659 matches
-
amfibian cu un mod de viață pronunțat acvatic pe toată perioada activă, ea putând fi găsită aproape exclusiv în acumulări de apă stătătoare de diferite dimensiuni, cu precădere în cele temporare în care nu există specii de pești prădători: bălți, băltoace, șanțuri, puțuri etc, în general însorite, cu adâncime mică, și apă cu temperatură ridicată. În România specia este întâlnită cu precădere în zonele de deal și cele premontane și montane. Hrana adulților constă din ortoptere, coleoptere și alte nevertebrate. 7
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
adulți și juvenili (începutul și sfârșitul perioadei active). 6. Cerințe de habitat Bombina bombina este o specie de amfibian termofil, cu un mod de viață diurn și pronunțat acvatic pe toată perioada activă, ea putând fi găsită în lacuri, bălți, băltoace, preferând în general acumulările de dimensiuni mai mari, permanente sau semipermanente, cu vegetație palustră bogată, zone mlăștinoase și izvoare, alegând ape mai curate decât B. variegata (Torok și colab., 2013). În România specia este întâlnită în zonele de câmpie și
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > BROASCA CE S-A VRUT CÂT UN BOU Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o băltoacă -n zăvoi, O Broscuță râioasă, Văzând un Bou păscând trifoi, Deveni-ndată geloasă: ‘’Ce n-aș da să fiu și eu Așa mare cat un Bou, Iar ceilalți din neamul meu Să rămână cât un ou.’’ Se întoarse spre-o
BROASCA CE S-A VRUT CÂT UN BOU de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380454_a_381783]
-
Nicolae Dabija (preluat din LITERATURA si ARTA, 12 mai 2016 Conform unui sondaj internațional mai recent, Chișinăul e calificat cea mai urâtă capitală din lume. O depășesc doar orașul N. Djamena, capitala Republicii Ciad, care are în centrul ei o băltoacă în care se bălăcesc zeci de crocodili, și Delhi, care, la o populație de 3 mln. de locuitori, are doar patru veceuri. Chișinăul e descris ca un centru în care sunt instalate mai multe „corturi țigănești”, jegoase, care miros de
CEA MAI URÂTĂ CAPITALĂ DIN LUME de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380449_a_381778]
-
Nicolae Dabija (preluat din LITERATURA și ARTA, 12 mai 2016 Conform unui sondaj internațional mai recent, Chișinăul e calificat cea mai urâtă capitala din lume. O depășesc doar orașul N. Djamena, capitala Republicii Ciad, care are în centrul ei o băltoaca în care se bălăcesc zeci de crocodili, si Delhi, care, la o populație de 3 mln. de locuitori, are doar patru veceuri. Chișinăul e descris ca un centru în care sunt instalate mai multe „corturi țigănești”, jegoase, care miros de
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
acad.Nicolae Dabija (preluat din LITERATURA și ARTA, 12 mai 2016Conform unui sondaj internațional mai recent, Chișinăul e calificat cea mai urâtă capitala din lume.O depășesc doar orașul N. Djamena, capitala Republicii Ciad, care are în centrul ei o băltoaca în care se bălăcesc zeci de crocodili, si Delhi, care, la o populație de 3 mln. de locuitori, are doar patru veceuri. Chișinăul e descris ca un centru în care sunt instalate mai multe „corturi țigănești”, jegoase, care miros de
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după atâta ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după atâta ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după atâta ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Ploaia stătuse, însă. Craiova era acoperită, în continuare, de nori amenințători. În depărtare, cerul era brăzdat de arcuri electrice la diferite intervale de timp, tunetele cutremurând zarea și liniștea aparentă de pe chipul celor patru oameni ce străbăteau străzile pline de băltoace, rămase în urma ploii, în drum spre Autoritatea tutelară. Nici unul nu spunea nimic. Se auzeau doar pașii ce-i purtau mecanic spre trasarea unui destin. - Bună ziua, sunt Lena Petrescu, avem o programare la Biroul pentru Infieri, știți, cu părinții copilului, pentru
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > BĂLTOACELE MOMENTULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului fug cu disperare printre băltoacele momentului. arde ceva în depărtare și totuși atât de aproape, încât simt cum în mine totul se prelinge
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > BĂLTOACELE MOMENTULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului fug cu disperare printre băltoacele momentului. arde ceva în depărtare și totuși atât de aproape, încât simt cum în mine totul se prelinge neîncetat către ușa tuturor cuștilor în care m-am închis cu propria gândire. pe fiecare stâlp există o scânteie care, ori va
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
grăbiți pleacă dintre noi, cu tinerețea pe buzele arse de vise. miriapozi cu tălpi de înger arși în patimile minciunii, oamenii cresc și scad în grabă în fiecare noapte ridicând răsăritului cale... Anne Marie Bejliu, 1 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: băltoacele momentului / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768, Anul V, 03 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
parte) A urmat războiul...apoi seceta...și comuniștii...Eu am crescut și am uitat de călușari...Am crescut maare și nepăsător. Noroiul cotidian mi se așeza în viață îngropându-mi acele trăiri înălțătoare. Așa mi-am purtat bățoasa indiferență prin băltoacele existențiale. Acum...degeaba-mi pare rău. Atunci trebuia să mă interesez: cine au fost călușarii aceia? Cum îi chema? Ce făceau ei în celelalte zile? Eh!..erau și ei niște gospodari obișnuiți. Gheorghe a’ lu’...Ilie a’ lu’...Oameni din
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
despre țancuri și văi nivelate de mine să nu piardă zefirul cărarea-nserarea, despre râul pădurii nevăzut nici de cai, nici de pui de stăpâni dar n-ai timp. grăbește. încarcă pistolul și trage că se scutură norii și crește băltoaca, de pe malul dunării, din corabia și-ți pierzi locul la premiera spectacolului lumii-n derivă ce nu se întreabă - „și caii se-mpușcă?” da, se-mpușcă, odată cu tremurul pufului pe obraz de codane, cu susurul apei din izvorul ce-n
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
totul stă să-nceapă, cu buze noi, de bine te-aș vorbi. CRĂCIUN Ce trup poate să aibă o idee? Ca-n veșnica poveste de Crăciun, când în oglinzi de ape-ngheață tun un gând, ca Dumnezeu într-o femeie. Băltoace albe, fete-nsărcinate, necunoscutul mire nu apare, și totul este rugă-n așteptare, tăcere, noapte și singurătate. E plin de-un nimeni care prinde carne în ape și în aburii pe sticlă, se cațără pe cer o stea de țiplă
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
rana,/Acolo e locul, sufletul-hrana. Rămâne în mine, / Ca în feline,/ Adânca durere,/ Aurifere, Coșmaruri, aleargă/Ghepardul spre moarte, Ce mult te-am iubit,/Tu nu avuși parte. Alerg și sar gardul/ În cimitir, sar pe morminte Pe jurăminte, / Eterna băltoacă , viața de om, Sunt șarpele care păzește-acel Pom,/Un deget prelung, Excesul și somnul , /doar acvila știe ce-i viața de-apoi. Șarpele este un veșnic orgasm/ el poate fi și o boală , un spasm/ Poate - un șir de morți
CE MULT TE-M IUBIT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371962_a_373291]
-
melancolie universală. Îi veni în minte acea seară când, străin, se plimba aiurea pe străzi, cucerit de farmecul Vienei. Câteva trăsuri treceau dinspre Teatrul Imperial spărgând liniștea serii cu zgomotul sacadat al copitelor de cai călcând pe caldarâmul plin de băltoace în care frunzele intraseră-n descompunere, amintind de gropile Bucureștiului pe care-l părăsise decurând, după scurta perioadă a actoriei lui. Să fie acesta orașul cezaro-crăiesc, centrul lumii celei bune? - se întreba el cu regretul că rămăsese dezamăgit. Oamenii din
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
lui ca să ‘fugă de ei.. Se minuna că acea apariție diafana putea să alerge atât de repede... Începuse a alerga și el de ceva timp și nu mult i-a trebuit să se apropie, căci ea se oprise lângă o băltoaca ce era prea mare. Se uitase ea și pe marginea trotuarului scufundat, insă pământul era cam de mocirla. Noroc cu o bancă din apropiere, ca în alunecarea ei de pe pământul mocirlos s-a putut prinde de ea. Ajunse și el
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
am născut în România, Bere, mici, manele, Spume, boală, pandalia, ... barza mamei mele! Bunul simț, respect, rușine, Cruci pupând, icoane, Șapte ani de-acas' ... latrine, Ghene, tumberoane, Soț, copii, o facultate, Vis de fată mare, Muncă, brânci ... specialitate: Bare, trotuare, Gropi, băltoace, stâlpi, pișoare, Aere taxate, Rate, foame, disperare, Personal karate, Ștăngi, antene, vrăji, minciuni, Greață, constipare, Bombe, casa de nebuni, Tembelizionare, Țeapă, mită, șmen, ciordeală, Fițe, glonț, fulare, Cocalari, mascați, cafteală, Penitenciare, Fente, blat, leșinuri, bale, Pătlăgea Montană, Gaze, șest, cutremuroale
FURAT ... DE GÂNDURI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346933_a_348262]
-
de apă din puhoiul de ieri, iar acum luceau ca niște oglinzi, sub cerul curat ca o pânză albastră. Unul după altul, pe rând, copiii intrară în apa puțin adâncă, rece și nu prea. Se învățară cu apa repede. Găsiră băltoace mai adânci, până la glezne, apoi până la genunchi. Ce bine era în apă multă ! - Are cineva curajul să se scalde în apa asta ? zise Mihăiță, băiatul mijlociu din vecini. - Mă scald eu întâi ! zise Vlăduț, băiatul cel mic. - Mă scald și
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
impasibilă de după gard a mormăit ca un sfinx necruțător: --Degeaba! Nu mai poți ieși din rahat. E prea adânc. Mototolea, contrariat, strigă mai ferm la căciula ce părea că n-are urechi: --Hai, mă, frățioare, ajută-mă să ies din băltoacă! De data asta, gura de sub căciulă nu a mai scos nici un sunet. Iar ochii au rămas nemișcați. De sfinx feroce. Bietul Mototolea își închipuia că aici, la Cucuiata din Deal, sau cum s-o fi numind, oamenii nu intraseră în
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
de zăpadă. Și trei luni ne-am tot făcut Daruri multe, minunate. La sfârșit a zis: - Salut ! Primăvara-n ușă bate !.. În ogradă-acum, la noi, Vântul șugubăț se joacă Cu-o coadă de măturoi Și-un nas roșu-ntr-o băltoacă... Referință Bibliografică: PRIETENIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1496, Anul V, 04 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PRIETENIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376083_a_377412]
-
să omoare motorul și alta nu. Mașinuța, cu tot arsenalul de piese hodorogite, se opinti cu toată forța gâfâită a obositului ei motor. Cu trosnituri și pocnituri ajunse până aproape în vârful dealului, când, deodată îi apăru în față o băltoacă aproape cât toată lățimea uliței. Nu mai putea fi evitată, nici ocolită și nici mașina nu mai putea fi oprită, că nu s-ar mai fi urnit din acel loc. Mototolea închise ochii, acceleră din nou la maxim, spunând în
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
nici ocolită și nici mașina nu mai putea fi oprită, că nu s-ar mai fi urnit din acel loc. Mototolea închise ochii, acceleră din nou la maxim, spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. mașina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]