434 matches
-
ă Sunt anumite lucruri pe care îmi place să le fac la bucătărie, atât fiindcă îmi face plăcere, cât și fiindcă nu îmi place să le las în seama altora. Porfiri își manifestă înțelegerea și încercă să se revanșeze pentru bășcălia sa blândă clipind des. Anna Alexandrovna păru uimită. ă Vrem să vorbim cu toți din casă, spuse el, pe un ton mai serios. Unul dintre ofițerii mei se va întoarce după masă pentru a lua declarații. ă Dar Osip Maximovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
luat și-a-nceput să facă o pregătire cu mine. Deja ajunsesem să fiu cu el în cameră. M-a văzut așa, face: „Băi, mie nu-mi place cum arăți, un legionar n-arată așa“. Deci mă lua puțin în bășcălie, dar puțin umor, așa. Îmi dădea un pic de impuls. Aveam și-acolo sală de forță. Dar a zis: „Lasă sala de forță, că nu ești de la americani, să faci mușchi de-ăia mari pe tine. Trebuie să fii rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aveam și le-au găsit nesatisfăcătoare. A urmat o nebunie de spălat, reparat, cusut. Rahela a vrut să-i facă o tunică nouă unicului ei fiu. Haina care a ieșit, cu panglici galbene și roșii, l-a făcut ținta unei bășcălii nesfârșite din partea celorlalți frați. El s-a ținut tare și le-a spus că îi plăcea de o mie de ori mai mult podoaba pe care i-o făcuse mama lui decât hainele plicticoase și cenușii pe care le poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
refer, nu la tinereii ăștia din ziua de azi, care n-au educație corespunzătoare. I-ați scăpat din mână, părinte, ce mai! Nu știe nimic, nu citește istorie, nu studiază documentele, dar înjură la ce-a fost atunci. Sau face bășcălie după ureche, așa, să se dea de interesanți, de ce mai află și ei de la unul de la altul. - Nici nu-i interesează, dom-le, aproape că se răsti popa Băncilă. Ce tot îi acuzați! De parcă ar trebui ca ei să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îmi restructuram amintirile și zâmbeam. Când am privit-o pe Mama Mare părea din nou cufundată în meditație. Mișca imperceptibil maxilarul și iar m-am simțit stingherit. În mod normal lumea se scoate din astfel de situații împingând lucrurile către bășcălie, moment care reclamă izbucnirea în râs. Aici n-aveam ce să fac decât să-i zic „gata, Mama Mare, prinzi rădăcini, revino-ți”, sau o altă prostie de genul ăsta, dar chiar când deschideam gura ea a tresărit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Șerban, Florin Budescu, Diana Manole, actorul Radu Amzulescu și, unicul nostru editor de pe atunci, Paul Nancă. Un pomelnic. Mai mult, o forfotă. O primă tentativă a Nouăzecismului. Poate un iarmaroc. Conducătorul Cenaclului UNIVERSITAS, profesorul universitar Mircea Martin (numit cu tandră bășcălie de către cenacliști, Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant chiar... Pe care nu generozitatea îți lăsa impresia că-l dădea afară din casă... Plimbîndu-și printre contemporani, ca pe-un cățel, micul său surâs de dezgust, căpătat în urma anilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând fiecare idee chiar neclară. Este de asemenea un extrovertit, cu toane care adesea se manifestă surprinzător cu observații trăsnite< o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire, cum adesea întâlnești în viață, însă foarte atent să nu jignească pe careva. De aceea era simpatizat de colegi care îi admirau temperamentul. Ca oricare tânăr de vârsta lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ascunzânduse și adesea fugea efectiv de Marinică, în jurul grupului. Era o grămadă substanțială de băieți și fete care așteptau răcoarea înserării. Stăteau jos pe trotuar sau rezemați de pereții blocului și râdeau de avansurile pe care le primea Malvina. Era bășcălie mare, toți vorbeau dar toți urmăreau atenți până unde va ajunge Marinică. Laur o admira în acest timp pe Flora, neavând curajul să o abordeze direct. Îi treceau prin minte felurite variante plauzibile: probabil un cineva, necunoscut s-a lipit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
că sunt român”. Un asemenea factor de natură metafizică, presupusul caracter național negativ al poporului român - lipsa de seriozitate și responsabilitate, deficitul de disciplină, lipsa dorinței de a munci, incapacitatea de a duce lucrurile până la capăt, luarea lucrurilor serioase în „bășcălie”, „miticismul” -, a fost adesea invocat în perioadele de criză socială în ultimele secole. Care este explicația unei asemenea explozii de autodenigrare? Nu poate fi exclusă existența unor presupuse trăsături negative cristalizate într-o istorie dificilă. Este însă mai probabil că
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
uzina de scule hidraulice, nu mai vorbim de FUPSIC-ul nostru. Altele noi nu știu să se fi făcut. — Ții minte, spuse Maca, ce mai râdeam de doamna Marinescu și de glastra ei cu flori artificiale. Cum îi udam în bășcălie frunzele din plastic și miroseam florile de cârpă... Uite că a știut ce face... Doar florile ei au rezistat, chiar și în vremurile astea, când au dispărut udătorii de ghivece. Tili luă castronul de lemn și-l răsuci pe toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un plâns căruia i te puteai alătura, pentru că de fapt el depășea drama unei persoane și devenea plâns în orizontul unui destin comunitar. Cred că românii nu mai știu astăzi nici măcar pentru ce trebuie să plângă. Când nu cad în bășcălia care le însoțește ca o umbră ființa socială, nu sânt capabili nici să genereze plânsul istoric și nici să se alăture celor care știu pentru ce anume se cuvine să plângă. Nu se poate spune că plânsul nu a jucat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se târăște pe sine în teologie. (Bea) Cea mai deșteaptă afacere ar fi fost cu siguranță un om, un posibil om adevărat, o legătură de dragoste pământească, fără cer și cârje, o adorabilă eliberare a insultelor la adresa cerului, o totală bășcălie lumească, exclusivitatea ca o jignire adresată sie însăși. Cel mai greu dintre toate ar fi fost... niște porniri eliberate de crimă... (Bea) Cel mai bine ar fi fost dacă aș fi urât totul dintotdeauna. Acesta ură cosmopolită este starea de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
asta politica e toropită de căldură! Dar nu cea pentru oameni ci o alta ... greu de definit! I-om găsi noi o definiție pentru toamnă. La apariția ziarului sper să fiu în Letonia, la fotbal, unde strig: Hai Vasluiul! POLITIKIE... bășcălie ! Peste ceva mai bine de 3 săptămâni știm pe noii guvernanți, parlamentarii aleși cu "dragoste și recunoștință" de cât mai multă suflare vasluiană. Așa cum se desfășoară ostilitățile vor fi la vot doar susținătorii fiecărui partid, ceea ce nu va provoca nici un
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
dincolo de mesajul lor direct, o întreagă rețea de scenarii și combinații misterioase (uneori de-a dreptul năstrușnice) pe care e bine să le intuiești, pentru a evita declanșarea lor aducătoare de neplăceri. Despre bârfă, delațiune (o specialitate a locului), despre bășcălia slinoasă, nivelatoare, degradantă nu mai pomenesc nimic - sunt refrene zilnice cu care te obișnuiești. Dar să revin la întrebarea pe care am ales-o drept pretext pentru acest text. Repet, nu mi-a pus-o nimeni la Chișinău în ultimul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
tocșourile cu șeful statului. Marfă! Dar n-a fost, nu este și nu va fi rivuluție, ci doar carnaval. Trebuie să recunoaștem onest, revoluțiile ies prost la români. La circ ne pricepem însă cel mai bine. Suntem "nemții" derizoriului, ai bășcăliei, marii maeștri ai tocatului de frunză la câini. Ce înălțător! Eroul neamului trebuia să apară în fața poporului cu demisia în dinți și cu paloșul dreptății în mâini. În loc de asta, se dă jos din limuzină, se urcă patetic pe lada de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
1940-1960 / 17 Virgil Nemoianu elemente de portret (17); lumea românească în anii '40-'60 (18); familia și lecturile (18-20); Facultatea de Filologie a Universității din București, Engleză, 1956 (20); literatura "obsedantului deceniu" și "realismul socialist" (21-22); veselie în anii '50, bășcălie, petreceri (22); formele alternative de socializare și memoria lor (23); adaptarea categoriilor persecutate (23-24); memorialistica românească după '89 (24); tranziția din jurul anului 1958 (25); Cercul literar (25-26); rebeliunea de la mijlocul anilor '60 (26); "liberalizare", închidere, plecări de intelectuali (26-27); cei
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
fictiv, nu doar ficțional. V. N.: Trebuie să mai adaug ceva ce lipsește în ambele categorii pe care le-ai evocat. Și anume, că în anii '50 exista totuși o dimensiune a veseliei, cel puțin la oamenii tineri. Exista o bășcălie, era mulțimea aia de bancuri compensatorii care era explozivă aproape, te copleșea, acționa adversarial. Apoi era muzica ușoară care pătrundea, nu știu cum, pe ce canale subterane, de la jazz până la orice tip de muzică ușoară apuseană, apoi diferite ecouri ale modelor, ale
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
cu atâta plăcere când era elev. Pe atunci, în timp ce-și scria temele, știa că în camera de alături era Mia, fata-înger cu care se va căsători după ce va termina școala, însă suferea cumplit din cauza colegilor. Ca să nu facă bășcălie de el, trebuia să țină în secret această hotărâre irevocabilă. Acum îi venea singur să râdă de naivitatea lui. Ce simplă și ușor de înțeles era pe atunci dragostea! I-a întâmpinat chiar Mișu în persoană. Îi observase, probabil, prin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de obicei, roșeam până în vârful urechilor, până și acasă, cu capul pe pernă, adormeam tot cu imaginea ei alături... Unde mai pui, că prietenii mei cei mai apropiați, au observat și... ca un făcut, nu pierdeau nici o ocazie să facă bășcălie de mine și de slăbiciunea mea. Ca să le demonstrez că nu au dreptate, când fata respectivă trecea pe lângă mine, mă prefăceam că nu o observ, însă obrajii mă dădeau de gol. Roșeau ca proștii, iar ei, hoțomanii, nu pierdeau ocazia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
suntem parte a schimbării, ci ea se realizează prin noi înșine în raport cu toți ceilalți. Să începem prin a fi de o corectitudine ireproșabilă, disprețuind și extirpând tot ce poate corupe. Să fim serioși, renunțând la orice gest ce aduce a bășcălie și șmecherie. Să rupem crusta netransparenței atunci când ne învelește faptele. Sub pojghița opacității, se formează abuzul care eclozează inevitabil. Să fim profunzi, și nu formaliști, făcând cu lehamite ceea ce pretindem că ne definește, mai ales civic și spiritual. Să fim
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sticlă, ce lâncezeau În ceața zorilor, Într-un peisaj similar colinei În flăcări; și că În cine știe ce loc din fisura aceea pândeau cai de lemn și avioane care zburau foarte jos spre turnurile gemene din toate Troile adormite. Olvido făcuse bășcălie de el când Începuse să spună asemenea chestii. Pe atunci, Faulques incă nu pătrundea În fisurile și sinuozitățile problemei, dar trăia deja Între intuiții, ca și cum În jurul lui zumzăia un roi de țânțari enervanți. Fotografiezi persoane care caută liniile drepte și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aici nici o femeie? Faulques n-avea de gând să răspundă. A făcut-o, cu toate acestea, peste cinci secunde. Tocmai am auzit-o, a spus, când trecea pe-aici pe jos. Uluit, Markovic s-a gândit că, poate, pictorul făcea bășcălie de el. Probabil că așa a conchis, fiindcă a surâs șters și a dat din cap. - Vorbesc serios, a insistat Faulques. Ori aproape. Croatul s-a uitat iar la el. Cu un zâmbet mai larg. - Haida-de, a spus. Cum arată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
alta decât dimensiunea politică pe care Puterea i-a acordat-o în mod constant. Lucru pe care îl înțeleg mai bine acum, când îmi vine în minte o întâmplare de demult: într-o zi, Dinu Cernescu a sunat-o în bășcălie pe directoarea Teatrului Giulești și i-a spus: „Mă întreabă doi italieni unde e Athénée Palace. Trebuie să vă fac o informare scrisă?”. Mai știi, un contact cu niște străini presupuși a fi spioni l-ar fi putut transforma într-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Este? Octav:...Dacă zici matale... Matei: Este, domnule. Numai că, din păcate, spațiile s-au cam terminat... Am insistat eu... m-am zbătut, în numele tău, pe unde trebuia... Octav: Și? Matei: Degeaba. Octav: Nu te cred... Matei: Măi Octave, lasă bășcălia și dă-te, domnule, cu lumea...! Octav: Mă dau, Nea Matei, mă dau... Matei: Așa că eu îți propun o îmbunătățire a situației în care te afli... să faci un salt... Octav: Direct în groapă... Matei: Nu, frate, mă gîndeam la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce, trebuia să-i ai ca să scriu că-i ai...! Ce, eu aveam în beci două arme și creșteam porumbei spioni?! Gh. P. unu:...Da eu scrisesem aiurelile alea cu porumbeii spioni ca să scap de el..., în cea mai mare bășcălie... Gh. P. doi: Și eu am scris că ai cocoșei tot în cea mai mare bășcălie. Numai că după un timp m-am întîlnit, cum îi zicea, cu Fănescu, cu maiorul, și-mi spune, așa, insinuant chipurile: "Ce mai face
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]