458 matches
-
din care abia m-am descurcat să ies. Într-una din nopțile următoare am aflat, în sfârșit, ce se ascundea dincolo de poarta ruginită. Și n-o să vă vină să credeți ce-am visat. Era o mare! Am găsit poarta deschisă, bălăbănindu-se în bătaia vântului. Am făcut câțiva pași și m-am pomenit pe un țărm. Luna strălucea, dezvăluindu-mi o plajă cu un nisip foarte fin și marea care foșnea stins, plină parcă de comori barbare de aur ale căror
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aproape. O ezitare țintuia slujba pe loc. Se făcu o mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă iar și se retrase. Rim oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de invitare. Livid, Rim se apropie și aplecă de formă capul peste coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru șef, își potriviră însă obraze înspăimântate. Întorcând ochii pe dos, roșu, Avram gâfâi către Iosifan : - N-are nimica, don’ plotonier ! Dintr-o săritură, subofițerul fu în picioare. Alb, se întoarse către soldați : - La ochi, arm’ ! Automat, aceștia executară. - Foc ! Bălăbănind țeava, Crețu începu să tremure. Cojoc bolovăni dobitocește ochii albi. Singur prostul nu începuse a descâlci ce este și aștepta cu arma în țintă. Iosifan răcni : - Trage, vită ! Nerodul apăsă pe trăgaci și, mirat, ca o pară coaptă, Lică pică
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
m-a învinuit că sunt eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-am întrebat. Dacă te interesează, îți pot împărtăși și ție rețeta după care poate fi găsit Dumnezeu". S-a holbat la mine. Devenise țeapăn. Doar mâinile i se bălăbăneau pe lângă trup. A bâiguit, nehotărît: "Cum?" "Simplu. Simplu de tot, i-am zis. Declari sus și tare, ca mine acum, că n-ai nevoie de El. Că-ți ajungi ție însuți. Și, în clipa aceea, îți dai seama că minți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de bere și uneori chiar să-și vîre capul murdar, de obicei acoperit cu un coif țuguiat din hîrtie de ziar, Într-un butoi uriaș umplut cu apă murdară. Pe urmă se Întorceau la gălețile lor și Își reluau drumul bălăbănindu-se, apropiindu-se uneori prea mult de marginea schelei, Julius Îi și vedea prăbușindu-se și făcîndu-se zob cu o Înjurătură pe buze. Deodată Libarcă Îl arătă cu mîna și spuse: „Ăsta trebuie să fie băiatul proprietarului. Ia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cei doi brancardieri În uniformă s-au aplecat, au apucat mînerele brancardei și, vorbindu-și În șoaptă, au ridicat-o. Porniră cu pași măsurați, dar, cînd Începură să Înainteze, mîinile galben-cenușii ale mortului au alunecat peste marginile brancardei și se bălăbăneau În chip grotesc la fiecare pas al brancardierilor. Unul dintre bărbați rosti aspru către celălalt: — Stai așa! Las-o jos! Să-i prindă cineva mîinile! Brancarda a fost lăsată din nou pe ciment, un polițist a Îngenuncheat lîngă ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
primii piloni au fost înfipți în mîl și saturați de umezeală. Dar nu m-ar surprinde dacă iarna aceasta ar fi ultima, dacă buba ar plesni acum și întreaga terasă cu toate amintirile sale despre plăceri și păcat, s-ar bălăbăni înainte, încet, într-o mișcare lentă ca în filmele moderne, dispărînd în adîncuri și nemairevenind la suprafață niciodată. Orașul se scufundă, imersîndu-ne într-o catedrală de apă. Rîul, ciudat, nu se mai ține deoparte. Se revarsă peste maluri, vălurește peste
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mobila. Lanark împietri; i se părea că se află printre o sută de cutii strălucitoare din oglindă, fiecare cu un pat, o fată și el însuși. Privind în jos, își văzu picioarele stînd pe tălpile unui alt eu care se bălăbănea și privea în sus. Păși spre pat, astfel încît figurile înaintară pe fiecare latură spre un rînd care se apropia în față. îngenunche pe cuvertură și încercă să o vadă numai pe fata care stătea întinsă pe un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
însă că nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceea ce se petrecea în centrul camerei. O femeie scundă și grasă, cu părul creț, cărunt, dansa singură pe linoleum, legănându-și sânii grei care atârnau sub o bluză albă. Pantofii ei sport băteau dușumeaua cu convingere, purtând sânii care se bălăbăneau și șoldurile care se roteau când înainte, când îndărăt, în spațiul dintre masă și sobă. Deci aceasta era mătușa agentului de stradă Mancuso. Numai el putea să aibă o asemenea mătușă, mormăi disprețuitor Ignatius. — Hoo! strigă veselă doamna Reilly. Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Bătu din nou în jaluzele, uitându-se încordată prin ochelarii cu ramă neagră. Myrna nu era astigmatică. Lentilele erau de sticlă simplă. Purta ochelarii ca pe o dovadă a dăruirii și intensității cu care își urmărea scopurile. Cerceii care se bălăbăneau reflectau ca niște ornamente chinezești de sticlă luminile de pe stradă. Sunt sigură că e cineva înăuntru! Te-am auzit tropăind prin hol. Trage jaluzelele astea păduchioase. — Da, da, sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acolo pe picioare, pe podeaua uriașă de marmură de sub aburi. Zeliha ura hamam-ul, spațiul acela al tuturor femeilor, la fel cum ura și ritualul epilatului. Prefera să se radă cu aparatul; era ceva rapid, simplu și intim. Zeliha și-a bălăbănit picioarele deasupra patului și s-a privit În oglida de vizavi. Și-a turnat iarăși loțiune În palmă și În timp ce și-a Întins Încet loțiunea pe piele și-a studiat atent, admirativ trupul. Era conștientă de frumusețea ei și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
însă că nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate chiar mai mult, axa terestră, iar bietul nostru glob s-ar fi trezit, nu cu o coroană ithyphallică ce țintea În erecție spre Înalt, ci cu un apendice steril, cu o mentulă fleșcăită, o coadă de maimuță care se bălăbănea În jos, o Tchekunach pierdută În abisurile vertiginoase ale unui Malkuth antarctic, o hieroglifă flască pentru pinguini. „Dar, la urma urmei, care-i secretul descoperit de Templieri?“ „Răbdare, ajungem și acolo. A fost nevoie de șapte zile ca lumea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pătrunde În cap ca niște hangere. Anton doarme Îmbrăcat pe un pat de campanie. Wakefield aruncă o privire spre fața buhăită, apoi se duce Împleticit către deșert ca să borască. E aproape amiază cînd se trezește Anton și iese și el bălăbănindu-se, ca să-l găsească pe Wakefield la cîțiva metri de cabană, privind fix la un tufiș de sub care un șarpe cu clopoțel se holbează la el. Anton și-a regăsit voia bună. — Wakefield, prietene, dă Înapoi Încetișor, nu-ți lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la un concert adevărat, numai că ăsta era mult mai sonor, iar noi, eu și cu Csákány, stăteam acolo, chiar în centrul lui. A ținut minute în șir, poate un sfert de oră, Csákány asculta cu ochii închiși, surâzând și bălăbănindu-se pe scaun, am simțit și eu cum picioarele-mi dau să se miște, mi-am legănat și eu scaunul de câteva ori sub mine, acest cânt vibrant și straniu al păsăretului ne învăluia compact, era de parcă am fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și cămașă oliv-maroniu, cămașa deschisă la gât, ghete de luptă. Nu avea nici o armă. Și nici nu purta vreun însemn care să indice gradul sau unitatea. Era un om cu picioare scurte. Când l-am văzut stând pe masă își bălăbănea picioarele și tălpile erau mult deasupra podelei. Pe atunci trebuie să fi avut cel puțin cincizeci și cinci de ani, cu șapte ani mai în vârstă decât atunci când îl văzusem ultima oară. Avea chelie, se îngrășase. Colonelul Frank Wirtanen avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Poate că sunt Diavolul, am zis eu. — Să nu crezi că nu m-am gândit și la asta, m-a asigurat el. — Ce aveți de gând să faceți cu mine? l-am întrebat. — Să te fac bucăți, a spus el bălăbănindu-se când în față când în spate pe călcâie, ba ridicându-și, ba lăsându-și în jos umerii. Când am auzit că trăiești am știut că aveam de făcut o treabă. Nu exista nici o ieșire, a insistat el. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
convins că la primul gest stângaci pe care l-aș face m-ar da afară. Nu știu exact ce-i spuneam. Ne-am așezat de-a curmezișul pe un pat, sprijinindu-ne de perete. Picioarele ne atârnau și ni le bălăbăneam. A aprins țigara și mi-a dat-o, spunându-mi că o cheamă Carmen, iar eu sunt Cristi, am spus și am tras un fum, amândoi cu „C”. Ce? a întrebat ea, am zis că suntem amândoi cu „C”, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Piemontană (Înaltă) de la Poiana-Nicorești, situată la 200 m mai sus de albia Siretului. În privința „vârstei” acestor terase, s-a constatat la cele din preajma Bârladului, care au o altitudine ce variază între 65/70 - 170 m, precum cele de la Crasna, Bursuci, Bălăbănești, că sunt acoperite cu prundișuri considerate cuaternare. Cu alte cuvinte, relieful colinelor este cuaternar, a cărui periodizare climatică se încadrează între 1-1,85 milioane ani. Pe întreg Podișul Bârladului a fost semnalată prezența prundișurilor carpatice, ele fiind găsite inițial în
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
apoi se scuză: - Sunt și eu un boem în felul meu! Am crezut că am, darn-am! Însă "unchiul" meu are un tutun tare, teribil! Numai nu-i pentru domnișoare. - Și de ce să nu fie pentru domnișoare? zise studenta de pe fereastră, bălăbănind picioarele și relevând un glas gros. - Auzi, scumpe unchiule? strigă Stănică. Dă-ne, te rog,puțină mahorcă de-a dumitale. A venit tinerețea, studențimea, trebuie s-o sărbătorim. E în joc onoarea nepotului dumitale și iubitului meu văr, Felix. Moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doi sus-numiți alcooliști!... Din stânga, dreapta și lateral stânga, automobilele demarau ca niște șalupe. O sută de metri în aval, pe autostradă, se zărea plăcuța indicatoare cu Aeroportul Internațional Otopeni. De pe duna de metal a capotei taximetristului despicau semințe și-și bălăbăneau picioarele scurte, hidoase, de crocodil, Dulcele Doru, Relu Înmiresmatul și Fiorosul Marcel. În cabina Daciei 1300, căzut sub bancheta din față, sub efectul toxic al glasului crainicei Victoria Andrei, țocăindu-și buzele și răsucindu-se, șoferul taximetrului oprit de străin își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
realitate, nu erau nesfârșit de multe palate. Ba, dacă erai cât de cât cinstit, trebuia să recunoști că, dimpotrivă, Podul Mogoșoaiei duhnea de bodegi. În ceafa fiecărui pălățel, în cârca oricărei bibloteci, fie ea academică sau universitară, atârna și își bălăbănea fundul murdar cel puțin cîte-un sac de bodegi. Dar nu niște bodegi tăioase, adulte, grosolane. Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]