1,734 matches
-
maximizarea numărului de bărbați adulți folosiți în luptă, aducând numărul total al celor implicați în efortul militar la circa 2000. Deși urma să fie un „război al albilor”, Baden-Powell a înarmat cu puști și un număr de aproximativ 300 de băștinași africani. Ei au fost porecliți „Black Watch” („Garda Neagră”) și au fost folosiți la paza perimetrului. Lucrul la construcția întăriturilor din jurul perimetrului de al Mafekingului a început la 19 septembrie 1899; orașul avea să fie dotat cu o rețea extinsă
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
orașului, atacatorii s-au strecurat printre redutele Hidden Hollow și Limestone de pe partea vestică a întăriturilor. Conduși de un dezertor britanic, ei au urmat o potecă pe lângă râul Molopo până în locul unde intră în Stadt, satul în care trăiau africanii băștinași. Grupul lui Eloff a pătruns fără opoziție în Stadt și a dat foc la colibe pentru a-i semnala lui Snyman situația atacului. La ora 5:30 am, burii ocupaseră cazărmile poliției de la marginea Mafekingului, ucigând o persoană și luând
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
un conflict cu un trib inamic, care a descălecat și a tras. După o oră de trageri de focuri a venit în ajutor brigada a 35-a a Sikhilor, care împreună păreau să câștige, dar au intervenit alte sute de băștinași care i-au forțat să se retragă. Sikhții au rămas prea puțini pentru a continua, așa că comandantul i-a transmis lui Churchill să se odihnească și să-și adăpostească oamenii la loc sigur. Înainte de a pleca a cerut o hârtie
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
pentru Cantemir cu cucerirea și colonizarea Daciei de către romani, adică cu Traian. Ideea principală a "Hronicului", în tomul I, este romanitatea poporului român. Autorul îi consideră pe români ca urmași ai romanilor și numai ai romanilor, iar dacii și populația băștinașă ar fi fost exterminați. Rezultatele la care a ajuns istoriografia de după Cantemir nu confirmă această teorie, se știe astăzi că dacii au rămas și au fost romanizați. Romanizarea este un fapt de cultură, aceasta a însemnat adoptarea limbii și culturii
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
fost exterminați. Rezultatele la care a ajuns istoriografia de după Cantemir nu confirmă această teorie, se știe astăzi că dacii au rămas și au fost romanizați. Romanizarea este un fapt de cultură, aceasta a însemnat adoptarea limbii și culturii latine de către băștinași. Înainte de Cartea I a Hronicului sunt prezentate ""Prolegomenele"" [Prolegomene = parte introductivă a unei expuneri] care tratează despre problemele preliminare ale istoriei poporului român : dacii, romanii, combaterea istoricilor care au înțeles greșit istoria propriu-zisă a românilor, de la cucerirea Daciei de către împăratul
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
poetului german Nikolaus Becker (1809-1845), "Cântecele Rinului", în care fiecare strofă începea cu cuvintele "Atât timp cât..." și care fusese tradusă în ebraică în 1845. Refrenul "Încă nu s-a pierdut speranța..." rezona din retorica imnului național polonez, pe care Imber, ca băștinaș al Galiției îl cunoștea: "Polonia încă nu e pierdută...". N.H.Imber a publicat poezia în 1886, la Ierusalim, după ce ajunsese în Palestina, într-un volum de poezii intitulat: ""Barkayi"" (=""Luceafărul de Dimineață""). Atunci poezia se numea încă "Tikvatenu" (="Speranța Noastră
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
moment, Kamceatka a devenit o regiune autonomă, guvernatorul de la Iacuțc amestecându-se prea puțin în treburile locale. La 1713 erau cam 500 de cazaci trăitori în regiune. Cruzimile și excesele cazacilor au provocat nemulțumiri și mai apoi revolte deschise ale băștinașilor împotriva coloniștilor. Răscoalele au devenit evenimente obișnuite, cea mai mare fiind cea din 1731, când "Nijnekamciatski" a fost rasă de pe suprafața pământului, locuitorii fiind masacrați. Cazacii rămași s-au regrupat și, întăriți cu arme de foc (inclusiv tunuri), au înăbușit
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
fiind cea din 1731, când "Nijnekamciatski" a fost rasă de pe suprafața pământului, locuitorii fiind masacrați. Cazacii rămași s-au regrupat și, întăriți cu arme de foc (inclusiv tunuri), au înăbușit rebeliunea. Se afirmă că, față de cei aproximativ 20.000 de băștinași de la începutul secolului al XVIII-lea, la jumatea secolului mai puteau fi numărați numai 8.000. Fondarea orașului Petropavlovsc-Kamceațki în 1740 de către exploratorul danez Vitus Bering a fost începutul "deschiderii" Kamceatkăi către lume, ajutată și de faptul că guvernul de la
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
către lume, ajutată și de faptul că guvernul de la Sankt Peterburg a început să folosească zona ca loc pentru exil. Guvernul rus a încurajat colonizarea zonei, oferind pământ tuturor celor care doreau să se stabilească în aici. Până în 1812, populația băștinașă scăzuse la mai puțin de 3.200 de persoane, în vreme ce populația rusă crescuse la 2.500 de coloniști. În 1854, forțele franco-britanice, care se aflau în război cu Imperiul Rus în războiul Crimeii, au atacat fortăreața și orașul Petropavlovsk-Kamciatski. Spre
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
domniei lui Iassus I, la începutul sec. XVIII, Etiopia se află la apogeu politic și cultural, dar a căzut pradă anarhiei din cauza intrigilor de la palat și invaziei triburilor inamice. Etiopia s-a fărâmițat în mici regate până în 1855 când un băștinaș din Amhara, Theodor ÎI, s-a urcat pe tron și s-a căsătorit cu fiica unui rege precedent. În timpul dominației otomane, coasta Algeriei, Libiei și Tunisiei erau disputate pe parcursul secolului XVI. Spaniolii și otomanii au concurat pentru supremația militară și
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
largul coastei actualei Carolina de Nord. Era a doua colonie britanică din America de Nord și a fost botezată Virginia, în cinstea reginei Elisabeta I. Sir Ralph Lane a fost numit guvernator. După un furt, Lane a poruncit să fie ucisă căpetenia băștinașilor. Când Francis Drake s-a oprit pe insulă, l-a găsit pe Lane și restul oamenilor aproape morți de foame și împuținați din cauza conflictelor cu nativii insulei. Când a plecat, Drake a lăsat cincisprezece din oamenii săi pentru a-i
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
revărsări ale râului Someș, al cărui curs nu se află la mai mult de 500 m de sat. Chelința are o situare paralelă cursului Someșului. În vremea deplasărilor populațiilor migratoare, drumurile erau deseori călcate de acestea, atacând și prădând populația băștinașă. Astfel, locuitorii au început să defrișeze pădurile existente pe actualul loc al satului, depărtându-se astfel de zona expusă a Someșului; astfel, se puteau adăposti mai ușor de dușmani, fiind protejați și de inundații. În pădurile din imediata apropiere, au
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
parte importantă din timp citind orice îi cădea în mână. La vârsta de șapte ani a început să scrie un compendiu de istorie universală, iar la vârsta de opt ani a elaborat un tratat destinat să convertească la creștinism pe băștinașii din regiunea Malabar, în sudul Indiei. După ce a învățat pe dinafară poeziile ‘‘Lay of the Last Minstrel (Cântecul ultimului trubadur’’ and ‘‘Marmion’’ ale lui Walter Scott, el a început să scrie versurii. Un poem despre Olaus Magnus din Norvegia, presupusul
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
zăcămantului Fețele Târgului - Târgu Ocna aparțin Paleogenului, Neogenului și Cuaternarului. În lucrarea „Ocnele Moldaviei” Alecu Obreja menționează ca data sigură a deschiderii minelor de sare din Moldova nu poate fi precizată. Se poate afirma însa că din timpuri foarte vechi băștinașii au utilizat apele sărate ale izvoarelor și mai târziu chiar sarea din aflorimente. Cea mai veche mărturie scrisă datează din anul 1380 și este constituită de un hrisov domnesc din care rezultă plata a unei cantități de 2000 ocale de
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
colecție de arme, podoabe, instrumente muzicale, obiecte de uz gospodăresc, aduse din zonele pe care le-a vizitat în călătoriile sale, fie urmând caravane prin Asia Mică, fie conducând el însuși expediții comerciale în Africa Centrală și cumpărându-le de la băștinași sau fiindu-i dăruite de șefii unor triburi de pe Valea Nilului. A călătorit în regiunea Nilului Alb (1860-1861). Reîntors în Transilvania, el a donat în anul 1862 Societății Transilvane pentru Științe Naturale din Sibiu, precum și școlii din Sebeș, colecția sa
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
li s-a zis de atunci încoace, după un cuvânt gotic ("Walh"). Cuvântul "Βλάχοι" (Vlahi) este notat prima oară în anul 976 în cronica autorului bizantin Kedrenos ; mai înainte nu este menționat deoarece cronicarii bizantini denumeau indistinct "Ῥωμαῖοι" (Romei) toți băștinașii peninsulei balcanice supuși ai împărăției bizantine, indiferent de limbile lor greacă, proto-albaneză sau protoromână. În secolul al XI-lea, războiul crunt dintre Primul imperiu bulgar și împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul adică „ucigașul de bulgari” provoacă deplasări de
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
vă veseliți înaintea DOMNULUI Dumnezeului vostru, șapte zile." "Să prăznuiți sărbătoarea aceasta a DOMNULUI șapte zile în an: acesta este așezământ veșnic în neamul vostru. În luna a șaptea să o prăznuiți." Să locuiți șapte zile în corturi; tot israelitul băștinaș să locuiască în corturi," "Ca să știe urmașii voștri că în corturi am așezat Eu pe fiii lui Israel, când i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru"." Din cauza popularității și a particularităților sale, Sukkot a devenit în
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
spre nord. În următoarele 12 zile, grupul s-a luptat să înainteze spre nord de-a lungul coastei, printre ghețuri. În prima zi au întâlnit o tabără mare de eschimoși lângă Capul Bille, și au mai existat contacte ocazionale cu băștinașii nomazi pe parcursul călătoriei. La 11 august, când acoperiseră circa și ajunseseră la , Nansen a hotărât că, deși sunt încă destul de departe în sud față de punctul dorit pentru începerea traversării, trebuie să înceapă înainte ca anotimpul favorabil să treacă. După debarcarea
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Leton a estimat o prezență de 400.000 de persoane. Înaintea evenimentului, organizatorii așteptau o prezență de 1.500.000 de oameni din cei 8.000.000 de locuitori ai celor trei țări, adică o prezență de 25-30% a populației băștinașe. Conform cifrelor oficiale sovietice, furnizate de TASS, au fost 300.000 de participanți în Estonia și aproape 500.000 în Lituania. Pentru ca lanțul să fie posibil, era necesară o prezență de aproximativ 200.000 de oameni din fiecare țară. Imaginile
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
Italia sunt subiectul epopeii romane Eneida, de Vergilius. Tradiția întemeirii Cartaginei în 814 î.Hr. nu coincide cu data aproximativă a războiului troian, deci, dacă Eneas s-a aventurat într-adevăr în vest el nu avea să întâlnească decât niște țărani băștinași. Deoarece războiul troian a fost considerat de anticii greci drept ultimul eveniment din era mitică și, în același timp, primul din era istorică, câteva date sunt oferite în legătură cu acest conflict militar. Ele de obicei derivă din genealogiile regilor. Ephorus datează
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
că a venit pe Marte în căutarea ineditului. Ulterior, Tomás îl întâlnește pe marțianul Muhe Ca, fiecare dintre ei văzând planeta Marte așa cum apare în propria proiecție temporală: orașele marțianului apar în ruine pentru om, iar în locul oceanelor evocate de băștinaș, călătorul vede așezări ale pământenilor. Cei doi apar unul altuia transparenți, ca niște fantome și niciunul nu știe care dintre ei îl precede pe celălalt în timp. Aceasta este singura povestire lungă a cronicilor care nu a apărut anterior într-
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
anului 1925 reprezenta pentru macedoromâni un început în chestiunea colonizării în „Patria Mamă”. Strămutarea în Dobrogea de Nord (com. Cerna, jud. Tulcea) în anul 1940 În această comună meglenoromânii s-au grupat în funcție de comunele din Grecia de unde proveneau: familiile de băștinași care erau deja grupate în estul comunei (în principal bulgari și români); în sud-est liumnicanii (din com. Liumnița); în nord lundzineții (com. Lundzini); în centru, nord și nord-est ușineții (com. Oșani); în est cupineții (din com. Cupa). În Grecia meglenoromânii
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
țar. Numele ei era Livonia, iar teritoriul acesteia includea și sudul Estoniei de astăzi. Denumirea de Livonia datează din perioada primei ocupații germane a teritoriilor baltice, de la începutul secolului al XIII-lea și derivă de la cuvântul Liv, care denumea locuitorii băștinași. Teritoriul baltic populat de acești livi a fost treptat colonizat de o populație germană în cautare de noi pământuri și surse de venit. Pretextul prezenței crescânde a populației germane a fost creștinarea acestei populații încă păgâne la începutul anilor 1200
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
grupare militară ce-și pierduse orice menire în Germania odată ce cruciadele luaseră sfârșit. Inițial cele două instituții au decis să colaboreze pentru a-și împărți teritoriile însușite, după care relația a devenit competitivă și conflictuală. După o inițială ripostă a băștinașilor (triburile live, zemgale, curoniene) ce a durat peste 100 de ani, germanii au reușit să își însușească majoritatea teritoriilor locale fie prin forță, fie prin jaf, fie prin alocări ilicite. În acest mod a pierit unul din cele mai razboinice
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
apartenența tribală, este exclusă de la administrarea orașului, având un statut de paria. Anii 1520 afectează și statutul credincioșilor germani din Riga, când sub influența puternică a luteranismului, cavalerii Ordinului Fraților de Sabie încearcă să sustragă Bisericii Catolice toate proprietățile. Populația băștinașă este și ea implicată, chiar și indirect, în această feudă și mulți localnici (fie livi, fie lațtgali, fie zemgali ori cursi) se convertesc la luternaism ca urmare a promisiunilor celor ce îl promovau și împotriva prezenței Bisericii Catolice. Între 1558
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]