798 matches
-
regele Andrei al II-lea al Ungariei ca s-o apere. În timpul năvălirii tătare, cavalerul Fulkun moare. Nelăsând urmași, întreaga sa avere și „terra Zek” revine înapoi regelui. Prima mențiune documentară a satului datează din 1377, când Brașovului și Țării Bârsei le sunt oferite privilegii regale. În perioada următoare, între Hălchiu și Feldioara sunt duse o serie de dispute teritoriale. În 1421, în urma unei devastatoare invazii turcești, Hălchiul este scutit de impozit de către rege, pe 10 ani. Comuna suferă de alte
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
plătitorii de impozite din 1526 arată că 80 de case plăteau impozitul întreg, iar 23 doar jumătate. 10 case erau nelocuite, iar câteva erau scutite de dări. Ca număr de locuitori, Hălchiul se situa pe locul al nouălea în Țara Bârsei, iar ca aport economic contribuia cu 5% din total. Pe 24 septembrie 1536 Hălchiul a fost amendat cu 20 florini pentru uciderea unor români („volachii”). Este prima mențiune documentară a unor români în această localitate. În 1542 Hălchiul este printre
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
contribuia cu 5% din total. Pe 24 septembrie 1536 Hălchiul a fost amendat cu 20 florini pentru uciderea unor români („volachii”). Este prima mențiune documentară a unor români în această localitate. În 1542 Hălchiul este printre primele așezări din Țara Bârsei care trece la credința evanghelică. Primul pastor din Hălchiu a fost Valentinus Wingolf (Weingelt). Pe 20 octombrie 1599, Mihai Viteazul intră în Hălchiu cu o armată de 25.000 oameni, incendiază așezarea și atacă cetatea în care se refugiaseră locuitorii
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]
-
în cadrul simbiozei slavo-romane: Ciocrac, Gorița, Cacova, Vagleniște. „Până și pentru limba slavă, în Șchei se folosea în documentele vechi «limba sârbă» și nu «bulgară».” O ipoteză referitoare la numele Brașovului este că acesta provine de la numele românesc al râului local Bârsa (pronunțat și Bărsa), denumire preluată și transformată mai târziu de slavi în Barsov și în final în Brașov. Locuitorii Șcheilor nu puteau intra în cetatea Brașovului decât la anumite ore și trebuiau să plătească o taxă la poartă pentru a
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
plătească o taxă la poartă pentru a avea privilegiul de a-și vinde produsele în oraș. Biserica Română Ortodoxă Sfântul Nicolae, care datează aici ca așezământ din 1292, a fost și este socotită pe bună dreptate „catedrala românilor din Țara Bârsei”. Satul românesc de aici, concentrat în jurul lăcașului de cult, pare să fi fost un centru ortodox puternic din moment ce, în anul 1399, papa Bonifaciu al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor” („ereticilor”) din Corona. Se știe că românii din
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
către nord și respectiv, sud. Culmile din partea nordică sunt cu mult mai scurte și mai abrupte decât cele din partea sudică, care sunt foarte lungi și domoale. Munții Făgărașului sunt delimitați la vest de Valea Oltului, iar la est de râul Bârsa Groșetului și Râul Dâmbovița. La nord sunt delimitați, printr-un mare abrupt tectonic, de Depresiunea Făgărașului, cunoscută și sub denumirea de "Țara Oltului". Înspre nord, pe o distanță de doar , diferența de nivel atinge peste de metri. Spre sud, delimitarea
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
de Cumpăna”), ajugând apoi să taie Creasta Muntelui Oticu (care unește Vârful Brătilei cu Muntele Iezer), în locul numit Colții Cremenii. Mai departe, spre est, ele urmează versantul sudic al Dâmboviței, apoi o traversează și, prin Muntele Lerescu, ajung în Valea Bârsei la Rudărița, de unde se îndreaptă spre nord-est, către localitatea Holbav. La nord de această fâșie a gnaisurilor de Cumpăna-Holbav urmează o a două, formată din roci puternic șistoase și lucioase, ce se găsesc alături de cuarț: sunt micașisturile, în constituția cărora
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
1772 - 1773 : un document oficial privind existența unei populații pe actuala arie a comunei Pipirig, este Catagrafia Moldovei din în care sunt menționate 38 de case sau 38 de birnici. Între anii 1764 - 1790: mare parte din locuitorii din Țara Bârsei, Siliștea Sibiului, Sadova Câmpulungului, Vrancea precum și de pe Valea Bârgăului au lăsat totul - case, averi - și au plecat cu familiile și turmele lor spre Moldova, atrași fiind de intinsele plaiuri, de apele bune și de vetrele de sat străjuite de codri
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
și familii scutite de bir, care nu sunt menționate, precum preoții, văduvele, nevolnicii, etc. În acele vremuri, între anii 1764 - 1790, datorită prigoanei pornite împotriva ortodocșilor din Ardeal privind încercarea de catolicizare a românilor , mare parte din locuitorii din Țară Bârsei, Brețcu, Siliștea Sibiului, Sadova Câmpulungului, Vrancea precum și de pe Valea Bârgăului, au lăsat totul (case, averi) și au plecat cu familiile și turmele lor spre Moldova, atrași fiind de întinsele plaiuri, de apele bune și de vetrele de sat străjuite de
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
exercite influențe și pe malul stâng al acestuia. Această zonă a Transilvaniei era deseori pustiită de invazii din afara arcului carpatic, ceea ce a impus găsirea unor soluții de apărare. Datorită faptului că trupele regale, aflate în număr redus în zona Țării Bârsei, nu reușeau să facă față invaziilor străine, regele maghiar Andrei al II-lea a acordat o diplomă Cavalerilor Teutoni, în 1211, prin care acestora li se dona zona de graniță din sud-estul Transilvaniei. Această diplomă va fi confirmată ulterior prin
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
Aplanat cu ajutorul papei, peste trei ani va reizbucni din nou, maestrul ordinului vrând să treacă teritoriul stăpânit sub ascultarea Papei. De aceea, în 1225, regele maghiar a purtat o luptă decisivă împotriva ordinului, învingându-l și alungându-l din Țara Bârsei. Sașii colonizați au rămas în continuare pe aceste locuri, sub comanda unui conte numit de rege, continuând să dezvolte regiunea. Ulterior, pe aceste locuri s-au stabilit și unguri și secui. În 1533, Johannes Honterus răspunde invitației consiliului brașovean de
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
Transilvania. Vreme de 9 ani, Johannes Honterus a profesat ca învățător la școala săsească din oraș, făcând cunoscute în tot acest timp învățăturile lui Martin Luther printre brașoveni. În 1543, îi apare lucrarea „Cărticica de reformare pentru Brașov și Țara Bârsei”, în urmă căreia are loc reformarea bisericii. Un sprijin important în desfășurarea acestei acțiuni i-a fost dat lui Honterus de către juzii Lukas Hirscher, Johann Fuchs și Hans Benkner, precum și de către conducerea Brașovului. În același an, regina Isabella a convocat
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
-se mai multe obiective de interes turistic (cabane, peșteri, cascade, canioane, zone de agrement), accesibile urmând potecile marcate. Aria protejată reprezintă o zonă montană (regiune biogeografică alpină) aflată în Masivul Piatra Mare care face parte împreună cu Masivul Postăvarul din "Munții Bârsei" (grupă muntoasă ce aparține Carpaților de Curbură). Situl prezintă un relief diversificat (abrupturi calcaroase, vârfuri stâncoase, ace, coloane, văi, cascade, cheiuri), delimitat la nord de Depresiunea Brașovului, la est de valea Gârcinului Mic și râul Gârcin, la sud de râul
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Bârsa este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Localitatea este situată în Depresiunea Sebiș, pe stânga Canalului Morilor, la o distanță de 77 km față de municipiul Arad. Prima atestare documentara a localității Bârsa datează
Bârsa, Arad () [Corola-website/Science/300284_a_301613]
-
Bârsa este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Localitatea este situată în Depresiunea Sebiș, pe stânga Canalului Morilor, la o distanță de 77 km față de municipiul Arad. Prima atestare documentara a localității Bârsa datează din anul 1489. Deși economia este una predominant agrara, în ultima perioadă sectorul economic secundar și terțiar au avut evoluții ascendente. Alături de agricultură, industria materialelor de construcții este bine reprezentată. Potențialul turistic este unul de excepție cuprinzând atât elemente
Bârsa, Arad () [Corola-website/Science/300284_a_301613]
-
al luptei naționale a revoluției din Transilvania. El s-a implicat activ prin prisma pregătirii sale militare și, cu toate că trupele revoluționare au fost prost înarmate față de cele împărătești, revoluționarii ardeleni au reușit să respingă inamicul din Munții Perșani în depresiunea Bârsei, în lupta pentru apărarea Brașovului. Cu toate acestea, orașul a fost evacuat de către autorități și revoluționarii au fost puși pe fugă. Mișu Popp a cautat azil peste Carpați și a fugit la Ploiești, unde împreună cu Ștefan Emilian (care a devenit
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
cu laibăre și căciuli, cu chipuri hotărâte de oameni care știu să-și apere drepturile lor. Toate aceste portrete au devenit prin tematica lor documente de necontestat ale acelor vremuri și, mai sunt încă răspândite prin satele ardelenești din Țara Bârsei: Toderița, Cernat, Arpătac, Satulung, etc. O realizare fără echivoc în portretistica românească este portretul haiducului legendar Radu Anghel, împușcat de către poteră în anul 1860 în comuna Moșteni - Greci. Portretul acesta relevă sensul social pe care Mișu Popp l-a dat
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
din urmașii acestora a fost Ioan Popp Moldovan de Galați și acesta a fost probabil descendent direct al acelui Ioan la care face referire diploma. Acest lucru, susține Corneliu Comănescu în analiza pe care a făcut-o în Revista Țara Bârsei din anul 1932, a fost confirmat adesea de către membrii familiei prin relatărilor lor în diverse ocazii. După spusele lor, Ioan Popp Moldoveanu s-a stabilit la începutul carierei în Făgăraș, acolo unde s-a și căsătorit cu Elena Ivan care
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km, se află la extremitatea estică a Carpaților Meridionali, desfășurându-se între Valea Prahovei la est și culoarul Branului și Valea Ialomiței la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și spre sud, până la contactul cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 - 2500 m, sprijinită
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
trăit un an la Paris (1909/1910). Reîntors în Transilvania, în anul 1912 își deschide prima expoziție proprie, urmată de ecouri favorabile. Pe lângă picturi, Morres a lăsat ca specialist contribuții prețioase la topografia artistică a Transilvaniei săsești. În "monografia Țarii Bârsei", apărută în mai multe volume, descrie bisericile săsești din Țara Bârsei. a murit la vârsta înaintată de 95 de ani în Codlea. Moștenirea sa a lăsat-o parohiei din Codlea, care în cinstea acestuia va constitui "Fundația Eduard-Morres".
Eduard Morres () [Corola-website/Science/312967_a_314296]
-
anul 1912 își deschide prima expoziție proprie, urmată de ecouri favorabile. Pe lângă picturi, Morres a lăsat ca specialist contribuții prețioase la topografia artistică a Transilvaniei săsești. În "monografia Țarii Bârsei", apărută în mai multe volume, descrie bisericile săsești din Țara Bârsei. a murit la vârsta înaintată de 95 de ani în Codlea. Moștenirea sa a lăsat-o parohiei din Codlea, care în cinstea acestuia va constitui "Fundația Eduard-Morres".
Eduard Morres () [Corola-website/Science/312967_a_314296]
-
(în dialectul săsesc "Zäöeden", în , în , în latină "Cidium") este un municipiu în județul Brașov, Transilvania, România. În anul 2011 avea o populație de 21.708 locuitori. Între anii 1211-1225 în Țara Bârsei se aflau Cavalerii Teutoni. Pentru apărarea țării, aceștia au ridicat 5 cetăți, printre care și Cetatea Neagră "(Schwarzburg)" pe un vârf de deal, de 980m, aflat la poalele Măgurii Codlei. Cetatea se afla la așa-zisul „"Sachsenweg"” (drumul sașilor), drum
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
Teutoni. Pentru apărarea țării, aceștia au ridicat 5 cetăți, printre care și Cetatea Neagră "(Schwarzburg)" pe un vârf de deal, de 980m, aflat la poalele Măgurii Codlei. Cetatea se afla la așa-zisul „"Sachsenweg"” (drumul sașilor), drum care lega "Țara Bârsei" de "Provincia Sibiului". Cetatea a fost menționată prima dată în documente în anul 1265 sub denumirea „"castro Feketewholum"” (cetatea de pe Dealul Negru). După retragerea teutonilor cetatea a intrat sub ocrotirea regelui maghiar Béla al IV-lea al Ungariei. Probabil că
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
al Ungariei. Probabil că la invazia tătarilor din 1345 "Cetatea Neagră" a fost distrusă și nu a mai fost reconstruită. Se presupune că așezarea a fost fondată de coloniști germani în perioada în care Ordinul Teutonilor mai activa în Țara Bârsei. Localitatea a fost concepută ca sat cu o singura stradă, al cărui centru era reprezentat de o piață cu o biserică. Într-un document emis la 19 noiembrie 1377 localitatea este menționată pentru prima dată ca "„Cidinis”". În 1794 Georg
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
sate, distruse de mongoli la sfârșitul seculului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea, ale căror pământuri au revenit în cele din urmă Codlei. Codlea reprezenta în evul mediu unul din cele "„5 scaune”" de judecată din Țara Bârsei, de care ținea și Vulcan și poate localitățile menționate anterior, dar dispărute. Casa de oaspeți a comunității (Gasthause zur Schwarzburg). În 1910-11 a fost construită de către Wagner și Bruß pe locul unde până în 1737 a fost situat vechiul cimitir, care
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]