500 matches
-
sihastră, Sus, pe cerul bărăgan Plimbă-se prin iarba-albastră Luna, bucălat cârlan." (Serghei Esenin) Esenin, care-și încropise un prepeleac acolo "sus pe cerul bărăgan", văzându-mă atât de singur, trist și abandonat, a coborât un moment lângă mine, pe băncuța unde stăteam. Salut, Titi! Ce faci? Ascult greierii, Serioja. Te-ai lovit rău, așa-i? Da, cam rău... Ți-a căzut vreun dinte? Deocamdată nu, dar se clatină... Lasă,Titi, nu te mai necăji și nu mai fi trist. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
m-au bucurat atât de mult, încât durerea de cap începea deja să fie o amintire. L-am privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur, Serioja? Absolut sigur, Titi. Vei vedea. Așezați unul lângă altul pe băncuța de lemn a lui Mircea, ascultam amândoi, vrăjiți, acordurile măiestre ale tuciuriilor atât de zgribuliți și de flămânzi în perioada anotimpului alb, dar care acum se aflau în elementul lor, în toiul unui concert extraordinar, savurându-și clipa horațiană. "Carpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
agheasmei zăvoiene și-a făcut în sfârșit efectul și întreaga hărmălaie și babilonie au încetat; eroii noștri fiind complet "anesteziați" și intrând într-o pauză reparatorie de durată variabilă. Acum dormeau duși după cum i-a prins somnul: pe scaune, pe băncuțele de lângă perete, cu capul pe masă, pe sub masă, pe linoleum, rezemați cu spatele de teracotă, unul peste altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
abătuse brutal și nedrept asupra familiei sale. Dubița neagră a demarat din fața porții cu un scrâșnet violent, scobind pământul zgrunțuros de sub roțile din spate, accelerând cu viteza ghepardului în secunda în care a hotărât prinderea și uciderea victimei. Stând pe băncuța îngustă, rezemat cu spatele de peretele dubiței în momentul demarării în trombă a mașinii, cu cătușele la mâini, tata și-a pierdut echilibrul și s-a prăvălit lovindu-se dureros la cap. Începea calvarul unui drum lung și greu, chinuitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asistenta medicală: -Doamna doctor se miră, fiindcă nu arătați a brigadier, de-aia!... Tata a surâs și el, amar, a spus sărut mâna și a ieșit. De la dispensar, s-a oprit în stația de autobuz. A rămas acolo pe o băncuță aproape o jumătate de oră, era singurul care aștepta, dar în zadar, autobuzul nu-și făcea apariția. Nu era nici mirat, nici deranjat că întârzie autobuzul. Oricum, timpul avea acum altă valoare pentru el decât odinioară. În fond, probabil nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nici mirat, nici deranjat că întârzie autobuzul. Oricum, timpul avea acum altă valoare pentru el decât odinioară. În fond, probabil nici nu-și punea speranțe că o să se ivească cândva vreun autobuz, îi plăcea pur și simplu să stea pe băncuța aia la soare, să se lase inundat de lumină și să savureze acea zi neobișnuit de bună: era cea mai bună zi din noua lui viață, o zi cu atâtea noutăți favorabile și o zi petrecută în afara coloniei, o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și mergeam la iarmaroc cu o trăsură: birja cu trei cai. Părinții pe bancheta din spate și eu pe băncuța din fața lor. Strada mare era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele buticurilor de azi. Iar pentru mine nu mele patro nilor se identificau cu firmele prăvăliilor. Dom nul Ru leta ținea merceria. Domnul Modern era patronul cinematografului și al
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
piloni improvizați, peste care era pusă o bandă transportoare veche și scoasă din uz, lată de vreo 50 cm. Ici colo era pusă chiar și o balustradă improvizată. După ce traversam stufărișul, ajungeam la largul apei, și aici erau improvizate niște băncuțe de lemn, cu spătar, și chiar cu locuri de pus undița. Era un peisaj extraordinar, cu apa Dunării trecând pe sub mine, curenți diferiți ai Dunării formaseră diverse ochiuri de apă de peste 7-8 metri diametru, astfel că aveai mai multe locuri
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
rămână, să dureze zeci de ani, acolo, într-un ungher al memoriei care l-a înregistrat cândva, în treacăt, distrată... Până astăzi, primul nostru vecin de pe Florilor, de la numărul 18 (noi stăteam la 20), vine și se așază pe o băncuță în fața casei sale fără etaj, sistem vagon, cu o curticică lungă și îngustă (casă pe care mai târziu au cumpărat-o niște macedoneni). E un om în vârstă, despre care știam că e grav bolnav, deși pare mereu bine dispus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la o măsuță florentină, cu ochii plecați pe o carte; ochii mari, încremeniți, o trădează nu citește. E înveșmântată într-o rochie neagră, lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
compania celor trei băieți, în același timp. Ei merg să se distreze, eu merg pentru documentare și relaxare. De fapt, să îmbin utilul cu plăcutul. Ideea „jurnalului” mi-a venit cu câteva zile înainte de plecarea în vacanță. Stăteam pe o băncuță, în parcul de la farul din Constanța, gândindu mă la aniversarea zilei mele de naștere. Călătoream pe aripile visului cu ochii deschiși. Eram absentă, nu auzeam nimic din larma copiilor din parc și, nici nu vedeam praful stârnit de o pală
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
peștișorul” de aur. Atât de transfigurantă era clipa și eu atât de sedusă de frumusețea din jur, încât am uitat să-mi pun cele 3 dorințe la care aveam dreptul... După atâtea peripeții, ne-am așezat la odihnă pe niște băncuțe aflate la umbră. Cristina a luat băuturi energizante cu vitamina C de la automatele puse la dispoziția vizitatorilor. Îmi refac forțele și admir o statuetă reprezentând o femeie cu un vas în brațe, din care curge apă într-un mic bazin
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
odată cu decorul și cu persoanele. Fiecare orășel, fiecare proeminență a solului galileean înaintează înspre pelerin cu aspectul intimidant, maiestuos și rustic al personajelor din catehism: căsuțe de cărămidă arsă cu șarpanta din lemn, acoperiș plat de argilă năpădit de verdeață, băncuța înzidită în perete, apostoli în ținuta tradițională (barbă scurtă, tunică de lână până la genunchi, sandale cu curele). Fără a mă fi așteptat să întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici vreun paralitic dornic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de cafea prinsese o crustă groasă. Tavanul mi se părea mai înalt ca altădată și totul se acoperise de praf. Lumina era stinsă, iar în beznă nu răsunau decât pașii mei. Ea nu se afla acolo. M-am așezat pe băncuța de lemn, derutat. Nu știam încotro s-o apuc. Am decis s-o aștept totuși. M-am gândit că era cazul să vină pentru că nu găsisem ușa de la intrare încuiată. Așteptam și tremuram de frig. Așteptarea a fost zadarnică, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
membrele mi se înmoaie, iar capul se contractă și se dilată după bunul lui plac. Nu mai aveam nici un control asupra lor. Parcă stăteam în fața unei oglinzi contorsionate și încercam să mă mișc puțin câte puțin. M-am ridicat de pe băncuță și am aprins lumina. Am luat niște așchii, le-am aruncat în sobă, am pus niște cărbuni peste ele și am făcut focul. La lumina lămpii și a focului, camera părea mai întunecoasă și mai friguroasă. Mă afundam tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-a lăsat pe mine să intru primul și apoi a intrat și el. Terenul era pătrat, iar în capătul lui se vedea Zidul care împrejmuia orașul. Într-un colț se înălța un ulm bătrân sub care fusese pusă o băncuță. Chiar că trecuseră ani mulți peste bietul ulm! Lângă Zid fusese înălțată o cabană mică, făcută din resturi de lemn și acoperită cu țiglă veche. Fereastra nu avea geam, ci doar un oblon din lemn. N-am văzut nici coș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lumea. Poate că nu avea obiceiul să prindă de poalele cămășii, cu ac de gămălie, un număr de ordine. Nu puteam suferi sistemul acesta și de aceea nu-mi mai duceam de mult cămășile la curățătorie. În fața curățătoriei era o băncuță pe care tronau niște ghivece cu plante ornamentale. Le-am privit atent, dar nu le știam numele. Oare de ce nu-mi aminteam? Erau flori obișnuite și cred că oricine ar fi putut spune dintr-o suflare cum se numeau, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ani! Stând în fața curățătoriei mi-am dat seama că nu știam nume de flori și am aflat că în zilele ploioase prețul se reduce cu 10%. Bună lecție! Am mai constatat, pentru prima oară în viața mea, că pot exista băncuțe cu ghivece. Până atunci nu observasem. Picăturile de ploaie cădeau de pe streașină exact într-unul în care se lăfăia un melc. Alt lucru câștigat! Până atunci am crezut că melcii ieșeau doar în anotimpul ploios, nu și când ploua accidental
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
legate de structura lumii. Melcul, ploaia, obiectele etalate la ferometal... Chiar mă preocupă. — Să strâng lucrurile de jos? Nu, lasă-le așa. Îmi dau o senzație de liniște. — Spune-mi și mie ceva despre melc. Am văzut un melc pe băncuța din fața spălătoriei. N-am știut că se pot vedea melci și toamna. Ei există în tot cursul anului, sublinie fata. — Așa o fi. — În Europa, melcii au semnificație mitologică. Cochilia reprezintă lumea de dincolo, iar ieșirea din cochilie, sosirea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Umbrei era afânată și adâncă. Mi-a înghițit imediat pașii, dar aceștia răsunau de parcă un animal de pradă pusese ghearele pe o vietate oarecare și o ronțăia cu poftă. Înaintam greu, lăsând în urmă două șiruri drepte. Am trecut pe lângă băncuța încărcată de zăpadă și am simțit deasupra capului crengile amenințătoare ale ulmului. Am auzit și un țipăt ascuțit de pasăre. Nu mi-am dat seama de unde venea. În cabană era mai frig decât afară. Aerul părea înghețat. Am ridicat trapa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu s-au ivit. Erau la rugăciune, la alte ocupații?! Nu știu. Chiar dacă turiștii se foiau de colo până colo, liniștea a pătruns în sufletele noastre. Aerul curat și proaspăt ne înviora. Ne-am simțit atât de bine pe acea băncuță, în acea minunată grădină din vârful stâncii, încât nu ne mai venea să plecăm, în special Janetei. Aș sta aici atât de mult!.. Nu ai cum, că nu ne lasă programul. Hai să mergem, că au plecat toți turiștii cu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
au respect pentru nimic. Nu mai e dreptate pe lume. Auzi, să locuiesc eu în aceeași clădire cu gunoiul ăsta ambulant. Dumnezeu nu există, e clar. Iar acum câteva zile l-am văzut iar pe psihopat. Stătea în fața blocului, pe băncuță. Se prefăcea că citește o carte. Incredibil. Cât tupeu. De parcă noi toți, ceilalți, oamenii normali din blocul ăsta, n-am ști că e analfabet. Cred că nu poate nici să se semneze. Face și el un X acolo. Un bou
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
amărâta. Să-l suporte pe animalul ăsta. Ce e viața. Azi m-am enervat rău de tot. Am scos capul pe geam, să văd ce se mai întâmplă, și iar am dat cu ochii de neisprăvitul ăsta. Stătea tot pe băncuța din fața blocului și fuma o țigară. Probabil că fuma o din aia cu droguri în ea. Clar. Și se urcase și cu picioarele pe băncuță. Jigodia. Ca să mă așez eu dup-aia în excrementele de animale de pe tălpile lui. Și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
se mai întâmplă, și iar am dat cu ochii de neisprăvitul ăsta. Stătea tot pe băncuța din fața blocului și fuma o țigară. Probabil că fuma o din aia cu droguri în ea. Clar. Și se urcase și cu picioarele pe băncuță. Jigodia. Ca să mă așez eu dup-aia în excrementele de animale de pe tălpile lui. Și zic las că ți-o coc eu. Și mă duc la baie și scot mopul din găleată și dup-aia mă pun călare pe găleată
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
confuz prin sala goală, apoi privirea lui se oprește la Ferdinand. Merge nesigur și se oprește în dreptul aparatului la care Ferdinand își lucrează piepții. Ferdinand finalizează seria, apoi se ridică și merge încet prin sală. Oliver se așază timid pe băncuța aparatului, descoperă cu dificultate locurile în care trebuie să-și pună mâinile, apoi încearcă să împingă greutățile. Nu reușește. Observă cheița, o mută sus, la prima greutate (5 kilograme) și începe o serie lungă de repetări. 5. 10. 15. 20
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]