277 matches
-
vehiculele cu motor. Și dacă nu se înșela prea tare, dacă soldații porneau în căutarea lui, aveau s-o facă în jeepuri și camioane, pentru că nu erau oameni ai deșertului, nu erau obișnuiți cu drumurile lungi și nici să se bălăngănească pe spinarea unei cămile zile întregi. Zorii îl găsiră foarte departe de dune care nu mai erau decât o delicată și sinuoasă linie la orizont, și socoti că în acele momente soldații se puneau, probabil, în mișcare. Aveau nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când nu sunt de față ca să mă vadă sau să-mi vorbească. Se uită iarăși afară, pe geam, dar satul nu mai era, și nici acele coline verzi pe care le văzuse. Doar râul era același. Adormi. Domnișoara Warren se bălăngănea pe culoar, străbătând trenul În lungul lui. Nu putea să se țină de balustradă cu mâna dreaptă, pentru că Încă o mai durea umărul, deși stătuse aproape două ore pe culoarul de la clasa a treia. Se simțea ca bătută, slăbită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ești și dumneata reporter? — Ich spreche kein Englisch, răspunse omul. Dr. Czinner spuse În germană, În timp ce-i blocă ieșirea spre culoar: — Un spion al poliției? Ai sosit prea târziu. Privirile Îi erau Încă ațintite asupra crucii de argint, care se bălăngănea Încoace și-ncolo, În ritmul mișcărilor omului. S-ar fi putut legăna așa, În ritmul pașilor săi, și, pentru un moment, dr. Czinner se lipi de zid pe-o stradă povârnită ca să le facă loc să treacă bărbaților cu armuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ritm; totul era izolat și disparat. Pe deasupra, avea în el ceva păsăresc, hotărâsem; Golașul Dean Rush, corbul de mlaștină. Scoase dintre rămășițele sendvișului său o fâșie subțire și albă de grăsime de la șuncă, se uită atent la ea cum se bălăngănește în aer, apoi o așeză pe marginea farfuriei. Clipi o dată, de două ori. La celălalt capăt al barului, Tușa Ruth mută toate sendvișurile rămase pe un singur platou, după care începu să le strângă pe cele goale. Rush o urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi fost complet imaterială. Trupul lui care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și nemișcat. Înghiți, scuipă, înghiți din nou. Capul i se bălăngăni. — O, Doamne, murmură. Preț de câteva secunde, rămase pur și simplu atârnat acolo, apoi - o nouă smucitură. Gura i se deschise ca să strige și tot corpul îi dispăru sub podea. Lampa cu picior se clătină dintr-o parte în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
obrazul fetei se Încruntă, alarmat. „Bună..., repetă el; poți să-mi spui unde sunt principalele centre de vânzare a dulciurilor? — Ce?”, făcu ea, ridicându-se Într-un cot. Abia atunci văzu Bruno că fata avea căști pe urechi; se retrase bălăngănindu-și brațele ca Peter Falk În Columbo. Inutil să insiste: era prea complicat, prea greu de priceput. Înaintând pieziș În direcția mării, Încerca să păstreze În memorie imaginea sânilor fetei. Deodată, chiar În fața lui, trei adolescente ieșiră din valuri; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cheile În contact, a șoptit Anna. Am urcat. Ea s-a așezat la volan și am pornit. De primul baraj am trecut cu inimile cât un purice, ghemuiți În spatele geamurilor Întunecate. Un excavator ne-a dat de câteva ori târcoale, bălăngănindu-și autoritar cupa, dar n-a Îndrăznit mai mult. Probabil că, indiferent de forma dictaturii, o limuzină neagră Înseamnă Întotdeauna ceva. Jumătate de oră mai târziu, eram pe autostrada care ducea spre Napoli. Când m-am trezit, era dimineață. Anna
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scoate diverse lucruri. Mai Întâi, niște cilindri prelungi, semănând cu acele baloane din care clovnii confecționează animăluțe, numai că respectiva nu le-a Înnodat În forme de girafe sau de cățeluși, ci le-a lăsat pe o policioară să se bălăngăne jucăuș. Au mai răsărit din valiză un aparat de pirogravat și unul asemănător celui folosit În resuscitarea cardiacă, o zgardă, o cușcă având Înăuntru ceva ce părea a fi o nevăstuică turbată, o pereche de cătușe, un clește de grădinărit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
menajeri În care-o Înfofolisem. M-am aplecat s-o sărut, dar m-a Îndepărtat, cu o grimasă. — Iar ai băut, a zis ea. Și-a căutat cu gesturi nervoase pantofii printre butoaiele cu varză, apoi a Început să meargă, bălăngănindu-se pe tocuri ca o marionetă cu sforile Încâlcite. S-a Împiedicat și s-a lovit de ceva, răsturnând un snop de stinghii rezemate de perete. A urmat o Înjurătură pe care, În ciuda impresionantului bagaj cultural pe care-l dețin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă ca la un semn, fără să lase urme. Am luat-o pe potecă și, după câțiva pași, am dat iarăși peste un cap de liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și În alta, de parcă abia fusese legat, iar sângele proaspăt i se scurgea din gât În mijlocul potecii. Ne dădeam seama că suntem iscodiți. Auzeam plescăituri și păcănituri amestecate cu triluri scurte și cu pocnete, de parcă cineva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să gângurească: ma-ma! ta-ta! O pală de vânt mă dezechilibrează serios. Curtea școlii răsună: oooo! ăsta o mierlește la sigur! Mă răsucesc și fac un salt până la geamul secretariatului. Mâna mi se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele de comisie are acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trotuarului din fața liceului și i-au zis: bă, vezi că ești pe marginea acoperișului școlii, dacă ai făcut un pas, cioburi te faci! Și s-au cărat stricându-se de râs. Într-un târziu, văzând momâia cu pătură-n cap bălăngănindu-se pe bordură, portarul liceului a ieșit în stradă și i-a strigat: ce faci, băi nene, la ora asta p-aici? te dai fantomă? Profesorul însă a urlat: nu mă atinge! nu mă atinge! cheamă pompierii să mă dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era că Sabina își biruise rivala. Și hai, ginerică, dansează-ți soacra și mireasa! Maestre, muzica! Maestrul avea gusturi subțiri, așa că am dansat pe Marșul nupțial al lui Mendelssohn și pe Corul sclavilor din Nabucco, de Verdi. Pe lângă noi se bălăngănea fericită și nepoțica, fiica verișoarelor. După petrecere ne-am întors la apartament. Fără să mă mai schimb, mi-am luat geanta și am plecat la gară. Văzându-mă că-mi iau toate lucrurile, Sabina s-a posomorât: nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni, drumuri prăfuite și șoseaua ce însoțea o lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri; un bețivan bălăngănindu-se, urina din mers în zig-zag... probabil se grăbea spre altă cârciumă; o pasageră ofensată intră precipitată în compartiment; Laur zâmbi imaginându-și revolta femeii la vederea scenei care o șocase... aerul fierbinte de pe hol ca ieșit dintr-un ajutaj
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
În preajma copiilor, putea povesti toate filmele de care-și aducea aminte, cu ea întotdeauna în rolul principal. Pe puntea vaporului, Paul Henreid aprindea două țigări, apoi îi întindea și ei una. Da’ mata nu fumezi! spunea indignată fetița care-și bălăngănea picioarele sub masă înghițindu-și orezul cu lapte. Dar atunci fumam, spunea ea, până m-am îmbolnăvit de piept, și trecea liniștită într-o altă poveste, cu sanatorii și Charles Boyer și parfum de violete și scena morții, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
parizer. Petrache începu să mănânce, resemnat. Într-o zi o să-ți fie dor de vorbele astea, își începu maică-sa litania bine-știută. O să mă cauți și n-ai să mă găsești. O să vezi doar capotul agățat în cui, cu mânecile bălăngănindu-se goale, și papucii puși dedesubt. Tu n-ai trăit așa ceva, să știi ce greu e, să vezi haine pe care n-are cine să le mai îmbrace și pantofi pe care n-are cine să-i mai încalțe. E
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te rogi, numai că, atunci când îți căutai Mântuitorul, dădeai, în locul lui, peste o arătare ce te înfiora. Mântuitorul nostru atârna cu capul în jos, crucea lui era strâmbă, adesea îi lipsea câte un braț pentru a lăsa mâinile să se bălăngăne, inerte, în frunte îi erau înfipte coarne răsucite și nările îi răspândeau miros de pucioasă. Pentru ca locul rugăciunilor să-l ia blestemele, se ținea liturghia neagră. Puteai să adori sau să hulești, după plac. Numai că erai silit să adori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse într-o parte, parcă în silă. Abia atunci, urmărindu-i privirile mute, îl văzu pe Coltuc. Golea se apropie de el. Prin nădragii descheiați, mădularul i se bălăngănea, moale și umed, ca limba unui ogar pe vreme de arșiță. — Ce te uiți, mă ? șuieră Golea, apucându-l de păr. Coltuc se clătină, dar tocmai mâna care-i snopuia părul îl propti să nu cadă. — Lasă-l în pace
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da’ văd că e mai rău de-atât... Calu se bosumflă brusc. Îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în revistă povârnișul, atât cât îl luminau pâlpâielile focului. Bunelu îl urmă îndeaproape, arătându-i ba una, ba alta, dar răspopitul nu părea mulțumit. — Nu merge frigideru’, socoti. Întâi că e alb. P-ormă e și ruginit și ușa se bălăngăne. Te pomenești că iese mortu’ din el. Cutia de lemn înțepenită în coada cabinei lui Faraon arăta chiar ca un sicriu. Bunelu se închină iute și făcu semn țiganului. Acela se cocoță peste fiare și zgâlțâi cutia care slobozi un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Chisăliță, căutând zadarnic o cărare pe câmpia spuzită cu mărăcinișuri. — Aia cu spânzurătoarea. N-ai nevoie, neapărat, de o grindă. Am văzut io odată pe unu’... Ce făcea ? — Atârna de o creangă. Dacă n-ai fi văzut cum i se bălăngăneau tălpile, ai fi zis că stă și așteaptă autobuzul... Când colo... Mergeau încet, dibuind prin câmpia arsă de soare, unde nu se vedea nicio cărare. Smocurile de iarbă se ridicau la loc, înghițindu-le urmele, de parcă nici n-ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo nimic care să-ți facă plăcere. Suspină împăcat în fața ambianței deloc primitoare, își trase cotierele bleumarin și, cu grija de a nu deranja de la locul lor obiectele lăsate în neorânduială, se cocoță pe taburet, lăsându-și călcâiele să se bălăngăne. Așteptarea fără rost, ușa întredeschisă fără speranța ca cineva s-o împingă, agitând, astfel, clopoțelul de la intrare, lumea care tânjea, lipsită de noroc, îi dădeau o amară voluptate. Luminile toamnei pătrundeau desperecheate prin vitrinele prăfuite, descoperind și umbrind la întâmplare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rămas numele. Își prinse bărbia în palme, cu ochii îngustați. Atunci îl vedea, ședeau față în față, moțăind amândoi resemnați, el de o parte, norocul de alta. Semănau în multe privințe, norocul nu ajungea nici el cu picioarele la pământ, bălăngănindu-le și nedibuind. Era îmbrăcat cu aceleași haine purtate îndelung, cu guler subțire, mototolit. În toată înfățișarea sa, norocul lui Jenică avea un aer chiar mai trist decât el. Asta îl făcu să nu se aștepte la cine știe ce atunci când îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Întrebă: — Ce vrei să asculți? Îți pune orice. — Spune-i că vrem niște Bon Jovi sau Guns n’ Roses. Asistentul traduse, iar DJ-ul dădu din cap, părând uluit. În zece secunde, „Paradise City“ răsuna din boxe, iar Philip Își bălăngănea În glumă capul pe ritm. Când mă observă, se aplecă să-i șoptească ceva fetei, iar ea dădu din cap și se Îndepărtă În grabă. — Hei, iubire, sunt mult mai bune melodiile astea, nu? Întrebă el, examinându-și reflecția În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
11,30 am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, în... arestul poliției! De ce? Fiindcă taman în acea zi de luni își găsise și fiul cel mai iubit al poporului să facă o vizită de lucru în Galați! Iar patru inși care se bălăngăneau pe strada principală, vorbind tare și făcînd glume dubioase, nu prezentau încredere! După o oră, am fost eliberați și, noi doi, bucureștenii, duși la gară de un echipaj specializat. Interesante amintiri! Ar mai fi ceva de adăugat? A, da! Drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]