796 matches
-
Sași, în 1510, sau înregistrările din registrele de dări și dijme de exemplu, așa cum se arată în "Monografia județului Brașov", tipărită la editura "Astra", în 1938, românii, majoritarii întregii regiuni, sunt, din punct de vedere scriptic, aproape inexistenți în Țara Bârsei, până în secolul al XVII-lea. Știm din aceeași sursă că, în 1869, comuna Moeciu de jos avea 1525 de locuitori, Fundata avea 643, iar Șirnea 602 locuitori. În partea de jos a Drumului Carului, la începutul secolului al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
muncă în folosul castelanilor sau temporarilor stăpâni ai cetății, ce se perindau prin Bran și încercau să profite cât mai mult din stoarcerea țăranilor și micilor negustori din zona de frontieră. La întrebarea retorică: "când au venit ungurii în Țara Bârsei?", mai sus amintita Monografie a județului Brașov, elaborată de Ion Podea, secretar general al județului, cu sprijinul substanțial al prefecturii acelor timpuri, dă un răspuns, bazat pe o minuțioasă cercetare a documentelor săsești și ungurești: Pericolul turcesc era numai întrezărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
numai întrezărit, dar cel valah bătea puternic la porțile de răsărit ale Ungariei. Muntenia ajunsese în faza de dezvoltare și organizare când nu mai tolera amestecul Ungariei nici în treburile sale interne, nici în relațiile cu vecinii. Ungurii din Țara Bârsei apar în arena istoriei tocmai în timpul acestor lupte, când regii Ungariei nu mai aveau nici o încredere în Românii din satele de la granițele Ardealului. În anul 1366, regele Ludovic se hotărî să examineze și să regleze din nou raporturile de drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
apoi, prin creșterea numărului de gospodării, a devenit sat. În ciuda lipsei atestărilor documentare, cu statut de așezare, cătun sau sat, dovada incontestabilă a prezenței locuitorilor din totdeauna o dă funcționalitatea drumului peste Carpați, care a unit în mod firesc Țara Bârsei și depresiunea Branului cu depresiunea Dâmboviței, cu cel mai bogat și diversificat complex de chei al României: cheile mari ale Dâmboviței, între Rucăr și Podul Dîmboviței; cheile Dâmboviței, pe tronsonul Podul Dâmboviței Peștera UrșilorSătic izvorul râului Dâmbovița, în masivul Făgăraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ținuturile din estul și sudul Carpaților, limitrofe coroanei ungare și sfărâmat de năvălirea tătarilor. Dacă pornim de la adevărul istoric, conform căruia până în secolul al XIII-lea teritoriul României era împărțit în "Țări", un fel de organizări politice și statale: Țara Bârsei, Țara Făgărașului, Țara Maramureșului, Țara Năsăudului, Țara Hațegului, în Transilvania; Țara Câmpulungului Muscel, Țara Loviștei, Țara Mehedinților, Țara Severinului, la sud de Carpați, nu putem să excludem o firească relație, legătură, comunicare între aceste țări, toate românești. Restrângând aria numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Țara Năsăudului, Țara Hațegului, în Transilvania; Țara Câmpulungului Muscel, Țara Loviștei, Țara Mehedinților, Țara Severinului, la sud de Carpați, nu putem să excludem o firească relație, legătură, comunicare între aceste țări, toate românești. Restrângând aria numai la legăturile dintre Țara Bârsei și a Câmpulungului nu putem să nu acceptăm ideea unei circulații normale nu numai a păstorilor care se mișcau cu turmele lor în căutare de pășuni, renumitul fenomen al transhumanței, dar trebuie să ne gândim și la comerțul, schimburile obligatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
XV-lea, avem dovezi clare ale parcurgerii Drumului Carului de către numeroase armate, astfel: În 1421,turcii pătrund pentru prima oară în depresiunea Branului, venind din Valahia, străbat pe drumul de car depresiunea, trec de Castelul, ce străjuia intrarea în Țara Bârsei și supun localitățile pe care le atacă tratamentului tipic incursiunilor turcești; În 1427, Sigismund trece cu oastea să-l ajute pe Dan împotriva turcilor, care îl aduceau pe Radu Vodă Pleșuvul, În anii 1431, 1433 și 1438 trec, pe acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
1541, Radu Paisie, cu oaste munteană, trece spre Bran să-și întâlnească vecinul, sub zidurile Făgărașului. El îl ajuta pe Petru Rareș, care își făcuse o vamă la Prejmer. 1550, Mircea Ciobanul trece cu oaste în Transilvania și ocupă Țara Bârsei. 1556, Pătrașcu Vodă, tatăl lui Mihai Viteazu folosește culoarul Rucăr-Bran pentru a intra în Transilvania. 1595, Sigismund Bathory, la vremea aceea aliat al lui Mihai, trece cu o armată de 20000 de oameni să-l sprijine pe domnul român, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ales atunci când vicisitudinile istoriei îi puneau în situații limită, cum a fost în prima parte a întâiului război mondial din secolul trecut. Revenind la documente, se cunoaște că, la jumătatea secolului al XIII-lea, când Ungaria a ocupat Transilvania, Țara Bârsei și-a conservat sistemul de organizare, menținând puterea obștiilor sătești, dar a fost instituit și un comitat regal. La 1234 este atestat documentar și orașul Brașov, sub numele de Corona, actualul nume îl găsim abia în anul 1294. După aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
privilegiile acordate de Ludovic cel Mare, se angajează să construiască din banii săi o cetate de apărare contra eventualelor pericole turcești, ceea ce era benefic atât pentru Brașov cât și pentru Ludovic, regele Ungariei. Locul ales a fost strâmtoarea dintre Țara Bârsei și depresiunea Branului, pe o stâncă ce oferea, pe lângă avantajul vizibilității mai largi spre est și spre vest, adică de-a lungul drumului și obstacole naturale favorabile apărării. Din unele surse rezultă că, la data respectivă, exista acolo o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
opinii că odată cu edificarea castelului statutul locuitorilor depresiunii devenise de "slugi ale castelanilor". Studiul lui Podea, bazat pe cercetări de documente dovedește că "situația românilor brăneni, după trecerea cetății sub administrația Brașovului, era aceeași cu a tuturor iobagilor din Țara Bârsei". Ei plăteau dijmă din vite miei, viței, din lână, brânză, urdă, ouă etc. Castelul avea și proprietățile lui directe. De exemplu, s-a păstrat numele unui baci român de la stâna castelului. El se numea Boș și este strămoșul unei familii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
De exemplu, s-a păstrat numele unui baci român de la stâna castelului. El se numea Boș și este strămoșul unei familii de intelectuali din Bran, care a dat chiar un membru al Academiei. Practic, depresiunea Branului era inclusă în Țara Bârsei, deși ea a avut și are un specific aparte, din mai multe puncte de vedere. Drumul Carului, ca localitate nu apare în niciun act mai vechi. El este doar menționat pe unele hărți din secolul trecut și în unele studii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Răuțescu din Dragoslavele, în 1933, la Câmpulung Muscel. Vom reproduce câteva pasaje, doar pentru a oferi cititorului opinii străine despre frumusețea și importanța trecătoarei, adică a drumului de car. "Trecătoarea Bran, la care mergi pe șoseaua ce urcă din Țara Bârsei, trecând pe lângă vechea cetățuie a cavalerilor germani din Bran, fostă mai înainte loc de apărare al coloniștilor germani și ajunge în culmea muntoasă la cota 1245, în imediata apropiere de masivul Pietrei Craiului....după ce trece culmea muntoasă coboară la Podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Trecătoarea aceasta există încă de la întemeierea cetății Bran de cavalerii teutoni, este una dintre cele mai pitorești trecători care leagă Ardealul de Muntenia. Ea avea drept scop să înlesnească drumul spre Câmpulung, numit odinioară "Langenau". Ea leagă ținutul industrial al Bârsei cu județul Muscel, trecând peste culmea muntoasă a Alpilor transilvăneni, la înălțimea de 1245 m. În serpentinele frumoase, șoseaua Branului trece printre stânci înalte, pe lângă păduri și livezi, urcă apoi pe lângă stâni și locuri unde pășunează vitele și ajunge în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
escaladarea munților cu animale de tracțiune și echipament corespunzător pentru acțiuni speciale, cu militari instruiți pentru efectuarea operațiunilor de luptă în condiții deosebit de grele, provenind mai ales din Bosnia și Herțegovina, a fost adusă la Zărnești și îndreptată pe valea Bârsei spre masivul Făgăraș să ajungă la izvoarele Dâmboviței. Astfel, luptând numai cu condițiile naturale deosebit de dificile, una dintre unitățile militare ale inamicului reușea într-o săptămână, prin spatele Pietrei Craiului, adică prin nord-vestul masivului, să ajungă în spatele liniilor fortificate ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
își luase "suficiente măsuri de siguranță, transmițându-se intenționat informații greșite", de asemenea, el descrie convoiul și traseul parcurs: "un lung convoi de animale de tracțiune transportând arme, tunuri de munte, mitraliere, muniții, bagaje, unelte și alimente, pornind din valea Bârsei și urcând spre culmea alpilor transilvăneni. Masivul Piatra Craiului, care se zărește de departe, era înconjurat dinspre nord și vest de această brigadă" Lăsând specialiștilor militari aprecierile referitoare la tacticile și strategiile celor două armate inamice, în primul război mondial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Costea, Floarea, Coșuleț, Stelian, "Un topor de aramă cu braț în cruce descoperit la Drumul Carului", Cumidava, 1989, pp. 5-9 4. Giurescu, C. Constantin, "Istoria Românilor" 5. Iorga, Nicolae, "Istoria Românilor prin călători" 6. Lăzărescu, Emil, "Notă despre documentele Țării Bârsei și Cavalerii Teutoni, Extras din Țara Bârsei", anul VI, Nr. 4, 1934, Brașov 7. Lupaș, I., "Țara Bârsei", an V, nr.2 și 3 din 1933 8. Ortelepp, Fritz, "Luptele din regiunea Branului și Dragoslavele" 9. Petraru, Ștefan și C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
aramă cu braț în cruce descoperit la Drumul Carului", Cumidava, 1989, pp. 5-9 4. Giurescu, C. Constantin, "Istoria Românilor" 5. Iorga, Nicolae, "Istoria Românilor prin călători" 6. Lăzărescu, Emil, "Notă despre documentele Țării Bârsei și Cavalerii Teutoni, Extras din Țara Bârsei", anul VI, Nr. 4, 1934, Brașov 7. Lupaș, I., "Țara Bârsei", an V, nr.2 și 3 din 1933 8. Ortelepp, Fritz, "Luptele din regiunea Branului și Dragoslavele" 9. Petraru, Ștefan și C. Catrina , Brașovul Memorial", Editura Sport-Turism, București, 1976
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
pp. 5-9 4. Giurescu, C. Constantin, "Istoria Românilor" 5. Iorga, Nicolae, "Istoria Românilor prin călători" 6. Lăzărescu, Emil, "Notă despre documentele Țării Bârsei și Cavalerii Teutoni, Extras din Țara Bârsei", anul VI, Nr. 4, 1934, Brașov 7. Lupaș, I., "Țara Bârsei", an V, nr.2 și 3 din 1933 8. Ortelepp, Fritz, "Luptele din regiunea Branului și Dragoslavele" 9. Petraru, Ștefan și C. Catrina , Brașovul Memorial", Editura Sport-Turism, București, 1976 10. Podea, Ion, "Monografia județului Brașov", Astra, 1938 11. Praoveanu, Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
6-7 august, dar se știe că primeau vești din Moldova abia la 25 august, când turcii trecuseră Dunărea. Întârzierea lor s-a datorat, poate, și faptului că Bathory și Țepeș aflau că Laiotă se îndrepta cu oastea munteană spre Țara Bârsei. Acesta vroia să treacă munții în momentul în care oastea transilvană era în Moldova. Se poate afirma cu certitudine că Ștefan cel Mare n-a primit nici un ajutor de la vecinii lui în timpul campaniei din 1476. Matei Corvin nu se sfia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deși acest lucru fusese specificat în jurământ. De aceea, domnul duce o politică de apropiere față de regele Ungariei. Un semn în acest sens îl constituie îndemnul lui Matei, din 27 martie 1488, pe care regele îl face locuitorilor din Țara Bârsei de a merge în Moldova și în Muntenia în caz de război cu turcii. Ceea ce înseamnă că se realizase o apropiere între Ștefan cel Mare și Matei după distanțarea provocată de jurământul de la Colomeea. La 3 noiembrie 1488, magistrul Sibiului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scriitoarei „cu picioarele subțiri și călătoare ca niște suveici de aur“ au dat totuși - și asta numai pe urma miracolului literar pomenit - roade neașteptate și pulsând din plin În paginile cu descrieri de călătorie prin Ba nat, Țara Făgărașului, Țara Bârsei, Țara Cibinului și a Crișului (Ideea Europeană, Viața Românească și Cugetul românesc, 1922-1923); sau adunate tăcut și pentru sine, cu amănunțimi de cercetător pasionat și avizat, În carnete de drum Înțesate cu notări pitorești și competente, culese cu migală prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nesfârșita pădure de pini din dosul casei, ștrandul de la marginea pădurii, râul de munte cu ochiuri adânci și limpezi și cu tineri băieși, pe care Vally îi învață să facă pluta; zmeură cu zahăr și cu lapte proaspăt muls, câmpia Bârsei cu lanuri multicolore, bisericuțe cu cocoșei pe turle și căsuțe multicolore cu obloane verzi. De asemenea - trenuțul cu aburi care te duce până în Brașovul atât de plin de virtualități și câte și mai câte... Vă sărut cu drag, Pierre (al
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acest an Bela al IV lea donează lui Vicențiu, fiul secuiului Akadas de Sebus (Scaunul Szepsi de mai târziu), un teritoriu între Olt și munții Baraoltului, denumit «terra de Zek». La hotărnicia acestui domeniu sunt amintite ca teritorii mărginașe Țara Bârsei (terra Saxonum de Barasu), ținutul Secuilor din Szepsi ( terra seculorum de Sebus) și ținutul românilor din Cârța (terra Olachorum de Kerch). Unii istorici din trecut au încercat să identifice Cârța amintită în acest document cu Cârța făgărășeană, alții au localizat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de Sebus) și ținutul românilor din Cârța (terra Olachorum de Kerch). Unii istorici din trecut au încercat să identifice Cârța amintită în acest document cu Cârța făgărășeană, alții au localizat-o pe baza asemănării etimologice la Crizbav, sat din Țara Bârsei. Localizarea acestei Cârța o putem face numai cunoscând întinderea posesiunii «terra Zek» amintită în anul 1252, care corespunde cu enclava comitatului Alba Superioară, cuprinzând hotarele satelor Arini, Iarăș, Hăghig, Araci și Ariușd. Cârța amintită nu se poate căuta decât la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]