476 matches
-
care îți dădea sentimentul unui salon de spital sau laborator: cincizeci de rezerve pentru pacienți înțepeniți, ținuți sub observație. Alec se consideră unul dintre scafandrii apelor adânci ale vieții. Crimă, datorii, droguri - cam astea sunt apele tulburi prin care se bălăcește. Degetele lungi, ținând chibriturile-plic și pachetul de țigări, corespund liniilor feței lui - frumoasă, nervoasă, rupătoare. Da, e nervos. E mult mai slab decât acum un an. Pe atunci le putea face pe toate. Acum nu mai e sigur de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mlaștină de deprimare nedorită. Nici Virgil Jones nu părea mai vesel. Se ridică, se scutură, își îndreptă pălăria, își curăță pantalonii de praf și încercă să înveselească atmosfera. — întotdeauna m-am gândit că muntele Calf este ca un lingam uriaș, bălăcindu-se într-un yoni care este Marea, adăugă el și se văzu nevoit să-i explice nedumeritului Vultur-în-Zbor: O circumlocuție sanscrită, dragul meu Vultur. O glumă nevinovată. Mă tem că am un simț al umorului oarecum impenetrabil. Apoi tristețea coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care ne mai duce. Cuvinte albicioase, tocite de îndelunga lor rostogolire, fără duh, fără mireasmă, fără abur. Cei bătrâni parcă au uitat temeiul cuvintelor, iar cei tineri par a se speria de tăria de a gândi prin cuvinte și se bălăcesc în cloaca unor surogate cât mai cool. Există, paralizantă, o spaimă de cuvintele rare, din ce în ce mai rare, care cheamă gândul bun, care însoresc speranțele și care, de ce nu, pot încă ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a reușit să le publice. Chiar este în vogă, dându-se Berbant politic. Unul dintre mulții feciori cu idei care își exhibă opiniile peste tot. Opinii, de altfel, extrem de banale, anoste, demne de luat în seamă (eventual) doar pentru că se bălăcesc în mlaștina de sub bunul-simț. Poți fi interesant, poți capta atenția și cu inepții debitate din gogomănie. Mai ales când pare că prezinți și garanția unui certificat de bună purtare dat de sacoșa cu romane. Îmi ridic, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Noimann Își amintea acum, ca prin ceață, de o discuție ce se Încinsese Între cei doi convivi aflați la masa lui și de un rămășag stupid la care-i provocase Satanovski. Își amintea apoi și de havuzul În care se bălăcise vreme Îndelungată, dar nu-și dădea seama dacă faptul acesta se petrecuse mai Înainte sau după descinderea sa la cimitirul Sfânta Treime. Ținea doar minte cum i se perindau prin fața ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini și o brișcă (sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mea, totul e În regulă? Ai Întârziat, iar Simon și cu mine ne facem griji că-ți Îneci chinurile umilirii publice de una singură. Amândoi suntem de părere că arăți excelent În ultima poză din New York Scoop! Hai să ne bălăcim Împreună În mocirlă! Ești pe drum? Fir-ar să fie! Uitasem cu totul de cină. Chiar dacă serile de joi fuseseră sfinte de când absolvisem facultatea, lipsisem În ultimele câteva săptămâni din cauza evenimentelor Kelly și În mod evident Îmi ieșise cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să se lase răstigniți! Legionari, fiți voi copiii aceștia!” Corneliu Zelea Codreanu PREFAȚĂ De douăzeci și trei de ani România își caută calea. Totul funcționează anarhic și împotriva românului. Sufletul românului este traumatizat. Noii conducători și lustruitori de „cioburi” se bălăcesc în atitudini, când la dreapta, când la stânga. Nu au o gândire proprie, nu au o ținută demnă și fermă. România e o navă ce plutește pe oceanul timpului fără cârmaci, fără busolă, elementul primordial care condiționeză și asigură victoria. Timpul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe adâncul prăpastiei în care coboară și e târât, zi de zi, de cruzimea celor fără Dumnezeu și nu mai caută drum de întoarcere, care este unul singur: drumul Golgotei lui Iisus
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
alb față de credință trebuie să izvorască din unele calități ale minții sau trupului său. Anatomia comparativă deținea cheia. Începu să se afunde în cercetări cu multă convingere. Când sosi băiatul, Andrew subzista pe undeva, aproape într-o stare de nebunie, bălăcindu-se în statistici și calibrări. Auzi un zgomot în curte și coborî din laborator să se uite peste zid la Elspeth, care îi arăta unui băiat cu haine murdare jumătatea ei de misiune. Mai apoi, a observat că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mic, aproape neînsemnat. „Ia zi, băi, Lică, le-ai văzut pe profesoare dezbrăcate?” „Ce mai Întrebi? Te cred și eu că le-am văzut. În afară de alea bătrâne, toate s-au dezbrăcat ca să stea la soare pe cearceafuri și să se bălăcească În Dunăre.” „În curu’ gol?” „E, În curu’ gol! Bou mai ești... În chiloți și sutien. Ele le zic costume de baie. Da’ cum dracu’ vine asta? Costum Înseamnă pantaloni, haină, cămașă albă, cravată și pantofi negri - nu peticele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
albă, de cărnița dulce care ar fi ademenit o grămadă de lipitori și, lucru greu de Îndurat, de boieria și de fudulia lui care nu-i Îngăduiau să se amestece cu prostimea. Ectoraș uitase de teama de lipitori și se bălăcea cu chiote chiar lângă cea care-l chemase, Întărâtându-l și râzând de el. Zbenguiala băiatului se curmase scurt atunci când, pentru câteva secunde, ochii Își proptiseră privirile În pieptul pe care femeia cea tânără Îl ridicase, repezindu-și mâinile către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era pusă mereu într-o felie de pâine și cum se rotea, doar în momentul asfințitului, împrejurul locului unde se oprise trupul celui înghițit...Noi, copiii priveam cu frică și mirare, dar frica trecea repede și a doua zi ne bălăceam iar, plini de viață și tinerețe, sfidând ochii răi ai morții. Zărim ceva în depărtare. Mă arunc în apă înainte de a mă îndemna femeia. Înot cu trupul parcă amorțit. Ajung în dreptul obiectului nedefinit. Era doar o pungă de plastic. Suntem
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
el, și știu că facem sex la comandă pentru cel mai corect motiv din lume, dar, deși îmi pare rău, așa mă simt. Preț de câteva secunde, amândoi au tăcut. Singurele sunete erau cele provenite de la turiștii fericiți, care se bălăceau în piscina de la parter, probabil împreună cu copiii lor frumoși, concepuți pe cale naturală și fără nici un efort, s-a gândit Alison mâhnită. De fapt, lui Alison îi venea să-i tot tragă palme lui Luca, până când bărbatul avea să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca și cum s-ar fi trecut odată cu el, după atâtea ierni și veri. Vara te coci, iarna înțepenești de ger. Te călești și te întărești și pe urmă începi să te părăginești. Te părăginești mai repede decât locurile. Te vezi copil bălăcindu-te în balta asta, și pe urmă insomnia și somnul de veci dându-ți târcoale, gândurile, morții, locurile pe unde au umblat ei și încă mai umblă, pârjolind cu pașii lor iarba verde de acasă. N-ai decât să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de păcate, dijmuindu-i pe sărmanii pensionari care-și omoară plictiseala cu peștele, își ia un ban grămadă-n contul lor, Rafaele, în vreme ce tu vii degeaba pe gârlă, să te limpezești, să te răcorești... Tembelul ăsta ras în cap se bălăcește la șase dimineața cu atâta foc, de-ai zice că taie lemne sau cosește, și parcă înadins, să sperie peștele... — Băăăăi, tembelule! strigă un moșneag, care în urmă cu cinci minute tocmai și-a plătit taxa aschimodiei. Vezi dracului c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nea Matei e că strigă-n gura mare de bani, că a plătit. Păi, bineînțeles c-a plătit, dar asta nu înseamnă că... la care nea Matei îi ia vorba din gură, plângându-se de tembelul ăla care i-a bălăcit apa și i-a speriat peștele și i-a stricat cheful dis-de-dimineață. Oh, tocmai când reușise să-și scoată din cap porcăria asta... Adevărul e că le cam stricase joaca cu peștele și s-ar putea să nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trebuie să mâncăm. Câte zile om avea pe pământu’ ăsta, n-o să scăpăm de grija asta. În primul rând, mâncarea. Să umplem mațu’. Facem ce facem, ne sucim, ne-nvârtim, trebuie să băgăm pe sub nas... Da’ să te mai și bălăcești? Mie-mi spui? Până să mi se agraveze cu plămânii, ce-mi mai plăcea și mie să mă bălăcesc... Toată ziua aș fi stat numai în apă, ca rața, da’ acuma gata, s-a dus... Era delicată, mă rog, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mâncarea. Să umplem mațu’. Facem ce facem, ne sucim, ne-nvârtim, trebuie să băgăm pe sub nas... Da’ să te mai și bălăcești? Mie-mi spui? Până să mi se agraveze cu plămânii, ce-mi mai plăcea și mie să mă bălăcesc... Toată ziua aș fi stat numai în apă, ca rața, da’ acuma gata, s-a dus... Era delicată, mă rog, îl complimenta subtil cum că n-ar fi chiar așa bătrân față de ea, friptă cum era să se lege de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
felul de năluciri. Îmi fac gimnastica matinală și mai răsfoiesc albumele de poze, pe care mi le lăsase în cameră. Pe la zece o aud că face ochi și ea. Nu intră la mine. Se duce direct în baie, unde se bălăcește vreo două ore. Mă roade o foame teribilă. Îmi aduc aminte că în geantă mi-au mai rămas de pe drum câteva Eugenii. Din nou destinul mi-e favorabil. Ronțăi biscuitele nostru național, cel care ne-a salvat sufletul în timpul comunismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
presiunile mele. Tot eu eram vinovat și de sejurul ei la sanatoriul-pușcărie. Mă duc până la coafor, mi-a strigat Sabina de dincolo de ușă. Ca să nu rămân singur între patru ochi cu Maria, am umplut vana cu apă și m-am bălăcit aproape o oră. Când am ieșit, aburind și înfășurat în prosop, am dat în dormitor peste mamă și fiică, așteptându-mă. Amândouă erau coafate cu creastă, parfumate și în rochie de seară. Se vede treaba că Sabin se grăbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apoi bei. Mi-era o sete grozavă! Ai fost chiar pe gândul meu, îi sărută mâna. După ce-au mâncat, se întind când pe o parte, când pe alta, ca să-i prindă soarele. Când se încălzeau mergeau în apă, se bălăceau, înotau. Dacă marea era agitată și valurile mari, Alexandru n-o lăsa singură în apă pe Teofana, care se bucura în sinea ei, știindu-se protejată. Așa le treceau zilele, una după alta. Deși erau împreună mereu, și se simțeau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
peste centurile de beton și ornamentele de marmură ori peste gărdulețele-capcană, din sârmă sau din fier forjat. În secunda cinci, Iulică este acroșat și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a dracului să fii tu cu neamul tău! De-acolo văzu în mijlocul ogrăzii, bălăcind prin noroi și apărîndu-se cu umbrela deschisă de câinele ce se repezea mereu, pe perceptorul Bîrzotescu urmat, la câțiva pași, de straja satului. ― Așteptași, măi Ignate, să viu eu la tine și încă pe vremea asta, ai? Nu ți-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu freză. Era destul de arătos ca să placă cehoaicelor și polonezelor pe litoral, și asta cam și fusese specialitatea lui pe vremea studenției. Ducea într-o mână găletușa de plastic albastru plină pe jumătate cu apă și Perlan, în care se bălăcea un burete portocaliu. Se învîrtea în jurul Daciei, ștergând și curățind, în aerul tonic al primăverii, care provoca desfacerea mugurilor întregului material lemnos din curtea blocului: salcâmi și gard viu. Acesta era arhitectul Emil Popescu. Tot ce s-ar mai putea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
degenereze în plăcere pură persistă. Oricum ar fi, oamenii din orașul nostru profită din plin de această binefacere naturală. Fiecare cetățean înoată. Pruncii învață să înoate de la șase săptămâni, în bazinul bebelușilor, unde mamele urmăresc cu fericită uimire micuțele făpturi bălăcindu-se curajos în apă, mișcându-și brațele plăpânde și plutind fără teamă cu năsucurile abia mai sus de suprafața apei. Bătrânii înoată, fără să se rușineze de diformitățile lor: bărbați burtoși și femei zbârcite, în bikini. Totuși, decența se menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]