai de n-ar întîrzia Sorina, e plecată cu Grig după cumpărături. Grigore..., cumpărături...?! e bîlbîie Vlad. N-a plecat alaltăieri cu cursa rapidă spre Valea Brândușelor?! Cum să plece!? Alaltăieri, după-amiază, au avut ședință de consiliu. La asociația studenților? Nu, dragă; of, nimic nu știi. De cînd soțul meu a donat banii ăia clubului, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-am de gând să te prezint Antoniei. * — Antonia, ți-o prezint pe Georgie Hands. Georgie, ea este soția mea. Mi s-a părut incredibil că am reușit să rostesc aceste cuvinte. Ba chiar le-am rostit fără să mă bâlbâi și fără să mă înec. N-a leșinat nimeni. Întâlnirea a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
s-a auzit soneria, eu uitasem complet de pizza și-am smucit ușa, furioasă că eram Întreruptă chiar În mijlocul unui episod dintr-un serial de comedie. Am mârâit așa de urât la băiatul care adusese comanda Încât acesta practic se bâlbâia de frică. A trebuit, desigur, să-i las un bacșiș mai mare la final. Aflat față În față cu o cutie de pizza albă, enormă și cu un miros pătrunzător și extravagant (cine dracului mă pusese să cer mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Mă rog, lui Brian. Îi place de tine, adică. Dar Îl știi ce timid e. M-am oferit să te pun În temă, ca să-l Împiedic să se facă de râs când Încearcă să te invite la bar, dar se bâlbâie. M-am uitat lung la el, nevenindu-mi să cred. — Deci, care-i răspunsul? Da sau nu? Derek se distra de minune. Fruntea mi se Încreți din cauza uimirii profunde. — Dar, am Înțeles greșit. Credeam că Brian nu are Încredere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere, în timpul căreia Hattie își luă panașul de pe podea și-l așeză, un clinchet, pe placa de cristal a măsuței de bambus. După aceea se ridică în picioare. Tom începu să se bâlbâie: — Mi-e teamă că... Apoi se ridică și el. Pearl care, se înțelege, trăsese cu urechea, deschise, oportun, ușa camerei de zi. Tom se îndreptă spre hol (lucru care devenise inevitabil). Se întoarse o clipă și se uită la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii feroci, de Smilodon și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane, cu lopețile mâinilor, de beregată. Săriți, băi, m-a apucat! horcăie stins Dănuț. Fratele se bâlbâie binișor, în loc, o secundă sau două, frisonant, ne-ndrăznind ca să provoace bestia. Noroc cu Vierme, care scoate din coș (numai el știe de ce!) răclița Cupei și i-o și îndeasă monstrului sub nas, urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o ambulanță... Mișcă-te! Nu sta, fă ceva!!! urlă agentul cel gras, aruncând barometrul tensional, la cote paroxistice. Ușurel...! Ușurel, băiatule...! Calmează-te...! Da! Da! Da! Calmează-te, Costele! Uite-te...! Nu s-a-ntâmplat nimica! Nimicuța, bre! Ve-vezi...? se bâlbâie nea Sandu, alb ca neaua mieilor, la ten. Așa-i! Așa este! Corect, domnule! Corect! Foarte corect! rostește Fratele, cât poate el de potolit, de stăpânit și de energic, adunându-și toate rezervele sale avocațiale de confiență, de gravitate și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mic-dejun select unde, la o masă vecină cu cea la care se afla echipa filmului lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost?, l-am văzut pe Gus Van Sant. Deși sunt speriată de bombe și de regulă mă bâlbâi, m-am dus la el, i-am spus că e unul dintre cineaștii mei preferați și i-am cerut un autograf. Omul a fost foarte drăguț și, dacă l-am plictisit, n-a arătat-o. În acest an am reușit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
pe Venus și au revenit pe Pământ pentru a-și exercita profesia? Și că nimeni altcineva nu are în mod real dreptul de a se consacra psihiatriei și științelor anexe? Gosseyn nu se gândise la așa ceva. ― Păi... fără îndoială ― se bâlbâi el. Ceilalți pot urma cursurile respective, natural, au dreptul, dar... Deodată fu cuprins de o dorință imperioasă, de o nevoie bruscă să se afle în fața dr-ului Enright. Câte n-ar putea afla de la un asemenea om! Apoi, redevenind prudent, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
exista vreun punct slab care să cedeze în mintea lui Prescott, apoi asta trebuia să se producă cât mai repede. Se aplecă spre el nerăbdător. Întrebările îi stăteau pe limbă. ― Altul dintre motivele care mă fac să spun adevărul ― se bâlbâi Prescott ― este cel că am încetat să mai cred că cineva chiar și un supraom, ar mai putea influența în vreun fel operațiunile planetare în curs de declanșare. Organizația a fost mult prea prudentă în ce te privește. Ceasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a sunat la 113, un pitic În maieu și saboți, pe a cărui mutră se citește setea de sânge, publicitate și interviuri. Eternul vecin, care-și bagă nasul peste tot, inutil Însă În situații de criză. — E aici, la 27, bâlbâie vecinul intimidat de uniforme și speriat de gândul că ar putea face impresie proastă. Mi s-a părut că aud strigăte de ajutor, dar e ceva vreme de când nu se mai aude nimic - Îmi pare rău că m-am Înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au sfătuit să mă las de politică. Eu i-am lăsat să-mi zgâlțâie creierii pentru Idee, pe când lipeam manifeste ca un câine. Sunt de acord cu asta. Înțelegi? AM AVUT UN VIS. — Prietene, nu știu despre ce vorbești, se bâlbâi Elio, surprins să descopere În debandada acelui local chipul secretarului său. Necunoscutul Îl prinse de cravată. Și chiar dacă Elio ar fi Încercat să se sustragă acelei tentative neașteptate de strangulare, celălalt Îl privea În ochi. Adânc. Până În străfunduri. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fusese niciodată privit astfel. — Tu nu ești cu adevărat unul dintre noi, spuse necunoscutul. Acum Îți spun un lucru, Elio Fioravanti, și ține-l bine minte. La Regina Coeli este o scară - cine nu o urcă, nu-i roman. Elio bâlbâi confuz că nu făcuse toate acele lucruri pentru că așa voia. Se trezise prins În ele, asta-i tot. Viața este această Înșiruire de Întâmplări banale, cazuale, chiar lipsite de sens, ale căror consecințe sunt atât de imprevizibile, atât de disproporționate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându-și buzele pentru a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule avocat, abia a adormit, bâlbâi somnoroasă. A făcut un adevărat balamuc aici, toată seara, ne-a Înnebunit și pe mine, și pe doamna - pentru Dumnezeu, n-o treziți. Elio o blestemă, pentru că un bărbat are dreptul să-și sărute micuța. Balenă grasă, frigidă și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pantalonii În vine și cu fesele goale. Paznicul Guglielmo, condamnat să controleze băile, Își luase liber ca să-și fumeze țigara În bună pace. — Dă-mi-l pe Totti, porunci Anzalone. — Prima dată arată-mi c-c-câte-mi dai În schimb, răspunse Kevin bâlbâindu-se. Figurina cu căpitanul blond era printre cele mai rare. Și el o avea. — Ce tâmpit ești! râse Anzalone. Tu trebuie să faci ce-ți poruncesc eu, pentru că ești un ilot. Kevin nu știa ce e un ilot, căci Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răgușea și i se stingea, transformându-se Într-un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de spectacolul pe care Îl făcea tatăl său. Înțelese că era În stare de orice pentru a șterge impresia proastă pe care o făcuse la Început, din cauza gafei cu discursul greșit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar trebuia s-o Împiedice pe doamna Fioravanti să-l dezbrace. Elasticul de la chiloți Îi era larg, și poate că pe fund Îi rămăseseră urme de la arsura fitilului. Nu, am auzit-o pe bu-bunica atunci când Îi spunea unchiului Fausto, se bâlbâi Încercând să respingă asaltul doamnei Fioravanti. Bu-bunica e supărată pe mama că ta-tati nu ne dă nici o liră măcar, nu-l roade co-conștiința, iar copiii costă, și bunica Își consumă toată pensia. Bu-bu-bunica Își scoate pensia de la poștă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de comori - chinuindu-se de mama focului, căci cei șaptezeci de copii, vrăjiți de iepurași și de papagali, nu mai ascultau, iar În salon confuzia creștea la un nivel alarmant, periculos pentru siguranța frescelor și a prețiosului parchet. — Po-po-polițist, se bâlbâi Kevin cu greu, căci orice aluzie la existența tatălui său Îi crea ostare de panică, ce Îi contorsiona stomacul și-i Îngheța cuvintele pe buze. Pe lângă asta privea neliniștit echipele care se formau, Împărțind copiii la dreapta și la stânga, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]