802 matches
-
am condus la Dacia din parcare. Când au văzut salamul, cei doi copii ai lor care erau în spate au strigat fericiți: Ce bine că nu am făcut atâta drum degeaba, mamă! PREȚUL FUNCȚIEI „Primărița merge la studii la Sorbona”, bârfeau profesoarele prin comună! „Sorbona” era Academia „Ștefan Gheorghiu” cea mai înaltă școală politică, fabrica de activiști cu diplomă. Cei care urmau cursurile de zi în ultimul an făceau pregătire militară, și la absolvire, atât femeile cât și bărbații primeau gradul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
răspundeți, n-am nici un motiv să mai fiu îndrăzneață. Știu bine că voi fi sortită să-mi irosesc restul vieții singură. Sunt pierdută dacă nu primesc vești de la dumneavoastră. În romanele dumneavoastră, prezentați deseori aventuri de dragoste și lumea vă bârfește și vă consideră un monstru absolut. Eu am început să văd clar că nu sunteți decât un tip rațional. Eu, personal, nu știu ce-i aia rațiune. Eu înțeleg doar că un trai bun înseamnă să poți face ceea ce-ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lumea îi consideră buni și-i respectă sunt niște mincinoși și escroci. N-am încredere în lume. Eu am un singur prieten, considerat desfrânat. E singura cruce pe care vreau s-o port. Pe urmă pot să mor. Când mă bârfesc zeci de mii de oameni, le arunc drept în față: „Nu e mult mai grav să nu fii considerat nicicum?“ Înțelegeți? Când iubești, nu mai judeci. N-am mers prea departe argumentându-vă totul în felul acesta? Am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Este o idee: ce-ar fi să mă declar OM? Nu, eu sunt un papagal care a avut noroc să-l întâlnească pe Gigel. (Miki iese cu un mers „elegant”, provocator) Piki: Coco învață poezia, ca să vedem ce va mai bârfi Miki. (își pune căștile și iese) Gigel (se așează la masă): Hai aici, Coco, să începem. (Coco sa așezat în fața lui Gigel) Vorbim? Coco: Vorbim...Copiii să vorbească cu Gigel? (reacție adecvată a sălii; către Gigel) Vorbim...Întreabă... Gigel: Cum
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
de ultima oră sau ce-a mai apărut nou în literatură..." Se uită lung, peste parc, spre clădirea teatrului și-și zise că, la urma urmei, poate da de băut vodcă rusească: un gest simplu, prietenesc. Altfel, riscă să fie bîrfit pe la colțuri va fi, totuși, o știe, dar măcar să nu aibă certitudine -, cum s-a întîmplat stagiunea trecută, cînd un dramaturg a adus un vin bun, dinspre Odobești. La un colț, doi cunoscuți, cu paharele în mînă, discutau. "N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bate Lazăr cu dosul palmei în program îi este consătean și-i prieten cu fiică-sa. Precipitat, profesorul deschide programul și caută poza autorului: Ăsta? Ăla. De ce-o zici ironic. Ai ceva cu el? Hm! Mă credeți prost să bîrfesc pe viitorul ginere al lui Săteanu, ce, nu mi-e bine la teatru ca referent? Dar Săteanu, cum e? Cum să fie? Ca țăranul... Chiar așa!? Chiar așa. Numai tata era veșnic nemulțumit de cum arătau gospodăria și ogoarele, iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-s, și nu pentru că m-am rupt de tata, de sat, de familie, ci pentru că n-am reușit să încheg eu una... Vezi, eu îți spun ție toate astea pentru că, deși mă vei judeca în sufletul tău, n-o să mă bîrfești, n-o să arunci în vulgaritate spusele mele consătenii, mai ales cei cu aceeași structură sufletească, au în relațiile dintre ei, cînd sînt departe, în lume, ceva similar rudeniei de sînge. Ba poate, chiar te iubesc. Și te iubesc nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce să vadă? O casă mare, cea mai frumoasă din tîrg? Și-a lui a fost cea mai frumoasă din sat. Și ce să mai vadă? Niște indivizi care vin să mă bea, să-mi poftească soția și să mă bîrfească? Știu că voi fi schimbat; umblu cu alte femei decît nevastă-mea și ăsta-i un argument suficient; întotdeauna, în multe lupte, lovitura decisivă e dată la sex... Dar pînă să mă schimbe, continuu să fiu "gospodarul Săteanu" și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe pereți, scaune de lemn greoaie și mese ale căror tăblii bătucite te făceau să te simți bine. Am ales o masă din colțul de lângă fereastră și ne-am instalat confortabil, ca să ne bârfim șefii și colegii Într-o atmoferă amiabilă, așa cum e tradiția printre muncitorii aflați În timpul liber. Lesley abia Își Începuse slujba la sală. Era tânără și plină de elan - de fapt, nu era decât cu vreo câțiva ani mai mică decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a sosit vremea s-o pornim către clubul pe care niște cunoscuți de-ai ei tocmai Îl deschiseseră unde muzica era foarte lentă. Vreo trei persoane dansau superb. Ceilalți nici măcar nu Încercau. Stăteau În picioare la marginea ringului de dans, bârfind fără rost, sau se sprijineau În poziții incomode de blocurile de ciment, care erau singurele scaune disponibile. Per ansamblu, aveam dinainte un nesfârșit catalog al ororilor și n-aș fi rămas dacă vărul lui Baby, Tim, nu ni s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
au mărturisit că le provoacă o excitație sexuală. Institutul ocupă un loc central în viața socială din Ennistone. Rolul său a fost comparat cu cel al Agorei din vechea Atena. Este locul de întâlnire al cetățenilor, locul unde oamenii huzuresc, bârfesc, se relaxează, își caută parteneri, pun țara la cale, fac afaceri, se află în treabă, uneltesc. Aici se fac și se desfac mariaje, la marginea bazinelor aburinde. Se aseamănă cu ceeea ce era pe vremuri mersul la biserică, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Desigur că mă gândesc și la mine. Unii spun că a făcut un act de eroism, salvând-o pe Stella... începu Gabriel. — Știi bine că nu asta se spune, îi reteză Brian vorba. — Nu contează ce le place oamenilor să bârfească, interveni Alex. Cunoștințele pe care le întâlnise la Institut îi adresaseră și ei remarci de simpatie, dar le zărise și sclipirea din ochi. Se părea că, la nivelul superficial la care au loc asemenea consensuri, toată lumea era de acord că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unui incident petrecut cu câțiva ani înainte. Într-o zi, Gabriel se afla în Grădina Dianei, la Băi, împreună cu câteva cunoștințe (doamna Robin Osmore, și Anthea Eastcote și o școlăriță) și, nu știu cum, venise vorba despre George, iar prietenele ei îi bârfiseră cumnatul. Vorbele le înghețaseră, însă, pe buze când s-a ivit dintr-odată chiar George care, fără îndoială, auzise totul. După ce s-a depărtat de ele, Gabriel s-a simțit obligată să fugă după el. Îl ajunsese din urmă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dacă Stella era acasă la George? Dacă o fi fost acolo tot timpul, nu într-o groapă în grădină, ci vie și nevătămată, luând parte la o conspirație în doi, râzând împreună cu George de tot ce-ar putea gândi și bârfi orașul? Faptul că era un lucru lipsit de sens, nu o împiedică pe Diane să-l gândească totuși. Cu George, totul era posibil. Făcu cale întoarsă și se îndreptă spre Burkestown, în Hare Lane nr. 16, unde știa că locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
graba cu care aproape fiecare dintre noi se lasă antrenat de bârfă. Până și „persoanele cele mai discrete“, ca domnișoara Dunbury, doamna Osmore, erau gata să zâmbească la auzul mârșăviilor, ba uneori le și repetau! Omul care nu fusese niciodată bârfit, datorită virtuoasei sale austerități, era William Eastcote. Dar din acest punct de vedere, ca și din multe altele, Eastcote constituia o excepție. În chestiunea Rozanov, clevetirile din Ennistone erau foarte sigure în privința unor aspecte, delicios de nesigure în privința altora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
duh rău în ea. Și a devenit parcă și mai voluminoasă, ca un soi de robot uriaș. — Dar face parte din familie și acum a îmbătrânit. Știe totul despre noi. E unicul ei interes în viață. — Da, și pălăvrăgește. Ne bârfește în tot Institutul. Sunt sigură că a povestit cuiva că tu te-ai uitat la fata aceea prin binoclu. Te-a văzut din grădină. E pretutindeni. Nu face nimic, n-are nici o importanță. George strănută. — Ai răcit. Da, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mod periculos la constituirea unei filosofii alternative la cea a vânzătorilor de iluzii catolice. E mult mai ușor să spui că Lucrețiu e nebun! -2- Persistența anatemelor. în ciuda - ori din cauza? - absenței de detalii biografice, exegeții n-au pregetat să-l bârfească pe Lucrețiu în fel și chip: aici tropism machist, colo simptome psihiatrice - filosoful a generat numeroase abordări proiective care atestă mai degrabă obsesiile și fantasmele analistului decât adevărul ființei sau al operei. Să lăsăm deoparte interpretarea post-freudiană a unei filosofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
toți ar fi avut de câștigat. Și apoi, cine știe, poate că Într-o zi, din recunoștință, Fioravanti avea să-l invite la una dintre acele recepții la care Întreaga Romă se Îngrămădea să participe, pentru că orice absent este apoi bârfit ca un deșeu care nu contează. De altfel, studentul Aris Fioravanti părea pregătit. Trecuse deja alte nouă examene, cu o medie destul de bună. Avea să-l treacă, deci, recomandându-i să-l salute pe tată - astfel Încât puștiul să știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi era largă: trebuise s-o strângă cu zece ace. Sperase că Într-o astfel de rochie s-ar fi simțit mai bine, dar fusese chiar mai rău - niciodată nu se simțise mai puțin atrăgătoare. Miria se Îndepărtase pentru a bârfi cu Giorgia, și o lăsase plantată acolo, cu băiatul acela necunoscut, care nu făcea parte din grup, și nu mai cunoștea pe nimeni. Valentina nu știa ce să spună, și nici el. Își băgă mâna În buzunar. Începu să butoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu am sentimente. Sau poate că nu știu ce Înseamnă să fii om. Emma reapăru În bucătărie. Își lega la spate un șorț cauciucat pe care era desenată o farfurie cu spaghete. — Termin-o, mamă, spuse ea nervoasă. Nu vreau să-l bârfești pe Antonio. — A, eu bârfesc? spuse Olimpia adresându-i fiicei un zâmbet batjocoritor. Da’ ce faci cu șorțul ăla? Ce mai faceți aici cu o babă limbută? Sunteți tineri. Mergeți și faceți dragoste În altă parte. — Mamă, te implor, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că nu știu ce Înseamnă să fii om. Emma reapăru În bucătărie. Își lega la spate un șorț cauciucat pe care era desenată o farfurie cu spaghete. — Termin-o, mamă, spuse ea nervoasă. Nu vreau să-l bârfești pe Antonio. — A, eu bârfesc? spuse Olimpia adresându-i fiicei un zâmbet batjocoritor. Da’ ce faci cu șorțul ăla? Ce mai faceți aici cu o babă limbută? Sunteți tineri. Mergeți și faceți dragoste În altă parte. — Mamă, te implor, oftă Emma Îmbujorată. Apoi, cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mine. — Richard le-a invitat fără să mă întrebe. Și acum, sigur, marșina Marciei s-a stricat și el a fost chemat să le ridice. De ce nu puteau lua un taxi... S-a oprit când a intrat Polly. — Iar o bârfești pe Marcia? a întrebat Polly retoric. Sheba, cu spatele la fata ei, doar și-a rânjit dinții și n-a zis nimic. — De ce țipai la mine? a întrebat Polly. — Nu țipam, draga mea, a zis Sheba. Doar te rugam să întinzi masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mult decât suspicioasă. Crede că erai destul de sigură. — Ei bine, greșește. — Foarte bine. Dar nu ți-a trecut prin minte să-ți împărtășești suspiciuinile cu unul dintre colegii seniori? Cu mine? — Nu. Cum am spus, erau doar suspiciuni. Eu nu bârfesc. Știi, bănuiesc, că ceea ce a făcut Sheba cu acest băiat se numește delict penal! Unul foarte grav chiar! — Știu asta. — Și știi de asemenea că tăinuirea informației despre un delict penal poate fi văzută ca un delict penal în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și răzbunător și n-a ținut dușmănie din te miri ce-i cade prost? CÎnd nu i-a fost lui frică de semenii lui? Ba că nu-l laudă destul și nu-l invidiază, ba că-l invidiază și-l bîrfesc și vorbesc despre el prostii... CÎnd nu i s-a părut lui ba că dracu’, ba că lacu’, chestie care l-a umplut de nesiguranță și de ranchiună? CÎnd și-a Întors el greșeala din drum? CÎnd n-a suferit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci pentru el care știa să se poarte și elevat, și care-și dovedea acum o altă înfățișare. Devenise iritat pentru că la întrebarea « De ce în discuțiile particulare, cu foști colegi sau cunoscuți, bârfiți regimul?» i-am răspuns că nu am rostit niciodată, în fața nimănui vreo apreciere negativă. Nu înțelegea, spunea că are «probe în acest sens», fără să-mi fi expus una din acestea, adică numele unui martor sau prezicerea unei împrejurări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]