373 matches
-
apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul cu halatul alb, tremurându-i încă o dată mâna înarmată pe deasupra beteșugului... „Aaau!”, mai zise băiatul, când din genunchiul înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei ca de moartă. Cu toate că urma conservatorul regulat, Nora nu se producea în sufrageria comună, unde se improvizau de obicei spectacole variate și de multe ori interesante. Ida Wüst, pe atunci actriță de periferie, fără angajament, își înspăimânta copilul, un băiețaș de șapte ani, cu țipătul patetic din „Elga” lui Gerhard Hauptmann. Răcnea cu chipul descompus, cu ochii bulbucați, gata parcă-i să-i scape din orbite. Copilul nu se putea împăca ușor cu asemenea spectacole. Vladimir Beral cânta la pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sa, „domnul Trotzky zicea că vineri seara aduce toți banii acasă”. Dar încasatorul improvizat apuca mașina de cusut de un picior și se străduia să o miște, prefăcându-se că vrea să o scoată afară. Obosiți de eforturile depuse inutil, băiețașii se așezau în cele din urmă, gâfâind, pe covorul peticit, spionându-se cu coada ochiului. Odată, trântiți pe jos, cel mai răsărit dintre ei începu să vorbească: - „Tata și mama fac noaptea ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gâfâind, pe covorul peticit, spionându-se cu coada ochiului. Odată, trântiți pe jos, cel mai răsărit dintre ei începu să vorbească: - „Tata și mama fac noaptea ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o mână după o zdreanță de abecedar, silabisind cu ușurință cuvintele tipărite cu litere cursive. Priveam dintr-un ungher încăperea în care dormeau înghesuite șapte ființe. Moșul Isidor călca un pantalon pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lenevia, plăcerea de a face pe prostul - erau privite acum drept ceva firesc, drept excentricități recunoscute ale unui star al fotbalului american de colegiu, ale unui actor isteț și redactor al publicației The St. Regis’ Tattler. rămânea uimit constatând că băiețași impresionabili Îi maimuțăreau tocmai orgoliile socotite nu demult slăbiciuni penibile. După Încheierea sezonului fotbalistic, Amory a alunecat Într-o stare de mulțumire visătoare. În seara petrecerii dansante ce anunța vacanța, o ștersese englezește de la bal și se culcase devreme, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-i cunoști și nu vreau să te găsesc În vreun cotlon al serei de plante, Îndrugând bazaconii cuiva... sau ascultându-le. ROSALIND (sarcastic): Da, mai bine ascultându-le. DOAMNA CONNAGE: Și să nu-ți pierzi timpul cu studenții - cu băiețași de nouăsprezece-douăzeci de ani. N-am nimic Împotriva unei reuniuni dansante sau a unui meci de fotbal, dar să stai departe de partidele avantajoase numai ca să mănânci În bistrouri obscure din centru cu Tom, Dick și Harry... ROSALIND (prezentându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi... un sprijin. AMORY: Dar nu-l iubești. ROSALIND: Nu, dar Îl respect. Este un om bun și puternic. AMORY (cu năduf): Da, e așa cum spui. ROSALIND: Bine, uite un mic exemplu. Marți după-amiază am găsit la Rye un băiețaș sărac și, oh, Dawson l-a ridicat pe genunchii lui și a vorbit cu el și i-a promis un costum de indian, iar a doua zi și-a amintit și i l-a cumpărat și, o!, a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de răsunetul greu al mulțimii care se ridica În picioare și de rumoarea a zeci de voci Împletite. Matineul se terminase. S-a dat la o parte ca să lase gloata să treacă, expunându-se puțin ploii. A apărut, fugind, un băiețaș care și-a tras nasul În aerul rece și și-a ridicat gulerul hainei; după el, trei sau patru perechi foarte zorite; după ele, câțiva oameni răzlețiți, ai căror ochi, de cum ieșeau, cercetau invariabil mai Întâi strada udă, apoi aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
semăna tatăl cu fiul mort și și-a spus că avusese tot timpul senzația că trăsăturile bărbatul solid Îi sunt familiare. Jesse Ferrenby, băiatul care purtase la colegiu coroana la care aspirase el. Toate se Întâmplaseră atât de demult... Ce băiețași cu caș la gură fuseseră, cum mai munciseră pentru panglici albastre... Mașina a Încetinit la intrarea unei proprietăți Întinse, Împrejmuită de un gard viu uriaș și un gard Înalt din fier forjat. - Nu vrei să intri și să luăm masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vadă. Ca de obicei, chiar și În mijlocul conversației, Wallace cu ochi rotunzi, negri visa În continuare. Visa profund. De asemenea avea o culoare foarte albă. Apropiindu-se de treizeci de ani, Încă era fratele mai mic cu buclele, buzele unui băiețaș. Puțin neglijent cu obiceiurile ce țineau de toaletă, tot ca un băiețaș, adesea Îi transmitea lui Sammler pe vreme caldă (poate nasul lui Sammler era hipersensibil) un miros ușor necurat de la spate. Cea mai vagă urmă de neglijență fecală. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
negri visa În continuare. Visa profund. De asemenea avea o culoare foarte albă. Apropiindu-se de treizeci de ani, Încă era fratele mai mic cu buclele, buzele unui băiețaș. Puțin neglijent cu obiceiurile ce țineau de toaletă, tot ca un băiețaș, adesea Îi transmitea lui Sammler pe vreme caldă (poate nasul lui Sammler era hipersensibil) un miros ușor necurat de la spate. Cea mai vagă urmă de neglijență fecală. Aceasta nu-l jignea pe unchi. Era pur și simplu observat, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rețină cererea și s-o transmită mai departe, la alte arme. Pentru noile divizii de tancuri care au să fie înființate, conform planificărilor, existau cu siguranță posibilități, de îndată ce avea să vină la rând leatul douăzeci și șapte. „Nu fii nerăbdător, băiețaș, o să vă vină rândul destul de devreme...“ Oare voluntarul de atunci s-a arătat îndată flexibil: „Dacă nu pe submarin, atunci din partea mea la tancuri...“ Oare a pus întrebări legate de cele mai noi vehicule cu șenile? „În cazul acesta, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spinare, vrea să-și aducă aminte de rugăciuni din copilărie, „Înger-îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu“, își strigă eventual mama - „Mama, mama!“ -, așa cum de la mare depărtare mama lui încearcă, mânată de presimțiri, să-l cheme la ea „Vino, băiețaș! Primești un gălbenuș frecat cu zahăr, la pahar“, dar rămâne singur cuc în pădurea întunecată, până când se întâmplă de-adevăratelea ceva. Am auzit pași sau ceva care lăsa să se bănuiască pași. Crengi care trosneau pe pământul pădurii. Vreun animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chihlimbare în spuma de la mal, ea a spus: „Fără ca mama să fi trebuit să-i dea ceva de mâncare - oricum n-aveam nimic -, țiganca, înainte să vii, s-a uitat în palma mamei și i-a promis: în trei zile, băiețașul tău e aici.“ Cu doar vreo doi ani înainte - și totuși parcă într-o preistorie demult apusă -, când Danzig-ul, cu toate turnurile și frontoanele lui, era încă neatins, în septembrie ‘44, tata mă condusese la gara centrală. El purta fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei care pieriseră atât de timpuriu trăind mai departe în mine, fiul salvat datorită proniei, împărtășea pe de o parte rezervele soțului ei - dar cu toate astea a fost în stare să extragă, din închipuirea că într-o bună zi băiețașul ei avea să creeze ceva frumos, ceve trist-frumos, în orice caz ceva care, prin trista-i frumusețe, să placă, acea speranță ce o făcea să surâdă, pe care o nutrea în cea mai mare taină de îndată ce era vorba de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi aduceau făină de secară și terci de ovăz, ea începea să se îndoiască ezitant de ceea ce tocmai fusese motiv de zâmbete, ca romanță pentru mai târziu: „Dar, băiețaș, tu chiar crezi că mai târziu o să se poată trăi din asta, din artă?“ Într-un ziar - sau fusese deja ceva ca o revistă ilustrată? - am găsit un articol care afirma că la nu tocmai îndepărtata academie de artă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deosebit de eficient. Aici, sora mea a râs așa cum numai moașele știu să râdă în afara serviciului: „Asta e iarăși una dintre poveștile tale mincinoase tipice, cu care încă de copil o adormeai pe mama“. „Ei da“, am dat eu înapoi, „dacă băiețașul ăla uscățiv cu care, la începutul lui iunie ‘45 în lagărul Bad Aibling, am stat, pe timp frumos, cu vedere spre Alpii bavarezi și pe ploaie, sub o foaie de cort, se numea într-adevăr Ratzinger, asta nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Morărenilor de-alături nu s-a întâmplat vreodată să se facă. Dar, de când gospodarul și totodată vestitul stoler s-a prăpădit, iar feciorii cei mari au plecat la școli de meserii în Germănime, cei rămași acasă, două fătuci și un băiețaș împreună cu Mutter Roza-frizerița, au devenit un fel de părtași la toate bunurile celorlalți: Împrumută sapa! Dă toporul! Vreau coasa! Trebe grebla! Vinde pe datorie Kukuruz Mehl pentru doi mamaliga! Spuneau copiii de fiecare dată când îi trimitea Mutter și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
oameni impozanți, cu prestanță! Jujucă era mic, tuns în cap cu mașina nr. 3, veșnic agitat și plin de el; și ne vorbea, adresîndu-se invariabil fiecăruia, indiferent dacă era în clasa a VIII-a sau în clasa I-a: ― Hei, băiețaș, băiețaș! Păi de la felul cum ni se adresa Barbă, spunîndu-ne frumos și serios pe nume, sau Tiranul, cu "domnule elev" și "dumneavoastră", până la "băiețaș" al lui Jujucă, era o distanță considerabilă! ― Auzi, dumneata?! se scandalizau băieții, nici măcar "tinere", ca Drăgănescu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
impozanți, cu prestanță! Jujucă era mic, tuns în cap cu mașina nr. 3, veșnic agitat și plin de el; și ne vorbea, adresîndu-se invariabil fiecăruia, indiferent dacă era în clasa a VIII-a sau în clasa I-a: ― Hei, băiețaș, băiețaș! Păi de la felul cum ni se adresa Barbă, spunîndu-ne frumos și serios pe nume, sau Tiranul, cu "domnule elev" și "dumneavoastră", până la "băiețaș" al lui Jujucă, era o distanță considerabilă! ― Auzi, dumneata?! se scandalizau băieții, nici măcar "tinere", ca Drăgănescu, parc-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
invariabil fiecăruia, indiferent dacă era în clasa a VIII-a sau în clasa I-a: ― Hei, băiețaș, băiețaș! Păi de la felul cum ni se adresa Barbă, spunîndu-ne frumos și serios pe nume, sau Tiranul, cu "domnule elev" și "dumneavoastră", până la "băiețaș" al lui Jujucă, era o distanță considerabilă! ― Auzi, dumneata?! se scandalizau băieții, nici măcar "tinere", ca Drăgănescu, parc-am fi băieți de prăvălie! Îndată ce a luat în primire direcția, Jujucă ne-a convocat, pe profesori și pe elevi, în sala de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nici măcar "tinere", ca Drăgănescu, parc-am fi băieți de prăvălie! Îndată ce a luat în primire direcția, Jujucă ne-a convocat, pe profesori și pe elevi, în sala de Gimnastică, și, după multă vorbărie, ne-a spus următoarele: ― Domnilor profesori și băiețași, onoratul Minister a știut de ce mi-a încredințat mie direcția acestui liceu: pentru că, fiindcă... deoarece... întrucît... așadar... prin urmare... Și Jujucă s-a dovedit în scurtă vreme a fi un om cu totul lipsit de inimă și de înțelegere! CAPITOLUL
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dintre scandalagii... ― Poate!... După catalog, în nici un caz nu e, că tu ești trecut la P... La Popescu-Băjenaru! ― Acu', oi vedea eu de ce! și am pornit cu inima zvâcnind de emoție către Cancelarie. Am fost poftit în biroul lui Jujucă. ― Băiețaș, începu el tacticos, am cetit declarația dumitale... În primul rând aș vrea să-mi spui cine a tras semnalul de alarmă? Țiu să știi că această mărturisire îți ușurează foarte mult situația! Hm...! Auzi, șmecherie! Dar dacă l-aș fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
situația! Hm...! Auzi, șmecherie! Dar dacă l-aș fi tras eu, mi-ar fi convenit să mă dea în gât vreun coleg binevoitor? Și-apoi habar n-aveam. ― Nu știu, domnule director! ― Ia gîndește-te bine, poate că-ți aduci anume, băiețaș! ― Din moment ce nu știu, cred că e imposibil să-mi amintesc. ― Ce-ai făcut la cofetărie? ― Am stat cu ceilalți colegi ai mei, am consumat prăjituri, siropuri, am râs și am povestit! ― Da! Hm!... bine! Și la hotel ce-ai făcut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]