4,354 matches
-
albă tot așteptând vești de la cavalerii lor, plecați în cohorta spre Ierusalim. în nopțile cu Luna plină, paznicii obiectivului de azi, susțin, ca aud horcăiturile bolnavilor de ftizie, țipetele femeilor care au născut, dar mai cu seamă, suspinele entităților care bântuie locul fără să se lase a fi văzute de om. Doar capelă a mai rămas întreaga din străvechiul locaș și constituie mostră palpabila din ceea ce a fost la apogeu incinta arhi tec tonica, lovită, mai apoi, pe rând și fără
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
lume, Gibraltar sau Thule, amintind de Ultima Thule a Constanței Buzea: un poem precum aduc/ dar atît/ paharul cu apă trimite la un topos vechi, uitat într-o (post)modernitate care își strigă prezentul neurastenic și își țipă viitorul improbabil, bîntuit de himere și scenarii apocaliptice: „aduc/ doar atît/ paharul cu apă/ celui copleșit de onoruri/ îmbrăcat în costumul de mire/ este pregătit pentru ultima Thule/ un rigor îi cuprinde maxilarul/ și mîinilengheț ate/ nu ating paharul/ paloarea îi acoperă fruntea
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
tot ele o țin amarată până ce nivelul apelor revine la normal. Dar, în ciuda manifestărilor climatice, care „au înnebunit“ vremea, reprezentanții O.M.M. susțin că pământul este departe de fi în pragul unei apocalipse. Și în trecut, „planeta albastră” a fost bântuită de secete prelungite și de viscole „ca-n Siberia”, de ninsori în... deșert și de zile de vară în timpul petrecerilor de Crăciun. Atunci, însă, asemenea anomalii climatice nu puteau fi cunoscute în direct la TV, cum am văzut noi urmările
Agenda2005-05-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283341_a_284670]
-
adevărul nu ar mai exista. 2036. Față de moarte viața știe să-și mintă propriul adevăr. 2037. Doar cel ce caută un sens al existenței va descoperi Iluzia Vieții în fața morții. 2038. Cine ești tu străine ce crezi în lumea visului bântuit de viață? 2039. Față de Iluzia Vieții cel mai mare mincinos este adevărul absolut. 2040. Atunci când iluzia se vrea perfecțiune devine poezie. 2041. Doar cel ce minte minciuna lumii va cunoaște adevărul existenței. 2042. Oricât de drepți am fi nu am
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
cu satisfacția cîștigării unui pariu: "cad conuri de bronz din corpul iubit;/ viclene pajiști ne-asteaptă - // în oraș se taie fluturi, iar pîrîul rodește..." (Lespedea din bibliotecă). Vag persiflator, vag deformator, tabloul probează ciocnirea dintre contraste, degajînd energia ambigua a Edenului bîntuit de demonia Formei... ori, în aceeași manieră, o secvență a neputinței limitelor de-a se depăși, a consolării lor estival-dansante în proximitatea enigmei: "bărbații au diminețile mute și părinții în iarbă - egali îi străbate un semn greu, de vară,/ cuminte
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
asupra autonomiei și libertății dinamice care ar caracteriza orice corp biologic, chiar atunci cînd îl concepem că organism productiv: Spre deosebire de mașină, care este în mod evident dependența, corpul biologic e învăluit într-o imagine complexă în care procesele mecanice sînt bîntuite constant de forțele vieții. s...ț Pe de o parte, corpul biologic este mereu redus la statutul unui grup de componente mecanice lucrative; pe de alta, totuși, el este întotdeauna biologic înainte de a fi mecanic." (Deleule, 1992, 220). Corpurile nuvelelor
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
în 1933 Voronca își publică la Paris traducerea în franceză a volumului sau Ulysse și după numai cîteva luni apărea un Ulysse, de data aceasta semnat Fondane. Cei din țară sînt indignați de gestul lui Voronca: "une colère contre Voronca" bîntuie scrisorile acestor oameni care asistă cu amărăciune la dezbinarea grupului, la destrămarea unor prietenii. Cele mai multe scrisori îi aparțin lui Roll. Admirația pentru Fondane se "domolește" încet-încet; este afișat un dispreț din ce in ce mai puțin disimulat pentru acel "frou-frou philosophique" practicat de prietenul
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
și parcă mereu aflat sub vraja propriilor sale incertitudini convertite în mister seducător, este junele prim. Acesta practică o inconstanta albă, cum o numește Rousset, adică o formă benigna de veșnică rătăcire și instabilitate. E un călător fără odihnă, care bîntuie lumea în căutarea unui ideal a cărui consistentă îi e și lui neclară. Face parte din familia amanților flușturatici și trufași, dar poate lua diverse înfățișări, precum aceea a grațiosului Hylas, care iubește toate femeile, dar fiecăreia îi e sincer
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
Cristian Teodorescu Nu mi-a venit să cred cînd, la Iași, cîțiva profesori au încercat să forțeze ușile prefecturii. Pesemne că duhul lui Creangă bîntuie prin oraș în zile tulburate ca acelea, mi-am zis, iar dacă nu duhul, atunci măcar tiparul lui, de dascăl nestăpînit, vîrît cu pasiune în politică și care, la vremea lui, s-a pus cu autoritatea, riscîndu-si pielea, apoi slujba
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
îngerii nu sînt nicidecum singurele figuri obosite ale poeziei care să aibă parte de acest tratament sever. Precum "gorila" (o imagine emblematica și "tare" a poetului), nenumărate entități semnificative sînt privite în transformările și perimările lor, iar melancolia depășirii regnului bîntuie din ce in ce mai disconfortant un eu liric dezgustat de surogatele din "cazarma asta de viață în care trăiești din priviri" ("Percheziționarea îngerilor"). Departe de a se îndumnezei, cuvintele și conceptele parcurg nenumărate trepte spre zoomorfizare. Relatarea îndepărtată și dezabuzata din poem are
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
un cîmp de luptă ale cărui leșuri se spală în ploi și se albesc la soare, imaculat și aseptic că o planetă moartă, încărcat de voluptățile grele ale unui lupanar ce se revarsă și băltește că o viitura, dar și bîntuit de vînturi subțiri, străbătut de raze acide și încremenit în ceremonialul unei mistici glaciale, Agopian și Ilfoveanu sînt simultan captivi și stăpîni. Ei i-au creat îndelung, cu voluptățile unui olar și cu o tenacitate de orfevru, toate dimensiunile terestre
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
un prieten bucureștean, binecunoscut analist politic: pe jumătate amuzat, pe jumătate oripilat, mi-a relatat că de fiecare dată cînd iese la jogging, e nevoit să-și umple buzunarele treningului cu pietre, pentru a se apăra de haitele hămesite care bîntuie în zona! Într-o inserare cosmarescă, mi-a fost dat să văd cu propriii mei ochi cum un mare bulevard al Capitalei s-a transformat miraculos în-tr-o secvență din "1001 dalmațieni": la trecerea mea, simțind prezenta străină în spațiul coșmaresc
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
acesta în care tronează acum sălbatic-genialul pictor! La vernisajul meu, să recunosc, lume bună. Dar și... n-ai ce-i face: e în plin bulevard: intra cine vrea, rămîne cine poate. Cine poate rezista acestor desculți ai lumii, care-mi bîntuie pînzele - boare cenușie - începute acum cincisprezece ani. Din motive... necunoscute. Un singur regret: că, după speech-urile de început, nu-mi pot trata onorată asistență cu șampanie în pahare de șampanie, ci în cele de unică folosință. Dar cum și
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
trântind apoi cu palma de masă: Nu mă mai lasă chestia asta de pe capul meu" - îi jucau ochii în lacrimi." Saviana Stănescu afirmă că manuscrisele lui semănau cu "ierbarul unui savant îndrăgostit de natura umană sau al unui puber candid, bântuit de spasme erotice, eretice, nevrotice și, desigur estetice". Și așa mai departe. Acestor evocări li se adaugă lapidarele studii critice semnate de Alexandru Condeescu și Mircea Martin. Alexandru Condeescu caracterizează inspirat natura caietului-manuscris: "Din munca neostenită și înfrigurată a acestui
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
în încăperile pe care le ocupă morții. Și astfel, deși încă vie, ea e moartă.Gestul fetei e un gest suicidar, deși ambiguu. Căci acel chip din oglindă e al povestitorului, nu e al ei. Iar privirile lui, care o bîntuie fără odihnă, sînt acelea care o aduc la nebunie. Fata pe care o plăsmuiește Borges se numește Julia. Dar cred c-ar putea s-o cheme și Ofelia. Fiindcă mie ea îmi pare a fi un avatar - mai complex, totuși
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
impostura sa. Promisiunile nemăsurate, declarațiile bombastice (între care gogorița privind mutarea reședinței într-o clădire mai modestă a avut un efect-fulger asupra electoratului), l-au transformat, aproape instantaneu, pe acest Jupiter tonans al Alianței Civice, într-un biet Mikey Mouse bântuit de fantoma pisicii iliesciene. Pentru a rupe cu propriul trecut, întru totul nesemnificativ, dl. Constantinescu a decis să rupă cu toți cei care-i aminteau, ca într-un vis rău, că nu e decât o formă fără fond, proiecția dorinței
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
testamentul lui Sade în care o conjură pe Magdeleine să nu-i acopere corpul timp de 48 de ore, de teama de a nu fi murit cu adevărat. Magdeleine Leclerc nu se ține de cuvînt și de aceea corpul Marchizului bîntuie fără suflet printre noi. Ca și ciudatele arătări, ființe tarate fizic de șirul de incesturi al căror rezultat sînt. Minotaurii, străinii vizitatori ai grotei dau jos praful timpului așezat pe pereți, scoțînd la iveală picturi ce vorbesc despre istoria mitului
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
specifică unei săli de cinema. Dacă se întîmplă să fie sîmbătă seara, iar cuplul de îndrăgostiți să-și fi epuizat imaginația și să nu dispună de cine știe ce fonduri, atunci te trezești cu el, cu jumătate de oră după începerea spectacolului, bîntuind prin sală cu o punga de foricele în mînă, cu aerul că nu deranjează pe nimeni. Norocul lor, și al actorilor și al celorlalți spectatori, că locuri sînt berechet. Au de unde alege! Din păcate, deși am dorit și am încercat
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
și explicații metaforice, o putem face (dar nu știu exact la ce bun): nebunia este ubicuă, în ospiciu sau pe stradă, la fel ca și desfrînarea; cine este mai nebun? cel "declarat", spitalizat, supus experiențelor prețioase sau cel "nedeclarat", care bîntuie liber printre noi? sau poate noi cu toții? (Witkiewicz dedică piesa "tuturor nebunilor lumii (y compris) celor de pe alte planete ale sistemului nostru, precum și de pe alte planete ale sorilor Căii Lactee și ale altor galaxii)." Acesta trebuie să fie unul dintre motivele
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
mai merită pusă este: citim, într-o astfel de lume, conform unui protocol de lectură evazionist, sau dimpotrivă, mimetic și confirmativ? Cu alte cuvinte: citim poemul Beowulf (deși mă îndoiesc că va fi vreodată citit de lectorul obișnuit), sumbru și bîntuit de moarte, sau aventurile lui Harry Potter? Faptul că un poem medieval și un roman de aventuri pentru copii se întrec astăzi e de o absurditate care nu a lăsat pe nimeni, cum s-ar fi cuvenit, perplex. Firește, se
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
are meritul incontestabil al prizei directe cu lumea înconjurătoare. Așa cum se prezintă ea în momentul de față, erodată de o acută schizofrenie ce afectează societatea și la bază și la vîrf. Ca într-un pseudo-sondaj, s-au ales două cupluri bîntuite de un conflict ce se chinuie să le intersecteze destinele și nu reușește. Pentru că nu trebuie neglijat faptul că este vorba de o așa-zisă "comedie de bulevard" căreia i s-au accentuat valențele caricaturale prin tratarea în cheie parodică
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
nu reușea să-i facă să își țină furiile și indispozițiile în frîu. Bătăliile acestea nu erau deloc că între niște adversari care se respectă: nu despre curaj literar sau adevăr era vorba, ci, adesea, orgoliile dezlănțuite erau cele care bîntuiau și provocau discordia. Fanfaronada își avea și ea rolul ei, ca și termenii deplasați. Nici macar nu mai conta cine avea dreptate, deși, în absolut, conta, totuși. Se spune că doar actorii se mai "păruiesc" astfel, dar cel puțin ei o
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
carne încă vie" (ibidem). Bagatelizarea, anecdota, truculenta sînt procedee preferate. Un fel de descripție naturalista e investita cu rol de poetizare à rebours, nonșalant punctata de comparații dezavantajoase (o "bîrfa" ontologica): Mirosul e primul indiciu că intri într-un loc bîntuit de oameni grăbiți. Apoi zgomotul, un fel de geamăt prelung./ Ți-e sete și foame, n-ai parale, dar nici nu-ți vine să te plîngi/ cînd vezi că pe fiecare calorifer din sală zace cîte un/ nenorocit, bătrîni că
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
cu maximă reușită în starea de confuzie pe care o naște trecerea lui prin scenă, prin contradicțiile surprizei, de la anxietate la deplină liniștire ce succede, putând avea chiar un efect cathartic. Încât se poate afirma cu profesionism că nu este bântuit în vis de nici un coșmar, este un om pierdut, iar cel care n-a cunoscut coșmarul - un handicapat. Nu este deloc de mirare, de aceea, că artiștii - mari îndrăgostiți de ei înșiși, până la a nu putea fi concurați decât de
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
încercări ale vieții: prietenia, iubirea, moartea. Două fețe atît de diferite și atît de asemănătoare. Una că un tăciune incandescent, alta subțire și transparența că o statueta de gheață, dar o gheață surprinzător de pasionala și de fragilă. Două fețe bîntuite de acelasi dor, un fel de "dor de tine și de altă lume, dor." Rar întîlnești, în cinema, două personaje care să se pună în valoare, reciproc, cu atîta forță. E și motivul pentru care, la Cannes ^98, cele două
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]