1,758 matches
-
o apăsare pe butonul briceagului pe care îl avea în buzunarul interior al jachetei. Îl întorcea pe toate părțile, ca și cum ar fi încercat să prindă strălucirea luminii pe lama lungă. Apoi îmi spuse: — Nu e nimic democratic în situația asta, băiete. Dar dacă te vei sătura la un moment dat de aceste deliberări, aș fi foarte fericit să îți arăt versiunea mea de ghilotină. Puse cuțitul pe banchetă, lângă coapsa lui dolofană, ca și cum n-ar mai fi fost nevoie de nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se târa, pe hulă sau pe chilă sau pe ce era aia. Și stăteam și ne uitam la el și, dintr-odată, urma o ploaie de scântei, că asta făcea el, suda. Și mama îmi zicea: „Ăla e tatăl tău, băiete. O să fii ca el cândva“. — Și ai fost? îl întrebase Bull. — Da’ cum. M-am dus la profesională, la City & Guilds. Am început să muncesc pe șantier chiar în ziua în care au primit ultima comandă. Era un petrolier vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era prietenoasă. Nu ceruse de la Bull nici bani, nici vreo justificare. „Poate că mă acceptă cum sunt eu“, îndrăznise Bull să spere. — Cât de departe ai mers cu... știi tu...? — Cu schimbarea de sex? Ramona nu se rușina. Până la capăt, băiete. Știu că nu s-ar zice, dar cică mai mult de atât nu se poate. Sunt cam varză, nu? — Dar tu ești... Adică, eu credeam că... — Au, păi așa credeam și eu, băiete. Mă gândeam că tratamentul cu hormoni o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sex? Ramona nu se rușina. Până la capăt, băiete. Știu că nu s-ar zice, dar cică mai mult de atât nu se poate. Sunt cam varză, nu? — Dar tu ești... Adică, eu credeam că... — Au, păi așa credeam și eu, băiete. Mă gândeam că tratamentul cu hormoni o să-mi facă un trup de femeie. Numa’ că nu mi se pare că aș arăta ca o femeie. Îți și arăt, dacă vrei. Pe gratis. Ramona sări din pat și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acționeze. — Știi, Ramona, nici eu nu sunt chiar ceea ce par. Și, spunând acestea, Bull deveni încă o dată îngrozitor de conștient de genul aparte al piciorului său, de metabolismul straniu al acestuia, de dorințele lui neobișnuite, care îl făceau vulnerabil. — Cum adică, băiete? Păi mi-e greu să-ți spun... Mă tem că o să fii șocată... — Hai s-o luăm altfel, băiete. Sunt pe stradă la Cross cam de patru ani, am văzut tot ce era de văzut. Nu prea mai e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de genul aparte al piciorului său, de metabolismul straniu al acestuia, de dorințele lui neobișnuite, care îl făceau vulnerabil. — Cum adică, băiete? Păi mi-e greu să-ți spun... Mă tem că o să fii șocată... — Hai s-o luăm altfel, băiete. Sunt pe stradă la Cross cam de patru ani, am văzut tot ce era de văzut. Nu prea mai e nimic nou în branșă pentru mine. Ideea îi dădu curaj lui Bull. Se ridică și, resimțind teama cea veche, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi fost cerul sfatul (ah, ce bine-ar fi fost dacă s-ar fi Întîmplat asta !), aș fi propus - cu tact și fără să mă dau atotcunoscător - să ne ducem și să tragem lumea de haină. Aș fi spus : „Jerry, băiete, trebuie să-ți bagi marfa chiar sub nasul lor de Îmbuibați, să-i convingi să-ți facă pe plac, doar ca să scape de tine”. Aș fi fost ca un bunic În vîrstă dintr-un film, care-i dă sfaturi unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre un alt bolovan. Ascultă, urmă el adresîndu-se lui Digby, apuc-o de un capăt, iar eu o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse maiorul Stone, și intră de-a dreptul În iaz. MÎlul negricios Îi Înghiți pantofii și manșetele pantalonilor. Hai, Împinge! zise el. Ușurel, băiete! Digby Împinse, dar cam prea tare: scîndura căzu În apă. Mii de draci! tună maiorul Stone, și, intrînd În mîl pînă la brîu, apucă scîndura și o aduse din nou la mal. Scuză-mă, te rog, spuse el. Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te aud mai bine! — M-au pus În cămașă de forță, urmă Stone. Pretind că eram furios. Dar nu-i adevărat. E o trădare la mijloc... Vocea i se auzea mult mai clar, semn că se apropiase de ușă. Recunosc, băiete, că am fost cam Într-o ureche - toți sîntem cam Într-o ureche aici, nu-i așa? Dar nebun să știi că nu sînt! Nu e drept... Dar ce-ai făcut? Îl Întrebă Digby. — Voiam doar să găsesc o Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă Barnes... — Nu sînt Barnes. Din nou se auzi un oftat. — Desigur, scuză-mă. Am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Țin-te bine! — O să Încerc... Știi, aveam unele Îndoieli... Mă gîndeam că poate au dreptate... Motorul de automobil nu se mai auzea. — Ai cumva vreo rudă? — Nici un suflet. Am avut o nevastă, dar m-a părăsit. Și pe bună dreptate, băiete, pe bună dreptate. A fost multă trădare! — Te scap eu de-aici! Încă nu știu cum, dar o să te scot eu... — Insula aia, Digby... trebuie s-o supraveghem, băiete! Așa Închis cum sînt, nu pot face nimic. Dar tot n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
suflet. Am avut o nevastă, dar m-a părăsit. Și pe bună dreptate, băiete, pe bună dreptate. A fost multă trădare! — Te scap eu de-aici! Încă nu știu cum, dar o să te scot eu... — Insula aia, Digby... trebuie s-o supraveghem, băiete! Așa Închis cum sînt, nu pot face nimic. Dar tot n-aș fi În stare singur să fac mare lucru. Dac-aș avea, Însă, vreo cincizeci de oameni din vechea gardă... — Voi supraveghea insula, Îi făgădui Digby ca să-l liniștească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aș avea, Însă, vreo cincizeci de oameni din vechea gardă... — Voi supraveghea insula, Îi făgădui Digby ca să-l liniștească. — Credeam că nemții au ocupat-o... Nemții nu-și pierd vremea degeaba... Știi, cîteodată mi se cam Încurcă lucrurile În cap, băiete... — Trebuie să plec! Țin-te bine! Am să mă țin, băiete! Am trecut și prin situații mai grele. Bine-ar fi, totuși, să mai rămîi. — O să mă Întorc. Digby nu știa, Însă, cum o să se poată ține de cuvînt. MÎnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
supraveghea insula, Îi făgădui Digby ca să-l liniștească. — Credeam că nemții au ocupat-o... Nemții nu-și pierd vremea degeaba... Știi, cîteodată mi se cam Încurcă lucrurile În cap, băiete... — Trebuie să plec! Țin-te bine! Am să mă țin, băiete! Am trecut și prin situații mai grele. Bine-ar fi, totuși, să mai rămîi. — O să mă Întorc. Digby nu știa, Însă, cum o să se poată ține de cuvînt. MÎnat de o milă puternică, se simțea În stare să comită și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-o frumos, hai, tanti, cum ziceai că i-ai pizduit și-ai aruncat cu noroi la colectivizare?, ei, ar recita înjurăturile, ar scanda ca-n latină, cu trăire. „Ce grebla coraslei lor de fătați prin bălării să fi făcut, măi băiete? Ce luna, asfințitu’ și luminarea lor de borobeți? Bărbatul îmi murise și rămăsesem io, femeie singură, am pus mâna pe ce-am găsit când i-am văzut la portiță, am luat toporișca și le-am zis că plec cu unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
răsucindu-și mâna În dreptul feței lui Karl, Înainte de-a face un pas. Aceasta, dragii mei tineri prieteni, este una dintre primele mele lucrări. E făcută pe când mă aflam Încă În Ger mania. S-ar putea să-ți placă, dragă băiete, pentru că vii dintr-o țară cu multe tradiții rurale. — Da, e foarte... captivant, a spus Karl, apropiindu-se de tablou și făcându-se că-l interesează. Margaret a tușit și a privit În altă parte, dincolo de verandă, peste vale, spre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aștepta cu aceeași aleasă răbdare. Auzise ea despre unul care venise de la închisoare și-și pusese nevasta să taie vițelul cel gras. Se îndopase cu încrâncenare, ca să recupereze, ce și-o fi zis, acum sunt liber ca pasărea cerului, trai, băiete! Pe urmă blocaj intestinal, blocaj renal, peritonită, cruce. Carmina se opri pe la jumătatea ciorbei. Era bună, dar ea nu mai putea! Își simțea stomacul ca un balon. Cei doi soți, comesenii ei, își mâncaseră și brioșele și plecaseră. Venise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe fiul său, cel mai mare derbedeu din câți există, cartea lui de muncă arată ca la deportați, pe unde a fost peste tot a împlinit-o, cum dă de greu, gata își ia tălpășița și doar îi spun: mă, băiete, mă, vezi ce faci viața asta a ta, mă. M-am săturat până în gât de el, am crescut atâția copii dar ăsta mi-a pus capătul... Era atâta asprime și amărăciune în glasul lui, atâta aversiune împinsă până în pragul urii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acalmie tânărul ascundea stări depresive, ea doar îl cunoștea bine... după paloarea feței și după alte mici semne insesizabile pentru un ochi străin. După una dintre aceste vizite, în drum spre casă, Sidonia îi spuse cu ciudă lui Ovidiu: Măi, băiete, la urma urmei, asta e lupta ta, eu mai mult de atâta nu pot face. Și își strânse buzele a nemulțumire, trăgând către orificiul bucal, ca pe niște raze, mănunchiurile subțiri de riduri ce-i tăiau obrazul și bărbia. Fumează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca să poată percepe dintr-o vorbă, dintr-un schimb de priviri, ce se întâmpla. A văzut-o pe Sidonia, surâzând victorioasă, cu colțurile buzelor răsucite în sus, afișând un aer de copilă, oftând teatral: Așa o fi cum spui, măi băiete. L-a văzut pe Ovidiu legănându-se pe balansoar, cu genunchii prinși între palmele împreunate, întărind: Chiar așa și este, maman. I-a văzut într-o altă lumină, așa, de parcă-i privea printr-un reflector și unda de percepție avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai călătorit? Se interesă Ovidiu, mereu îi surprindea absențele și cum ea ridică surprinsă din umeri, Sidonia se grăbi să-i ușureze răspunsul: O fi și ea obosită după o zi ca asta. E timpul să mergem pe la casele noastre, băiete. Mâine e luni, o să trebuiască să umblați după analize... Carmina a adormit greu, chinuită de acel sâmbure de neîncredere, pe care nu reușea să-l deslușească. Să fi fost doar vorbele soților Alexe, care-l caracterizaseră pe Ovidiu drept lichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cânepa toată palancă la pământ”. După eșecul furtului de cireșe, inculpatul pune la cale un alt furt: al pupezei din tei, furt iarăși premeditat, în scopul valorificării bunului respectiv. La pagina 70, citim: De vânzare ți-e găinușa ceea, măi băiete? De vânzare, moșule! Și cât ceri pe dânsa? Cât crezi și dumneata că face!” Onorată instanță, pentru această acuză, vă rog să-mi admiteți depozițiile unor martori ca probe la dosar. Procurorul: Se admite. Aprodul: Să poftească martorul Vasile Nantu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să te întorci la ai tăi! Dar el se ținea tot după mine, bucurându-se nespus că mă are prieten. L-am luat la mine acasă. Ce fericit este acum! De atunci iubesc și mai mult animalele. O faptă deosebită ............................................................... Băiete, nu cumva tu... Da. Îi urmăresc chipul. Privirea lui mă cuprinde larg. Nu-l întreb nimic. Lacrimile șterg imaginile și mâna întinsă cu strângerea ei caldă mă face să simt viața care freamătă în pieptul unui om. Pieptul omului meu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu fata aia azi. Am simțit că mă crispez. — Scuze, probabil că trebuia să... John flutură mâna în semn de nu-ți face probleme. Sper că nu te deranjează c-o spun. Ești prins într-o luptă, nu-i așa, băiete? Urmă o clipă de tăcere. — Da, am spus simplu. El încuviință. — Te-am citit de când ai venit. Și Ruth la fel. Presupun că ți-a spus cineva de accidentul ăla de mașină. — Da, am auzit. — Ei bine, Ruth recunoaște un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]