500 matches
-
O fi Lună plină?” Decisă, trase draperia opacă de in. Inelele rulară pe bară cu zgomot metalic acompaniate de clanța de la ușa dinspre verandă. Ieșind afară, inspiră adânc aerul răcoros cu iz de iasomie, dulceag, amărui și se ghemui pe băncuța din colț, locul ei preferat. Astfel cuibărită, în liniște și siguranță, putea visa cu ochii larg deschiși. Mâna stângă o furnica, semn că spondiloza își făcea din nou prezența. Își frecă energic brațul.” Mi-e bine!” - se îmbărbătă și râse
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
măcar cu repetenția, pentru... ăăă... pentru... adică numai așa, pentru fondurile clasei?! Da-n viața de toate zilele?! Nu tu o beție, nu tu o vizionare de meci cu prietenii, cu berițe, înjurături și răcnete, nici măcar table în pijamale la băncuța din fața blocului, nu un amantlâc, ceva, că de scandal conjugal nu se poate vorbi, deoarece făcuse încercarea cu niște colege pe când era mai tânăr, numai că viciul său dezgustător le determina pe tinerele intelectuale să trântească, după cam o lună
UN ET PRINTRE INTELECTUALI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376644_a_377973]
-
înființase la ea acasă, cu un buchet imens de crini. Crezuse că vede fluturând steagul păcii în vârful buchetului, că, dându-și seama de enormitatea faptelor sale, Theo îl trimisese să intermedieze împăcarea. După ce se foise mult prea mult pe băncuța din preajma orhideelor înflorite, Cristea îndrăznise: - Diana, de ce nu îi acorzi divorțul lui Theo? Oricum nu mai există cale de întoarcere! Așezase fetița la sân și îi zâmbise cât putuse de frumos, deși în sinea sa dădea în clocot: - Nu am
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
să vadă ce e cu beduinul vecin, pe care nu-l mai văzuse de mult timp. Îl găsi pe bietul Hodja cu suflarea vieții aproape stinsă. Îl luă, totuși, în brațe și-l scoase în drum, așezându-l pe o băncuță de piatră. Beduinul bătrân abia mai sufla. Se bucură mult văzând gazela stând aproape, în drum, fără un pic de frică. Se vedea tristețea pe fața animalului din pustie. Atunci, cu ultimele puteri, beduinul deschise buzele, să spună: - Vecine beduin
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
ieșeau pe uliță, unde se formau grupuri-grupuri. De pe toate liniile, grupurile curgeau spre horă în pas vioi, parcă atrase de un misterios magnet. Pe acasă rămâneau doar unele babe neputincioase și moșnegii morocănoși. Dar și aceștia ieșeau la porți, pe băncuțe, sau direct pe șanț. Ori își arătau doar nasurile pe la gard. Priveau cu invidie la cei care se-ndreptau spre horă și-i bârfeau: -O văzuși, fă, pe sluta asta...a lu’... -Aha! Ce caută, ghia, la horă? -Ce să
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
dar și pentru că a considerat meseria de procuror o vocație aleasă, pe care o desfășura cu o pasiune rar întâlnită, iar firea lui era una extrem de blândă și de miloasă. Aproape de finalul vieții, în ultima noastră vară petrecută împreună, pe băncuța de lemn din fața casei, mi s-a confesat așa: „Dacă m-aș mai naște o dată, tot meseria de procuror aș alege-o!...” A salvat cu mâna lui, în ultima clipă, din ghearele morții, oameni, smulgându-le ștreangurile înfășurate puternic în jurul
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
era așteptat dincolo de deșerturile Egiptului. Știi și tu că am fost sau poate încă suntem acolo sau dincolo vederii voastre, dincolo de vis. ................................................................................................................................................................ Poate nu degeaba pașii ne-au purtat la prima noastră plimbare, după o serie de străzi, spre acea băncuță, spre acel loc... Un indiciu ce trebuia să ne atragă atenția, să ne spună ceva... doar acolo ai reușit să fii tu însuși, pe acea băncuță ai reușit să-ți deschizi inima, sufletul, să redevii tu, să simțim împreună, fără
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
ne-au purtat la prima noastră plimbare, după o serie de străzi, spre acea băncuță, spre acel loc... Un indiciu ce trebuia să ne atragă atenția, să ne spună ceva... doar acolo ai reușit să fii tu însuși, pe acea băncuță ai reușit să-ți deschizi inima, sufletul, să redevii tu, să simțim împreună, fără cuvinte, intuitiv, totul... încă nu avem acces, vălul este încă opac privirilor noastre. Astfel ai aflat și tu continuitatea trecerii, a faptului că nimic nu e
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
au derulat emoții răvășitor de frumoase, de neuitat pentru majoritatea celor prezenți, cu atât mai mult pentru cei ce au pășit pentru prima dată într-o instituție de învățământ, care și-au cunoscut colegii, dascălii și s-au așezat în băncuțele special pregătite pentru ei. A frecventa cursurile oferite de școală este un lucru fundamental pentru formarea personalității copiilor noștri, pentru construirea unui parcurs exemplar al vieții lor. Fără perseverență, disciplină și hotărâre, tinerii nu au o țintă, de aceea părinții
CLINCHET NOU DE CLOPOŢEL ÎN ŞCOLILE DIN TOATĂ ŢARA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362172_a_363501]
-
când o să ruleze la televizor. Nu am știut cum să iau acest lucru, ca o glumă sau ca un lucru serios. Lumea venea și intra înăuntru, iar eu am ieșit afară. Pe aleea care venea din stradă, am găsit o băncuță și m-am așezat. Îmi plăcea să privesc la aceste persoane grăbite și bine îmbrăcate, care se străduiau cu orice preț să ajungă în sala unde va avea loc un mare eveniment. De ce era așa de mare, nu știu. O
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
stradă, la câțiva pași de intrarea pe alee, a coborât un tânăr îmbrăcat foarte frumos și cu pași repezi se îndrepta spre sala de cinema. Mă uitam cât era de elegant și cum fiecare pas era studiat. Apropiindu-se de băncuța unde stăteam și-a ridicat ochii spre mine și s-a oprit. - Sărut mâna! Doamne, mulțumesc! Și-a dus mâinile spre cer, apoi m-a cuprins și mi-a spus pe un ton de om fericit: - Știam că o să vii
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
miriapodic în sandalele decupate ca poza îngălbenită a părinților veșnic dezlipită la un colț simți aerul muntelui izbind în ferestre șarpe de apă translucid călătorii vorbesc despre eșecurile propriei vieți revarsă sincerități albe în cușete negre în gara cu o băncuță din lemn impiegatul anunță mersul trenurilor și al lumii miroase a busuioc perna umplută cu rugăciuni regina-nopții acoperă lumea clopotul aromat al copilăriei mâna bunicii țese vise din fân păpușa va fi mai fericită cu un petec sau două stând
(ŞO)TRON ÎNTR-O GARĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362226_a_363555]
-
sau lovituri de spadă. Munca pare să le fi rămas un mister a cărui dezlegare o vor căuta până În ultima zi a vieții lor. Adeseori, ca singură răsplată pentru trista corvoadă a unei asemenea existențe, se aleg cu câte o băncuță de lemn pe care se așază la intrarea unei cocioabe, sub o salcie prăfuită, scăpați de teama de a mai Încasa vorbele aruncate de câte un lacheu: — Du-te, omule! Nu dăm la săraci decât lunea. Pentru toți acești nefericiți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
niciodată... Doi ani după aceea a murit. Era într-o seară de august, liniștită și străvezie. Charlotte se întorcea de la bibliotecă, unde o însărcinaseră cu explorarea munților de cărți adunate de pe moșiile nobiliare distruse... Mama ei era așezată pe o băncuță lipită de peretele izbei, cu capul sprijinit de lemnul neted al bârnelor. Ochii îi erau închiși. Probabil că adormise și murise în somn. O adiere ușoară, venind din taiga, ridica paginile cărții deschise de pe genunchii ei. Era același volumaș franțuzesc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mărimii. comunicare mână pe mână (hand on hand): efectuarea mișcărilor cu mâinile copilului poziționate pe mâinile persoanei care comunică; PECS: utilizarea de desene, imagini decupate din reviste, pictograme, fotografii sau obiecte de referință; acestea trebuie lipite pe cartonașe adaptate cadrului băncuței de comunicare și sunt folosite În activități individualizate; calendare cu imagini/obiecte: cutii compartimentate, albume, postere, afișe; calendarele cu obiecte sau imagini pot lua forma unor cutii compartimentate, cărți, postere, albume sau afișe de carton. Acestea pot să conțină obiecte
PROIECT DE LECȚIE ÎN PARTENERIAT IMPLICÂND CONCEPTUL DE COMUNICARE TOTALĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lăcrămioara-Gabriela SCUTĂRIȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2165]
-
importante”, „puțin importante”, „neimportante”. Mai mulți colegi (Gheorghe Socol, Mihai Surdu etc.) mi-au propus sărăcia populației drept explicație alternativă pentru România. Atrag atenția că frecventarea prietenilor nu înseamnă în mod necesar ieșitul la restaurant. Aceasta poate însemna întâlnirea pe băncuța din fața porții, jocul de table pe balcon sau chiar în fața blocului etc. Nici una dintre aceste activități nu are de-a face cu consumul de bani. Am putea, în schimb, să remarcăm faptul că românii care lucrează tind să muncească, în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt privite ca fiind mai degrabă apanajul bărbaților din sat decât al femeilor. Femeile obișnuiesc și ele să se strângă duminica în fața bisericii, după ce ies de la slujbă pentru scurte discuții. Sătenii se mai strâng de asemenea la o vorbă, pe băncuțele de la poartă. Acest tip de reuniune este numită de săteni „radio șanț”. Tinerii din sat improvizează discoteca în fiecare sâmbătă în barul satului, unii dintre ei se duc însă și la Luduș, în căutarea distracției de week-end. Tinerii se plâng
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
prezent un loc care îmbină tradiționalul și modernul. Un sat în care se cresc vaci precum acum o sută de ani, dar în care au apărut, în același timp, mulgători electrice și microferme. Un sat în care bătrânii discută pe băncuțele de la poartă, dar există, în același timp, tineri care știu să folosească calculatorul de la școală, mobilul, Internetul prin dial-up. Apropierea de orașul Luduș îi conferă o serie de avantaje. O parte a tinerilor ajung în Luduș tot mai des pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
din biserică” (pensionară, 63 de ani). Tinerii se întâlnesc în special la discotecă (sâmbătă seara): „Tinerii se duc la discotecă... Acuma că s-o făcut discotecă... Nu-i cu băutură” (pensionară, 63 de ani). Pentru femei, locul de discuție este băncuța din fața porții unde se adună patru, cinci persoane și „dezbat”. Dacă barul are rolul de a racorda individul-bărbat la opinia satului, băncuța „rupe”, „diferențiază”, deoarece, prin spațiul restrâns, exclude: „Mai vorbim, duminica, stând în stradă... pe bancă” (pensionară, 61 de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
s-o făcut discotecă... Nu-i cu băutură” (pensionară, 63 de ani). Pentru femei, locul de discuție este băncuța din fața porții unde se adună patru, cinci persoane și „dezbat”. Dacă barul are rolul de a racorda individul-bărbat la opinia satului, băncuța „rupe”, „diferențiază”, deoarece, prin spațiul restrâns, exclude: „Mai vorbim, duminica, stând în stradă... pe bancă” (pensionară, 61 de ani). Se poate observa că femeile indică preotul drept persoană importantă, în timp ce bărbații consideră că vocea primarul este cea mai ascultată: „Popa
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
pentru mânz ...așa, doar îl mângâia cu palma și își culca fața plină de lacrimi pe spatele cald al mânzului. -Tu nu mai poți fi Luminosul! De astăzi ești doar un cal normal... Cuvintele - Elisabeta Un băiat trist stătea pe băncuța din fața casei, într-un mic oraș. Trăia cu unchiul și mătușa lui. Părinții i-au murit când era mai mic. Vizavi de casa lor locuia un bătrânel slab care își ducea veacul singur-singurel. Într-o zi băiatul se întâlni cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Claudius, propria ei cate dră. Chiar dacă fără brațe, e mai comodă, căci are spătar. Cere unui sclav care circulă printre rânduri să mai aducă o pernă. Ca să n-o deranjeze și pe Antonia se mulțumește să stea împreună cu Agrippina pe băncuța dublă de alături. Seamănă cu cele care în municipii sunt acordate augustalilor ca distincție onorifică. Înainte de a se așeza, Claudius face un semn apreciativ cu mâna către forma grațioasă și în același timp capricioasă a picioa relor scaunului. Nu spune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Prea-l ține și înfoiatul ăsta întruna în chingi și-i zice ce are voie și ce n-are voie să scrie! Vipsania tace, însă Agrippina răbufnește brusc. Voi nu vedeți că e pauză? Se foiește de câtva timp pe băncuță. Toți înalță capul. Într-adevăr, sclavii însărcinați cu servirea răcoritoarelor și a aperitivelor au început deja să circule cu tăvile încărcate printre invitați. Vipsania cercetează îngrijorată din priviri să vadă dacă totul e bine organizat. Fără să vrea, zăbovește cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aburi pe nări, ca un taur întărâtat. Nero îi dă un cot în burtă, avertisment să se liniștească. În sfârșit, apar opt lecticari, înveșmântați în uniforma somptuoasă a Fabiilor. Își croiesc cu greu drum printre oameni. Duc pe umeri o băncuță de două locuri, acoperită cu un baldachin ar cuit. Marcia Medullina se asigură că în jurul lor nu se află decât Tiberius și tânărul său protejat și-și îmboldește bărbatul din umăr. Acesta ezită, apoi șoptește repede către împărat: — Am primit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tu nu vezi că sistemul tău de sancțiuni penale, în loc să încurajeze moralitatea și să servească interesul public, a introdus anchetele și spionajul în sanctuarul familiei, grefând un rău nou peste cel vechi? Îi întoarce brusc spatele și se îndreaptă spre băncuța portabilă cu două locuri, târându-l pe bătrân după ea. Pe drum, continuă să vocifereze în gura mare: — Bărbații se căsătoresc nu ca să aibă moștenitori, ci pentru a nu-și pierde moștenirile, femeile se înjosesc ca să nu cadă pe mâna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]