355 matches
-
celelalte lichiduri prinseră a ieși, din nou, În lume, de astă dată, sub formă de transpirație. Urmă o pauză. O pauză nu prea mare, Întrucât, bârzoii din prepeleac prinseră a-și tremura, iarăși, aripile, iar zumzetul se transformă, rapid, În bâzâit, iar bâzâitul, În vifor de motor de avion gata de a-și lua zborul, de pe pistă, iar, la rândul lor, mesenii, și, mai cu seamă, mesencile, prinseră a luneca, de ziceai că sunt pe arcuri, nu alta, spre ring. După
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prinseră a ieși, din nou, În lume, de astă dată, sub formă de transpirație. Urmă o pauză. O pauză nu prea mare, Întrucât, bârzoii din prepeleac prinseră a-și tremura, iarăși, aripile, iar zumzetul se transformă, rapid, În bâzâit, iar bâzâitul, În vifor de motor de avion gata de a-și lua zborul, de pe pistă, iar, la rândul lor, mesenii, și, mai cu seamă, mesencile, prinseră a luneca, de ziceai că sunt pe arcuri, nu alta, spre ring. După Încă o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a VIl-a reală, și când să fluier un punct, mă trezesc că-mi pică din cer un palton în cap... Cum se cheamă asta, că eu nu știu ce calificativ să-i dau? Dacă-mi sucea gâtul sau mă sufoca? Un bâzâit imperceptibil, însoțit de un surâs ușor, flutură pe buzele lui Noica, amenințând din clipă-n clipă să se transforme într-un râs zgomotos și de nestăpânit. Atât i-a trebuit lui Cioc. Nu putea să sufere să te vadă zâmbind
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acesta n-ar fi existat. Și chiar dacă ar fi fost vreo posibilitate ca Gosseyn să-l remarce pe bărbatul cel mărunțel, acesta dispăru, pentru că tocmai când rostea primele cuvinte din ceea ce ar fi constituit o nouă afirmație, se auzi un bâzâit. - Oh, doamne! exclamă femeia. A venit Breemeg după tine! - Nu-ți face probleme, spuse el, nu-i nimic. Promit să mă întorc peste câteva minute; dar mai întâi ar trebui să știu - ar trebui să aflăm - ce s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
care două mormane de mușchi în costume cu dungi păzesc o ușă. Caraliilor ăstora le plătești partea lui Lenny, jumate din tot ce câștigi. Unul îți spune numele într-un microfon prins la rever, și ușile sunt deblocate cu un bâzâit puternic. Înăuntru sunteți doar tu, Angelique și Lenny. O să râdeți, dar, oricât de însingurată și izolată pare viața ta făcând joc de picioare, viața lui Lenny arată și mai rău. Închis aici în mansarda lui, îmbrăcat într-un halat alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
suspiciunii. Dar trebuia să fie prudent. La nevoie putea să-i ofere Împărătesei informații secrete de natură mai generală despre Arsenale, pentru a-i gîdila pofta să afle mai mult și... În momentul acesta buzzer-ul de la ușă întrerupse cu bîzîitul lui conversația. Tresărind, Hedrock stinse aparatul și-l scoase din priză. Apoi, conștient în mod acut că și-a îngăduit să se lase pradă nervilor și spaimei, își scoase cu gesturi măsurate acul de aur de la cravată si se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și potrivi mecanismul cutiei în așa fel încît să le dizolve pur și simplu în cazul cînd ar fi umblat altcineva la ea. Numai pistolul circular rămase în jurul degetului său cînd într-un tîrziu se duse calm să răspundă la bîzîitul insistent al soneriei. HEDROCK RECUNOSCU ÎN BĂRBATUL ÎNALT DE PE CORIDOR O ORDONANȚĂ A ÎMPĂRĂTESEI. INDIVIDUL ÎL SALUTĂ CA PE UN CUNOSCUT ȘI-I SPUSE: \ DOMNULE CĂPITAN, MAIESTATEA SA MI-A CERUT SĂ VĂ INFORMEZ CĂ SE SERVEȘTE PRÎNZUL ȘI VĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se strecura printre degetele ce-i acopereau fața. Îl privea pe Endō, încruntând din sprâncene ca un copil pe care-l ceartă părinții. — Hotărâre? Ce naiba de hotărâre? — Să nu te părăsesc... să merg cu tine. Vocea lui suna ca un bâzâit de țânțari, dar Endō a reușit să priceapă ce vrea. Cred că nu existau cuvinte mai jignitoare, care să-l înfurie mai mult pe acest ucigaș cu inima de piatră, pentru care dragostea și sentimentele erau doar vorbe goale. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu numai În cazul drogurilor. Imaginați-vă o stare de excitare care te ține cu pupilele dilatate timp de treizeci de ore! N-ai cum să nu fii epuizat, amorțit. Musca-țețe... bărbatul Îi găsise numele acesta. Zicea că Îi sugera bâzâitul aripilor acestei insecte. Eu, firește, nu am văzut niciodată o muscă-țețe. Mie și-a lăsat fetița la părinții ei și a venit la Tokio. Imediat ce s-au Întâlnit, bărbatul i-a dat să Înghită o pastilă de musca-țețe. După ce, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sau dacă este iarnă, dar În primul rând ar trebui să deschizi fereastra camerei de hotel, apoi să faci o baie călduță și să-ți Încălzești corpul. Dacă ai noroc, țânțarii or să intre pe fereastră. Când o să le auzi bâzâitul enervant pe lângă urechi, urmărește-i fără milă. Concentrează-te numai pe asta! Trebuie să crezi că totul e numai din vina țânțarilor, și faptul că nu te ia somnul, și că te copleșesc angoasele. Urmărește-i și omoară-i! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor și conul strălucitor pe care îl proiectează becul de aterizare. Zgomotul motorului se auzea tare acum - nu mai era doar un bâzâit îndepărtat - ci un sunet puternic, huruitor. De bună seamă, o să trezească toată casa, reflectă ea, dar, când avionul ateriză pe pistă și motorul fu redus la tăcere, casa rămase tot cufundată în tăcere. Fetița se uită afară. Se vedea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i se facă milă de mine și să-mi răspundă. Nu se întâmplă nimic. Nu ne ridicăm în zbor, rămânem pe pământ. Am ochii tulburi, părul ei mi-a intrat în gură. Nu reușesc să mă abandonez, văd, ascult totul. Bâzâitul ușor al frigiderului, ventilatorul rămas aprins, împreună cu lumina din baie. Iar zgomotul trupului meu care alunecă într-al ei e într-adevăr teribil. Italia nu este, trupul ei e gol pe dinăuntru. Îi apăs sufletul ca o iubire moartă. Acuplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mănânci. Se făcuse albă, ochii i se umpluseră de o capitulare ciudată. A tușit, apoi s-a uitat în jur, ca și cum s-ar fi temut că cineva își dăduse seama că nu se simțea bine. Sala tăcea, se auzea doar bâzâitul televizorului, vocea comentatorului care urmărea mișcările mingii. În spatele ei, împinsă de corpul femeii, s-a deschis ușa de la bucătărie. S-a apropiat de noi și a pus pe masă un platou cu salam și șuncă. Era bine alcătuit, printre felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
necunoscute, dedusă din reguli teoretice, netransmisă prin ascultarea unor voci, cu inflexiunile lor individuale, nemarcată de urmele auzului ce plăsmuite și transformă, dobândea claritatea absolută a sunetelor care nu așteaptă răspuns, ca trilul ultimei păsări dintr-o specie dispărută, sau bâzâitul strident al unui avion cu reacție abia inventat, care se dezagregă pe cer la primul zbor de probă. Apoi, încetul cu încetul, ceva a început să se miște și să curgă printre frazele acestei recitări contorsionate. Proza romanului cucerise incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Tatarescu, vreți să spuneți... și ridică cada de zinc să plece cu puii. Priveam fix agitația de solzi verzi, labe, cozi, boturi căscate și era ca și cum aș fi fost lovit cu măciuca în cap, urechile nu mai transmiteau decât un bâzâit profund, un vuiet, trâmbița de pe lumea cealaltă, de cum auzisem numele femeii de sub influența devastatoare a căreia reușisem s-o smulg pe Sibylle, pierzându-ne urmele peste două oceane, construind pentru fată și pentru mine o viață liniștită. Totul era inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tu? spunea el. Halfcentrul, el este acela care primește și trimite mingile. Jocul halfilor, ăsta e fotbalul. Rambert era de aceeași părere, deși jucase întotdeauna centru-înaintaș. Discuția a fost întreruptă numai de un post de radio care, după ce isprăvise de bâzâit în surdină niște melodii sentimentale, a anunțat că în ziua precedentă ciuma făcuse o sută treizeci și șapte de victime. Nimeni din asistență nu a reacționat. Omul cu cap de cal a dat din umeri și s-a ridicat. Raoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aici, zise Rambert. Dar pe măsură ce au trecut zilele, au început să vorbească din ce în ce mai puțin. Dacă ar fi să dăm crezare notelor sale, Tarrou îi înțelegea și îi vedea chiar de la început cum stăteau înghesuiți în corturile lor, ocupați să asculte bâzâitul muștelor sau să se scarpine, vărsându-și mânia sau mărturisindu-și spaima când găseau o ureche binevoitoare să-i asculte. Dar începând din momentul în care tabăra fusese suprapopulată, se găsiseră din ce în ce mai puține urechi binevoitoare. Nu le mai rămânea așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la cineva, fie chiar și în cea mai rea dintre nenorociri. Căci a te gândi cu adevărat la cineva, înseamnă a te gândi la el minut cu minut, fără să fii abătut de nimic, nici de grijile gospodăriei, nici de bâzâitul unei muște, nici de mese, nici de o mâncărime. Dar există întotdeauna muște și mâncărimi. De aceea viața este greu de trăit. Și cei de aici o știu bine. Administratorul, care revenea spre ei, i-a spus că un domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
venit după niște... rozmarin. Arăt către coș. Ai ? — Sigur că da. Îți tai imediat. Sare de pe scară și pornim pe potecă, spre grădina de verdețuri. Aici, departe de casă, e o liniște absolută, în care se aud doar câte un bâzâit de insectă și pietrișul scârțâind sub picioarele noastre. Încerc să mă gândesc la ceva de spus relaxat, dar am creierul complet gol. — E foarte cald, zic într-un final. Bravo. — Îhâm. Nathaniel aprobă din cap și pășește cu ușurință peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă uit la el, făcând eforturi să-mi dilat pupilele și, ca să știu o treabă, îmi duc și mâna la ureche cu aerul cel mai firesc de care sunt în stare. Urmează o tăcere totală și încordată, întreruptă doar de bâzâitul insectelor. Poate că n-ar trebui să te grăbești, spune Nathaniel. Se îndepărtează fără să mă privească și începe să se uite la frunzele unui arbust. Atitudinea lui sugerează clar că e ușor stingherit. Îmi vine tot sângele în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ne mutăm. Trebuie să culegem zmeura. Zmeura crește mai spre interiorul grădinii, în niște cuști cu pereți verzi din sârmă, cu pământ uscat pe jos, în rânduri frumos aliniate. În clipa în care intrăm nu se aude absolut nimic decât bâzâitul insectelor și bătaia din aripi a unei păsări disperate, pe care Nathaniel o ajută să iasă. Muncim la primul rând fără să rostim nici un cuvânt, culegând pur și simplu plantele. Când ajungem la capătul rândului, simt mirosul de zmeură până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
era destul că pășea cu hotărâre spre tribunalul unde i se va citi sentința. Luă telefonul pe care fiica lui îl lăsase pe masă, Cipriano Algor, la telefon, telefonista spuse, Foarte bine, vă fac legătura, se lăsă o tăcere, un bâzâit subțire, și vocea șefului departamentului de achiziții, sonoră, plină, răsună în receptor, Bună seara, domnule Cipriano Algor, Bună seara, domnule, Presupun că știți de ce va telefonez astăzi, Da, domnule, continuați, vă rog, Am în față rezultatele și concluziile sondajului privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adânc. E ceva ce vreau să‑l întreb de mult, și acum e un moment foarte potrivit. — Luke, ce făceai dacă eu nu voiam să vin cu tine la New York? Se lasă tăcerea. Singul lucru care se aude e ușorul bâzâit al computerului. Știam că o să vrei să vii, zice Luke în cele din urmă. Era cel mai bun lucru pe care‑l puteai face pentru cariera ta. — Dar... dacă nu veneam? Îmi mușc buza. Te‑ai mai fi dus? Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de gură! Gâlgâitul dispăru. Satisfăcut, Dallas închise și spuse. ― Hai să strângem mălaiul și să ne întoarcem acasă. La garaj, Lambert! Unghiul de ascensiune al lui Nostromo începu să se încline încet, Trecură mai multe minute până când se auzi un bâzâit regulat pe pupitrul navigatorului. ― Iată-l, îi informă ea. Exact unde trebuia să fie! ― Bine, (Dallas se aplecă către consolă.) Pune-ne pe șine și să fim gata de acostare. Instrumentele își fredonară muzica lor pe măsură ce remorcherul își ajustă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încercă să prindă o mișcare, un miros neobișnuit. În secția echipamente, Lambert, îngândurată, era cu ochii pe deschiderea cu grilaj. Merse la un panou și apăsă pe un buton. Grilajul de metal se înfundă în țeava și dispăru cu un bâzâit continuu. ― Ești nebună? strigă Parker. ― Dacă creatura iese din conducta principală, nu poate să vină decât pe aici, răspunse ea. S-o lăsăm deschisă. Nu se vedea nimic dincolo de grilaj. Eu vreau s-o văd când se apropie. Parker vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]